Agregator de ştiri

Un accident s-a produs sâmbătă între două autovehicule, pe drumul care leagă localitățile Șura Mică și Ocna Sibiului.

Din primele informații, șase persoane se aflau în total în cele două autovehicule, dintre care una a suferit un traumatism cranian și a fost transportată la spital. Restul persoanelor au refuzat să fie transportate.

La acest accident au intervenit două echipaje SMURD, unul cu medic și o autospecială de stingere.

Pentagonul a concediat, vineri, trei jurnaliști ai publicației militare „Stars and Stripes”, sursa de știri a armatei SUA finanțată parțial de contribuabilii americani. Cei vizați de măsură sunt redactorul-șef al publicației, Erik Slavin, editorul Max Lederer, dar și Lara Korte, o jurnalistă care se ocupa de Orientul Mijlociu.

Potrivit CBS News, cei trei au primit notificările de concediere și au cinci zile la dispoziție pentru a contesta decizia.

Motivul invocat a fost insubordonarea. Slavin și Korte au afirmat că presupusa insubordonare era legată de interviurile pe care le-au acordat postului CBS News pentru un reportaj difuzat în cadrul emisiunii „CBS Sunday Morning” în luna iulie.

Într-o declarație pentru CBS News, Slavin a spus că va răspunde la notificarea de concediere prin intermediul procedurii prevăzute.

„Conform notificării, sunt concediat pentru că am afirmat într-un interviu acordat CBS că cenzurarea știrilor destinate membrilor serviciilor armate ar constitui o linie roșie. Biroul de relații publice al Pentagonului m-a acuzat de insubordonare. Susțin principiul conform căruia Stars and Stripes trebuie să rămână independent din punct de vedere editorial, așa cum prevede legea și propriile politici ale departamentului”, a spus Slavin, potrivit sursei citate.

În cadrul reportajului difuzat în luna iulie, Slavin a fost întrebat dacă are vreo linie roșie pe care nu ar depăși-o. El a răspuns: „«Nu publicați un articol perfect corect, publicați în schimb acesta. Iată-l, scris de Pentagon.» Aceasta ar fi o linie roșie”.

Potrivit CBS News, și jurnalista Lara Korte a apărut în același reportaj din iulie al emisiunii „Sunday Morning”, în care a declarat: „Lucrez pentru Stars and Stripes. Nu pentru Pentagon, nu pentru nicio administrație, nu pentru niciun factor de decizie. Sunt aici pentru a acoperi știrile din comunitatea militară.”

Recent, publicația Stars and Stripes a relatat despre condițiile dificile de la bordul navei USS Abraham Lincoln, menționând că membrii familiilor personalului militar aflat la bordul portavionului erau îngrijorați cu privire la sănătatea mentală a celor dragi și la riscul de automutilare. Potrivit CBS News, aproximativ jumătate din bugetul anual de 29 de milioane de dolari al ziarului provine de la contribuabili, a declarat o persoană familiarizată cu situația.

Pompierii intervin pentru a stinge un incendiu izbucnit sâmbătă, pe strada Junilor din municipiul Arad. Focul a produs degajări mari de fum, iar din această cauză s-a emis un RO-Alert. Autoritățile au identificat și două victime.

Flăcările se manifestă la două garaje, acoperișului unei case, dar s-a extins și asupra unui autovehicul parcat. Autoritățile spun că suprafața evaluată ca fiind arsă a fost de aproximativ 200 de metri pătrați.

Cele două victime găsite acolo au suferit mai multe arsuri, dar au rămas conștiente. Ele au fost transportate la spital și se află în îngrijirea medicilor.

Autoritățile au intervenit cu patru autospeciale de stingere și două ambulanțe SMURD, dintre care una de Terapie Intensivă Mobilă.

Un autoturism a căzut într-o prăpastie, sâmbătă dimineața, în zona Buila-Vânturariţa din judeţul Vâlcea, pe drumul spre Schitul Hădărău, și a luat foc.

Potrivit ISU Vâlcea, s-au deplasat de urgență la locul evenimentului rutier forțe din cadrul Detașamentului de Pompieri Râmnicu Vâlcea, cu o autospecială de stingere cu apă și spumă de intervenție rapidă și o ambulanță SMURD, precum și o ambulanță SAJ.

Un bărbat a fost găsit mort, la 50 de metri de autoturism.

„Echipajele operative sosite la faţa locului au coborât pedestru spre autoturismul care se afla într-o prăpastie. În momentul accidentului, în autoturism se aflau 4 bărbaţi. 3 dintre aceştia s-au autoevacuat şi sunt evaluaţi de către echipajele medicale prezente la faţa locului. Din nefericire, a patra persoana a fost găsită decedată, la aproximativ 50 de m de maşină”, a informat ISU Vâlcea.

