Privind mesajul publicat pe Facebook prin care cere reglementarea accesului copiilor la rețele de socializare, Raed Arafat a spus: „eu am scris postarea respectivă mai mult că persoană fizică, adică chiar la ceva care îl cred personal, nu neapărat având poziția de șef al DSU-ului”.
Potrivit acestuia, există o legătură tot mai evidentă între comportamentul copiilor și accesul la rețele de socializare. „Ne confruntăm cu situații care pot fi corelate clar cu rețelele de socializare și cu accesul excesiv și manipulat a copiilor și a adolescenților pe aceste rețele”, a spus Arafat, sâmbătă, la Digi24.
Riscuri de integrareAcesta a subliniat riscurile la care se supune societate dacă nu sunt luate măsuri. „Dacă nu se iau măsuri de limitare, de, hai să zicem, reglementare a accesului la aceste rețele de socializare, noi riscăm că generațiile viitoare să aibă probleme foarte mari de integrare în societate și să aibă probleme foarte mari de comportament în societate, mai ales după ce devin adulți. Dacă noi nu suntem atenți că suntem deja la ceasul al 12-lea, clar că ne vom confrunta cu probleme foarte grave în viitor și care vor avea un impact social care cred că nici nu putem să ne închipuim la acest moment care va fi nivelul nu”, a declarat oficialul.
Despre cazurile recente de agresiuni în care au fost implicați minori, Raed Arafat a afirmat: „Nu că mă speria, este de îngrijorat, adică mă îngrijorează, pentru că, într-adevăr, vârstele respective sunt vârste în care copiii, în mod normal, îi găsești la joacă, nu la agresiuni”.
Nevoia de reglemetare și aflabetizare mediaAcesta a precizat că pe lângă reglementarea accesului la rețelele de socializare, trebuie să fie și o componentă de educație: „Una este reglementarea accesului la rețelele de socializare, dar după care vine partea de educație, partea de educare la școli, partea de educație, despre cum să evalueze știrile, cum să se uite la rețelele de socializare, cum să se uite critic la aceste rețele și să nu devine orice se întâmplă acolo”.
Despre reacțiile la mesajul publicat, acesta a spus: „reacțiile în marea majoritate sunt pentru, nu împotrivă. Există și oameni care vin cu argumente împotrivă, este normal, există și oameni care nu cred că asta va rezolva problema, dar marea majoritate și sunt părinți care au scris că trebuie deja luată o măsură”.
O melodie mai veche avea un vers care a devenit celebru: „fericirea are chipul tău”.
Spre parafrazare, „un înger are chipul lui Meloni”, iar lucrul acesta a fost constatat după ce pictura murală a bisericii San Lorenzo din Roma a fost restaurată.
Asemănarea este atât de mare, încât ministrul Culturii din Italia, Alessandro Giuli, a simțit nevoia să intervină, scrie publicația italiană Repubblica.
Îngerul Meloni, luat la inspectat de SuperintendențăUnul dintre cei doi îngeri care flanchează bustul de marmură al lui Umberto al II-lea de Savoia are un chip ce seamănă izbitor cu cel al premierului italian, Giorgia Meloni.
Un comunicat emis sâmbătă dimineața precizează: „superintendentul special al Romei, Daniela Porro, a intruit oficiali tehnici din cadrul MIC să efectueze astăzi o inspecție pentru a determina natura lucrărilor efectuate asupra picturii contemporane dintr-una dintre capelele San Lorenzo in Lucina și pentru a decide ce urmează”.
A intervenit și vicariatul, care a spus că „modificarea feței este o inițiativă a restauratorului”.
Restauratorul Bruno Valentinetti: „Cine spune că seamănă cu Meloni?”Bruno Valentinetti este restauratorul voluntar care a reacționat: „Cine spune că seamănă cu Meloni? Am restaurat ce era acolo acum 25 de ani”.
Asemănarea este, totuși, izbitoare. Meloni însăși a reacționat pe conturile sale de socializare: „Nu, cu siguranță că nu arăt ca un înger!”, a scris aceasta.
Între timp, tehnicienii Superintendenței Patrimoniului Cultural și al Peisajului, care monitorizează acest locaș de cult de mare valoare istorică au fost instruiți să efectueze o inspecție pentru a determina natura lucrării.
„După inspecție, o vom compara cu materialele de arhivă”, precizează Superintendența, care dorește să constate nu atât cu cine seamănă imaginea restaurată cât dacă se conformează liniilor originale, lucru care va fi făcut luni, pentru că în weekend arhivele sunt închise.
„Îngerul era acolo”Ce se va întâmpla dacă tehnicienii vor constata că restaurarea nu este în acord cu originalul?
Se poate solicita o nouă restaurare.
Lucrurile sunt și mai complicate de atât, pentru că lucrarea a fost creată după ce biserica a fost plasată sub un ordin de conservare și nu este inspectată în mod regulat”, iar pentru orice intervenție este nevoie de o autorizație.
Monseniorul Daniele Micheletti, rectorul Panteonului și al Bazilicii San Lorenzo in Lucina din Roma, a specificat că a cerut restaurarea „așa cum era”.
„Există, într-adevăr, o anumită asemănare, dar ar trebui să-l întrebăm pe restaurator de ce a făcut-o așa, nu știu. Acum, nu știu dacă trăsăturile faciale sunt exact acelea. Îngerul era acolo și așa era”.
Meloni – figură înaripată care ține în mână un sul cu harta ItalieiMonumentul funerar al suvernalui, însoțit de o inscripție care amintește cum Umberto al II-lea, „resemnat creștinește voinței divine”, a preferat exilul războiului civil, este păzit de doi heruvimi, dintre care unul – cu o figură extrem de cunoscută: o figură feminină, înaripată, care ține un sul cu harta Italiei și care are fața îndreptată spre celălalt heruvim, care oferă coroana regelui căzut în dizgrație.
