Apărarea acestui teritoriu arctic și locul său în cadrul Alianței Atlantice și al cadrului de securitate al UE sunt în centrul atenției, având în vedere amenințările președintelui american Donald Trump de a prelua controlul asupra Groenlandei și în timp ce Danemarca și alte țări europene intenționează să își consolideze desfășurarea militară pe insulă, scrie EFE.
Clauza de solidaritate a UEArticolul 42.7 din Tratatul UE prevede că, în cazul în care o țară a Uniunii face obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membre trebuie să îi ofere ajutor și asistență „prin toate mijloacele de care dispun”.
O purtătoare de cuvânt a Comisiei Europene a declarat joi că Groenlanda este „în principiu acoperită” de această clauză , deși a adăugat că recurgerea la aceasta nu este în prezent luată în considerare, deoarece acest punct nu a fost încă atins.
Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a dat asigurări că Groenlanda se poate baza pe UE „din punct de vedere politic, economic și financiar” în fața amenințărilor lui Trump și a subliniat că Arctica și securitatea acesteia sunt „chestiuni cheie” pentru blocul comunitar.
Articolul 42.7 menționat anterior a fost invocat o singură dată până în prezent, în noiembrie 2015, în urma atacurilor teroriste jihadiste de la Paris, pentru a solicita sprijin din partea statelor membre în acțiunile lor împotriva Statului Islamic sau în operațiuni internaționale.
Formulat în Tratatul de la Lisabona, în vigoare din decembrie 2009, articolul prevede că, dacă un stat membru este „victimă a unei agresiuni pe teritoriul său”, celelalte „îi vor oferi ajutor și asistență prin toate mijloacele de care dispun”, în conformitate cu articolul 51 din Carta Națiunilor Unite.
Se specifică faptul că acest lucru se va face „fără a aduce atingere naturii specifice a politicii de securitate și apărare a anumitor state membre” și se adaugă că angajamentele și cooperarea țărilor „vor continua să fie în conformitate cu angajamentele asumate în cadrul NATO”.
Apărarea colectivă în cadrul NATOArticolul 42.7 din TUE prezintă similarități cu articolul 5 privind apărarea colectivă din Tratatul Atlanticului de Nord , semnat la Washington la 4 aprilie 1949, și cu tratatul fondator al NATO, care acoperă și Groenlanda.
Acest articol prevede că, dacă are loc un atac armat împotriva oricărui aliat, având loc în Europa sau America de Nord, acesta va fi considerat un atac îndreptat împotriva tuturor și, în consecință, fiecare dintre aceștia, în exercitarea dreptului la autoapărare individuală sau colectivă recunoscut de articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, va ajuta partea sau părțile atacate.
În acest scop, poate recurge la orice măsuri pe care le consideră necesare, „inclusiv utilizarea forței armate, pentru a restabili securitatea în zona Atlanticului de Nord”.
Surse aliate au declarat joi pentru EFE că NATO rămâne „în strânsă legătură cu autoritățile daneze” și au reiterat că aliații „sunt de acord că securitatea în Arctica este o prioritate, iar Alianța menține o prezență maritimă constantă în regiunea arctică și a Nordului Îndepărtat pentru a menține pacea și stabilitatea și a proteja interesele noastre comune în regiune”.
Astfel, Alianța „studiază activ modalități de consolidare a securității în Arctica”, în timp ce aliații, individual, în colaborare cu alții și prin intermediul NATO, participă la exerciții, desfășoară operațiuni de prezență maritimă și iau parte la antrenamente care sprijină descurajarea și apărarea în condiții arctice.
Experții consideră că, în teorie, articolul 42.7 din TUE ar permite unui stat membru să solicite asistență din partea altor țări ale UE chiar dacă agresiunea militară ar proveni din interiorul NATO, deși subliniază că acesta ar fi un scenariu neexplorat și greu de prevăzut, deoarece majoritatea capacităților și deciziilor militare ale 23 dintre țările UE sunt strâns legate de Alianța Atlantică.
Însăși von der Leyen a subliniat că discuțiile privind securitatea în Arctica ar trebui abordate în primul rând în cadrul NATO și a indicat că UE va continua să lucreze în acest sens „cu toți partenerii săi”, inclusiv în mod explicit cu Statele Unite.
