Deputatul Aurora Tasica Simu anunță că a demarat procedura de strângere a semnăturilor necesare pentru depunerea proiectului de înființare a unei Comisii parlamentare de anchetă”. Ea le cere colegilor parlamentari să susțină demersul și acuză „o practică de exterminare sistemică, extinsă la nivel național”.
„Aceasta vizează investigarea centrelor de exterminare a animalelor fără apărare, finanțate din bani publici. Parlamentarul face un apel la unitate dincolo de doctrinele politice, solicitând colegilor din tot spectrul parlamentar să prioritizeze transparența și moralitatea. Demersul reprezintă o continuare firească a eforturilor constante ale deputatului, care a avertizat public încă din vara anului trecut asupra ororilor din adăposturile din România. Situația revoltătoare din județul Vrancea, unde datele arată că 15.000 de câini au fost uciși din banii cetățenilor, nu face decât să confirme adevărul macabru pe care Aurora Tasica Simu îl semnalează de mult timp. Sub paravanul OUG nr. 155/2001 se desfășoară o practică de exterminare sistemică, extinsă la nivel național”, a transmis Aurora Tasica Simu prin intermediul unui comunicat de presă.
Conform propunerii, comisia parlamentară va funcționa sub titulatura „Am avertizat că adăposturile sunt centre de exterminare, acum e timpul pentru control!”
Dacă va fi constituită, Comisia va avea autoritatea de a organiza audieri. Demersul are scopul „de a scoate la lumină mecanismele prin care multe adăposturi au devenit afaceri ilegale”, a precizat Aurora Tasica Simu.
Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a spus într-un interviu acordat agenției TASS că informațiile din dosarele Epstein au scos la iveală persoane pe care le-a descris drept responsabile pentru răspândirea unor acuzații false împotriva Rusiei.
Ea a susținut că, de-a lungul anilor, Moscova a respins o serie lungă de acuzații și a prezentat dovezi pentru a-și susține poziția. Potrivit lui Zaharova, criticile la adresa Rusiei au fost o diversiune pentru a distrage atenția de la problemele interne ale statelor occidentale.
„Au inventat mituri despre Rusia, despre presupusa ameninţare, despre crimele pe care noi, aşa cum susţineau ei, le-am comis pe teritoriul lor. Între timp, timp de atâţia ani, toată această scursură s-a cuibărit chiar în comunităţile lor, chiar în inima lor, în cele mai luxoase cartiere din New York, Londra şi alte capitale europene, precum şi în Statele Unite ale Americii”, a spus Maria Zaharova.
„Acum că dosarele Epstein au fost publicate <…>, se dovedeşte că adevăraţii răufăcători, adevăraţii monştri se simţeau confortabil în societatea occidentală. Ei erau implicaţi în tot felul de crime atroce: corupţie, trafic de persoane, prostituţie forţată, sechestrare de persoane şi pedofilie, şi lista poate continua”, a adăugat ea.
Declarațiile purtătoarei de cuvânt au venit după apariția unor documente legate de cazul Jeffrey Epstein, care au expus un alt rând de persoane și rețele asociate cu acesta.
Maria Zaharova a susținut că aceste informații recente arată că există probleme serioase în societățile occidentale și a acuzat persoanele care aduc critici Rusiei că au încercat să ascundă aceste realități.
Entități precum Meta și Snap Inc. argumentează că părinții ar trebui să aibă posibilitatea de a autoriza sau interzice instalarea aplicațiilor de social media de către minori. De asemenea confirmarea vârstei ar urma să se realizeze la nivelul contului de utilizator din magazinul de aplicații, scrie Euronews.
La nivel mondial, piața este preponderent controlată de două platforme principale: Apple, prin App Store, și Google, prin Play Store.
Apple include funcționalitatea „Ask to Buy”, care informează părinții atunci când un copil încearcă să inițieze o descărcare de aplicație. Google, la rândul său, oferă aplicația Family Link, ce permite controlul asupra duratei de utilizare și filtrarea conținutului accesat.
