Un nou studiu arată însă că povestea ciumei a continuat timp de secole, cu noi focare și tulpini ale bacteriei care au reapărut în diferite regiuni ale Europei până în secolul al XVIII-lea.
Cercetarea, publicată în revista PNAS, a fost realizată de o echipă internațională condusă de cercetători de la Universitatea din Tartu, Estonia. Oamenii de știință au reconstituit cu mai multă precizie evoluția ciumei după prima mare pandemie, potrivit Science Alert.
Ciuma Neagră a revenit în Europa timp de secoleCercetătorii au analizat genomuri ale bacteriei Yersinia pestis, agentul patogen responsabil pentru ciumă, și le-au corelat cu informații istorice și arheologice.
Au fost reconstruite și analizate 26 de genomuri ale Yersinia pestis, provenite din 11 situri arheologice din Estonia, Rusia, Anglia, Țările de Jos și Elveția.
Pentru stabilirea unei cronologii cât mai precise, cercetătorii au combinat datarea cu radiocarbon cu cronologiile genetice, documentele istorice și înregistrările locale privind decesele provocate de epidemii.
Metoda a permis îmbunătățirea datării pentru 75 de genomuri ale ciumei: 11 dintre probele recuperate recent și 64 analizate în cercetări anterioare.
„Am reușit să îmbunătățim intervalele de datare pentru multe probe, ceea ce ne-a permis să le asociem cu anumite valuri ale ciumei și cu focare înregistrate în orașele sau regiunile respective”, a explicat istoricul Philip Slavin, de la Universitatea din Stirling.
Ciuma Neagră și noi tulpini ale bacteriei Yersinia pestisUna dintre principalele descoperiri ale cercetării este legată de diversificarea importantă a liniilor genetice ale Yersinia pestis în perioada 1450-1500.
Potrivit cercetătorilor, în această perioadă s-ar fi putut forma noi rezervoare ale bolii în rândul rozătoarelor. Aceste rezervoare puteau permite bacteriei să persiste în natură și să reapară ulterior în populațiile umane.
Oamenii de știință au identificat, de asemenea, dovezi privind introduceri repetate ale ciumei în Estonia începând încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Unele dintre liniile genetice descoperite anterior nu fuseseră identificate în cercetările precedente.
Ciuma Neagră, seceta și războaiele din EuropaCercetătorii au identificat posibile legături între evoluția bacteriei și evenimente istorice majore.
Una dintre perioadele importante a fost asociată cu Marea Secetă a Renașterii, produsă aproximativ în aceeași perioadă cu diversificarea liniilor de Yersinia pestis. Cercetătorii sugerează că schimbările de mediu ar fi putut determina rozătoarele să moară în număr mai mare sau să se apropie de așezările umane, facilitând transmiterea bolii.
Alte conexiuni au fost observate în timpul Războiului de Treizeci de Ani (1618-1648) și al Marelui Război Nordic (1700-1721).
Deplasarea masivă a armatelor, refugiaților, comercianților și altor grupuri ar fi putut contribui la răspândirea infecțiilor de-a lungul rutelor comerciale și militare.
„Vedem cum Yersinia pestis se ramifică în noi linii în perioadele de conflict și se răspândește de-a lungul rutelor parcurse de trupe și populații strămutate”, a declarat geneticiana Christiana Scheib, de la Universitatea din Tartu.
Ciuma Neagră oferă indicii pentru pandemiile viitoareCiuma nu a dispărut complet. Bacteria Yersinia pestis continuă să existe și în prezent, deși cazurile umane sunt rare și pot fi tratate cu antibiotice.
Cercetătorii consideră că studierea modului în care boala a evoluat de-a lungul mai multor secole poate oferi informații importante despre bolile infecțioase care trec de la animale la oameni.
Analiza pandemiilor istorice poate contribui, astfel, la o mai bună înțelegere a modului în care agenții patogeni se răspândesc, se adaptează și persistă în timp.