Aceasta reprezintă o nouă etapă în dialogul bilateral între Moscova și Tel Aviv privind stabilitatea regională.
Potrivit Reuters, Vladimir Putin a oferit sprijinul Rusiei în medierea conflictelor și a problemelor ce implică Iranul.
Liderul rus a subliniat necesitatea intensificării eforturilor politice și diplomatice pentru a asigura securitatea și stabilitatea în regiune, reafirmând disponibilitatea Moscovei de a juca un rol activ în prevenirea escaladării tensiunilor.
Experții în politică internațională consideră că această discuție telefonică ar putea reprezenta începutul unei cooperări mai intense între Rusia și Israel în ceea ce privește managementul crizelor regionale, inclusiv cele legate de Iran.
De asemenea, implicarea Moscovei în mediere poate avea un impact semnificativ asupra negocierilor viitoare privind securitatea nucleară și stabilitatea politică în Orientul Mijlociu.
Marea Britanie oferă încă 20 de milioane de lire sterline pentru a ajuta Ucraina să repare și să protejeze infrastructura energetică afectată, relatează Kyiv Post.
Situația este cu atât mai gravă având în vedere condițiile cu temperaturi scăzute și atacurile rusești care au lăsat sute de mii de oameni fără electricitate și căldură.
Guvernul britanic a făcut anunțul în timp ce Londra și Kievul marchează prima aniversare a parteneriatului lor de 100 de ani, celebrată vineri în capitala Ucrainei.
Oficialii britanici au spus că finanțarea vizează nevoile urgente ale iernii.
În această perioadă, milioane de ucraineni, inclusiv copii și persoane în vârstă, se confruntă cu pene de curent și lipsa încălzirii, în condiții de temperaturi sub zero grade.
Suma va fi folosită pentru repararea și restaurarea instalațiilor afectate, protejarea echipamentelor energetice și susținerea producerii de energie, pentru a asigura electricitate și căldură în locuințe, spitale și școli.
Pe lângă sprijinul energetic, Londra a anunțat și extinderea programului de parteneriat școlar dintre Marea Britanie și Ucraina.
În următorii trei ani, alte 300 de școli vor participa la inițiativă, ajungându-se la aproximativ 54.000 de elevi din ambele țări, notează Kyiv Post.
Anunțul britanic urmează sprijinului Italiei, care a început să trimită cazane industriale de mare capacitate Ucrainei, ca parte a unui pachet de ajutor energetic de urgență.
Echipamentele, cu puteri între 550 și 3.000 de kilowați, ajung la unitățile critice cele mai afectate de întreruperi. Valoarea totală a livrării italiene se ridică la 1,85 milioane de euro.
Situație de urgență energeticăPreședintele Volodimir Zelenski a spus că Ucraina a declarat stare de urgență energetică din cauza atacurilor constante asupra infrastructurii.
Cu temperaturi care coboară până la -17°C, atacurile rusești au lăsat unele zone ale capitalei fără încălzire, în timp ce orașul se apropie de un colaps sistemic.
Oleksandr Kharchenko, directorul Centrului de Cercetare Energetică din Ucraina, a menționat că situația din Kiev este fără precedent la nivel mondial.
„Atacurile asupra infrastructurii energetice la -15°C [5°F] într-un oraș dependent de încălzire centralizată sunt fără precedent în lume”, a declarat Kharchenko.
Deși perceput ca o rețea globală imposibil de controlat, Internetul depinde de infrastructuri fizice și logice bine definite. Există în mod evident cabluri de fibră optică, noduri de interconectare, servere și furnizori de servicii (ISP). Deținerea sau controlarea câtorva puncte strategice este suficientă pentru a încetini, filtra sau chiar opri complet fluxul de informații, arată publicația Il Post.
Cea mai drastică abordare constă în deconectarea routerelor, suspendarea rețelelor mobile sau blocarea legăturilor internaționale prin cablu. Deși eficiente în oprirea comunicațiilor, aceste măsuri au efecte economice și sociale severe, afectând inclusiv funcționarea instituțiilor publice, a băncilor și a spitalelor.