Asemănarea cu premierul italian este atât de mare, încât face dificilă orice negare.
În altă ordine de idei, restaurarea nu a fost efectuată de restauratori profesioniști, care lucrează la alte părți ale bisericii. Acest lucru este indicat de o semnătură clară, vizibilă pe un sul: „Instauratum et exornatum, Bruno Valentinetti AD MMXXV.
Valentinetti se prezintă ca un paracliser și un decorator.
În parohie, el este descris ca un voluntar prezent zilnic dimineața.
Valentinetti are și alte lucrări decorative, iar colaborările lui ies din sfera ecleziastică.
Ba chiar, în trecut, a candidat pentru funcții politice cu La Destra – Fiamma Tricolore (Flacăra tricoloră), dar dacă-l întrebi, o să-ți răspundă că nu-și amintește acest lucru.
„Astăzi, 31 ianuarie (n.r. – sâmbătă), în jurul orelor 09:00 am fost sesizați prin S.N.U.A.U. 112 de către o persoană cu privire la faptul că în timp ce își plimba câinele de companie a observat rămășițe, posibil umane, lângă o locuință din municipiul Slobozia, în cartierul Tineretului”, transmite Inspectoratul de Poliție Județean Ialomița.
La fața locului s-a deplasat o echipă operativă complexă, pentru cercetări. De asemenea au fost începute operațiunile de căutare în zonă, la care au participat aproximativ 40 de polițiști, jandarmi și polițiști locali.
Aceștia au fost sprijiniți de o dronă și de două echipe canine, una specializată în prelucrarea urmei de miros și cealaltă în detectarea cadavrelor.
Autoritățile au verificat o suprafață de aproximativ 122 de hectare, fără a fi identificate probe care să conducă la soluționare.
„Cercetările sunt continuate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, sub coordonarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia”, mai transmit autoritățile.
Peste 2.000 de oameni s-au adunat în Piața Libertății din centrul orașului și au criticat atât măsurile fiscale al Guvernului Bolojan, cât și implicarea UDMR în coaliția de guvernare, despre care au spus că nu a reacționat la aceste decizii.
János Menyhárt, organizatorul protestului, a citit un mesaj în maghiară și română și a spus că manifestația nu are caracter politic, ci este una civică. Acesta a declarat că „s-a umplut paharul”, adăugând că „oamenii nu vor să facă politică, ci să trăiască în siguranță”.
O femeie prezentă la protest a spus că politicienii locali nu mai apără interesele oamenilor și că i-au „trădat pe secui, pe unguri și pe români”.
La protest au participat și reprezentanți ai asociațiilor pentru persoane cu dizabilități. Ei au spus că Guvernul a eliminat facilități fiscale pentru o categorie care oricum trăiește cu venituri foarte mici. Participanții au afișat pancarte cu mesaje precum: „Nu noi am distrus economia țării”, „Dizabilitatea nu este un privilegiu”, „Și noi am fi vrut să ne naștem sănătoși” și „Ne-ați luat dreptul la viață”.
Primarul Korodi Attila a spus că nemulțumirile oamenilor sunt „justificate” și că administrația locală va interveni când va exista o soluție legală. El a precizat că, pentru persoanele cu dizabilități, pierderea unor facilități ar urma să fie compensată prin ajutoare sociale.
Manifestația a avut loc în Piața 25 aprilie, piață care poartă numele datei eliberării Italiei de sub regimul fascist în 1945. În cadrul manifestației s-au reunit membri ai Partidului Democrat, ai confederației sindicale CGIL (Confederația Generală Italiană a Muncii), ai organizației ANPI (Asociația Națională a Partizanilor din Italia) care apără memoria rezistenței împotriva fascismului din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Nemulțumirile au vizat atât anunțul potrivit căruia agenți ai unei divizii ICE vor contribui la securitatea delegației americane, cât și politicile administrației Trump.
Organizatorii au distribuit fluiere din plastic, iar protestatarii au scandat lozinci precum „Gheață (ICE) doar în Spritz”.
Prezența agenților ICE a generat reacții și din partea autorităților italiene. Primarul orașului Milano, Giuseppe Sala, a declarat că aceștia „nu sunt bineveniți”, iar ministrul de interne Matteo Piantedosi a fost chemat în Parlament pentru a aduce clarificări privind desfășurarea agenților americani.
Agenții ICE care vor fi trimiși la Milano fac parte din divizia Investigații de Securitate Internă, o divizie specializată în infracțiuni transfrontaliere și care participă frecvent la diverse evenimente internaționale. Agenții ICE care implementează politica de deportare a administrației de la Washington fac parte din divizia de Operațiuni de Aplicare a Legii și Îndepărtare.
Cu toate acestea, protestatarii au declarat: „Chiar dacă nu sunt aceleași, nu îi vrem aici”, citați de Associated Press.
Jocurile Olimpice de Iarnă vor debuta pe 6 februarie, iar la ceremonia de deschidere vor participa vicepreședintele Statelor Unite, JD Vance, și secretarul de stat Marco Rubio.
„În cadrul ședinței de astăzi, președintele PSD București, Daniel Băluță, a formulat următoarele nominalizări, susținute în unanimitate: Rareș Hopincă, primarul Sectorului 2, a fost nominalizat pentru funcția de președinte al Organizației PSD Sector 2; Alexandru Hazem Kansou, secretar executiv al PSD București, a fost propus pentru preluarea conducerii Organizației PSD Sector 4; Adrian Vigheciu, viceprimar al Municipiului București, a fost desemnat pentru preluarea președinției Organizației PSD Sector 6”, a transmis PSD București într-un comunicat.
Conform sursei citate, propunerile vizează asigurarea conducerii interimare a celor trei filiale până la organizarea de noi alegeri și vor fi prezentate duminică în Consiliul Politic Național, pentru a fi supuse procedurilor statutare de validare.
