Reprezentanții profesorilor solicită școlilor elementare să nu mai ofere copiilor mici instrumente dotate cu inteligență artificială, potrivit Futurism.
Federația Americană a Profesorilor, al doilea cel mai mare sindicat al profesorilor din Statele Unite, a lansat o campanie majoră prin care solicită școlilor să țină IA și alte echipamente precum iPad-urile în afara sălilor de clasă. Sunt vizate în special școlile elementare, dar profesorii propun extinderea restricțiilor și la alte cicluri educaționale.
Reprezentanții profesorilor vorbesc despre o generație pierdută„Dacă nu găsim o modalitate de a reglementa acest lucru din perspectiva educației, mă tem că vom pierde o generație de copii. Munca de predare și învățare în primele clase ar trebui făcută fără inteligență artificială”, a declarat președinta sindicatului AFT, Randi Weingarten, pentru New York Times.
Campania „nu solicită o interzicere totală a inteligenței artificiale” în școli”, ci doar „găsirea echilibrului potrivit pentru a valorifica beneficiile tehnologiei, atenuând în același timp daunele”.
Efectele se văd dejaPe măsură ce giganții tehnologici împing școlile să adopte tot felul de sisteme de inteligență artificială, un număr tot mai mare de cercetări arată că riscurile depășesc cu mult orice beneficii.
De exemplu, un studiu realizat de Centrul pentru Educație Universală al Institutului Brookings, a arătat că inteligența artificială în educație prezintă un risc major pentru dezvoltarea cognitivă și socială a copiilor. Efectele sunt vizibile deja: tot mai mulți copii își înlocuiesc prietenii din viața reală cu chatbot-uri bazate pe inteligență artificială.
Psihologii sunt de acord asupra unui lucru. Cei care au crescut în anii ’60 și ’70 sunt mai autonomi și mai rezistenți decât generațiile următoare. Contextul social al epocii i-a obligat să fie independenți de la vârste fragede, conform El Economista.
De ce erau singuriPărinții din acea perioadă munceau mult. Copiii petreceau timp îndelungat fără supraveghere. Erau nevoiți să-și rezolve singuri conflictele și să ia decizii pe cont propriu. Nimeni nu era acolo să intervină la primul semn de dificultate.
Ce a produs această singurătateTimpul petrecut singuri a dus la dezvoltarea unor abilități esențiale. Rezolvarea problemelor, toleranța la frustrare și autoreglarea emoțională s-au format natural. Acestea sunt componentele de bază ale rezilienței, capacitatea de a face față situațiilor adverse cu rezultate pozitive.
Psihologii numesc acest fenomen „inoculare la stres”. Funcționează ca un vaccin: expunerea repetată la situații dificile construiește abilitatea de a le gestiona mai ușor în viitor. Este o tehnică cognitiv-comportamentală recunoscută științific.
Părinții elicopter – reversul medalieiLa polul opus se află un model foarte răspândit azi: „părinții elicopter”. Aceștia au un comportament prea protector și controlant. Intervin constant în viața copiilor, inclusiv la vârste mature.
Rezultatul este opus celui din generațiile anterioare. Copiii crescuți astfel au o capacitate redusă de a-și controla emoțiile și impulsurile. Apar și dificultăți școlare. Cercetătorii subliniază că este esențial ca un copil să încerce lucrurile pe cont propriu.
Care este echilibrul idealPsihologii nu recomandă nici strictețea excesivă, nici supraprotecția. Dezvoltarea sănătoasă a copilului depinde de mediul familial, de rutină și de interacțiunea cu cei din jur. Un echilibru între autonomie și sprijin parental rămâne varianta optimă.
Odată cu sosirea verii în emisfera nordică, apar și norii noctilucenți, potrivit The Guardian.
Aceste formațiuni de la altitudine mare sunt la fel de enigmatice pe cât sunt de frumoase. Numele lor provine din latină și înseamnă „strălucitori în noapte”.
