Negrescu spune că, într-un context internațional instabil, România trebuie să acționeze inteligent și rapid.
„Parlamentul European deja a presat Comisia Europeană pentru a propune soluții clare pentru a reduce costurile energiei și a proteja cetățenii. După modelul altor state membre UE, România trebuie să adopte mai repede aceste decizii”, spune Victor Negrescu, europarlamentar PSD.
Acesta enumeră câteva măsuri pe care România le poate aplica concret:
– măsuri fiscale țintite. Reducerea temporară a taxelor și accizelor atunci când prețurile cresc brusc poate proteja puterea de cumpărare. Nu vorbim de populism, ci de intervenții inteligente, calibrate pe perioade de criză. Exemplu Poloniei.
– investiții accelerate în energie ieftină și stabilă. Extinderea producției din surse regenerabile, creșterea rapidă a capacităților de stocare și încheierea de contracte pe termen lung (precum CfD sau PPA) pot stabiliza prețurile și reduce dependența de fluctuațiile gazului. Avem fonduri europene nefolosite.
– infrastructură energetică modernă. Rețele mai eficiente și interconectări mai bune înseamnă costuri mai mici și securitate energetică crescută. Aici România are întârzieri care trebuie recuperate urgent. Exemplu țărilor nordice.
– sprijin pentru economie. Industriile afectate de costurile mari trebuie ajutate prin scheme europene și naționale, astfel încât să nu transferăm toate scumpirile către cetățeni. Exemplu Spaniei.
– să reducem dependența de șocurile externe. Crizele geopolitice nu vor dispărea. Dar impactul lor poate fi gestionat dacă avem un mix energetic echilibrat și politici coerente. Exemplu Germaniei.
– să creștem concurența pe piață. Să schimbăm reglementările actuale care dau câștig de cauză câtorva băieți deștepți, să aplicăm tarifarea inteligentă pe ore, să folosim mai eficient producția de energie pe timpul zilei și să stimulăm concurența de pe piață.
„România are instrumente pentru a acționa și are sprijin european. De altfel, Partidul Social Democrat a propus deja aceste soluții. Ceea ce lipsește este viteza deciziei și coerența implementării. Stabilizarea prețurilor la carburant nu se face printr-o singură măsură. Se face printr-o strategie clară, consecventă și orientată către rezultat”, explică Victor Negrescu.
Potrivit documentelor analizate de jurnaliști, serviciile de securitate ruse încearcă frecvent să recruteze informatori în rândul tinerilor sau al activiștilor cu legături în mediile critice față de Kremlin, transmite Politico. Un student rus de 21 de ani, identificat sub pseudonimul „Ivan”, a relatat că a fost oprit de agenți ai serviciului de securitate FSB pe aeroportul Sheremetyevo din Moscova în 2023. Aceștia i-ar fi oferit o alegere: să colaboreze cu autoritățile și să furnizeze informații despre activiști anti-Kremlin sau să riște o pedeapsă de până la 15 ani de închisoare pentru presupuse legături cu organizații „extremiste”. După incident, agenții au menținut legătura cu el prin mesaje și apeluri pe Telegram.
Infiltrarea rețelelor de opoziție din EuropaPotrivit conversațiilor, agenții îi cereau studentului să obțină informații despre activiști ruși aflați în exil. Doreau date despre proteste anti-Kremlin și despre persoanele sau organizațiile din Europa care îi ajută pe disidenți. În unele mesaje, agenții insistau pentru detalii aparent minore, precum participanții la proteste sau țările în care s-au stabilit opozanții regimului. Specialiștii spun că această strategie urmărește două obiective: obținerea de informații despre rețelele de opoziție și, în același timp, crearea unui climat de neîncredere în rândul activiștilor.