Limitele controlului parental pe rețelele socialeSpecialiștii avertizează că instrumentele actuale de control parental oferă o supraveghere restrânsă. După ce o aplicație este instalată, opțiunile părinților de a monitoriza activitatea internă a platformei sunt semnificativ diminuate.
Mai mult, minorii pot evita cu ușurință restricțiile implementate, folosind tactici precum revenirea la setările de fabrică ale dispozitivului sau instalarea unui sistem de operare diferit. De asemenea folosirea unor magazine de aplicații terțe poate cu ușurință să faciliteze instalarea unei aplicații făra vreun filtru de restricție. În plus accesul la rețelele sociale de pe computere desktop rămâne o modalitate ușoara de eludare.
Specialiștii subliniază că eficacitatea oricărei măsuri de acest tip este condiționată de detaliile tehnice cruciale. În special de modalitatea de implementare a verificării vârstei. Metode precum scanarea facială generează îngrijorări serioase legate de confidențialitate și se pot dovedi vulnerabile la manipulare.
Capacitatea Europei de a impune astfel de reglementăriÎn Statele Unite, multiple state au promulgat sau analizează legislații care ar impune magazinelor de aplicații obligația de a verifica vârsta utilizatorilor sub 18 ani. Totuși, unele dintre aceste inițiative au fost deja contestate în justiție.
În Uniunea Europeană, legislația actuală nu permite o reglementare directă a magazinelor de aplicații. Cu toate acestea, actele legislative viitoare, precum legislația privind echitatea digitală și Digital Services Act, ar putea pune la dispoziție instrumente pentru a reduce pericolele online, fără a recurge la interdicții complete.
Interdicție versus responsabilitateOrganizațiile care militează pentru drepturile digitale afirmă că o simplă interdicție de acces pentru minori nu abordează cauzele profunde ale problemelor. De exemplu, concepția platformelor care favorizează dependența sau expunerea la conținut negativ.
Astfel, discuția se transformă, trecând de la dilema „Cum limităm accesul copiilor?” la întrebarea „Cum asigurăm un mediu online mai sigur pentru toți utilizatorii?”.
Specialiștii conchid că soluțiile tehnice aplicate singular nu pot înlocui o reglementare cuprinzătoare a întregului ecosistem digital.
Tribunalul penal din Paris va examina luni cererea fostului președinte al Franței, Nicolas Sarkozy, de conexare a două pedepse pronunțate în cazuri separate legate de corupție și finanțare ilegală a campaniilor electorale, relatează France24.
Președintele, care a ocupat un singur mandat între 2007 și 2012, s-a confruntat cu o serie de provocări legale de la părăsirea mandatului, primind două condamnări definitive în ultimii ani.
„O cerere de conexare a pedepselor este o procedură extrem de obișnuită în această situație”, a declarat pentru AFP avocatul său, Vincent Desry.
În decembrie 2024, el a epuizat ultima cale de atac în așa-numitul caz „Bismut”, pentru încercarea de a obține favoruri de la un judecător, și a ispășit o pedeapsă cu o brățară electronică de gleznă, care a fost îndepărtată în mai anul trecut, după câteva luni – permisă datorită vârstei bărbatului, pe atunci în vârstă de 70 de ani.
Tribunalul a menținut pedeapsaÎn noiembrie anul trecut, el a primit a doua condamnare definitivă în cazul cunoscut sub numele de „Bygmalion”, privind finanțarea ilegală a candidaturii sale eșuate la realegere din 2012, cea mai înaltă instanță franceză menținând o pedeapsă de șase luni cu o brățară electronică.
În cadrul unei audieri cu ușile închise, luni, fostul șef de stat va solicita ca pedeapsa sa de șase luni de închisoare în cazul Bygmalion să fie considerată executată în virtutea brățării electronice pe care a purtat-o anul trecut în legătură cu cazul Bismuth.
Cererea este posibilă numai dacă sunt îndeplinite diverse criterii, inclusiv ca sentințele din proceduri separate să fie de aceeași natură și să fi epuizat toate căile de atac.
O decizie privind cererea poate fi deliberată și atacată cu apel.