„Organizația PSD București are nevoie de o nouă abordare, care să ne permită să punem în practică măsurile pe care ni le dorim și pe care trebuie să le implementăm în folosul oamenilor. Trebuie să redresăm Bucureștiul, să identificăm resursele necesare pentru a dezvolta orașul, dar, în același timp, să nu uităm niciodată că, dincolo de eficientizare, de reducerea cheltuielilor sau de proiecte de infrastructură, orașul nostru este despre oameni.Mulți dintre ei, astăzi, o duc foarte greu, din cauza costului ridicat al traiului de zi cu zi, iar față de acești oameni avem, în primul rând, o responsabilitate. Suntem aici pentru a face dreptate, pentru a corecta inechități și pentru a transforma în realitate lucruri despre care, prea mult timp, s-a vorbit fără rezultate concrete”, a declarat Daniel Băluță, președintele PSD București.
Prima explozie s-a produs în portul Bandar Abbas, unde cel puțin o persoană a murit și alte 14 au fost rănite. Autoritățile au deschis o anchetă pentru a stabili circumstanțele incidentului.
Presa locală, citată de Reuters a respins informațiile apărute în spațiul public care vehiculau că un comandant al forțelor navale ale Gărzii Revoluționare ar fi fost ținta unui atentat.
Portul Bandar Abbas este cel mai important port de containere al Iranului. Situat la Strâmtoarea Hormuz, postul este tranzitat de aproximativ 20% din comerțul mondial cu petrol.
Zona a mai fost afectată de o explozie majoră în aprilie anul trecut, soldată cu zeci de morți și peste 1.000 de răniți.
Într-un incident separat în orașul Ahvaz, patru persoane au murit într-o explozie de gaz.
În contextul speculațiilor privind o posibilă implicare externă, doi oficiali israelieni au declarat pentru agenția Reuters că Israelul nu a fost implicat în exploziile de sâmbătă.
Incidentele au loc pe fondul unor tensiuni regionale cauzate de reprimare brutală a protestelor din Iran, dar și de amenințările formulate de Washington cu privire la programul nuclear iranian.
„O Armadă masivă se îndreaptă spre Iran. Se mișcă rapid, cu mare putere, entuziasm și scop. Este o flotă mai mare, condusă de marele portavion Abraham Lincoln. Sperăm că Iranul va „veni rapid la masa negocierilor” și va negocia un acord corect și echitabil – fără arme nucleare – unul care să fie bun pentru toate părțile”, nota miercuri președintele Trump pe Truth Social.
Sala Palatului a găzduit vineri seară, 30 ianuarie, concertul aniversar „Visul Toboșarului”, susținut de Ovidiu Lipan Țăndărică, unul dintre cei mai influenți muzicieni ai scenei românești. Evenimentul a început la ora 20:00 și a oferit publicului un show grandios, în care rock-ul, ritmurile balcanice, muzica simfonică și momentele de improvizație s-au îmbinat armonios.
Pe scenă au urcat artiști consacrați și colaboratori apropiați ai lui Țăndărică, printre care Mircea Baniciu, Iris, Iana Novac, Marius Mihalache, Fanfara Zece Prăjini, Stelu Enache și Miriam, solistă de pian și prietenă apropiată a artistului. Spectacolul a fost completat de Dream Fantasy Orchestra, dirijată de Simona Strungaru, care a adus o dimensiune simfonică aparte concertului.
„Visul Toboșarului” a fost conceput ca o călătorie muzicală prin toate etapele importante ale vieții artistice ale lui Ovidiu Lipan Țăndărică, de la proiectele care l-au consacrat, până la colaborările recente. Un moment special l-a constituit interpretarea unor piese din „Cantafabule”, susținute de Mircea Baniciu, primite cu entuziasm de public.
Concertul de la Sala Palatului a avut loc cu o zi înainte de aniversarea artistului. Astfel, pe 31 ianuarie, Ovidiu Lipan Țăndărică își sărbătorește ziua de naștere, după un eveniment care a confirmat, încă o dată, statutul său de reper al muzicii românești.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reacționat ferm după afirmațiile făcute într-o emisiune de televiziune de procurorul Laura Deriuș, care a susținut că, de la nivelul procurorului general, i-ar fi fost propusă o oportunitate profesională superioară celei pe care o are în prezent, pentru a renunța la ieșirile publice privind situația din justiție.
Într-un comunicat transmis de Biroul de informare și relații publice, instituția califică aceste declarații drept „afirmații lipsite de o bază reală” și neagă categoric existența oricărui demers de acest tip.
Nu a existat un minimum exercițiu jurnalistic„Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a întâlnit în nicio conjunctură cu doamna procuror și nu i-a făcut nicio propunere de avansare profesională, nici direct și nici prin intermediul altor persoane”, se arată în comunicat.
Reprezentanții Parchetului subliniază că acuzațiile puteau fi ușor verificate în cadrul emisiunii, dacă ar fi existat un minim exercițiu jurnalistic.
Potrivit comunicatului, „afirmațiile denigratoare ar fi putut fi ușor devoalate, dacă moderatorul emisiunii i-ar fi cerut invitatei să probeze ce a afirmat, respectiv să indice ziua, ora și locația în care ar fi avut loc pretinsa întâlnire, persoana care i-ar fi făcut această propunere, precum și funcția pretins oferită”.
Nu a fost solicitat un punct de vedere oficialParchetul General critică, de asemenea, modul în care postul de televiziune a gestionat situația, acuzând lipsa verificărilor și a solicitării unui punct de vedere oficial înainte de difuzarea acuzațiilor.
„Este profund regretabil că o instituție media a preferat difuzarea unor afirmații neverificate în detrimentul unui demers elementar de aflare a adevărului și al solicitării unui punct de vedere oficial”, se mai arată în comunicat.
Unirea Slobozia a deschis scorul în minutul 12, prin Renato Espinosa.