Acestea apar în lunile de vară și strălucesc cu o intensitate albastră electrică pe fundalul cerului întunecat din vest. Caută-le la aproximativ o jumătate de oră după apusul soarelui.
Existând la o altitudine de aproximativ 80 km, practic la marginea spațiului, acestea sunt cele mai înalte nori cunoscuți din atmosfera Pământului.
Unii cred că cheia pentru a înțelege aceste nori este faptul că nu par să existe observații înregistrate ale acestora până în 1885.
Având în vedere cât de evidenti sunt, unii cercetători au sugerat că ar putea fi rezultatul poluanților industriali care începuseră să se acumuleze cu adevărat în atmosferă la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Acești aerosoli au oferit apoi locuri în jurul cărora s-ar fi putut forma gheața de apă.
Alții subliniază că momentul apariției lor a coincis aproximativ cu erupția vulcanului Krakatoa din 1885.
Alții cred că norii sunt posibili datorită modului în care schimbările climatice împing vaporii de apă în atmosfera superioară.
Indiferent de originea lor, sunt formațiuni frumoase de urmărit. În emisfera sudică, sezonul norilor noctilucenți începe în jurul lunii octombrie.
Președintele Nicușor Dan a spus vineri, la Galați, și duminică, într-un interviu pentru BBC că drona care a lovit blocul din România era rusă, făcea parte dintr-un roi de 43 de drone care au vizat portul Reni, ca una să fie deviată cinetic de armata Ucrainei și să ajungă în Galați. Radu Miruță, într-o intervenție pentru Digi 24 spune că Armata Română n-are de unde să știe așa ceva.
Nicușor Dan, la BBC: „Știm ce s-a întâmplat”„În primul rând, este sigur că era o dronă rusă Gheran 2. Este sigur pentru că noi am mai avut una acum 4-5 săptămâni, nu a explodat și noi am comparat ambele drone, resturile care au explodat ieri și cea de acum 1 lună și sunt complet identice. Ca atare, putem spune cu siguranță că a fost Gheran 2, o dronă rusească. În al doilea rând, știm ce s-a întâmplat. A fost un roi de drone, de 43 de drone care au țintit portul Reni, care este în Vestul Dunării, în zona Odessa. Ca atare, este vorba de zona Vestică a Ucrainei, în zona Mării Negre. Deci a fost un roi de 43 de drone care au venit de la Est la Vest, care au vizat portul Reni și una dintre ele – lovită de armata ucraineană – și-a schimbat direcția și a trecut pe teritoriul României. Asta este sigur. Știm traiectoria tuturor celor 43 de drone. Exact, exact, nu a fost un atac țintit. Exact, (n.r. Putin nu spune adevărul). Putem spune cu siguranță că a fost Gheran 2, drona rusă”, a spus președintele României, Nicușor Dan, pentru BBC.
Radu Miruță: „Este o chestiune pe care noi n-avem de unde să o ştim”Radu Miruță, ministrul Apărării, vine cu o altă variantă, într-un interviu televizat.
„Pe radarele noastre, vedem traseul acestei drone. Că ea a fost direcţionată intenţionat, că şi-a pierdut comunicaţia, e o chestiune pe care noi n-avem de unde să o ştim. (…) Armata Română nu îl contrazice pe preşedintele României, Armata Română spune doar că, în conformitate cu tratatele internaţionale, că a fost deviată, că n-a fost deviată, este responsabilitatea Rusiei ca o dronă lansată din Rusia să nu ajungă în România. (…) „Probabil că există posibilitatea de a se face și expertiză balistică asupra componentelor sau probabil că Serviciul Român de Informații sau cine s-a ocupat de bucata asta are astfel de informații. Pe radarele noastre vedem traseul acestei drone. Am văzut-o venind dinspre Marea Neagră, (…) trecând Dunărea, intrând în spaţiul aerian românesc şi prăbuşindu-se în Galaţi”, a declarat Miruță.
A doua temă pe care președintele României, Nicușor Dan, contrazice varianta ministrului Apărării, Radu Miruță, este cea a ajutorului NATO.