A executat 20 de zile de închisoareNicolas Sarkozy va fi din nou în instanță începând cu 16 martie, pentru apelul făcut împotriva sa într-un alt caz legat de presupusa finanțare a Libiei în campania sa electorală anterioară.
A executat 20 de zile de închisoare în acel caz la sfârșitul anului trecut, devenind primul lider francez de după război care a executat o pedeapsă după gratii, înainte de eliberarea sa în așteptarea apelului.
Argumentez în această analiză modul în care se poate face reformă structurală, fără a reduce cheltuieli de personal, fără a concedia oameni și cu menținerea bugetului (economiile de la anumite capitole – Titluri vor fi direcționate pentru consolidarea expertizei de politici publice).
Lucrez de peste 25 de ani la propuneri de politici publice în Programe de guvernare pe domeniile economie, finanțe și politici de ocupare și sociale. În toate propunerile pe care le-am făcut în acest timp, am respectat toate teoriile moderne și cele mai bune practici în fundamentarea măsurilor de politici publice – fiecare măsură / program propusă / propus a avut o fișă standard – denumirea, obiective, mod de implementare, termen de implementare, instituția responsabilă, beneficiari, efecte în economie și societate, impact bugetar, surse de finanțare, modul în care se face evaluarea expost – cu indicatori și analiză de monitorizare și evaluare.
Ceea ce s-a întâmplat din mai 2025 încoace depășește limita privind diferența realitate vs teoria și practica reglementării, fundamentării și implementării politicilor publice.
În această analiză, în prima parte, fac o critică constructivă a arhitecturii instituționale guvernamentale și a înțelegerii substanței reformelor structurale. În a doua parte, propun un studiu de caz și arăt că MEDAT trebuie reformat structural pentru a-i crește performanța. În ultima parte, argumentez ce ar trebui făcut pentru o reformă structurală a MEDAT, de la repoziționarea ministerului în arhitectura instituțională, mărirea performanței ministerului în politicile publice, optimizarea organigramei pe un model cât mai suplu, flexibil și până la îmbunătățirea guvernanței corporative și optimizarea bugetului MEDAT.
1. Critica constructivă. De prea mulți ani Guvernul României arată ca un puzzle făcut din bucăți, adunate parcă la întâmplare. Azi se anunță lipirea unui minister de altul, mâine i se schimbă numele, poimâine i se mută jumătate de atribuții. Există discontinuități evidente, memoria instituțională nu se agregă. Și ulterior toată lumea se miră că „nu se livrează” decât marginal în materie de politici publice.
În România, de șase luni se vorbește în continuu de tăieri, de concedieri… impactul asupra motivației muncii este dezastruos.
Guvernul nostru pare că are prea puțini dinți. În mod normal, fiecare minister ar trebui să coordoneze politici, să vină cu ințiative de politici, să analizeze cele mai bune practici europene, ghidurile/ notele tehnice OECD, ale Băncii Mondiale. Să se uite la funcționarea ministerelor similare din alte țări. Coerența între ministere este foarte slabă. Principii și reguli clare în manualele de Analiza și proiectarea politicilor publice dar și în practica ministerelor din țările dezvoltate – consultarea reală, analize de impact, alternative de soluții, evaluarea ex‑post, nu există. „Semnăm repede acum și vedem noi după dacă funcționează bine, mai modificăm atunci” nu este o metodă ok.
Suntem aproape de 20 de ani în Uniunea Europeană. Am aderat, dar de integrat mai avem de lucru. Ce înseamnă atunci când Comisia Europeană spune ”Better Regulation”? Oare nu o procedură, o disciplină, nu o legislație țintită, eficientă, ușor de respectat, cu povară minimă, cu cât mai puține raportări, avize, birocrație, cu evaluări serioase ale programelor și normelor?
Ce înseamnă ”Regulatory Impact Assessment” în înțelesul dat de Banca Mondială? Că designul instituțional trebuie făcut pentru un ”ciclu de politici implementate integrat” sau pentru „hârtii”, avize, aruncat responsabilitatea de colo dincolo?
Unde s-a ajuns pe acest model ”românesc”? La multe politici făcute pe genunchi, implementare lentă și evaluare aproape zero.