Hermannstadt a revenit rapid și a marcat de trei ori până la pauză. Christ Afalna a egalat în minutul 29, Aurelian Chițu a făcut 2-1 în minutul 33, iar Afalna a înscris din nou în minutul 36 pentru 3-1.
În repriza a doua, Unirea Slobozia a redus din diferență în minutul 55, tot prin Espinosa.
După 24 de etape, Hermannstadt este pe locul 15, cu 17 puncte, iar Unirea Slobozia ocupă locul 13, cu 21 de puncte.
Echipele de startUnirea Slobozia: Rusu – Dorobanțu, Safronov, Antoche, Tsoungui – Albu, Lungu, Papeau – Bărbuț, Espinosa, Dragu;
Rezerve: Popa, Ibrian, Orozco, Dinu, Șerbănică, Toma, Lemnaru, Pop, Deaconu, Vlăsceanu, Dulcea, Dahan;
Antrenor: Andrei Prepeliță.
Hermannstadt: Căbuz – Stancu, Căpușă, Issah, Ciubotaru – Florescu, Ivanov, Dr. Albu – Chițu, Afalna, Neguț;
Rezerve: Muțiu, Pop, Bârstan, Bejan, Oroian, Ritivoi, Jair, Buș, Gjorgjievski, Zargay, Simba;
Antrenor: Dorinel Munteanu.
În Germania, cine insultă politicienii riscă închisoare de la trei luni la cinci ani, iar asta e posibil pentru că există un articol în Codul Penal care incriminează insultele aduse organului politic, relatează europeanconservative.com.
O controversă legată de libertatea de exprimare a născut acest articol pe care mișcarea AfD (Alternativa pentru Germania) a insistat să-l abroge, însă Bundestagul a respins ideea.
188 „servește intereselor celor puternici”Articolul 188 din Codul Penal german prevede că funcționarii publici sunt protejați împotriva insultelor, defăimării și calomniei.
Toate grupurile parlamentare au votat joi pentru menținerea acestui contrevrsat articol, pe care AfD (paradoxal, una dintre cele mai insultate formațiuni politice) l-a vrut desființat.
UN rezultat cu atât mai notabil cu cât vine în contradicție cu recentele declarații ale lui jens Spahn, membru infleunt al grupului parlamentar CDU, care afirmase într-un interviu că articolul 188 este „discutabil” și că servește în principal „intereselor celor puternici”.
Cu toate astea, CDU a votat alături de celelalte partide împotriva propunerii AfD.
„Acte ucigașe au urmat unor cuvinte sângeroase”Dezbaterea de dinaintea votului a fost, însă, una destul de încinsă, în care liderii partidelor tradiționale au respins ferm inițiativa AfD.
Cartesn Müller (CDU/CSU – Uniunea Creștin Democrată și Uniunea Creștin Socială) a avertizat că „acte ucigașe au urmat unor cuvinte sângeroase”, subliniind legătura dintre retorica agresivă și violența politică.
Partidul Social Democrat din Germania a calificat propunerea drept „un atac la adresa protejării democrației noastre, prin deputata sa, Carmen Wegge.
Tema-i veche, politicianu-i nouDisputa pe tema insultelor aduse politicienilor nu este veche, dar a fost reaprinsă de creșterea violenței motivate politic în Germania, în 2025.
Datele arată că AfD a fost, paradoxal, principala țintă a atacurilor. Aplicarea articolului 188 a devenit tot mai frecventă, în special în mediul online.
Potrivit datelor Oficiului Federal de Poliție Criminală (BKA), numărul cazurilor de „insulte aduse politicienilor” transmise procurorilor a crescut rapid.
Articolul 188 e foarte invocatDacă în primul trimestru al anului 2024 au fost raportate 468 de astfel de cazuri, în primul trimestru al anului 2025 numărul a ajuns la 1.690, urmat de încă 1.528 de cazuri în trimestrul al doilea.
În puțin peste un an, sesizările trimestriale aproape s-au cvadruplat și reprezintă acum aproape jumătate din totalul raportărilor gestionate de sistem.
Datele provin de la biroul de raportare a informațiilor pe internet (ZMI) al BKA, înființat în februarie 2022 pentru combaterea „urii și incitării” online.
Între 2021 și 2025, majoritatea postărilor semnalate au fost clasificate drept „de dreapta” (22.957 de cazuri), față de doar 233 clasificate drept „de stânga”, în timp ce aproximativ 19.000 au fost încadrate în categoria „altele”.
Un „idiot profesionist” și o amendă de 825 de euroDeputatul AfD Martin Renner a criticat aceste statistici, afirmând că diferența majoră dintre cazurile de dreapta și cele de stânga nu reflectă realitatea, ci indică o „unilateralitate deliberată”.
El a atras atenția și asupra rolului dominant al două birouri de raportare: HessenGegenHetze, responsabil pentru 45,8% din sesizări, și REspect!, cu 38,5%.
HessenGegenHetze a fost implicată în mai multe cazuri controversate. Printre acestea se numără percheziționarea locuinței pensionarului Stefan Niehoff, amendat ulterior cu 825 de euro pentru distribuirea unui meme care îl numea pe fostul ministru al Economiei, Robert Habeck, un „idiot profesionist”.
Infracțiunile înregistrate în baza articolului 188 s-au triplat în doi aniDe asemenea, aceeași organizație a raportat cazul jurnalistului David Bendels, condamnat inițial la șapte luni de închisoare cu suspendare pentru batjocorirea fostei ministre de Interne Nancy Faeser, dar achitat ulterior în apel, instanța stabilind că fotomontajul era protejat de libertatea de exprimare.
Statisticile poliției indică o creștere constantă a infracțiunilor înregistrate în baza articolului 188: de la 1.404 cazuri în 2022, la 2.598 în 2023 și 4.439 în 2024, numărul acestora mai mult decât triplându-se în doar doi ani.