„În primul rând, sunt mulți dintre noi (n.r. state NATO) care sunt în aceeași situație. (…) Acum este o lume nouă, o nouă tehnologie și trebuie să ne adaptăm. Aveam planuri pentru a cumpăra echipamente speciale. Și ceea ce le-am cerut partenerilor noștri este pentru 60 de km de graniță, granița Dunării, să ne ajute temporar până avem toate echipamentele. Sunt sigur, este un proces. Ei deja ne-au dat niște echipamente pentru cei 60 de km de graniță. Deci avem niște echipamente americane dar doar pentru o bucată de graniță, nu pentru toată granița”, a afirmat Nicușor Dan la BBC.
În conferința de presă de vineri, de la MApN, Radu Miruță a spus că ajutorul NATO solicitat în 6 februarie nu a venit:
„Am transmis NATO o listă cu propuneri de capabilități de care Armata Română are nevoie pentru a lupta eficient împotriva dronelor. O listă concretă, cu menționarea cadrului în care aceste capabilități să fie introduse în cadrul Armatei Române. Pe 6 februarie 2026, comandantul SACEUR ne-a aprobat această listă, s-a emis un ordin la nivel NATO pentru ca produsele pe care noi le-am cerut să intre în capabilitățile Flancului Estic cu prezență pe teritoriul național. La nivel NATO, urmează ca țările membre să se ofere cu unele dintre produsele care au fost aprobate. Până în acest moment, acest lucru nu s-a întâmplat. În ședința CSAT de astăzi s-a luat decizia ca la nivelul NATO, ministerul Apărării și MAE să solicite partenerilor NATO ca cererea pe care am trimis-o de la MApN pe 6 februarie să fie pusă în practică și la nivel de capabilități. Nu erau, am cerut, am introdus în SAFE proiectele respective. România este în deplină legitimitate să facă acest lucru la nivel NATO pentru faptul că noi am comandat aceste produse pentru Armata Română – este un timp de livrare 2027-2028. Tot ce spunem noi este că la nivel de Aliați, până când produsele pe care noi le-am comandat, ajung să fie în înzestrarea Armatei Române, pentru motivele justificate, solicităm să existe un transfer, o dislocare de capabilități la nivelul României”.
„Am pierdut-o (n.r drona) în sudul județului, în sudul localității, da. Probabil că a virat în înălțime de la 600 de metri, a evoluat descendent, probabil la 200 de metri radarele noastre nu mai pot vedea și la înălțimea unui bloc care are 50-60 de metri s-a dus liniar către aceasta.
De ce nu am doborât-o – este o întrebare legitimă. Și cetățenii trebuie să știe că noi facem tot ce putem însă Armata are limitări foarte stricte în această situație pentru că nu putem risca să creăm mai multe amenințări decât putem preveni. Legea ne permite să deschidem focul în anumite circumstanțe asupra acestor obiecte folosite în conflictul din Ucraina dar în condițiile în care este protejată viața populației și proprietatea. Pilotul are o fereastră de timp foarte îngustă, de câteva secunde, în care trebuie să decidă dacă cumva recunoaște drona și are radarul blocat pe dronă, dacă zona și infrastructura și aglomerația urbană din zonă permite lansarea unei rachete astfel ca nu cumva – dacă se ratează tragerea, într-o circumstanță nefericită, să nu afectăm într-un mod grav viața persoanelor și proprietatea”, a spus Cristian Popovici, purtătorul de cuvânt al MApN, vineri, pentru Digi 24.
Radu Miruță, șeful MApN, spune însă că Armata a supravegheat tot traseul dronei:
„Pe radarele noastre vedem traseul acestei drone. Am văzut-o venind dinspre Marea Neagră, (…) trecând Dunărea, intrând în spaţiul aerian românesc şi prăbuşindu-se în Galaţi”.