După invazia Rusiei în Ucraina, sute de mii de ruși au părăsit țara, mulți dintre ei fiind critici ai regimului de la Moscova. În Europa, aceste comunități au devenit o țintă pentru serviciile de informații ruse. Experții spun că recrutarea informatorilor în rândul emigranților este o strategie pe termen lung, menită să ofere Kremlinului acces la informații despre activitățile opoziției. În unele cazuri, autoritățile europene au descoperit astfel de rețele. De exemplu, în Polonia, un activist rus aflat în exil a fost judecat sub acuzația că ar fi furnizat informații serviciilor ruse despre alți disidenți.
Suspiciune și tensiuni în comunitățile de exilațiActivitatea serviciilor de informații ruse a creat un climat de suspiciune în rândul rușilor aflați în exil. Mulți activiști spun că nu mai știu în cine pot avea încredere. Acest lucru face mai dificilă organizarea opoziției față de regimul de la Moscova. Experții avertizează că guvernele europene trebuie să rămână vigilente. În același timp ele trebuie să evite măsuri care ar putea marginaliza comunitățile de exilați ruși. Integrarea acestora este considerată cea mai bună protecție împotriva infiltrării de către serviciile de informații.
Melodiile cardinalilor roșii, ale papagalilor verzi și albaștri și ale cintezelor multicolore umplu zilele „pajareros” sau vânzătorilor ambulanți de păsări, ca el.
Actul de a vinde păsări în stive de colivii – uneori mult mai înalte decât bărbații care le transportă – datează de generații întregi. Sunt de mult timp un punct de reper în piețele mexicane și se numără printre cei 1,5 milioane de vânzători ambulanți care lucrează pe străzile din Mexic, scrie Associated Press.
„Auzind cântecele lor, oamenii se bucură”, a spus Monroy, sunetele a zeci de cântece de păsări răsunând peste el din casa sa din orășelul său din afara capitalei Mexicului, unde îngrijește și crește păsările. „Aceasta este tradiția noastră, tatăl meu a fost și el vânzător de păsări”.
Pajareros dispar încet de pe străzile MexiculuiÎn timpul sărbătorii catolice Duminica Floriilor, sute de pajareros din toată țara se adună în Mexico City și decorează stive de colivii înalte de 3 metri, împodobindu-le cu flori strălucitoare, beteală și imagini ale Fecioarei din Guadalupe, sfântul patron al Mexicului.
Aceștia merg kilometri întregi pe străzile capitalei cu păsările și familiile lor până la bazilica emblematică a orașului.
Dar pajareros au dispărut încet de pe străzi în ultimii ani, din cauza restricțiilor tot mai mari impuse de autorități și a criticilor dure din partea grupurilor pentru drepturile animalelor, care numesc această practică un act de abuz și trafic de animale.
Monroy și alții spun că nu capturează păsări precum papagalii și altele interzise de autoritățile mexicane – care spun că speciile tropicale sunt „păsări sălbatice, nu animale de companie” – adesea cresc singuri păsările pe care le dețin și au grijă de animalele lor. În ciuda acestui fapt, Monroy a spus în familia sa că tradiția este pe cale de dispariție.
Tradiția se stingeÎn fața hărțuirii din partea autorităților și a criticilor tot mai mari, el a spus că își dorește ca propriii săi fii să găsească o muncă mai stabilă.
„Din cauza restricțiilor și a hărțuirii din partea anumitor autorități, mulți prieteni au abandonat vânzarea de păsări”, a spus Monroy. „Pentru copiii mei, nu mai este o muncă stabilă. Trebuie să căutăm alte alternative”.
Războiul din Iran, care durează de o lună, remodelează spațiul aerian din Orientul Mijlociu și agravează perturbările zborurilor, inclusiv aglomerarea rutelor dintre Asia și Europa care anterior tranzitau sau survolau regiunea, potrivit Reuters.
La acestea se adaugă conflictul prelungit dintre Rusia și Ucraina și luptele dintre Pakistan și Afganistan, care au forțat companiile aeriene să utilizeze coridoare din ce în ce mai înguste, în special deasupra Azerbaidjanului și Asiei Centrale.