2. Este MEDAT ceea ce trebuie? MEDAT este, structural, un minister‑ghiveci. Are economie, industrie, competitivitate, apărare, resurse minerale, IMM, turism, digitalizare, comunicații, plus o grămadă de entități subordonate și coordonate. E prea mult pe aceeași farfurie.
În teorie, HG spune că MEDAT este un „minister cu rol de sinteză”. În practică, sinteza nu apare singură, ai nevoie de o capacitate dedicată de politici publice, cu oameni profesioniști și mandat clar. Bugetul îți arată, fără menajamente, care este adevărata problemă, MEDAT este un minister care manevrează sume consistente prin Transferuri și, prin Active financiare. Asta ne arată un reflex de „plombare”, în loc de politici publice consistente și condiționalități dure.
Clar nu se respectă, în mod real, principiul OECD de separare între funcția de proprietar, profesionalizată, și cea de reglementare. Guvernanța corporativă este ok pe hârtie – scrisori de așteptări publicate, selecție administratori, indicatori negociați și avizați, contracte de mandat, raportare către AMEPIP, monitorizare… în realitate, dacă ministerul nu are un grup de lucru mic, profesionist, cu tablou de bord și ritm trimestrial, conformarea devine un fel de bricolaj. Și bricolajul, în guvernanța companiilor de stat, costă bani reali.
MEDAT face un joc de roluri ciudat, amestecă multe roluri ”incompatibile” – este și „policy maker”, și „implementator”, și „acționar”, și „controlor”, și „promotor”. Culmea, ceea ce ar trebui să fie rolul principal – ”policy maker” pare cel mai slab reprezentat, inițiativele puține nu cuprind opțiuni, impact, plan de implementare, evaluare etc. Constat că are o problemă cu distribuirea personalului – un plafon mare de posturi la aparatul propriu (709 posturi) și, totuși, lipsă de „motor mic” pentru sinteze, prea mulți funcționari distribuiți pe raportări, avize și alte funcții micro. Analiza datelor disponibile arată supraîncărcare cu personal în funcțiile suport și deficit de personal în zonele care ar trebui să facă analiză, evaluare, livrare și ownership.
În Franța, de exemplu, Agenția de participații ale statului are o echipă de 56 experți plus funcționari angajați, tot personalul efectiv al agenției – și administrează participații la 90 companii cu o valoare de piață de 200 miliarde euro, un rol clar de „stat acționar”. Asta este profesionalizare. La noi, portofoliul și funcția de acționar sunt adesea împrăștiate birocratic. La francezi, performanța este ridicată, riscul scăzut și eficiența bună, iar la noi performanță slabă, risc mare, și bani blocați.
3. Dar ce ar trebui făcut pentru o reformă structurală a MEDAT? În primul rând, aș reduce pe cât posibil implicațiile volatilității politice asupra funcțiilor de conducere executivă din minister. Uniri, reorganizări, divizări, reuniri s.a. au condus la un rezultat suboptimal pentru un minister strategic al României. În al doilea rând, sș implementa o reformă structurală pe patru paliere: a) repoziționarea ministerului în arhitectura statului român – reforma instituțională; b) mărirea performanței ministerului în politicile publice (mai multă expertiză, proactiv, analiză și sinteză); c) optimizarea organigramei pe un model cât mai suplu, flexibil (fără concedieri, cu realocări de personal); d) îmbunătățirea guvernanței corporative și optimizarea bugetului.
