„În ultimele 24 de ore, la Dispeceratul Național Salvamont s-au primit 86 de apeluri prin care se solicita intervenția de urgență a salvamontiștilor”, se arată în mesajul publicat pe Facebook de Salvamont România.
Cele mai multe solicitări au fost înregistrate de structurile Salvamont din municipiul Brașov care au înregistrat 13 apeluri, Suceava cu 12 apeluri, urmate de Salvamont Lupeni care a avut 7 apeluri, dar și Prahova, Sibiu și Sinaia cu câte 6 apeluri fiecare.
În urma misiunilor, 89 de persoane au fost salvate. Dintre acestea, 37 au necesitat transport, fiind duse la spital cu ambulanțele SAJ, SMURD sau Salvamont, în timp ce restul persoanelor au fost preluate de apropiați.
Salvamontiștii au anunțat că au primit și 38 de apeluri prin care se solicitau informații și sfaturi privind traseele turistice din zonele montane.
„Echipele Salvamont România vă îndeamnă la prudență și responsabilitate în derularea activităților montane și vă invită să le fiți alături în campania de reducere a numărului de accidente montane”, se arată în încheierea mesajului publicat de salvamontiști.
Ministerul Apărării din Irak a precizat că ultimul grup de consilieri militari americani a plecat din baza aeriană Al-Asad, situată în provincia Anbar, vestul țării. Baza a fost un punct central al operațiunilor SUA încă din invazia din 2003. În același timp, coaliția internațională condusă de Washington a predat integral sediul Comandamentului Operațional Comun către autoritățile irakiene. Acestea au preluat în prezent controlul complet, mai arată CNN.
Retragerea vizează doar teritoriul federal aflat sub autoritatea guvernului central. Forțe americane rămân staționate la baza aeriană Harir, în provincia Erbil, parte a Regiunii Autonome Kurdistan. Această zonă are propriul guvern, parlament și forțe de securitate, recunoscute de constituția Irakului, iar Bagdadul nu exercită control deplin asupra ei.
Evoluția prezenței militare din 2003 până în prezentNumărul militarilor americani în Irak a variat considerabil. La apogeu, în perioada de conflict intens, SUA aveau aproximativ 170.000 de soldați în țară. Retragerea completă a avut loc în 2011, în timpul administrației Barack Obama. Totuși, circa 5.000 de militari au revenit în 2014, la solicitarea Bagdadului, pentru sprijin în lupta contra grupării Stat Islamic.
Din decembrie 2021, rolul forțelor americane a fost limitat la misiuni de instruire și asistență, cu un efectiv de aproximativ 2.500 de militari.
Anunțul retragerii survine într-un climat regional marcat de tensiuni între Washington și Teheran. Baza Al-Asad a fost ținta mai multor atacuri ale grupărilor susținute de Iran. În ianuarie 2020, Iranul a lansat un atac cu rachete balistice asupra acestei baze, ca răspuns la uciderea generalului Qasem Soleimani de către SUA la Bagdad. Ulterior, după atacurile Hamas asupra Israelului din octombrie 2023, milițiile pro-iraniene au reluat loviturile asupra pozițiilor americane.
Cooperarea militară viitoareAutoritățile irakiene afirmă că armata națională dispune de capacitatea necesară pentru a proteja țara. Colaborarea cu SUA va continua sub forma instruirii, achiziției de echipamente, exercițiilor comune și coordonării operaționale, pe baza acordurilor bilaterale existente. Deși misiunea coaliției s-a încheiat pe teritoriul irakian, Bagdadul a menționat că operațiunile împotriva ISIS continuă în Siria. Sprijinul logistic american ar putea folosi în continuare baza din Erbil. Nu sunt excluse intervenții comune, dacă situația de securitate o va impune.
Retragerea ar putea consolida poziția guvernului irakian în discuțiile privind dezarmarea grupărilor armate non-statale. Formațiuni precum Kataib Hezbollah și Harakat al-Nujaba, considerate de SUA organizații teroriste, au justificat anterior păstrarea armelor prin prezența trupelor străine. Deși sunt integrate formal în Forțele de Mobilizare Populară, aceste grupuri rămân influente din punct de vedere militar și politic. Reacțiile lor oficiale la anunț nu au fost încă făcute publice.
Aceste conflicte se desfășoară într-un context marcat de poziția Statelor Unite împotriva agendei verzi și a tranziției ecologice, cu ieșirea sa din Acordul de la Paris începând cu 27 ianuarie și pariul său decisiv pe combustibilii fosili, subliniat de controlul exporturilor de petrol venezuelean după atacul asupra acestei țări, potrivit EFE.