„Este clar că concentrarea traficului pe anumite rute, disponibilitatea spațiului aerian pentru controlul traficului aerian, precum și faptul că traficul poate utiliza rute care nu sunt atât de obișnuite, pot genera riscuri de siguranță”, a declarat Florian Guillermet, director executiv al Agenției Europene de Siguranță a Aviației (EASA).
Aceste comentarii sunt primele făcute de autoritatea europeană de reglementare a aviației de la izbucnirea războiului din Orientul Mijlociu, la sfârșitul lunii februarie. Aviația se numără printre industriile cele mai afectate, piloții confruntându-se cu riscuri crescânde din partea rachetelor și a dronelor.
Guillermet, un veteran al sectorului care a condus anterior sistemul francez de control al traficului aerian, a declarat că echipajele și controlorii au fost instruiți să anticipeze și să atenueze riscurile. Chiar și așa, închiderea spațiului aerian sau restricționarea zborurilor au fost uneori inevitabile.
EASA, care reunește 31 de țări europene, pregătește o revizuire periodică a strategiei sale în domeniul aviației într-un moment în care unul dintre cele mai sigure mijloace de transport se confruntă cu pericole crescânde – de la interferențe GPS și drone până la amenințări operaționale, cum ar fi apropierile instabile și incidentele pe pistă.
Vineri, EASA și-a reînnoit recomandarea de a evita spațiul aerian deasupra Iranului, Israelului și a unor părți din Golf până pe 10 aprilie.
Reguli mai clare pentru utilizarea dispozitivelor anti-droneEASA elaborează, de asemenea, orientări mai clare cu privire la ce măsuri pot fi utilizate pentru a contracara valul de activități neautorizate ale dronelor care vizează aeroporturile civile, a spus Guillermet.
Aeroporturile din UE se confruntă cu incidente cu drone pe care experții în securitate le leagă de așa-numitul „război hibrid” – un amestec de forță militară, atacuri cibernetice și alte forme de interferență.
De la invazia Rusiei în Ucraina din 2022, dronele au devenit o armă cheie pentru ambele părți. Aeroporturi de la Stockholm la München s-au confruntat cu perturbări legate de drone, suspectate, deși neconfirmate, a fi legate de conflict.
Guillermet a afirmat că sunt necesare reguli mai clare, mai ales având în vedere creșterea activității dronelor „legate de stat”.
EASA examinează cerințele tehnice pentru dispozitivele utilizate în apropierea aeroporturilor.
În prima zi a competiției de la Macao, Eduard Ionescu (locul 45 mondial) l-a învins pe australianul Finn Luu, scor 3-1 (13-11, 8-11, 11-6, 11-5).
Eduard Ionescu urmează să joace marți, de la ora 13:10, împotriva favoritului grupei, chinezul Wang Chuqin, într-un duel decisiv pentru calificare.
În competiția feminină, Andreea Dragoman (locul 50 mondial) debutează luni. Sportiva română evoluează în grupa 3, unde o va înfrunta luni, de la ora 13:45, pe chinezoaica Chen Xingtong. Marți dimineață, de la ora 05:40, urmează să joace contra sportivei din Taipei, Yeh Yi-Tian.
În grupa 8, Elizabeta Samara (locul 41 mondial) debutează marți, de la ora 09:15, împotriva canadiencei Mo Zhang, iar miercuri o va întâlni pe japoneza Mima Ito.
Tot marți intră în competiție și Bernadette Szocs (locul 25 mondial), care o va înfrunta pe Tania Morice (Algeria), de la ora 16:45. Miercuri, de la aceeași oră, românca va juca împotriva braziliancei Bruna Takahashi.
Sportivii români trebuie să câștige grupele pentru a avansa în faza eliminatorie a competiției Macao 2026, una dintre cele mai puternice din circuitul mondial.
Cei cinci bărbați declarați decedați erau în mașina strivită în urma impactului. Aceștia au fost extrași de pompierii din cadrul ISU Cluj, însă, din nefericire, toți prezentau leziuni incompatibile cu viața.