În acest context, managerul parlamentar al AfD, Stephan Brandner, a descris articolul 188 drept un „ordin de silențiozitate”. Cu toate acestea, majoritatea parlamentară a transmis un mesaj clar: în pofida controverselor și a creșterii numărului de anchete, articolul 188 va rămâne în vigoare ca parte a legislației penale germane.
„În fapt, la data de 29 ianuarie (n.r. – joi) a.c., polițiștii Orașului Făget și ai Secției 10 Poliție Rurală Făget, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au oprit pentru control, pe DC97, între localitățile Cladova și Ierșnic, un tractor, condus de un tânăr, de 25 de ani”, se arată în informarea emisă de IPJ Timiș.
În urma verificărilor, polițiștii au constatat că tânărul nu avea permis de conducere și tractorul nu era înmatriculat.
În plus, testarea cu aparatul etilotest a indicat o valoare de 1.06 mg/l alcool pur în aerul expirat. Tânărul a fost dus la spital unde i-au fost recoltate două probe de sânge pentru stabilirea exactă a alcoolemiei.
„În baza probatoriului administrat, tânărul, de 25 de ani, a fost reținut pentru 24 de ore, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de conducerea unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat în circulație, conducerea unui autovehicul fără permis de conducere și conducerea unui autovehicul sub influența băuturilor alcoolice”, mai transmit autoritățile.
Există actori care joacă roluri și actori care devin parte din sufletul nostru, rudele noastre de departe pe care le primim în case prin ecranul televizorului sau pe scena teatrului. Marin Moraru a făcut parte din a doua categorie, acea specie rară de artiști care nu au nevoie de artificii pentru a cuceri, ci doar de o privire. Când spui „Marinuș”, nu te gândești la un monstru sacru intangibil, ci la un prieten drag, la acel unchi hâtru și bun care știe să te facă să râzi chiar și atunci când cerul e gri.
A fost un actor genial cu suflet de copil, un paradox ambulant: timid până la roșeață în viața de zi cu zi, dar un vulcan de energie pe scenă. Modestia lui nu era o mască, ci o a doua natură. Într-o lume a orgoliilor zgomotoase, el a ales discreția, lăsând personajele să vorbească în locul său. Și cât de frumos au vorbit! De la Take, Ianke și Cadîr la Toamna bobocilor, Marin Moraru a țesut o pânză invizibilă de emoție între el și public, o legătură care nu s-a rupt niciodată, nici măcar acum, când el nu mai este.
Povestea lui Marin Moraru începe simplu, aproape ca într-un roman neorealist, într-un București al contrastelor. S-a născut pe 31 ianuarie 1937, în inima Giuleștiului, pe strada cu nume parcă predestinat, Tabla Buții. Acolo, printre case modeste și oameni care munceau din greu, micul Marin visa. Dar nu la aplauze sau reflectoare. Visa să zboare. Tatăl său, vopsitor de vagoane la CFR, era un om al realității concrete, iar când fiul i-a spus că vrea să devină aviator, răspunsul a fost pragmatic. Așa a ajuns viitorul mare actor la Școala de Construcţii Căi Ferate. Pare greu de imaginat astăzi, dar mâinile care aveau să modeleze personaje de o finețe psihologică rară au învățat întâi să repare drumuri și poduri, să simtă vibrația șinelor și mirosul de catran.
La școală, Marin Moraru era Marinuş şi nici mai târziu n-au ezitat prietenii şi colegii de facultate sau de scenă să-l strige astfel, păstrându-i acea candoare a copilăriei în nume. S-a născut într-o zi care, multă vreme, nu i s-a părut deosebită, până când a citit „Jurnalul“ lui Mihail Sebastian. Acolo a descoperit o însemnare magică: în anul respectiv, fix în acea zi de 31 ianuarie, ningea la Sinaia „cu fulgi mari cât vrabia“. Pentru sufletul sensibil al lui Marinuș, aceasta a fost o adevărată revelaţie poetică, o cheie de boltă a existenței sale. În cartea sa autobiografică, „Suntem ce sunt amintirile noastre“, actorul mărturisea cu emoție: „Această personificare a zilei mele de naştere mi s-a întipărit în minte şi ori de câte ori mă gândesc la ea văd pufuri mari de nea căzând din cer“. Imaginea iernii blânde și a purității zăpezii l-a însoțit toată viața, fiind poate metafora perfectă pentru sufletul său: curat, moale, dar capabil să acopere lumea cu frumusețe.
Viața nu i-a așternut covorul roșu de la început, testându-i răbdarea și vocația. După absolvire, a fost repartizat la Brașov, ca asistent de picher. Imaginați-vă: Marin Moraru, cel care avea să devină unul dintre cei mai mari actori ai națiunii, patrula de-a lungul șinelor de cale ferată, verificând traversele. Apoi a lucrat la uzina Grivița Roșie, în zgomotul infernal al metalului. Familia insista să urmeze Politehnica, dorindu-i o meserie „serioasă”. Copil ascultător, a dat examen și a intrat, dar destinul lucrează prin coincidențe. Într-o zi, a auzit la radio că se fac pregătiri și la Teatru. Acel anunț a fost chemarea sirenelor. „Fugeam de la cursurile de la Politehnică la teatru. Se întâmpla în zilele de duminică“, povestea el mai târziu, rememorând acea perioadă de dublă existență.