IranSemnele unei mai mari normalități la Teheran par să reducă în ultimele ore tensiunea din Iran, după două săptămâni de proteste declanșate de prăbușirea economică a țării, agravată de criza energetică și de șase ani consecutivi de secetă.
Ploile intense din decembrie au adus doar o ușoară ameliorare a penuriei de apă cu care se confruntă zeci de orașe iraniene, unele baraje având niveluri sub 2,5 % și măsuri paliative atât de disparate precum semănatul norilor și rugăciunile colective.
Potrivit organizației Fanack Water, care colectează date despre resursele de apă din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, seceta a fost în Iran „un factor cheie al nemulțumirii sociale și al riscului politic”.
Urgența hidrologică, adaugă acesta, este „un multiplicator de riscuri” și, deși se datorează în parte schimbărilor climatice, a scos la iveală „deficiențe structurale” precum pomparea excesivă a acviferelor, scurgerile din conductele de distribuție și transferurile din motive politice. Mulți iranieni au fost obligați, afirmă această organizație, „să emigreze sau să iasă în stradă”.
GroenlandaCele 20 % din Groenlanda care nu sunt acoperite de gheață au dat indicii că insula autonomă daneză este o mare rezervă de resurse naturale, astfel încât se presupune că restul de 80 % are un potențial enorm de extracție de petrol, gaz, uraniu, nichel, cupru, aur și rareori căutate.
Donald Trump a asigurat că nu va permite „Rusiei sau Chinei să ocupe Groenlanda” și că este hotărât să „facă ceva” cu această insulă arctică, „fie cu bunăvoință, fie cu forța”.
Unele surse estimează că 25 % din toate pământurile rare – un grup de elemente chimice esențiale pentru producția de dispozitive electronice, turbine eoliene sau echipamente medicale – nedescoperite ar putea fi în Groenlanda, protejate până acum de costurile ridicate de extracție, condițiile climatice dure și lipsa infrastructurii miniere pe insulă.
China este liderul pieței mondiale a pământurilor rare și participă, împreună cu Australia, la controversatul proiect Kvanefjeld din Groenlanda pentru exploatarea acestor elemente, blocat de guvernul local și în așteptarea unei decizii a instanțelor.
Groenlanda a decis în 2021 să nu mai emită noi licențe pentru explorarea petrolului și gazelor din motive de mediu, aceleași pe care Trump a decis să le ignore de la preluarea președinției.
VenezuelaNoua situație din Venezuela are implicații în zona Caraibelor în ceea ce privește sursele de energie.
Astfel, guvernul din Trinidad și Tobago a semnat diferite acorduri privind gazele naturale cu Nicolás Maduro, pe care președintele destituit a ordonat să le suspende în octombrie, după ce Puerto España a acordat sprijinul său desfășurării militare americane în zonă pentru combaterea traficului de droguri.
Însă ministrul energiei din Trinidad, Roodal Moonilal, a asigurat că nu au primit nicio notificare cu privire la această suspendare.
Potrivit lui Moonilal, licența acordată în octombrie de Oficiul de Control al Activelor Străine (OFAC) din Statele Unite pentru zăcământul de gaze Dragon, situat în apele venezuelene, lângă frontiera maritimă cu Trinidad, rămâne în vigoare.
„Suntem foarte siguri că interesele Trinidad și Tobago vor fi apărate în ceea ce privește proiectele transfrontaliere”, a adăugat Moonilal.
Trinidad și Tobago este principalul exportator de gaz natural lichefiat din America Latină, dar are nevoie de gaz metan, iar singura soluție pe termen mediu este Venezuela.
UcrainaGrupul de lucru privind consecințele ecologice ale războiului din Ucraina denunță faptul că Rusia încearcă să-și extindă influența în Arctica „în scopul de a obține drepturi exclusive de acces la resurse”.
„Odată cu topirea ghețarilor, Oceanul Arctic devine din ce în ce mai accesibil, iar Rusia îl consideră acum o „mare interioară” pe care o poate utiliza ca rută comercială și bază de resurse”, subliniază organizația.
„Extracția necontrolată a resurselor din Arctica și Antarctica nu face decât să accelereze schimbările climatice, topirea polilor și creșterea nivelului mării și va avea consecințe catastrofale”, indică aceasta.