În urma accidentului rutier petrecut pe raza localității Sânpaul au fost impuse restricții de trafic. Astfel, traficul între Cluj-Napoca și Zalău se desfășoară deviat, după cum urmează:
• Traficul rutier ușor este deviat pe un drum local din Sânpaul
• Traficul greu (camioane) este deviat pe rutele de ocolire menționate mai jos:
1. Cluj-Napoca → Zalău: DN1 până la Huedin, apoi DN1G spre Zimbor, continuare spre Zalău
2. Zalău → Cluj-Napoca: Zalău → Românași → Poarta Sălajului → Sânmihaiu Almașului → Zimbor → Huedin → Cluj
DN1H până la Românași, apoi legătură spre DN1G (Zimbor), continuare spre Huedin și apoi DN1 → Cluj-Napoca.
Fenomenul are loc în fiecare an între mijlocul lunii martie și mijlocul lunii aprilie, când livezile de piersici se transformă într-un covor roz întins pe zeci de kilometri.
Regiunea face parte din Macedonia Centrală, o zonă agricolă importantă din nordul țării, unde cultura piersicilor este una dintre principalele activități. În această perioadă, însă, rolul economic este dublat de unul turistic: peisajul devine o atracție comparată tot mai des cu celebrul fenomen al florilor de cireș din Japonia.
Turiști de pe tot continentulVizitatorii vin special pentru acest moment scurt al anului, iar mulți spun că experiența este unică. „Am făcut călătoria din Germania pentru a admira florile de piersic. Trebuie neapărat să vii. Nu am mai văzut niciodată așa ceva”, a declarat o turistă citată de Le Figaro.
La rândul său, bloggerul olandez Wesley Van Eyck încearcă să promoveze destinația în rândul turiștilor din Europa de Vest. „Vreau ca olandezii și belgienii să știe că există încă locuri extraordinare, dincolo de cele pe care le cunosc deja. De exemplu, Veria”, a spus acesta.
Un covor roz pe 170 km²Câmpia din jurul orașului Veria se întinde pe aproximativ 170 de kilometri pătrați și, în perioada de vârf a înfloririi, este acoperită aproape complet de flori roz. „Este o experiență pe care oamenii trebuie să o trăiască și să o vadă măcar o dată în viață, pentru că este o regiune imensă”, a explicat Gianna Pilitsidou, președinta Clubului de Turism din Veria.
Pentru a valorifica interesul tot mai mare, organizațiile locale au început să dezvolte activități dedicate turiștilor: ateliere de fotografie în livezi, plimbări cu bicicleta printre pomii înfloriți și evenimente de promovare a produselor agricole locale.
„Suntem încântați că are loc acest eveniment. Este o ocazie foarte bună să ne promovăm produsele”, spun agricultorii locali.
Spațiile de cazare, complet ocupateCreșterea interesului se vede direct în gradul de ocupare al unităților de cazare din zonă. Hotelurile sunt pline pe toată durata săptămânii, nu doar în weekend. „În special grupurile sunt interesate. În timpul săptămânii vin familii cu copii să vadă acest fenomen, pe care îl apreciază foarte mult. Este frumusețea locului”, spun angajații hotelurilor din Veria.
Mai mult decât peisajZona oferă și alte puncte de interes pentru vizitatori. Satele din apropiere, precum Mesi sau Vergina, oferă vizitatorilor o imagine autentică a vieții din nordul Greciei, cu peisaje rurale, tradiții locale și gastronomie specifică regiunii.
Unul dintre cele mai importante puncte de atracție este situl arheologic Aigai, inclus în patrimoniul UNESCO. Aici se află ruinele vechii capitale a regatului Macedoniei, cu un palat monumental considerat unul dintre cele mai mari din lumea greacă antică, dar și necropola regală, unde au fost descoperite morminte impresionante, inclusiv cel atribuit regelui Filip al II-lea, tatăl lui Alexandru cel Mare.