Zona vizată de noile lucrări este perimetrul Avram Iancu, una dintre principalele ținte de explorare din cadrul proiectului Bihor Sud. Potrivit Economedia, programul planificat pentru lunile iunie și iulie vizează analiza sistematică a unei zone mineralizate estimate la aproximativ doi kilometri lungime și 300 de metri lățime, aflată pe ambele versante ale văii Arieșului Mic.
Primele lucrări vor fi realizate în galeriile G11, G12 și G20, situate pe versantul nordic al văii. Reprezentanții companiei susțin că formațiunile geologice identificate aici sunt similare celor descoperite anterior în galeria G2, unde au fost concentrate o parte dintre activitățile de explorare din ultimii ani.
În paralel, compania și-a majorat la 90% participația în proiectul minier Bihor Sud și caută finanțare pentru continuarea explorărilor din România.
Până la 1.000 de probe pentru analizăÎn cadrul noilor explorări, Leading Edge Materials va colecta între 500 și 1.000 de probe din zonele unde există indicii privind prezența cobaltului și nichelului, metale esențiale pentru producția de baterii.
oate probele vor fi analizate de laboratorul internațional ALS Laboratories, rezultatele urmând să fie folosite pentru evaluarea conținutului de metale și a potențialului economic al zăcămintelor.
Planul de lucru include investigarea unui sistem de galerii miniere istorice care ar putea fi conectate între ele. Programul de explorare va analiza zăcămintele pe o diferență de nivel de peste 200 de metri, pentru a stabili cât sunt de extinse, atât în suprafață, cât și în adâncime.
O zonă de doi kilometri, în atenția geologilorPotrivit companiei, explorările realizate până acum au identificat mai multe zone care ar putea conține resurse importante de metale, într-un perimetru care s-ar întinde pe aproximativ doi kilometri. În perioada următoare, specialiștii vor verifica și galeriile aflate pe versantul opus al văii pentru a determina cât de extinse sunt aceste zăcăminte.
Pentru coordonarea lucrărilor, Leading Edge Materials a contractat compania britanică Addison Mining Services, specializată în consultanță pentru proiecte miniere și care a realizat anterior un raport tehnic independent pentru proiectul Bihor Sud.
Directorul general al firmei canadiene, Kurt Budge, spune că rezultatele obținute până acum sunt încurajatoare.
„Amploarea mineralizației vizibile deja identificate de-a lungul unui coridor de doi kilometri ne oferă încredere în potențialul proiectului”, a declarat oficialul.
Potrivit lui Budge, campania intensivă de eșantionare și analizele independente ar trebui să permită „definirea unei imagini mult mai detaliate asupra resurselor potențiale din zonă”.
Miza materiilor prime criticeInteresul pentru astfel de proiecte a crescut în ultimii ani. Cobaltul și nichelul sunt considerate materii prime critice pentru producția de baterii utilizate în vehicule electrice și sisteme de stocare a energiei, iar Uniunea Europeană încearcă să-și reducă dependența de importurile din afara blocului comunitar, dezvoltând surse interne de aprovizionare cu astfel de metale strategice.
Pasagerii care călătoresc prin aeroporturile din Uniunea Europeană sunt sfătuiți să ajungă mai devreme la terminale, după ce noul sistem digital de control la frontieră a început să provoace întârzieri în mai multe state.
Recomandarea vine din partea operatorilor aerieni, potrivit The Guardian. Aceștia avertizează că procedurile suplimentare introduse prin sistemul Entry/Exit System (EES) pot prelungi semnificativ timpul petrecut la controalele de frontieră.
Ce este sistemul EESSistemul EES a înlocuit ștampilarea pașapoartelor pentru cetățenii din afara Uniunii Europene.
Acesta presupune înregistrarea digitală a intrărilor și ieșirilor din spațiul comunitar. Totodată, sunt colectate date biometrice la trecerea frontierei.
Implementarea a început în octombrie 2025. Sistemul a devenit complet operațional luna trecută.
Cozi în mai multe aeroporturi europeneYvonne Moynihan, director corporativ al companiei aeriene Wizz Air, a declarat că noile verificări au dus la timpi de așteptare mai mari decât cei anticipați.