Ucraina a anunțat la ultima COP de la Belém, în Brazilia, că va solicita Rusiei 43 de miliarde de dolari (aproximativ 36,865 miliarde de euro) ca despăgubire pentru emisiile de gaze cauzate de invazie, estimate la acea dată la 237 de milioane de tone de carbon.
„Cantitățile enorme de combustibil ars, pădurile incendiate, clădirile distruse, cimentul și oțelul utilizate: toate acestea sunt „carbon de conflict” și au un cost climatic considerabil”, a declarat viceministrul mediului, Pavlo Kartashov.
Președintele Lee Jae Myung a avut la Seul o întrevedere cu Giorgia Meloni, în prima vizită în Coreea de Sud a unui lider italian din ultimii aproape 20 de ani, conform AFP.
Vorbind alături de Meloni, Lee a declarat că cele două țări vor „extinde și mai mult orizonturile cooperării în industrii avansate precum inteligența artificială, spațiul și aviația”.
„În plus, vom urmări o cooperare complementară în industria de apărare, pe baza punctelor forte ale fiecărei părți”, a adăugat Lee.
Coreea de Sud a devenit, în ultimii ani, un important exportator de armament, pe măsură ce țări din Europa Centrală și de Est, inclusiv Polonia și România, au semnat acorduri cu producători sud-coreeni, în contextul războiului din Ucraina.
Coreea de Sud nu a livrat arme Ucrainei, din cauza unei politici interne care interzice furnizarea de armament către țări aflate în război.
„Războiul din Ucraina reprezintă, de asemenea, un risc extrem de grav pentru securitatea Europei din toate punctele de vedere”, a declarat Meloni.
„Din acest motiv, vom continua să urmărim noi forme de cooperare la nivel global”, a adăugat ea, descriind Seulul drept „unul dintre cei mai importanți parteneri ai G7”.
Lee a promis, la rândul său, să „lucreze îndeaproape împreună pentru a contribui la pacea globală” și să „protejeze valoarea universală a păcii, extinzând eforturile noastre… către lumea mai largă”.
În piața unică europeană, 17% dintre persoanele care caută un loc de muncă au experiență profesională internațională, adică au mai lucrat în străinătate. Oportunitatea de a munci în străinătate contribuie la formarea profesională. Persoanele care aleg să muncească în străinătate își clădesc cariere și dezvoltă noi abilități, pe care nu le-ar fi putut învăța în țara de origine, potrivit Euronews.
Datorită pieței unice a muncii în Europa, numărul de persoane care au experiență profesională internațională este destul de ridicat. Totuși, care sunt țările din Europa unde muncitorii au cel mai mare nivel de experiență internațională?
Platforma de recrutare Indeed definește „lucrătorii mobili la nivel internațional” ca persoane care au experiență de muncă într-o țară diferită față de cea de origine. În a doua jumătate a anului 2025, 16,7% din muncitorii pe piața unică din Europa au avut experiență internațională în CV. În SUA, spre exemplu, procentul numărului de persoane care au muncit în străinătate a fost de doar 5,1%.
Țările cu unde muncitorii au cel mai mare nivel de experiență internaționalăPe primul loc se află Elveția, acolo unde procentul de persoane care aplică pentru locuri de muncă, având experiență în alte țări este de 51%. Pe al doilea loc se află Irlanda, acolo unde procentul este de 42%.
În Germania, un sfert dintre persoanele care își caută un loc de muncă au mai lucrat deja în străinătate, procentul fiind unul mai ridicat decât în Spania și Marea Britanie.
Experiența profesională în străinătate este mai mare decât media pieței unice Olanda și Franța.
Sneha Puri, analist de politică a imigrării a precizat că nivelul de mobilitate al muncitorilor internaționali poate fi influențat de criterii precum apropierea geografică.
„Apropierea geografică joacă un rol semnificativ în circulația în cadrul pieței unice. Țările situate în apropierea mai multor piețe mari ale forței de muncă tind să înregistreze o mobilitate transfrontalieră mai mare și să faciliteze circulația în cadrul pieței unice”, a declarat experta.
Unele țări europene atrag mai mulți migranți decât alteleExperta a explicat că unele țări europene atrag mai mulți migranți intercontinentali decât altele, fie datorită numărului mai mare de corporații multinaționale, fie datorită numărului mai mare de studenți internaționali.
Datele platformei Indeed arată că cei care își caută de lucru în piața unică Europeană tind să aleagă oportunitățile din afara țărilor de origine, atât din blocul european, cât și din afara blocului european.