Autoturismul a ars în totalitate, iar pompierii intervin pentru a stinge incendiul care a cuprins vegetaţia uscată din apropierea autoturismului.

Karoline Leavitt, care își va părăsi funcția de secretar de presă al Casei Albe la sfârșitul lunii, se va alătura unei organizații politice de strângere de fonduri care îl susține pe Trump, a anunțat ea vineri. Ea va lucra pentru MAGA Inc., un „super PAC” (Comitet de Acțiune Politică) pro-Trump, potrivit Le Figaro.

Un „super PAC” este o organizație care încearcă să influențeze alegerile locale sau naționale prin finanțarea publicității, printre altele, fără nicio legătură directă, cel puțin teoretic, cu candidați specifici. Aceste organizații, care pot acumula sume nelimitate de bani, joacă un rol foarte important în viața politică americană.

Karoline Leavitt le-a declarat reporterilor care călătoresc cu Donald Trump în Carolina de Sud că va fi prezentă alături de președinte la o convenție republicană organizată la Dallas, Texas, la începutul lunii septembrie, înainte de alegerile de la jumătatea mandatului din noiembrie.

Ea a lucrat anterior pentru Maga Inc. din 2022 până în 2024, înainte de a se alătura echipei de campanie a lui Donald Trump.

Întrebat vineri despre cine îi va succeda celei mai tinere persoane care a deținut vreodată funcția de secretar de presă, președintele american a spus că „nu a primit niciodată în viața lui atât de multe candidaturi pentru un loc de muncă” .

Donald Trump a fost întrebat și despre Scott Jennings, un strateg conservator care comentează acum la CNN, și l-a considerat „bun”. El a menționat-o și pe una dintre asistentele sale, Margo Martin.

Karoline Leavitt, care a născut al doilea copil la începutul lunii mai, a anunțat pe 12 august că își părăsește funcția  pentru a dedica mai mult timp familiei sale.

Diplomatul, care a preluat funcția ca reprezentant personal al președintelui Donald Trump, a povestit că, înainte să ajungă la post, a făcut ceva ce puțini s-ar fi gândit: a căutat lista completă a foștilor ambasadori americani în România. Așa a aflat că primul dintre ei, pe atunci trimis diplomatic, venea, la fel ca el, din nordul statului New York.

Nirenberg spune că bunicii lui aveau rădăcini est-europene și că moștenirea asta i-a transmis din copilărie anumite așteptări despre România, familie, credință, muncă. Ce nu se aștepta să găsească a fost cealaltă latură: căldura oamenilor, reziliența lor și, spune el, energia unei țări aflate în plină ascensiune.

„Când americanii aud România, se gândesc la Dracula”, a spus ambasadorul, adăugând însă că țara are mult mai mult de oferit, de la peisaje spectaculoase până la o economie și o societate în plină dezvoltare.

Întrebat dacă preferă mâncarea românească sau pe cea americană, Nirenberg nu a ales, a spus că le vrea pe amândouă, cu o singură condiție impusă de soția lui: să nu uite de legume. A fost unul dintre răspunsurile din „Ping Pong„-ul pus la punct special pentru interviu, alături de întrebări despre selfie-uri cu lideri mondiali sau despre statul american cu care ar compara România.

Ambasadorul a rostit și o propoziție în limba română, direct în fața camerei: „Mi-e foame.” A mărturisit apoi că a ajuns la peste 300 de zile consecutive de exersat limba pe Duolingo și că spune „mulțumesc” din reflex, chiar și atunci când se întoarce în Statele Unite.

Pus să aleagă un singur stat american cu care ar compara România, Nirenberg a spus că e imposibil să se limiteze la unul. Ar fi, spune el, o combinație între zonele montane din vestul Statelor Unite, statele agricole din Midwest, ospitalitatea din sud și diversitatea culturală din nord-est, la fel cum România însăși e o îmbinare de regiuni unite sub o singură identitate națională.

Întrebat ce sfat ar da unui tânăr care își dorește o carieră diplomatică, ambasadorul a răspuns simplu: să fie el însuși, să muncească din greu și să aibă o pasiune reală pentru serviciul public. Iar despre ce și-ar dori să se spună despre el atunci când nu e de față, a spus că politica lui a fost mereu aceeași, să nu vorbească despre nimeni pe la spate ceva ce nu i-ar spune direct, în față.