În cazul pandemiei de COVID-19, cercetătorii au putut urmări mult mai precis răspândirea diferitelor variante deoarece genomurile virusului erau asociate cu date precise. Pentru pandemiile istorice, însă, aceste informații lipsesc adesea sau acoperă perioade foarte lungi.
Pe măsură ce sunt descoperite și analizate noi probe de ADN antic, cercetătorii speră să poată reconstrui și mai precis istoria ciumei și legăturile acesteia cu schimbările climatice, migrațiile și conflictele din Europa.
Retragerea, convenită în 2024 în timpul administrației Joe Biden și pusă în aplicare de administrația Donald Trump, este prezentată de Iran și aliații săi drept o victorie, în timp ce oficiali și experți irakieni avertizează asupra unui posibil vid de securitate.
Retragerea trupelor SUA din Irak, salutată de IranPlecarea militarilor americani din Irak are loc după ani în care Statele Unite au menținut o prezență militară importantă în această țară. Aproximativ 4.500 de militari americani au murit în mai mult de două decenii de război în Irak.
Experții irakieni în domeniul securității avertizează că retragerea SUA ar putea consolida influența Iranului și a grupărilor armate aliate Teheranului asupra Irakului.
„Iranul are de câștigat din punct de vedere strategic de pe urma plecării coaliției, deoarece elimină o prezență militară care, timp de ani de zile, a acționat ca un contrabalans la influența Teheranului în Irak”, a declarat Jasim al-Bahadli, analist irakian specializat în grupările șiite armate aliate Iranului, citat de Reuters.
Acesta a apreciat că milițiile pro-iraniene ar putea prezenta retragerea drept o victorie și ar putea încerca să își extindă influența asupra deciziilor politice și de securitate din Irak.
Trupele SUA părăsesc Irakul, iar milițiile pro-iraniene vorbesc despre „victorie”Abu Mojtaba al-Yasiri, comandant al Islamic Resistance in Iraq, o alianță de grupări armate susținute de Iran, a descris retragerea americană drept o „victorie istorică”.
„Pe 30 septembrie, vom sărbători întoarcerea unei pagini negre din istoria Irakului și eșecul ocupației de a-și impune voința asupra țării noastre”, a declarat acesta pentru Reuters.
Iranul susține, la rândul său, că plecarea trupelor americane reprezintă un câștig pentru ceea ce numește „axa rezistenței”, formată din grupări armate aliate Teheranului din Orientul Mijlociu.
Amir Hayat Moqaddam, vicepreședintele Comisiei pentru Securitate Națională din Parlamentul iranian, a declarat că Iranul salută retragerea militarilor americani din Irak.
Retragerea SUA din Irak stârnește temeri privind securitateaDeși plecarea trupelor americane este susținută de mulți irakieni, există și oficiali și lideri locali care consideră că țara nu este pregătită să preia integral responsabilitățile de securitate.
„Credem că Irakul încă nu este pe deplin pregătit să preia dosarul securității în acest moment”, a declarat Abdulrahman al-Zobaie, lider tribal sunnit din Fallujah.
Statele Unite au invadat Irakul în 2003 pentru înlăturarea lui Saddam Hussein. Trupele americane au rămas în țară până la sfârșitul anului 2011, după ani de ocupație și operațiuni împotriva insurgenței.
Forțele americane au revenit în Irak mai puțin de trei ani mai târziu, în cadrul operațiunilor împotriva organizației Stat Islamic. Coaliția internațională condusă de SUA a sprijinit forțele irakiene în războiul împotriva grupării, care a controlat la apogeul său aproximativ o treime din teritoriul Irakului.
Riscul revenirii Statului IslamicUn alt motiv de îngrijorare este posibilitatea ca organizația Stat Islamic să profite de retragerea trupelor americane pentru a-și consolida din nou rețelele clandestine.
Deși gruparea și-a pierdut teritoriul controlat în urmă cu aproape un deceniu, celule clandestine continuă să existe în Irak.
Sirwan Barzani, comandant kurd, a declarat că lipsa sprijinului american în materie de informații, logistică și drone ar putea permite grupării să se reorganizeze.