Statele Unite și Regatul Unit sunt principalele destinații din afara pieței unice europene pentru căutările de locuri de muncă în străinătate. În 2025, acestea reprezentau 40,5 % și, respectiv, 30,4% din astfel de căutări. Cei mai mulți muncitori care au căutat locuri de muncă atât în State, cât și în Regatul Unit provin din Germania.
Spre deosebire de scurtele perioade de deconectare, stilul de viață analog implică o schimbare pe termen lung. Se cere mai puțină dependență de ecrane, AI și mai mult contact direct cu lumea reală. Cei care intră în „detox digital”, preferă să scrie de mână, să citească volume tipărite, să asculte muzică pe vinil sau să folosească aparate foto pe film, arată CNN.
Datele din retail indică o creștere vizibilă a acestui fenomen. Compania Michaels, cu peste 1.300 de magazine în America de Nord, a raportat o majorare de 136% a căutărilor pentru „hobby-uri analog” în ultimele șase luni. Vânzările de kituri pentru activități creative au crescut cu 86% în 2025. Estimările arată o creștere substanțială, cu până la 40% în 2026.
„Detox digital”: de la pauză digitală la un mod de viață normalActivități precum tricotatul, croșetatul sau lucrul cu fire textile – adesea menționate ironic ca „hobby-uri de bunică” – au înregistrat o creștere spectaculoasă. Într-un singur an, căutările pentru kituri de fire textile au urcat cu peste 1.200%.
Specialiștii consideră că aceste ocupații sunt folosite tot mai frecvent ca formă de relaxare psihică. Ele survin în special după pandemia de Covid-19, pentru a evita „doomscrolling-ul” și presiunea constantă a notificărilor.
Pentru unii, tranziția către analog este radicală. Shaughnessy Barker, 25 de ani, din Canada, poate fi contactată doar prin telefon fix. Ea a renunțat complet la smartphone, își limitează timpul pe computer și organizează seri de creație fără tehnologie.
Crescută ascultând radio, casete și discuri de vinil, Barker consideră că internetul este „orientat exclusiv spre profit, nu spre plăcere”. Deși își promovează afacerea vintage online, recunoaște paradoxul: discută pe TikTok despre dorința de a se desprinde de TikTok.
Ce înseamnă să „stilul de viață analog”Stilul de viață analog nu implică respingerea totală a tehnologiei. Mulți aleg variante mixte: înlocuiesc platformele de streaming cu dispozitive dedicate, fac fotografii pe film, folosesc ceasuri cu alarmă clasice sau stabilesc zile fără ecrane.
„Nu vreau să mă deconectez de la informație, ci să opresc internetul din a colecta date despre mine”, explică Avriel Epps, cercetătoare în inteligență artificială.
Un motiv important al acestei tendințe îl reprezintă saturarea față de materialele create de AI. Acestea sunt percepute ca repetitive și lipsite de creativitate. „Conținutul generat de AI devine obositor atât prin cantitate, cât și prin lipsa de originalitate”, spune Epps.
Pentru mulți, activitățile analog oferă satisfacția unui rezultat concret: un obiect realizat manual, o carte terminată sau o conversație fără întreruperi digitale.
Întoarcerea la simplitate nu e chiar un „detox digital”Participarea la cercuri de tricotat, cluburi de lectură sau plimbări fără telefon redevine un mijloc de reconectare socială. În biblioteci și spații comunitare, persoane de toate vârstele se întâlnesc pentru activități comune, descoperind că încetinirea ritmului poate fi eliberatoare.
Într-o lume condusă de tehnologie avansată, paradoxal, tocmai elementele simple – hârtia, acul și ața sau liniștea – par să ofere un nou sens ideii de progres.
Cele 10 fonduri de pensii private facultative (Pilonul 3) au înregistrat în 2025 cel mai bun randament investițional din istoria de aproape 19 ani a sistemului: 19,6%, ajungând să administreze active nete în valoare de 7,4 miliarde de lei, în creștere cu 33% față de finele lui 2024, potrivit calculelor APAPR.
Un număr record de 183.000 de români au început să economisească suplimentar pentru vârsta
retragerii prin fondurile de pensii facultative în 2025, cu 37% mai mulți decât în 2024, anul
precedentului record.
Astfel, la finele anului 2025 numărul total de români înscriși la Pilonul 3 de pensii facultative a ajuns pentru prima oară la 1 milion. În cursul anului 2025, aceștia au virat către conturile personale din Pilonul 3 contribuții în valoare totală de cca. 940 de milioane de lei, cu 25% mai mult decât în 2024.