a. Despre repoziționarea MEDAT în arhitectura instituțională – exemplu de reforme structurale. Dat fiind că mandatul este extrem de larg, eterogen și fragmentat, aș face un audit de atribuții și aș pilota trei protocoale / memorandumuri cu alte instituții, realocând persoane de legătură în acest sens (MF pentru bugetele companiilor și alte instituții pentru guvernanță digitală, PNRR și investiții) (termen – maximum 30 de zile; exemple de indicatori de evaluare / ținte – reducerea cu 20% a timpului mediu de transmitere a documentelor finale către ministru; reducerea cu 30% a timpului de transmitere a dosarelor finale în cazul proiectelor de investiții; ținte de atins în maximum 45 de zile). Aș impune ținte de performanță – raport lunar de activitate; număr de ințiative de politici publice propuse și implementate, fundamentare și opțiuni de poziționare pe dosarele mari de proiect de la UE, OECD etc; exemple de indicatori de evaluare (> 90% din rapoarte livrate la timp; testarea relevanței și expertizei tehnice ale rapoartelor, > 8 intervenții publice fundamentate ale ministrului pe temele relevante pentru domeniu). Nu în ultimul rând, aș propune coordonarea MEDAT pentru un Consiliu de competivitate și productivitate – interministerial, cu întâlniri bilunare, competență pe temele importante – politici industriale active, digitalizarea companiilor + Industry 4.0, dacă nu chiar Industry 5.0 pe anumite subdomenii, diversificarea piețelor de export, dezvoltarea turismului de nișă (montan, balnear, antiaging, medical, medieval, Delta Dunării), minerale critice (cu scorecard lunar pentru fiecare domeniu amintit, termen 60 de zile, realocarea doi funcționari în secretariatul tehnic de coordonare)
b. Despre mărirea performanței ministerului în politicile publice. Aș schimba paradigma Unității de Politici Publice. Direct în subordonarea ministrului, cu cei mai competenți trei oameni din minister, UPP va trebui să facă sinteze, punctaje rapide pentru ministru, să scaneze dinamicile UE în domeniu și propunerile de politici publice asociate, să prezinte cele mai bune practici în domeniu în țările europene și să vină cu inițiative de politici industriale și de competitivitate pentru România (termen 30 de zile pentru finalizarea reformei, indicatori de evaluare legați de timpii de răspuns, număr și valoare adăugată a măsurilor de poltici publice s.a.). Unul din cei trei oameni din UPP s-ar ocupa de evaluarea de performanță a tuturor programelor relevante implementate de minister – acum, eficiența reală a programelor este opacă. Ar trebui ca, post evaluare, această persoană să vină cu o decizie argumentată către ministru de tipul ”Continuă / Optimizează / Oprește programul” (termen 60 de zile pentru implementarea procesului).
c. Despre optimizarea organigramei. Aș trece la un minister de tip ”matrice”, aș agrega în 6 mari direcții (Industrie și Competitivitate, IMM și mediul de afaceri, Turism; Digital și Conectivitate; Comerț și Administrativ) + consolidarea rolului Secretariatului general, care trebuie să asigure consolidarea memoriei instituționale. Aș consolida 3 Servicii în cadrul acestor macro Direcții: Serviciul de Exploatare Mine, cu un Compartiment pentru proiectele strategice legate de mineralele rare și critice, Serviciul de Politici Industriale și Serviciul de Politici Comerciale – strict necesare pentru relansarea economică a României. Tot ce înseamnă politică privind digitalizare, standarde de interoperabilitate, ROeID, cloud, poziții UE și standarde OECD pe digital, aș include într-o Direcție macro Digital și Conectivitate.
d. Despre îmbunătățirea guvernanței corporative și optimizarea bugetului. Având în vedere portofoliul mare de companii (46 societăți sub autoritate, aflate în diferite faze de proceduri privind guvernanța corporativă), aș separa ”rolul de proprietar” și ”rolul de reglementator”. 20 din cele 709 posturi ar trebui să se ocupe de guvernanța corporativă la nivelul MEDAT, cu ținte clare de performanță (pondere companii cu Scrisori de așteptări publicate în total; ținte privind îndeplinirea indicatorilor de performanță a managerilor selectați s.a.) și condiționări stricte la injecțiile de capital și investiții. Aș crește veniturile proprii la nivelul MEDAT / instituțiilor din subordine, mai puțin prin creșterea tarifelor și mai mult prin standardizare și digitalizare, reducerea costurilor medii per serviciu etc. Aș cere o analiză de audit asupra bugetului, cu economii de făcut la cheltuieli, Titlul II Bunuri și servicii (plafonare deplasări, centralizare achiziții, renegociere licențe, economii la parcul auto) și Titlul VII Alte transferuri (economii acolo unde există suprapuneri de programe, transfer, acolo unde se poate, pe finanțări rambursabile) și transfer de resurse pentru consolidarea activităților care fundamentează și implementează politicile economice.