„De mai bine de două săptămâni, am observat mișcări ale celulelor clandestine ale Statului Islamic”, a afirmat acesta, adăugând că anunțul retragerii coaliției internaționale ar fi crescut moralul militanților.
Oficialii irakieni au mai transmis că o presupusă celulă a Statului Islamic pregătea atacuri sinucigașe care urmau să coincidă cu retragerea trupelor americane. Informația a alimentat temerile privind capacitatea grupării de a exploata eventualele breșe de securitate.
Retragerea marchează astfel o nouă etapă pentru Irak, o țară aflată de ani de zile la intersecția intereselor strategice ale Statelor Unite și Iranului.
Cercetătorii au urmărit legătura dintre diagnosticul unor tulburări de voce, pierderea auzului sau prezența simultană a celor două probleme și apariția ulterioară a afectării cognitive ori a demenței.
Analiza a inclus 833.417 participanți cu vârsta de 50 de ani și peste, iar cercetătorii au urmărit apariția problemelor cognitive începând de la un an după evaluarea vocii și auzului.
Rezultatele sugerează că persoanele cu tulburări ale vocii ar putea avea un risc mai ridicat de declin cognitiv ulterior. Problemele analizate pot include modificări ale tonalității, volumului sau clarității vocii, potrivit Science Alert.
Robert Sataloff, profesor și președinte al departamentului de la Drexel University College of Medicine, a declarat că cea mai puternică asociere cu demența a fost observată în cazul pacienților care prezentau atât o tulburare de voce, cât și pierdere a auzului.
Tulburările de voce, asociate cu un risc mai mare de demențăPotrivit rezultatelor studiului, participanții care aveau o tulburare de voce, dar nu prezentau pierdere a auzului, au avut un risc cu 58% mai mare de a dezvolta probleme cognitive sau demență, comparativ cu grupurile de control corespunzătoare.
În cazul persoanelor care aveau atât o tulburare de voce, cât și pierdere a auzului, riscul a fost cu 104% mai mare.
Cercetătorii subliniază însă că aceste procente reprezintă comparații cu grupuri de control distincte, fără probleme de voce sau de auz. Atunci când toate persoanele cu tulburări de voce au fost analizate împreună, indiferent dacă aveau sau nu pierdere a auzului, riscul asociat a fost cu 29% mai mare. Pentru pierderea auzului fără tulburări de voce, creșterea riscului a fost de 27%.
Schimbările vocii nu înseamnă că o persoană va dezvolta demențăCercetătorii atrag atenția că studiul identifică o asociere, nu demonstrează o relație de cauzalitate.
Prin urmare, o persoană care observă modificări ale vocii nu înseamnă automat că va dezvolta demență, boala Alzheimer sau alte probleme cognitive. Studiul nu a separat aceste trei rezultate și nu demonstrează că tulburările de voce provoacă declin cognitiv.
Legătura dintre pierderea auzului și riscul de demență este deja documentată în cercetări anterioare. Noul studiu indică faptul că modificările calității vocii ar putea reprezenta un indicator suplimentar care merită investigat.
Sataloff recomandă ca persoanele care se confruntă cu probleme ale vocii să discute cu un medic otorinolaringolog, care poate decide dacă este necesară și o evaluare cognitivă.
De ce ar putea exista o legătură între voce și demențăCercetătorii au formulat mai multe ipoteze pentru această asociere. O tulburare de voce poate determina o persoană să vorbească mai puțin, reducând astfel interacțiunile și stimularea cognitivă.
De asemenea, dificultățile de vorbire sau de auz pot determina oamenii să se retragă din activitățile sociale. Cercetările anterioare au asociat implicarea socială cu menținerea sănătății cognitive.
Echipa de cercetare subliniază că tulburările de voce pot fi, în multe cazuri, tratate sau ameliorate. Studiile viitoare ar urma să analizeze dacă anumite tipuri specifice de tulburări de voce sunt mai strâns asociate cu declinul cognitiv și dacă tratarea acestor probleme poate influența riscul pe termen lung.