Randament mediu anual de 6,7%Asociația arată că, pe întreaga durată de funcționare (2007-2025), fondurile de pensii facultative au generat un randament mediu anual de 6,7%, comparativ cu o rată medie anuală a inflației de 4,9%.
În termeni monetari, Pilonul 3 a generat un câștig pentru participanți în valoare de 2,6 miliarde de lei, net de toate comisioanele, în plus față de contribuțiile primite în administrare.
La Pilonul 3 de pensii facultative pot contribui toți românii care înregistrează venituri de natură
profesională (salariați și cei cu activități independente, asimilați salariaților), dar și angajatorii, care pot oferi contribuții suplimentare la Pilonul 3 în numele salariaților, ca parte a pachetului de beneficii extra-salariale.
Participanții la Pilonul 3 își pot retrage banii acumulați oricând după împlinirea vârstei de 60 de ani, ei putând de asemenea să continue să contribuie și după această vârstă. În cazul nefericit al decesului participantului, banii acumulați în Pilonul 3 revin moștenitorilor legali sau testamentari.
Plăți de 272 milioane de lei în 2025APAPR amintește că noua lege de plată a pensiilor private (Legea 2/2026) va intra în vigoare abia pe 5 ianuarie 2027, până atunci aplicandu-se în continuare normele tranzitorii ce permit atât plata unică, cât și plata eșalonată pe maxim 5 ani.
De altfel, cele 10 fonduri de pensii facultative au făcut în 2025 plăți în valoare de cca. 272 milioane de lei (+83% față de 2024) către 16.100 de beneficiari (+39% față de 2024). Plățile totale realizate de Pilonul 3 pe întreaga durata de funcționare (2007-2025) au atins 1,05 miliarde de lei către cca. 107.000 de beneficiari.
În prezent, contribuțiile la Pilonul 3 sunt deductibile în limita a 400 EUR/an pentru persoane fizice și angajatori, ceea ce face ca sumele virate de fiecare participant să fie de aproape trei ori mai mici decât cele din Pilonul 2.
Acest lucru l-a condus, la rândul său, să devină unul dintre cei mai bogați oameni din lume; Forbes îl clasează pe locul 18, cu o avere estimată la 104 miliarde de dolari. Și, la fel ca majoritatea magnaților importanți, Gates are un portofoliu larg de afaceri dincolo de Microsoft, scrie El Economista.
Printre acestea, una dintre cele mai mari și mai influente este Fundația Bill & Melinda Gates, fondată în anul 2000 de Gates și fosta sa soție, Melinda. În prezent, este cea mai mare organizație filantropică din lume și un jucător important în politicile globale de sănătate, educație și alimentație.
Fundația a anunțat recent că va cheltui un record de 9 miliarde de dolari în 2026, cel mai mare buget anual de până acum, în timp ce se pregătește să elimine până la 500 de locuri de muncă în următorii cinci ani.
Aceasta face parte din planul de a începe închiderea fundației, așa cum a explicat Gates anul trecut, cu scopul de a înceta complet operațiunile până în 2045. Directorul general al fundației, Mark Suzman, a declarat că reducerile vor fi graduale.
„Vom face acest lucru cu atenție, gândire și sistematic… Îl vom recalibra în fiecare an. Obiectivul de 500 de persoane este o țintă maximă. Sper sincer că nu va trebui să atingem un număr atât de mare.”
Fundația Bill și Melinda Gates are un personal de peste 2.300 de angajați, iar planurile sale includ lăsarea unor posturi vacante, care ne putem aștepta să fie înlocuite de inteligența artificială pe măsură ce trec anii.
În același timp, Gates recunoaște că reducerea cheltuielilor publice pentru ajutor extern, inclusiv tăieri de bugete în unele țări, a produs efecte devastatoare. El avertizează că, dacă lumea nu restabilește sprijinul financiar pentru programele de sănătate și dezvoltare, progresul consemnat de un sfert de secol ar putea fi anulat, iar suferința umană ar crește semnificativ.
Gates rămâne încrezător că inovațiile tehnologice și științifice pot duce omenirea către o perioadă de progres fără precedent, dar avertizează că fără finanțare robustă în următorii ani, riscurile regresului, inclusiv creșterea mortalității copiilor și pierderea oportunităților de dezvoltare, rămân foarte reale.