Potrivit acesteia, pasagerii ar trebui să ia în calcul sosirea la aeroport cu trei ore înainte de decolare. În mod normal, recomandarea este de două ore.
Moynihan a precizat că situația diferă de la un aeroport la altul. În unele destinații, procesul se desfășoară fără probleme. În altele, în special în Spania, Portugalia și Franța, au fost raportate cozi importante.
Recomandări pentru pasageriCompania aeriană îi sfătuiește pe călători să fie pregătiți pentru perioade mai lungi de așteptare, inclusiv la sosirea în destinație.
Printre recomandări se numără includerea în bagaje a unei baterii externe pentru telefon și a apei, mai ales în perioadele aglomerate.
De asemenea, pasagerii care au zboruri cu escală sunt sfătuiți să lase un interval mai mare între curse.
Timpi de așteptare de până la trei ore și jumătateAsociația aeroporturilor europene, ACI Europe, avertizează că situația s-a agravat în ultimele săptămâni.
Potrivit unui sondaj realizat în 45 de aeroporturi din 20 de state membre ale UE, timpii de așteptare pot ajunge la trei ore și jumătate în perioadele de vârf.
Organizația susține că inclusiv aeroporturi care nu raportau anterior probleme se confruntă acum cu întârzieri.
Verificări suspendate temporar la DoverSăptămâna trecută, poliția franceză a suspendat temporar aplicarea verificărilor EES în portul Dover, după ce mii de turiști au rămas blocați la cozi în condiții de temperaturi ridicate.
Măsura a fost posibilă printr-o clauză din regulamentul european care permite relaxarea temporară a controalelor în situații excepționale.
Comisia Europeană: EES nu este singura cauzăComisia Europeană a transmis că noul sistem nu explică singur toate întârzierile raportate.
Potrivit executivului comunitar, procesul de înregistrare a datelor durează, în mod obișnuit, aproximativ un minut pentru fiecare persoană.
Cu toate acestea, autoritățile și operatorii din transportul aerian recomandă pasagerilor să își planifice cu atenție călătoriile în această vară, în condițiile în care noul sistem este aplicat la scară largă în întreaga Uniune Europeană.
Evenimentul vine după interesul uriaș stârnit de succesul filmului la Cannes, unde „Fjord” a obținut cel mai important premiu al festivalului. Pentru Cristian Mungiu, distincția marchează al doilea Palme d’Or din carieră, după cel câștigat în 2007 cu „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”.
Regizorul a explicat că premiera oficială a filmului în România nu are încă o dată stabilită, din motive care țin atât de distribuție, cât și de calendarul internațional al producției.
„În acest moment, nu știm foarte bine și nu putem spune cu precizie când va fi organizată premiera în România a filmului «Fjord», din niște cauze obiective”, a spus Cristian Mungiu.
Potrivit acestuia, lansarea oficială depinde de mai mulți factori, printre care programul sălilor de cinema, găsirea unei săli potrivite pentru eveniment și disponibilitatea echipei filmului.
„Depinde de programul sălilor, depinde de identificarea unei săli potrivite ca să putem face o premieră. Acea premieră, desigur, ne dorim să îi invite pe Sebastian Stan și pe Renate Reinsve, să vină, să fie echipa filmului”, a precizat regizorul.
Un alt element important este data lansării în Statele Unite. Cristian Mungiu a explicat că „Fjord” intră într-o etapă importantă de promovare internațională, în contextul sezonului de premii din industria americană.
„Depinde, totodată, de data la care acest film va fi lansat în Statele Unite. În momentul de față avem șansa de a ne promova în sezonul premiilor, pentru Oscaruri și toate celelalte premii ale sezonului american”, a spus Mungiu.
Regizorul a adăugat că premiera oficială din România ar putea avea loc abia spre finalul anului sau la începutul anului viitor.