Au contat doar deficitele bugetare ridicate post 2020 sau observăm „salturi” importante în ponderea datoriei guvernamentale în PIB din cauza unor șocuri exogene externe – ce rol au avut criza financiară, criza pandemică și războiul din Ucraina în această dinamică? Ce ne spune analiza de sustenabilitate a datoriei guvernamentale pe termen scurt, mediu și lung, realizată de Comisia Europeană, în cazul României și Poloniei? Ce riscuri sunt la adresa / ce factori ajută sustenabilitatea datoriei în cele două țări?
I.Nivelul, structura și dinamica datoriei guvernamentale în RomâniaUltimele date oficiale publicate de Ministerul Finanțelor arată că datoria guvernamentală a ajuns în decembrie 2025 la 1138 miliarde lei, adică 59,6% din PIB. În structură, 7% din datorie este pe termen scurt și 93% pe termen mediu și lung – ponderea redusă a datoriei pe termen scurt în total este un lucru bun, presiunea acută pe necesarul de finanțare fiind mică. În România, 47% din datorie este în lei, în timp ce 53% este exprimată în valute (euro, dolari, s.a).
Pentru analiza în dinamică, trebuie să privim la evoluția indicatorului datoria guvernamentală în PIB și nu la creșterea nominală a datoriei – în miliarde lei sau euro. Ponderea datoriei guvernamentale în PIB a crescut în ultimul an de la 54,8% la 59,6%. În prezent, probabil, depășim limita prevăzută în Tratatul de la Maastricht ca și criteriu de aderare la zona euro / convergență nominală, de 60% din PIB. Evoluția ponderii datoriei guvernamentale în PIB arată trei creșteri consistente în timpul unor crize exogene: criza financiară 2009-2011 (triplare a ponderii în PIB, de la 12,3% din PIB în 2008 la 35,4% din PIB în 2012), criza pandemică 2020-2021 (de la 35% din PIB în anul 2019 la 48,3% din PIB la sfârșitul anului 2021) și războiul din Ucraina martie 2022-prezent (de la 47,9% din PIB în anul 2022 la 59,6% din PIB la finele anului 2025). (Infografic 1)
Conform ultimelor date Eurostat (la Q32025), comparativ cu alte țări europene, România are o pondere a datoriei guvernamentale brute în PIB de 58,9%, a 14-a cea mai mică pondere din UE27, sub ponderea medie de 82,1% la nivelul UE27. (Infografic 2)
Țările cu cea mai mare pondere a datoriei în PIB rămân Grecia (149,7%), Italia (137,8%), Franța (117,7%), Belgia (107,1%) și Spania (103,2%). Ponderile cele mai scăzute se observă în Danemarca (29,7%), Bulgaria (28,4%), Luxemburg (27,9%, și Estonia (22,9%).
Comparativ cu Q32024, adică la un an, dinamica datoriei guvernamentale în PIB a fost puternic pozitivă în România (plus 5,5 pp din PIB), Polonia (plus 5,0 pp din PIB), Finlanda (plus 4,7pp din PIB), Bulgaria (plus 4,1pp din PIB), Franța (plus 4,0pp din PIB) și Lituania (plus 2,6pp din PIB). Se observă că din primele 6 țări cu cele mai ridicate creșteri ale acestei ponderi, cinci țări sunt aflate la granița cu războiul din Ucraina, validând astfel teza contagiunii negative a proximității față de război – teză pe care o voi dezvolta și în cazul creșterii cheltuielilor cu dobânzile.
II.Despre cauzele salturilor majore ale datoriei și cheltuielilor cu dobânzile în PIB în România.Așa cum am arătat în Infograficul 1, au existat trei mari șocuri exogene care au condus la creșterea puternică a ponderii datoriei în PIB, suprapunându-se unor deficite bugetare dincolo de cele necesare stabilizării ponderii datoriei guvernamentale în PIB: criza financiară 2009-2011 (+23,1 pp din PIB în 4 ani), criza pandemică 2020-2021 (+13,3 pp din PIB în 2 ani) și războiul din Ucraina martie 2022-prezent (+11,7pp din PIB în 4 ani). Aceste șocuri externe au amplificat dezechilibrele interne, fenomenul de contagiune suprapunându-se celui de cauzalitate cumulativă.