Prima încercare la I.A.T.C. a fost un eșec aparent, dar o lecție de umilință necesară. A dat examen în faţa unei comisii alcătuite din coloșii scenei românești: Marcel Anghelescu, Radu Beligan şi Ion Finteşteanu. A picat sub linie, ceea ce pentru mulți, ar fi fost capătul drumului, dar pentru Marinuș a fost începutul ambiției. I-au permis să participe la lecţii ca „audient”, fără să primească note. Timp de un an, a stat în umbră, a privit, a învățat, a absorbit totul ca un burete, șlefuindu-și talentul în tăcere. Anul următor a dat din nou examen de admitere. Atunci l-au primit şi, recunoscându-i evoluția uluitoare, l-au trecut direct în anul II. Şi-a luat diploma de absolvire cu rolul Agamiţă Dandanache în spectacolul „O scrisoare pierdută“, demonstrând încă de atunci o maturitate artistică excepțională și a șa a început ascensiunea sa, fiind repartizat imediat la Teatrul Tineretului, actualul Teatru Mic.
Absolvirea din 1961 a fost doar începutul. Marin Moraru nu juca roluri; el le locuia. La vreo cinci ani după încheierea studiilor, Marin Moraru făcea deja parte din distribuţia unor spectacole impresionante din Bucureştiul anilor ’60. La Teatrul Bulandra l-a interpretat pe Crăcănel în „D-ale Carnavalului“, regizat de legendarul Lucian Pintilie, alături de o echipă de actori în care mai erau, printre alţii, Toma Caragiu, Grigore Vasiliu Birlic, Gina Patrichi şi Octavian Cotescu. Să strălucești într-o asemenea constelație de genii nu era ușor, dar Marinuș avea o lumină proprie, o ingenuitate scenică ce cucerea iremediabil. Putea fi comic până la lacrimi, dar în secunda următoare îți putea frânge inima cu o privire pierdută. Nu epata, nu se strâmba inutil; avea o economie de mijloace specifică marilor maeștri.
Dincolo de succesul fulminant, exista o discrepanță fascinantă între omul public și cel privat. De la actorul exuberant de pe scenă și de pe micul ecran, cu replici memorabile care intrau în folclorul urban, acasă, Marin Moraru era un alt om. Devenea introvertit, concentrat, oarecum închis în carapacea sa creativă. Nu vorbea prea mult, mai ales când avea de repetat, procesul său de creație fiind unul interiorizat și intens. Soția sa, Lucia, femeia care l-a înțeles cel mai bine, mărturisea cu tandrețe despre aceste momente: „Dragă, să ştii că eu aveam un principiu. Când se enerva, foarte rar, că el nu era prea expansiv, îl lăsam în pace. Las’ că-i trece”. Această liniște de acasă era, probabil, sursa din care își extrăgea energia debordantă pentru scenă, locul în care își încărca bateriile sufletești.
Între 1974 și 1980, Marin Moraru a fost conferențiar universitar la I.A.T.C. Studenții săi povestesc despre el cu o venerație amestecată cu duioșie. Nu era profesorul rigid care predă de la catedră teorii seci, ci mentorul care te învăța să cauți adevărul din tine, să nu minți pe scenă. S-a retras de la catedră pentru a reveni pe scândura scenei, marea sa iubire, simțind că locul său este acolo unde se aprind reflectoarele. La Naționalul bucureștean, după 1989, a făcut istorie.
Momentul de grație al carierei sale târzii a fost, fără îndoială, spectacolul Take, Ianke și Cadîr. Trioul de aur Beligan – Dinică – Moraru a fost un fenomen cultural, o aliniere de planete care a umplut sălile până la refuz ani la rând. Marin Moraru, în rolul lui Take, aducea un echilibru perfect, o blândețe înțeleaptă și o omenie caldă care completau cinismul spumos al lui Dinică și rafinamentul aristocratic al lui Beligan. Împreună, erau definiția prieteniei și a artei. Televiziunea l-a redescoperit târziu, în telenovelele românești (Inimă de țigan, Regina), unde a adus un plus de clasă și profesionalism, demonstrând noilor generații că talentul nu are vârstă și că un mare actor poate înnobila orice partitură, transformând un personaj secundar într-o bijuterie.
Dacă pe scenă a avut sute de partenere, în viață a avut una singură. Puțini știu că unul dintre cei mai mari actori ai comediei românești a avut o mare și unică iubire: pe soția sa, Lucia. Povestea lor pare desprinsă dintr-un film romantic vechi. S-au cunoscut într-o tabără studențească (ea era încă la liceu), el a invitat-o la un spectacol, apoi au mers la plimbare. Așa a început totul. Lucia Moraru își amintea cu nostalgie: „Ne-am dus şi ne-am plimbat în Cişmigiu. El a zis: «Hai să bem un suc.» Am băut o licoare cu o culoare incertă. Azi nu aş mai bea aşa ceva nici dacă mă omori, dar atunci am supravieţuit”. Acea licoare incertă a fost începutul unei certitudini de o viață.
Căsătoria lor a fost un eveniment pe măsura spiritului lor ludic. S-au cununat la Buturugeni, într-o bisericuţă de ţară modestă, unde slujea tatăl unei colege. Atmosfera a fost una de un realism magic: „Era o bisericuţă cu acoperişul spart prin care intrau păsările nestingherite. În timpul slujbei se găinăţau porumbeii peste noi”, povestea Lucia. Și data aleasă a fost una specială: 29 februarie 1964. Prietenul lor, Gheorghe Dinică, nu a ratat ocazia să-i tachineze: „Hai, bă, nu vă e ruşine? Vreţi să daţi de băut numai din patru în patru ani?”. Marin Moraru răspundea, în stilul său hâtru, că s-au căsătorit pe 29 februarie ca să li se pară că timpul trece mai greu şi că rămân tineri. „Eram nişte proşti frumoşi. Am fost căsătoriţi 52 de ani”, spunea soția sa. Acești 52 de ani au fost plini de iubire, de înțelegere și de doi motani albi cu pete negre, botezați cu umor teatral: Frac 1 și Frac 2.