„Cel mai probabil, premiera în România va fi undeva în lunile octombrie și ianuarie”, a transmis Cristian Mungiu.
Pentru că intervalul până la lansarea oficială este încă mare, iar filmul va începe să aibă premiere în mai multe țări, Cristian Mungiu spune că a fost găsită o soluție pentru spectatorii din România care vor să vadă pelicula mai devreme.
„Pentru că mai durează atât de mult până atunci și pentru că, până în august, filmul va începe să aibă premiere în lume, în Franța și în alte țări, și pentru că există foarte multe emoții în România generate de acest Palme d’Or, am reușit să obținem o înțelegere cu Cinema City”, a declarat cineastul.
Astfel, „Fjord” va fi prezentat într-o avanpremieră specială, sub forma unei singure proiecții„Am obținut înțelegerea la un loc pentru ca să putem organiza o avanpremieră cu «Fjord», acum, cât mai curând, pentru cei care sunt curioși. Această avanpremieră va avea loc sub forma unei proiecții unice, în data de 13 iunie, la ora 19:00”, a anunțat Cristian Mungiu.
Regizorul spune că decizia a fost luată în semn de respect pentru publicul din România, mai ales după reacțiile puternice apărute în urma premiului de la Cannes.
„O facem din respect pentru publicul de acasă, pentru cei care vor să vină să descopere filmul acum și nu au răbdare până la premiera oficială”, a spus Mungiu.
Cristian Mungiu a mai precizat că, înaintea proiecției, publicul va putea vedea și imagini noi din film, diferite de cele promovate până acum în contextul Festivalului de la Cannes.
„Aștept să vă prezentăm câteva imagini în plus din acest film, față de cele pe care le-ați văzut promovate în legătură cu Cannes”, a mai spus regizorul.
„Fjord” îi are în distribuție pe Sebastian Stan și Renate Reinsve și spune povestea unei familii româno-norvegiene aflate în centrul unui conflict cu autoritățile de protecție a copilului din Norvegia. Filmul a fost descris, după premiera de la Cannes, ca o dramă tensionată despre familie, diferențe culturale, credință, instituții și limitele intervenției statului în viața privată.
O structură în formă de inel din adâncul spațiului ar putea fi ceea ce cercetătorii numesc o „fabrică de planete”, potrivit Futurism. Ascunsă după orbita lui Jupiter, regiunea este plină de gaz și praf, ceea ce favorizează apariția planetezimalelor. Este vorba despre corpuri solide apărute într-un sistem solar în formare.
De altfel, echipa de cercetători de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Sistemului Solar a aflat că regiunea a produs astfel de corpuri solide. Oamenii de știință au folosit simulări pe computer pentru a trage concluzia. Studiul lor publicat în The Astrophysical Journals a arătat că structura este, probabil, una dintre cele mai „fertile” în ceea ce privește formarea planetelor din cosmosul cunoscut.
O structură misterioasăCercetătorii estimează că numeroase corpuri solide s-au format în zonă la aproximativ două până la patru milioane de ani după formarea sistemului solar. Ei cred că majoritatea planetezimalelor au dispărut pe măsură ce sistemul solar a maturizat.
Totuși, urme ale acestora supraviețuiesc sub formă de meteoriți care ajung inclusiv în apropierea Pământului. Astfel s-ar putea explica originea și compoziția meteoriților.
Cum s-a format structura misterioasăExperții au și o teorie privind formarea structurii de lângă Jupiter. Când Soarele era tânăr, era înconjurat de un disc imens de material din care s-au format în cele din urmă planetele. După apariția lui Jupiter cu a sa formă uriașă, cea mai mare parte a materialului a fost atras în zonă, formând structura în formă de inel.
Dacă se vor confirma de cercetări ulterioare, descoperirile ar putea avea implicații ample pentru înțelegerea evoluției sistemului solar.
Tot mai mulți utilizatori susțin că o simplă monedă așezată pe router poate crește viteza internetului. Experții spun însă că realitatea este cu totul alta.