Efectul negativ asupra cheltuielilor cu dobânzile validează și el impactul negativ al acestor șocuri externe, ponderea acestor cheltuieli în PIB crescând consistent în perioadele celor 3 crize amintite. (Infografic 3)
Detaliat, impactul asupra creșterii cheltuielilor cu dobânzile provine din creșterea costurilor de finanțare ale României. Dacă ne uităm la evoluția randamentelor la 10y, vom observa patru salturi importante în costurile de împrumut ale României, salturi structurale de altfel, și nu temporare. Deci cu efecte persistente.
Pe lângă cele 3 șocuri externe amintite mai sus – criza financiară, pandemia și războiul din Ucraina, România a mai avut un salt în costurile de finanțare în perioada de anulare a alegerilor prezidențiale de la sfârșitul anului 2024 și perioada de după (Infografic 4).
În general, România a făcut cu greu față crizelor prin care a trecut, acestea au provocat creșteri importante ale ponderii datoriei guvernamentale în PIB. Una dintre principalele cauze este cea legată de favorizarea ideologică aproape exclusivă a austerității în detrimentul unor stimuli țintiți pentru creșterea potențialului economic. De exemplu, în pandemie / perioada postpandemie, rapoartele oficiale FMI arată că statele care au alocat stimuli eficienți pentru economie au avut redresări economice rapide și implicit reversări ale ponderii datoriei în PIB. În ultimii ani, se poate observa o a doua cauză importantă – proximitatea României față de războiul din Ucraina – toate țările aflate la granița cu războiul suferă o îndatorare mai rapidă față de celelalte, afectate fiind de creșterea costurilor de finanțare, consecință a efectului negativ de contagiune din zonă. O a treia cauză importantă este cea legată de inconsistența respectării țintelor de deficit bugetar care să stabilizeze ponderea datoriei guvernamentale în PIB la un nivel sustenabil, în ultimii șase ani. O a patra cauză este menținerea parțial injustă a României la un nivel de rating cu o singură treaptă deasupra celui recomandat investițiilor și de aici costuri de finanțare ridicate / diferențial între rata de împrumut și rata reală de creștere economică defavorabil (România nu a avut nicio creștere a nivelului de rating în ultimii aproape 20 de ani, ca și cum postaderarea la UE nu a adus nimic bun în țara noastră dpdv al convergenței nominale și reale, economice și sociale). A cincea cauză esențială o constituie lipsa totală de viziune la nivelul cel mai înalt de decizie privind fundamentarea unor Proiecte majore de dezvoltare a României, care să crească potențialul României, inclusiv prin motoare de creștere economică endogenă – prin creșterea productivității totale a factorilor (vezi, de exemplu, eșecul unor proiecte precum ”România Educată” sau lipsa oricărui proiect economic de anvergură, în ultimii ani). Instabilitatea politică de la sfârșitul anului 2024, generată de anularea alegerilor prezidențiale, a fost și ea un factor perturbator consistent la nivel macroeconomic.
III.Despre analiza sustenabilității datoriei guvernamentale în PIB – România versus Polonia.Ideile conform cărora România poate merge cu ponderea datoriei în PIB către media UE27 (82% din PIB) sau către pragul de 90% din PIB (prag de alertă care înseamnă tranziția de la un risc mediu de sustenabilitate pe datorie la un risc ridicat) sunt greșit fundamentate. România trebuie să reverseze tendința de creștere a ponderii datoriei în PIB în mod structural, prin deficite primare structurale și o creștere a cheltuielilor primare nete structurale conform țintelor angajate în Planul Național Bugetar-Structural pe termen mediu 2025-2031. Un diferențial rata de creștere economică – rata reală a dobânzii la împrumuturi (r-g) favorabil este un efect structural al unor deficite primare structural reduse și a unor măsuri țintite de creștere economică (implementarea strategiei Productivism este o soluție, Planul de Relansare economică bazat pe stimularea investițiilor productive fiind un bun început).