Dincolo de lumina orbitoare a scenei, Marin Moraru își găsea pacea în natură, alături de prietenii săi de suflet. Nu doar Gheorghe Dinică i-a fost un prieten apropiat, ci şi actorii Mircea Albulescu şi Amza Pellea. Aveau un ritual sacru, o evadare din tumultul Capitalei. Ei doi şi Marinuş săreau din pat la 3.00 noaptea, cu ochii cârpiți de somn, dar cu sufletul plin de anticipare, ca să plece la Dunăre la pescuit. Acolo, pe malul apei, în liniștea dimineții, aşteptau în tăcere să vină crapul ăla mare şi să spargă bambina, cerculeţul de plastic de pe firul undiţei. Acele ore de tăcere complice valorau mai mult decât mii de dialoguri, erau momentele în care „monștrii sacri” redeveneau oameni simpli, bucurându-se de răsărit și de prietenie.
În ultimii ani, însă, viaţa personală a lui Marin Moraru s-a restrâns. Nu mai era aşa de plină în afara scenei. Se retrăsese într-o lume a cărților și a liniștii, citea ziare şi cărţi – „Un veac de singurătate“ a lui Gabriel Garcia Marquez fiindu-i unul dintre cele mai dragi romane, poate pentru că rezona cu propria sa melancolie. Se mai uita la televizor sau la filme pe DVD şi îşi făcea cumpărăturile pentru casă, un pensionar onorabil care purta pe umeri gloria unei cariere imense. A trecut la Domnul pe 21 august 2016, lăsând în urmă o soție îndurerată și o țară care l-a iubit necondiționat, a plecat să-i întâlnească pe Dinică, Amza și Albulescu, poate pentru o ultimă partidă de pescuit pe un lac unde nu se înserează niciodată.
Când se lasă cortina peste o viață, rămân ecourile. În cazul lui Marin Moraru, ecoul este unul de o blândețe sfâșietoare, ca o ninsoare liniștită la Sinaia. Ne amintim de el ca de o căldură care ne-a însoțit anii, a fost aviatorul care nu a pilotat avioane de metal, dar care ne-a ridicat pe toți deasupra norilor cenușii ai cotidianului, purtați de aripile talentului său inegalabil. A plecat, dar nu ne-a părăsit, căci de fiecare dată când vom revedea o secvență cu el, de fiecare dată când vom auzi acea voce inconfundabilă, va fi acolo, viu, hâtru și bun. Poate că cel mai frumos rămas-bun nu stă în cuvinte mari, ci într-o recunoaștere a esenței sale. Marin Moraru a fost, până în ultima clipă, un copil mirat în fața lumii, un copil care a primit darul de a se juca de-a viața și de a o face mai frumoasă pentru noi toți.
Încheiem cu un gând al maestrului Radu Beligan, rostit la plecarea colegului său de scenă și de viață, cuvinte care rezumă totul și care ne îndeamnă să privim cerul, cu speranța că poate vom vedea fulgi mari cât vrabia: „Marin Moraru a fost un actor genial, dar mai presus de asta, a fost un om de o calitate rară. A avut o candoare și o puritate pe care puțini o păstrează până la sfârșit. A plecat un mare artist, dar a rămas lumina pe care a lăsat-o în urma lui. Drum bun, Marinuș! Cerul are acum nevoie de zâmbetul tău.”
Din fericire, există locuri care au scăpat de această explozie turistică și care păstrează adevărata atmosferă medievală. Toruń, așezat pe malurile râului Vistula, în nord‑centrul Poloniei, este unul dintre cele mai bine păstrate orașe medievale din țară și rămâne o bijuterie ascunsă, aproape neatinsă de aglomerația turistică, scrie Traveloffpath.com.
Pentru străinii care au auzit de Cracovia sau Varșovia, Toruń este o surpriză: o destinație încă autentică, cu străzi pietruite, clădiri istorice și monumente de secole. Fondat ca fortăreață de Cavalerii Teutoni în secolul al XIII-lea, orașul a prosperat de-a lungul timpului, păstrând zidurile medievale, casele cu frontoane și bisericile gotice care îi dau farmecul aparte.
Toruń a scăpat practic neatins de distrugerile celui de‑al Doilea Război Mondial, ceea ce înseamnă că vizitatorii pot vedea structurile originale, nu reconstrucții moderne, și pot simți cu adevărat istoria ce pulsează prin fiecare stradă. În centrul său vechi, te poți plimba ore întregi printre clădiri autentice, simțind cum fiecare colț poartă amprenta secolelor.
Catedrala Sf. Ioan impresionează prin vitralii spectaculoase, în timp ce Biserica Sf. Iacob, cu cele două turnuri unite la bază, te poartă direct în secolul XIV, iar Turnul Înclinat Krzywa Wieża amintește de cel celebru din Pisa, dar cu o poveste proprie, poloneză, care datează de peste șapte secole.
Toruń este, de asemenea, locul de naștere al lui Nicolaus Copernic, omul care a demonstrat că Pământul orbitează în jurul Soarelui, iar casa natală a acestuia poate fi vizitată pentru a vedea cum se trăia într-un oraș medieval și cum geniul poate apărea din cele mai liniștite colțuri ale lumii.
Piața centrală Rynek Staromiejski, dominată de Primăria Veche și înconjurată de case medievale colorate, este locul perfect pentru a savura o cafea, a observa arhitectura autentică și a simți pulsul unui oraș care, deși plin de istorie, rămâne în afara aglomerației turistice.
Costurile pentru o vizită sunt mai mult decât accesibile. O masă completă într-un restaurant decent poate fi obținută cu 20–24 USD, un meniu tradițional într-un bar polonez costă aproximativ 9–10 USD, iar cazarea într-un hostel poate ajunge la 11 USD pe noapte. Pentru un hotel de trei stele situat chiar în centrul istoric, prețurile variază între 36 și 96 USD pe noapte, ceea ce face Toruń o destinație perfectă pentru cei care vor să experimenteze Europa autentică fără să-și golească portofelul.