Trucul care a cucerit rețelele socialeNumeroase videoclipuri publicate online arată persoane care așază monede sau chei pe partea superioară a routerului. Potrivit autorilor acestor clipuri, metalul ar influența semnalul WiFi și ar reduce interferențele.
Unii susțin chiar că semnalul devine mai puternic imediat după așezarea metodei.
Ce spun specialiștiiExperții în telecomunicații resping însă această teorie, scrie El Economista.
Nu există dovezi științifice care să arate că o monedă poate îmbunătăți performanța unui router. Mai mult, obiectele metalice amplasate în apropierea dispozitivului pot provoca efecte nedorite.
Riscul ascuns al monedei de pe routerSpecialiștii avertizează că moneda poate bloca orificiile de ventilație ale aparatului. În aceste condiții, routerul se poate supraîncălzi. Temperaturile ridicate pot afecta funcționarea dispozitivului și îi pot reduce durata de viață.
În unele cazuri, performanța conexiunii poate deveni chiar mai slabă.
De ce apare impresia că internetul merge mai bineExperții spun că mulți utilizatori confundă fluctuațiile normale ale rețelei cu efectul trucului. Viteza internetului poate varia din numeroase motive.
Printre acestea se numără numărul dispozitivelor conectate și nivelul interferențelor din locuință.
Cum poți îmbunătăți semnalul WiFiSpecialiștii recomandă amplasarea routerului într-o zonă centrală a locuinței. Dispozitivul trebuie ținut departe de pereți groși și obiecte metalice. Actualizarea echipamentului și utilizarea unor sisteme de extindere a semnalului pot aduce rezultate mai bune.
Concluzia experțilorMoneda așezată pe router nu îmbunătățește semnalul WiFi. În schimb, poate crea probleme de ventilație și poate afecta funcționarea aparatului. Specialiștii recomandă evitarea trucurilor virale care nu au o bază tehnică demonstrată.
Copiii pornesc la drum cu convingerea că oamenii mari sunt niște ființe competente, că lucrurile importante sunt sub control și că, undeva, există întotdeauna cineva care știe ce face. Abia mai târziu descoperă că lumea este condusă de oameni la fel de fragili, la fel de confuzi și uneori la fel de speriați ca ei.
Poate că aceasta este adevărata pierdere a copilăriei – nu dispariția inocenței, cum spun poeții, ci dispariția încrederii.
M-am gândit la asta privind fotografiile copiilor din Gaza, din Israel, din Ucraina, din Sudan, din Yemen, din Congo, din Myanmar și din alte locuri despre care aflăm doar atunci când numărul morților depășește pragul necesar pentru a deveni breaking news.
La prima vedere, n-au nimic în comun. Un băiat ucrainean ascuns într-o stație de metrou folosită drept adăpost nu seamănă cu o fetiță palestiniană care își caută familia printre ruine, un copil israelian care fuge spre un adăpost la sunetul sirenelor nu seamănă cu un copil din Sudan care fuge de foame, iar un băiat din estul Congo-ului nu are aproape nimic în comun cu o fată din Myanmar.
Și totuși au, pentru că toți au fost trădați de lumea adulților.
Războiul este una dintre puținele activități omenești în care cei care iau deciziile și cei care suportă consecințele locuiesc adesea în universuri diferite.
M-am gândit adesea că istoria seamănă cu un profesor exasperat care predă aceeași lecție unei clase incapabile să învețe ceva din ea.
După fiecare război apar monumente, ceremonii, declarații solemne și promisiuni că tragedia nu se va repeta. Apoi trece o generație, uneori nici măcar atât și descoperim că omul rămâne aceeași ființă paradoxală, capabilă să construiască spitale și să le bombardeze, să scrie tratate despre drepturile omului și să găsească argumente pentru a le încălca, să vorbească admirabil despre copii în zile festive și să îi abandoneze exact atunci când au mai mare nevoie de protecție.
Și cred că adevărata rușine a epocii noastre este aceea că, după atâtea secole de filozofie, religie, cultură și civilizație, încă nu am reușit să declarăm copilăria teritoriu sacru.