Reforma structurală poate părea prudentă, însă am folosit ipoteza rămânerii MEDAT în prevederile HG aprobate. Reforma structurală propusă aici nu reduce numărul de posturi și nu taie din cheltuielile de personal. Eficiența se obține din îmbunătățirea proceselor, profesionalizarea ”funcției de proprietar” și creșterea capacității de expertiză în fundamentarea și implementarea politicilor economice. Nu din aruncat oameni în stradă în timp de criză economică și socială.
Reformele structurale înseamnă viziune, gândire strategică și expertiză. Tăierile de salarii ”la toți, otova, ca principiu” nu pot avea ca efect decât blocajul instituțional, destimularea funcționarilor competenți și trecerea la un nivel inferior al performanței guvernamentale.
Adică un cerc vicios din care România nu numai că nu câștigă nimic, ci chiar pierde enorm pe termen mediu și lung.
Autoritățile din New York au declarat stare de urgență, potrivit Le Figaro. Asta după ce meteorologii au emis avertizări de ninsoare și viscol pentru o regiune în care se află aproximativ 40 de milioane de oameni.
Îngrijorarea cea mai mare este în New York City, unde se așteaptă până la 70 de centimetri de zăpadă în următoarele ore. Metropola cu opt milioane de locuitori este deja acoperită de un strat subțire de zăpadă.
De aceea, autoritățile au declarat stare de urgență și au instituit restricții de trafic. Acestea sunt valabile luni dar ar putea fi prelungite în funcție de evoluția fenomenelor meteorologice.
„New York City nu a mai văzut o furtună de această amploare în ultimul deceniu”, a avertizat primarul Zohran Mamdani, într-o conferință de presă organizată duminică.
Furtuna a provocat deja mii de anulări de zboruri și pene de curent în nord-estul Statelor Unite. La New York, școlile sunt închise luni, iar echipele Primăriei încearcă să găsească persoanele fără adăpost. Și sediul Națiunilor Unite este închis luni, iar „ședințele programate au fost amânate”.
Zona metropolitană New York nu este singura afectată de ninsoare și viscol. O mare parte din coasta de nord-est a SUA este în alertă. La Boston, autoritățile au declarat o „avertizare de ninsoare”. În oraș se așteaptă până la 60 cm de zăpadă, a indicat duminică primarul Michelle Wu, adăugând că furtuna ar putea „avea proporții istorice”.
Între entuziasmul generației care și-a împins fiii spre război și realitatea crudă a tranșeelor s-a căscat atunci o prăpastie care nu s-a mai închis niciodată, iar în acea fisură se află și generația de azi, crescută de primii tați care n-au mai făcut armata și pentru care ideea de a muri pentru țară este un concept străin.
Cele două războaie mondiale au lăsat în urmă dâre de carne vie și un bilanț care sfidează orice înțelegere: între 15 și 20 de milioane de morți în Primul Război Mondial și 70 până la 85 de milioane în cel de-al Doilea Război. Aproape o sută de milioane de vieți stinse în mai puțin de 40 de ani.
S-au redesenat hărți, au dispărut imperii, lumea arăta ca un glob plin de goluri: locuri la masă rămase goale, cartiere fără bărbați, copii orfani, orașe ca Varșovia, Dresda sau Hiroshima transformate în ruine.
După 1945, Europa a intrat într-o perioadă pe care generațiile de dinainte n-ar fi îndrăznit s-o viseze, cu decenii de pace, fără mobilizări generale, fără trenuri pline de recruți plecați spre front.
Eliza Ene-Corbeanu: ”Generația care nu se va mai sacrifica pentru țară” | OPINIENoi am crescut cu manuale care vorbeau despre Verdun și Stalingrad ca despre epoci încheiate, cu bunici care spuneau „să nu mai apucați voi așa ceva” și cu convingerea că marile războaie aparțin trecutului, iar integrarea europeană, alianțele militare și libera circulație au consolidat această senzație de stabilitate.