Maksym Harbar / Hepta
Ceea ce face cu adevărat special Toruń este atmosfera sa relaxată și lipsa aglomerației. Poți explora centrul vechi fără să aștepți la cozi sau să te înghesui, poți rătăci printre străduțele pietruite, să descoperi monumente vechi de secole și să te simți ca într-o călătorie în timp, dar cu tot confortul lumii moderne la îndemână. Este o experiență completă, autentică, care combină istoria, cultura și liniștea unui oraș medieval polonez neatins de turismul de masă și care merită să fie descoperit.
Potrivit ISU Bihor, pompierii au fost sesizați sâmbătă în jurul orei 7.20 cu privire la producerea unui incendiu la o locuință situată în Crestur, comuna Petreu, apelantul precizând faptul că exista posibilitatea ca proprietarul să fi fost surprins de flăcări în interior.
La fața locului au intervenit trei echipaje de pompieri cu două autospeciale de lucru cu apă și spumă și o ambulanță SMURD.
La sosirea echipajelor, ardeau generalizat și deosebit de violent, acoperișul locuinței și una dintre camere, al cărei tavan se prăbușise.
Pompierii au intervenit simultan pentru căutarea și evacuarea victimei, respectiv pentru localizarea și lichidarea focarelor, însă în interiorul încăperii cuprinse de flăcări au găsit trupul carbonizat al proprietarului.
Incendiul a fost stins în aproximativ 30 de minute.
Ministrul Energiei, Denys Șmihal, a anunțat „o întrerupere în cascadă” a rețelei electrice a Ucrainei în dimineața zilei de 31 ianuarie, în urma întreruperilor liniilor de transport dintre România și Republica Moldova, precum și dintre vestul și centrul Ucrainei, relatează kyivindependent.com.
Shmihal a declarat că centralele nucleare funcționează la capacitate redusă în urma întreruperii curentului.
Fără curent, fără apă, fără încălzireO defecțiune sistemică a sistemului energetic a dus la pene de curent pe scară largă în Kiev, însă motivele sunt neclare deocamdată, au declarat surse dintr-o companie energetică și din Cabinetul de Miniștri pentru publicația media ucraineană Ekonomichna Pravda.
DTEK, cea mai importantă companie privată de energie, a anunțat și ea întreruperi de urgență ale alimentării cu energie electrică în Kiev și zonele limitrofe.
Pana de energie îi afectează și pe locuitorii Capitalei ucrainene, care au rămas și fără încălzire, și fără apă.
„Toată lumea este în stare de șoc”Pana de curent afectează și transportul.
Metroul este suspendat, anunță administrația militară a Capitalei ucrainene.
O profesoară de dans surprinsă în metroul oprit între stații din cauza penei de curent a povestit pentru publicația citată:
„Am stat în subteran cu alți pasageri timp de aproximativ două ore înainte de a fi salvați. Nu a existat nicio panică. Totul a fost destul de organizat. Am fost scoși afară și nimeni nu s-a pierdut”, a declarat Maliuha pentru Kyiv Independent.
„Dar toată lumea este în stare de șoc, desigur. Acum aproape că nu există rețea de telefonie mobilă. Mă gândesc cum să ajung acasă”.
Zelenski anunță că au fost luate măsuri pentru remediere urgentăCompania de utilități Kyivvodokanal a anunțat, de asemenea, întreruperea alimentării cu apă și a asigurat populația că lucrează intens pentru remedierea situației.
„Specialiștii în energie Ukrenergo (operatorul de rețea de stat al Ucrainei) lucrează pentru a restabili alimentarea cu energie electrică”, a declarat Shmyhal, adăugând că energia electrică va fi restabilită în următoarele câteva ore.
DTEK a raportat, de asemenea, pene de curent de urgență în sudul regiunii Odesa și în centrul-estul regiunii Dnipropetrovsk .
Președintele Volodimir Zelenski a explicat că au fost luate „toate măsurile necesare” pentru a restabili rețeaua electrică a Ucrainei și a stabiliza situația în viitorul apropiat.
Ministerul Energiei din Republica Moldova a intervenit pe Facebook, anunțând că tensiunea pe linia de 400 kV Isaccea–Vulcănești–MGRES a scăzut în jurul orei 11:00, ora locală, perturbând sistemul electric al țării.
Oleksandr Kharchenko: accidentul tehnic „a început între Moldova și România”Ministerul a declarat că scăderea de curent a fost cauzată de „probleme serioase” ale sistemului energetic ucrainean, adăugând că operatorul sistemului de transport de stat din Republica Moldova, Moldelectrica, a restabilit deja alimentarea cu energie electrică în unele locații.
Oleksandr Kharchenko, directorul general al Centrului de Cercetare a Industriei Energetice, a declarat pentru publicația citată că accidentul tehnic „a început între Moldova și România”.
„Dar, desigur, deteriorarea sistemului energetic al Ucrainei complică situația. Acum a fost rezolvată”, a spus Harcenko.
„Toți cei de la Ukrenergo și din companiile de distribuție lucrează pentru a restabili alimentarea completă cu energie electrică [atât cât există] disponibilă consumatorilor după aceste atacuri teroriste ale Rusiei.”
Frontiera dintre Ucraina și Moldova este închisă temporarPrimarul Chișinăului, Ion Ceban, a raportat pene de curent în cea mai mare parte a capitalei în jurul orei 11:00, ora locală, adăugând că troleibuzele nu circulă în „multe zone”.
Un locuitor a declarat că electricitatea a fost întreruptă la Chișinău în jurul orei 7:00, ora locală.
Serviciul Vamal de Stat al Ucrainei a anunțat în jurul orei 13:00, ora locală, că frontiera dintre Ucraina și Republica Moldova este închisă temporar pentru vehicule și mărfuri din cauza a ceea ce a descris ca o „defectiune a bazelor de date centrale” din partea autorităților vamale moldovenești.
Nu a specificat când se va redeschide frontiera.