Cu privire la analiza comparativă, atât România cât și Polonia se află în procedura de Deficit bugetar Excesiv și au semnat angajamente în Planurile Naționale Bugetar Structurale pentru consoidarea fiscal bugetară pe o perioadă de 7 ani (2025-2031). Analiza sustenabilității datoriei guvernamentale reprezintă pilonul principal în guvernanță economică europeană, bazată pe noile reguli fiscal-bugetare, reflectând direct riscurile reale de finanțare și reacția piețelor, inclusiv pe termen mediu și lung. Spre deosebire de deficitul structural, care se bazează pe estimări volatile, analiza de sustenabilitate a datoriei este mai realistă și flexibilă, utilizând date mai clare și transparente și integrând riscurile potențiale. Se oferă o evaluare completă a sănătății finanțelor publice.
În Q3 2025, România și Polonia au avut o pondere a datoriei guvernamentale în PIB apropiată, de 58,9% din PIB și respectiv, 58,1% din PIB. Conform prognozei de toamnă a UE (noiembrie 2025), anul trecut, Polonia a înregistrat un deficit bugetar ESA de 6,8% din PIB (cu o alocare importantă pentru cheltuieli militare) și o creștere a PIB real importantă, de 3,2%. Tot anul trecut, Ministerul Finanțelor arată în Strategia Fiscal Bugetară 2026-2028 că România a înregistrat un deficit ESA de 7,8% din PIB și o creștere a PIB real de 0,7%. Estimările indică pentru România anului 2026 o creștere economică de 1% (supraestimată, în opinia mea), un deficit bugetar ESA de 6% iar prognoza Comisiei Europene pentru Polonia indică o rată reală de creștere a PIB de 3,5% și un deficit bugetar de 6,3% din PIB.
Dar să analizăm indicatorii de sustenabilitate ai datoriei guvernamentale pe termen scurt, mediu și lung conform metodologiei UE, cu evaluarea riscului asociat acestora în cazul României și Poloniei. În cadrul rapoartelor ”Debt Sustainability Monitor”, Comisia Europeană realizează o diagnoză privind sustenabilitatea datoriei guvernamentale prin intermediul a trei indicatori de avertizare timpurie: S0 pe termen scurt, S1 pe termen mediu și S2 pe termen lung.
Pe termen scurt, indicatorul S0 măsoară probabilitatea apariției unor tensiuni fiscale sau financiare în decurs de 12 luni, utilizând un sistem de alertă timpurie bazat pe agregarea a peste 25 de variabile macroeconomice, fiscale și financiare. S0 are 3 subcomponente (S0-Macro – utilizează indicatori care măsoară dezechilibrele macro; S0-Fiscal Bugetar – utilizează indicatori pv starea finanțelor publice: deficit bugetar, presiunea datoriei pe termen scurt și a necesarului brut de finanțare și S0-Financiar-Competivitate – utilizează indicatori privind riscurile financiare: spread-uri suverane ridicate, volatilitatea randamentelor și a fluxurilor de capital). S0 reflectă riscurile legate de accesul la piețele de finanțare, de volatilitatea financiară și de dezechilibrele bugetare pe termen scurt.
În Tabelul de mai jos putem observa o comparație între indicatorii de sustenabilitate în cazul României și Poloniei.