În timp ce statele bogate sunt preocupate de îmbătrânirea populației și de efectele asupra muncii, pensiilor și sănătății, multe regiuni mai sărace, mai ales din Africa, se confruntă cu provocarea unui număr tot mai mare de tineri ambițioși, frustrați de lipsa oportunităților economice și a libertăților politice, scrie Financial Times.
Născuți între 1997 și 2012, cei din Generația Z au anul acesta între 14 și 29 de ani, trecând decisiv în prim-planul scenei politice.
Statele cu mulți tineri, mai expuse la conflictePotrivit Our World in Data, aproximativ 80 de țări cu o populație cumulată de 2,5 miliarde de oameni au o vârstă mediană de 29 de ani sau mai mică, ceea ce le face țări dominate demografic de Generația Z.
Printre ele se numără Uzbekistan (vârstă mediană 29), Ecuador (28) și Filipine (26), precum și majoritatea celor 54 de țări ale Africii, cele mai tinere fiind Uganda (16) și Niger (15). Doar patru state africane, Mauritius, Seychelles, Tunisia și Maroc, au o vârstă mediană de peste 29 de ani.
Cercetările arată că populațiile foarte tinere pot fi asociate cu instabilitate politică, mai ales când instituțiile sunt slabe iar locurile de muncă sunt puține. Un studiu publicat în 2006 de cercetătorul Henrik Urdal concluziona că țările cu un „val” mare de tineri sunt mai expuse la violență politică, inclusiv războaie civile, revolte și terorism.
Există și exemple sugestive din țări cu vârsta mediană mai ridicată, precum Iran (34 de ani) și Maroc (31). În aceste cazuri, combinația dintre probleme economice și furia față de elite a scos oamenii în stradă. Însă ca regulă generală, cu cât o țară e mai tânără, cu atât crește riscul unor reacții sociale puternice și greu de anticipat.
Sudanul e un exemplu de rezultat neașteptat. În 2019, protestele pornite de la prețul pâinii au dus la căderea dictatorului Omar al-Bashir, aflat la putere de 30 de ani. Însă în aprilie 2023, armata, care părea să accepte tranziția democratică, a intrat într-un conflict care a împins țara într-un război civil devastator.
Prima generație „nativ digitală”Generația Z este prima generație „nativ digitală” și are acces rapid la informații: vede mai ușor corupția, eșecurile guvernelor și diferențele dintre viața oamenilor obișnuiți și stilul de viață al elitelor. Asta poate amplifica frustrarea.
În Kenya, în 2024, protestele Generației Z l-au obligat pe președintele William Ruto să renunțe la creșteri de taxe și să își demită cabinetul. Tinerii au acuzat politicienii că au făcut datorii inutile, în timp ce își afișau luxul pe rețelele sociale.
Sondajele Afrobarometer arată că majoritatea africanilor preferă democrația: două treimi dintre respondenți, în 39 de țări, au spus în 2024 că o preferă altor forme de guvernare.
Paradoxal, tocmai dezamăgirea față de democrații slabe îi face pe unii tineri să fie mai toleranți cu lideri autoritari sau cu armata la putere. În Madagascar, tinerii au răsturnat guvernul lui Andry Rajoelina, însă doar cu ajutorul forțelor armate, care sunt acum la putere.
În octombrie 2025, tinerii au ieșit în stradă în Tanzania pentru a protesta împotriva unor alegeri trucate, unii cerând intervenția armatei. Poliția și forțele de securitate au ucis sute de oameni, iar Samia Suluhu Hassan s-a declarat câștigătoare cu un scor greu de justificat, de 98% din voturi.
Gen Z poate fi o forță destabilizatoare și în țările bogateChiar și în țările mai bogate, unde Generația Z nu este majoritară și unde revendicările sale sunt mai puțin existențiale, aspirațiile economice și politice ale generației TikTok devin o forță tot mai puternică.
După unele criterii, Gen Z este poate cea mai privilegiată generație din istorie, însă mulți tineri din SUA și Europa sunt frustrați de costul locuințelor, datoriile pentru studii și teama că inteligența artificială le va reduce șansele pe piața muncii. Se tem pentru viitorul lor și pot fi nemulțumiți de avantajele pe care le au generațiile mai în vârstă.
În mai multe regiuni ale lumii, inclusiv în SUA, Franța și Germania, dar și în țări mai puțin dezvoltate, mulți tineri se îndreaptă spre opțiuni politice care altădată erau considerate marginale.
Concluzia este că Gen Z poate fi o forță destabilizatoare atât în țările cu populații foarte tinere, cât și în cele bogate și îmbătrânite, unde miza economică și politică este mare.