În practică, guvernele autoritare recurg mai des la restricții selective, manipulând protocoalele care permit comunicarea între rețele. Astfel, țara poate fi „deconectată” de Internetul global, păstrând totuși funcționalitatea rețelelor interne.
Internetul și cenzura prin DNS și IPAccesul la anumite site-uri poate fi interzis prin modificarea sistemului DNS – care transformă numele domeniilor în adrese IP – sau prin blocarea directă a acestor adrese. Aceste intervenții pot limita simultan accesul la zeci sau sute de site-uri, uneori afectând și platforme care nu erau ținta inițială.
Tehnologii avansate permit analiza tipului de date care circulă online, identificând aplicații de mesagerie, platforme video sau rețele sociale. Autoritățile pot întrerupe selectiv conexiunile, creând impresia unor erori tehnice.
Încetinirea intenționată a vitezeiO altă metodă folosită este reducerea deliberată a vitezei de transfer. Tehnic, Internetul rămâne accesibil, dar devine atât de lent încât utilizarea sa este aproape imposibilă. Adesea, această practică este prezentată publicului ca o problemă tehnică, ascunzând scopul real de cenzură.
Iranul a dezvoltat, în timp, o infrastructură proprie capabilă să funcționeze independent de conexiunile internaționale. Astfel, serviciile interne continuă să fie disponibile, în timp ce accesul la informații externe este aproape complet blocat.
Chiar și în condițiile cele mai restrictive, anumite informații reușesc să treacă dincolo de bariere – imagini, clipuri sau mesaje ajung la public, deși cu mare dificultate. Totuși, lipsa unei conexiuni largi îngreunează serios documentarea precisă a evenimentelor și estimarea reală a numărului de victime.
În timpul vizitei sale oficiale la Tokyo, prim-ministrul Italiei a publicat pe rețelele sociale o fotografie în care apare alături de omoloaga sa japoneză, Sanae Takaichi, iar sub imagine se regăsește o ilustrație în stil manga a celor două. Postarea a fost însoțită de mesajul: „Două națiuni îndepărtate, dar din ce în ce mai apropiate. Prietenie și armonie”, subliniind apropierea dintre Italia și Japonia.
View this post on Instagram
A post shared by Giorgia Meloni (@giorgiameloni)
Cu ocazia întâlnirii, Sanae Takaichi i-a oferit Giorgiei Meloni mascota oficială a Expo Green 2027, Tunku Tunku, un personaj în formă de inimă care reprezintă natura și creșterea. De asemenea, prim-ministrul japonez i-a dăruit premierului italian mai multe desene realizate de copii, într-un gest simbolic de prietenie și apreciere.
Vizita Giorgia Meloni în Japonia coincide cu aniversarea premierului italianVizita oficială la Tokyo a avut loc chiar în perioada în care Giorgia Meloni și-a sărbătorit ziua de naștere, împlinind 49 de ani. Cu acest prilej, prim-ministrul Japoniei i-a transmis urări de „La mulți ani” și a felicitat-o în mod public.
La întâmpinarea de la Kantei, reședința prim-ministrului japonez, Sanae Takaichi a declarat: „Este o mare onoare pentru mine ca Giorgia să-și sărbătorească ziua de naștere în Japonia. Vreau să o sărbătoresc împreună cu ea, alături de poporul japonez. Toate cele bune!”
Discursul despre responsabilitate și „Ganbaru”În partea finală a discursului său, Giorgia Meloni a nuanțat faptul că ea și Sanae Takaichi sunt primele două femei care conduc popoarele lor, considerând acest lucru o mare onoare, dar și o mare responsabilitate.
Premierul italian a vorbit despre conceptul japonez „Ganbaru”, explicând că acesta înseamnă nu doar să dai tot ce ai mai bun, ci să faci mai mult decât poți și să-ți depășești propriile limite. Meloni a adăugat că această abordare este esențială pentru a servi binele popoarelor și al națiunilor lor.
Giorgia Meloni a evidențiat importanța dialogului Italia–Japonia în contextul numeroaselor crize globale. Ea a reafirmat determinarea comună pentru realizarea unei păci juste și durabile în Ucraina, consolidarea procesului de pace în Orientul Mijlociu și garantarea securității și stabilității în regiunea Indo-Pacific.