Ne-am obișnuit să credem că nici noi și nici copiii noștri nu vom mai cunoaște războiul decât din documentare pe Netflix și, astfel, s-a născut o generație pentru care chemarea la arme e o ipoteză aproape neverosimilă.
Pandemia de covid ne-a smuls din confortul iluziei că suntem invincibili și ne-a arătat că putem muri pe capete într-o lume care se credea stăpână pe știință și progres.
Nici nu se risipise bine frica aceea difuză, că în februarie 2022 războiul a izbucnit din nou în Europa, la granița noastră și am redeschis, aproape instinctiv, cărțile de istorie, iar acolo am regăsit o constantă incomodă: România, prinsă adesea între imperii, ezitând, alegând târziu sau prost, făcând alianțe care nu i-au adus întotdeauna siguranța promisă.
Și brusc ne-am gândit că dacă un astfel de front s-ar deschide la granițele noastre, armata română, subțiată și cu o rezervă tot mai îmbătrânită, ar fi aruncată într-o confruntare pe care nu ar putea-o duce singură până la capăt, iar liniștea pe care am crezut-o garantată s-ar prăbuși într-o clipă.
Au reapărut subiecte pe care le credeam închise odată cu ultima încorporare din 2007, precum armata obligatorie, suspendată atunci când România a trecut de la aproape 400.000 de militari la o armată profesionistă care numără astăzi puțin peste 80.000 de oameni, deși necesarul estimat este de aproximativ 120.000, iar rezerva se subțiază an de an.
Dar cine își dorește armata obligatorie când ea înseamnă, în esență, că accepți ideea războiului și posibilitatea foarte concretă ca cineva drag să plece și să nu se mai întoarcă? Și orice părinte care și-a crescut copilul cu grijă, cu nopți nedormite și cu planuri pentru viitor, înțelege că războiul va frânge acel viitor înainte de a începe.
Europa are memorie scurtă, deși a trăit două războaie mondiale care i-au golit orașele și i-au decimat popoarele, iar astăzi răspunsul multor state la noul context de securitate este reîntoarcerea la armata obligatorie, ca și cum soluția ar fi din nou chemarea tinerilor sub arme.
În nord și est, Finlanda, Estonia, Grecia, Cipru au păstrat recrutarea, iar Suedia, Lituania și Letonia au reintrodus-o în ultimul deceniu; Danemarca a extins-o chiar și pentru femei, iar Croația o reactivează din 2026, argumentul fiind descurajarea și mobilizarea rapidă.
În vest, Franța, Germania, Italia, Spania, Belgia sau Olanda evită deocamdată revenirea la obligativitate și mizează pe armate profesioniste, cu formule voluntare sau hibride, însă faptul că subiectul e prezent în toate dezbaterile, arată că frica a redevenit politică publică.
Eliza Ene-Corbeanu: ”Generația care nu se va mai sacrifica pentru țară” | OPINIEPentru prima dată în istoria modernă a României, avem o generație întreagă de tați care nu au făcut armata, bărbați care nu au cunoscut cazarma, nu au primit ordin de încorporare, nu au purtat uniformă nici măcar pentru câteva luni, iar pentru ei, armata nu este decât o poveste auzită de la părinți sau bunici.
Acești tați își cresc copiii într-o logică a libertății de a alege, le vorbesc despre carieră, despre studii în străinătate, despre oportunități, nu despre mobilizare sau datorie față de țară, iar copiii nu mai privesc înrolarea ca pe un prag al maturității, ci ca pe o ruptură brutală a unui drum pe care abia au început să-l construiască.
S-au născut și au trăit într-o Europă a mobilității, cu burse, cu zboruri low-cost, cu ideea că lumea e deschisă și că viitorul nu va depinde de sacrificiul lor militar. Ei nu se văd pe front, pentru că nu s-au pregătit pentru front, ci pentru examene, pentru interviuri, pentru proiecte.
Și nu doar tinerii din România gândesc astfel, ci și cei din Germania, Franța sau Polonia, unde sondajele din ultimii ani arată că sprijinul pentru revenirea la armata obligatorie este considerabil mai scăzut în rândul celor între 18 și 29 de ani decât în rândul generațiilor mai în vârstă.