Mi-am amintit zilele trecute de o întrebare pe care adulții o adresează copiilor cu o insistență suspectă – ce vrei să te faci când vei fi mare?
Am pus și eu întrebarea asta și am auzit-o de sute de ori, probabil că fiecare dintre noi a auzit-o.
Există în ea ceva tandru, desigur, dar și ceva curios. Niciun adult nu întreabă un alt adult ce vrea să fie peste douăzeci de ani, cumva, întrebarea este rezervată doar copiilor, ca și cum am recunoaște instinctiv că între ei și viitor există o relație privilegiată.
Iar copiii răspund, de regulă, că vor să fie medici, vor să fie piloți, vor să fie exploratori, artiști, veterinari, inventatori, uneori vor să fie trei sau patru lucruri deodată, fără să pară preocupați de dificultatea proiectului.
Cred că acesta este unul dintre motivele pentru care copilăria ne emoționează atât de mult, pentru că este extravagant de încrezătoare. Copilul are o relație firească cu posibilul, crede că are toată lumea înainte, crede că există un mâine mai bun, crede că are timp.
De altfel, dacă stau să mă gândesc, copiii au o relație cu timpul pe care noi am pierdut-o aproape complet. Pentru un copil, o săptămână este enormă, o vacanță de vară pare să dureze cât o eră glaciară, ziua de mâine este suficient de îndepărtată încât să poată fi așteptată cu emoție, iar Crăciunul, atunci când ești în luna mai, pare undeva la capătul istoriei universale.
Adultul trăiește exact contrariul, anii trec cu o viteză suspectă, verile se comprimă, lunile anului dispar. Copiii trăiesc într-o permanentă conversație cu ceea ce urmează, noi, adulții, ne petrecem o bună parte din viață încercând să negociem cu trecutul.
Stop! Întoarce-te la ce spuneai în fraza de început – dacă adultul din tine ar avea în față copilul care ai fost, ce i-ar spune, dar, de data asta, inversează rolurile.
Doar mamei îi spuneam că mai stau puțin afară și parcă a fost în altă viață.
De-ar ști copiii de azi ce minunat era să stai afară fără aplicații de localizare și telefoane, într-o epocă aproape preistorică în care părinții își asumau riscul teribil de a nu avea habar, vreme de două sau trei ore, unde se află odrasla lor și, lucru și mai surprinzător, reușeau totuși să supraviețuiască acestei experiențe.
Există momente în care mă întreb dacă nu cumva cea mai spectaculoasă invenție a lumii moderne nu este inteligența artificială, ci transformarea unei griji firești într-un sistem sofisticat de supraveghere reciprocă.
Pentru generația mea afara nu era o locație, era un continent, un teritoriu vast și încă necartografiat, în care o minge putea schimba destine, o bicicletă era etalon de emancipare personală, iar un copac avea șanse reale să devină cetate, corabie, ascunzătoare sau centru de comandă pentru operațiuni de importanță planetară.
Mi-e tare dor de acea magnifică inutilitate a jocurilor din copilărie.
Copiii de astăzi știu probabil mai multe lucruri decât știam noi, dar nu sunt foarte sigură că mai au timp să se plictisească. Iar plictiseala, oricât de nedreaptă ar părea această afirmație pentru pedagogii moderni, era una dintre marile binecuvântări ale copilăriei.
Lumea de azi a declarat război plictiselii și a învins-o. Uneori am impresia că ne-am petrecut ultimele decenii inventând metode tot mai sofisticate prin care să nu rămânem singuri cu noi înșine nici măcar câteva minute. Avem ecrane pentru orice moment liber, notificări pentru orice pauză și explicații pentru aproape orice.
Copilul care am fost a ieșit puțin afară și nu s-a mai întors. Aș putea să-l caut, desigur, dar bănuiesc că mi-ar răspunde exact cum îi răspundeam și eu mamei: mai stau puțin…