În concluzie, conform analizei Comisiei Europene, nu există risc de criză fiscal-bugetară pe termen scurt, nici în România nici în Polonia. Pe termen mediu, România are o traiectorie mai instabilă, datoria crește mai rapid, iar Polonia ajunge la o pondere a datoriei în PIB mai mare, plecând de la o poziție fiscală mai expansionistă. Pe termen lung, ambele țări au nevoie de măsuri de consolidare fiscal-bugetară pentru a evita o traiectorie nesustenabilă a datoriei pe termen mediu. România are nevoie de o ajustare moderată, iar Polonia de una mult mai mare (triplă ca amplitudine față de România). România este mai volatilă, dar Polonia este nesustenabilă structural.
Există și factori de risc și factori favorizanți pentru sustenabilitatea datoriei guvernamentale în România și Polonia. În situația țării noastre, principalii factori de risc vin din ponderea relativ ridicată a datoriei deținută de nerezidenți precum și poziția investițională internațională netă, defavorabilă. Printre factorii care ajută sustenabilitatea datoriei guvernamentale în România, aș enumera presiunea redusă generată de ponderea mică a datoriei pe termen scurt (7%), ponderea adecvată a datoriei externe în PIB, maturitatea rezonabilă a datoriei, diversificarea bazei de investitori precum și existența unui buffer în Trezorerie care acoperă peste 3 luni din necesarul brut de finanțare.
În cazul Poloniei, printre factorii de risc regăsim expunerea ridicată a sistemului bancar pe creditele în franci elvețieni și riscul de credite neperformante iar printre factorii care ajută sustenabilitatea datoriei aș putea enumera ponderea ridicată a datoriei în monedă locală, diversificarea ridicată a bazei de investitori si potențialul ridicat de creștere a PIB real.
Ambele țări trebuie să raționalizeze cheltuielilor bugetare / să crească colectarea veniturilor la buget și să acorde stimuli concreți pentru creșterea potențialului economic, a producției interne, măsură care ar ajuta atât la atingerea țintelor de consolidare fiscal-bugetară cât și la creșterea sustenabilității datoriei guvernamnetale.
Descoperirea a început în cadrul unui proiect care examina microplasticele din aerul din Michigan. Cercetătoarea Madeline Clough pregătea suprafețe de eșantionare purtând mănuși de nitril, practica standard în orice laborator, conform Science Daily.
Când a analizat rezultatele, numărul de microplastice detectate era de mii de ori mai mare decât se aștepta. Căutarea sursei a dus, în final, la mănuși.
Testând șapte tipuri diferite de mănuși, echipa a descoperit că simpla atingere a filtrelor sau lamelelor cu o mână înmănușată transferă particule pe suprafețele de testare. În medie, mănușile au introdus aproximativ 2.000 de semnale fals pozitive pe milimetru pătrat.
Ce sunt stearații și de ce păcălesc aparateleParticulele eliberate de mănuși sunt stearați – substanțe pe bază de sare, asemănătoare săpunului, adăugate în procesul de fabricație pentru ca mănușile să se desprindă ușor din matrițe.
Stearații seamănă chimic cu anumite materiale plastice și sunt aproape imposibil de distins de polietilenă în analizele standard. Astfel, aparatele îi înregistrează drept microplastice reale.
Microplasticele rămân o problemă realăCercetătorii țin să clarifice că descoperirea nu anulează îngrijorările privind poluarea cu microplastice.
„Este posibil să supraestimăm microplasticele, dar nu ar trebui să existe deloc”, a declarat profesoara Anne McNeil, autorul principal al studiului. „Încă există o cantitate mare de microplastice, și asta este problema”.
Soluția și speranța pentru datele vechiMănușile pentru camere sterile au dat rezultate semnificativ mai bune, eliberând mult mai puține particule. Cercetătorii recomandă înlocuirea mănușilor obișnuite cu acestea în studiile privind microplasticele.
În plus, echipa a dezvoltat metode pentru a separa microplasticele reale de contaminarea produsă de mănuși. Tehnicile ar putea permite reanalizarea seturilor de date anterioare.
„Pentru cercetătorii care dețin aceste seturi de date afectate, există încă speranța de a afla cantitatea reală de microplastice”, a spus Clough.