Războiul din Ucraina a însemnat mii și mii de tineri morți de ambele părți ale frontului, iar în spatele datelor statistice se află studenți care și-au lăsat facultatea, tineri tați, bărbați care nu apucaseră să-și întemeieze o familie.
Dincolo de temerile noastre, de frica părinților și de refuzul tinerilor de a se vedea în uniformă, realitatea este că nu noi decidem direcția, ci alții hotărăsc în numele tuturor, iar în ultimii ani nu se mai vorbește despre creștere economică, ci despre apărare, mobilizare, capacitate de reacție.
Europa se înarmează, bugetele pentru apărare cresc de la an la an, se modernizează drumuri și căi ferate pentru transport militar rapid, se vorbește deschis despre coridoare logistice și infrastructură pregătite pentru mișcarea trupelor.
Dincolo de toate calculele și fricile noastre, rămâne o întrebare: e mai potrivită o lume în care ne pregătim copiii pentru moarte, îi învățăm să lupte și să se sacrifice?
Groenlanda a anunțat că nu are nevoie de asistență medicală din partea altor țări, o reacție venită după ce președintele american Donald Trump a anunțat că va trimite o navă-spital în acest teritoriu.
La sfârșitul săptămânii trecute, Trump a anunțat, într-o postare pe Truth Social, că va trimite o astfel de navă-spital în Groenlanda, susținând că locuitorii de acolo nu beneficiază de asistența medicală de care au nevoie.
„În colaborare cu fantasticul guvernator al statului Louisiana, Jeff Landry, vom trimite o navă-spital excelentă în Groenlanda pentru a îngriji numeroasele persoane bolnave care nu beneficiază de îngrijire medicală acolo. Este pe drum!!!”, a scris Trump pe Truth Social, potrivit The Guardian.
Replica GroenlandeiÎn replică, însă, Groenlanda a refuzat această „ofertă”, spunând că locuitorii primesc îngrijiri medicale gratuite.
Premierul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, a reacționat duminică într-o postare pe pagina sa de Facebook.
„Răspunsul nostru este «nu, mulțumim». Ideea președintelui Trump de a trimite o navă-spital americană aici, în Groenlanda, a fost luată în considerare. Dar noi avem un sistem public de sănătate în care asistența medicală este gratuită pentru cetățeni. Nu este așa în Statele Unite, unde costă bani să mergi la doctor”, a scris el în cadrul postării.
Nielsen a mai adăugat faptul că Groenlanda rămâne deschisă cooperării cu SUA, dar a subliniat importanța discutării problemelor în mod direct.
În ultimele luni, președintele american Donald Trump a afirmat în repetate rânduri că SUA trebuie să achiziționeze Groenlanda din motive de securitate națională. În luna ianuarie, în cadrul discursului său de la Forumul Economic Mondial de la Davos, Trump a spus că nu va cuceri Groenlanda cu forța, după ce anterior refuzase să excludă această posibilitate.
Un atac cu drone lansat de Rusia în timpul nopții a provocat moartea a două persoane și rănirea altor trei în regiunea Odesa, potrivit informațiilor transmise de șeful administrației militare regionale, Oleh Kiper, conform Ukrinform.
Autoritățile locale au anunțat că regiunea a fost lovită din nou cu drone de atac. Țintele au inclus obiective industriale, instalații energetice și infrastructură civilă. Două persoane au murit în urma loviturilor, iar cel puțin trei răniți primesc îngrijiri medicale.
Atacul a produs distrugeri în mai multe zone. Au fost afectate spații de producție și depozitare, clădiri administrative, sediul unui service auto și mai multe vehicule.
O dronă a intrat într-un apartament dintr-un bloc înalt, însă nu a explodat. Locuitorii au primit sprijin din partea psihologilor Serviciului de Urgență de Stat.
Pompierii au stins incendiile apărute după atac într-un timp chiar scurt. Echipele de intervenție și serviciile locale continuă acum lucrările pentru înlăturarea pagubelor, iar autoritățile strâng probe în cadrul unei investigații privind o nouă posibilă crimă de război atribuită Federației Ruse.