Vineri seara, în cadrul unui eveniment de campanie pentru o senatoare republicană din Carolina de Sud, președintele american Donald Trump a făcut o nouă afirmație controversată privind Strâmtoarea Ormuz

El consideră că Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii, este „un teritoriu american”.

„Nici măcar nu știm dacă am câștigat, pentru că, în acest moment, consider strâmtoarea Hormuz drept un teritoriu american”, a declarat Trump, adresându-se mulțimii din Carolina de Sud, în timpul campaniei pentru senatoarea Darline Graham, notează The Guardian. 

Mai târziu, în discursul său, Trump a glumit pe seama bombardării Iranului.

„E vineri seara. Avem timp din belșug. (…) Ce naiba trebuie să fac? Să mă întorc și să mai bombardez Iranul puțin?”, a spus Trump în timpul discursului său în Carolina de Sud, potrivit sursei citate.

Comentariile sale vin la câteva zile după ce Trump a publicat, pe rețeaua Truth Social, o imagine a unei hărți pe care strâmtoarea era marcată ca „nou teritoriu al SUA”.

„După ce vom termina de învins Iranul, care suferă o înfrângere zdrobitoare — în curând voi declara Strâmtoarea Ormuz teritoriu al Statelor Unite”, a declarat Trump în timpul campaniei electorale pentru candidații republicani la alegerile pentru guvernator și Congres din New York.

Statele Unite și Iranul nu au reușit să negocieze un acord de pace, în condițiile în care conflictul se apropie de pragul de șase luni. Administrația Trump încearcă să exercite presiuni financiare asupra Iranului, restricționând accesul la Strâmtoarea Ormuz.

Polițiștii Direcției Generale de Poliție a Municipiului București – Serviciul de Investigații Criminale Central au desfășurat activități pentru depistarea persoanelor care se sustrag urmăririi penale sau executării unor măsuri privative de libertate.

Potrivit acestora, în urma investigațiilor efectuate de către polițiștii Capitalei, s-a stabilit că un bărbat, în vârstă de 47 de ani, urmărit la nivel național și internațional, se deplasa cu un autoturism în direcția municipiului București.

Pe numele bărbatului căutat, Tribunalul București a emis un mandat de arestare preventivă, pentru o perioadă de 30 de zile, fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tâlhărie calificată și proxenetism în formă continuată.

„În acest context, au fost demarate activități specifice, iar autoturismul în care se afla persoana urmărită a fost identificat și oprit, în condiții de siguranță, în trafic, pe raza municipiului București.

Bărbatul a fost extras din autoturism și imobilizat de către polițiștii Serviciului de Investigații Criminale Central”, a transmis Poliția Capitalei.

El încarcerat în Arestul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, în vederea punerii în aplicare a mandatului.

Comitetul Național pentru Situații de Urgență (CNSU) a aprobat, vineri, o nouă hotărâre privind noi măsuri pentru asigurarea debitului de apă necesar sistemelor de răcire ale Centralei nucleare de la Cernavodă.

Potrivit unui comunicat de presă emis sâmbătă de Guvern, în zona Cernavodă vor continua lucrările de dragare a cursului Dunării, în regim de urgență. Acestea sunt realizate de Administrația Fluvială a Dunării de Jos, în cooperare cu Administrația Națională „Apele Române”.

Totodată, o altă intervenție vizează Dunărea Veche, unde Apele Române vor construi un epiu destinat să devieze o parte din corpul de apă către canalul Dunăre – Marea Neagră și, implicit, către zona care asigură priza de apă pentru sistemele de răcire ale centralei.

Aceste lucrări vor beneficia de sprijinul MApN, inclusiv pentru măsurători topobatimetrice și geodezice, dar și prin participarea unor scafandri militari la intervențiile sub apă.

Pentru suplimentarea debitului Dunării, Ministerul Energiei și Hidroelectrica vor începe, din 22 august, eliberarea unei cantități suplimentare de apă din acumulările de pe râul Olt.

„Pentru a suplimenta debitul Dunării, Ministerul Energiei și compania Hidroelectrica vor începe de astăzi, 22 august 2026, să elibereze apă din acumulările de pe râul Olt cu o rată suplimentară zilnică medie de 50 mc/s, timp de 5 zile. Această cantitate suplimentară de apă va fi folosită și pentru a produce o cantitate suplimentară de energie electrică. Apa din canalul Dunăre – Marea Neagră se constituie ca rezervă operațională, iar Administrația Canalelor Navigabile, la solicitarea CNE Cernavodă, va asigura eliberarea unui volum de apă către priza de apă a CNE Cernavodă”, mai transmite Guvernul.

În zonă, Departamentul pentru Situații de Urgență va mobiliza pompe de mare capacitate puse la dispoziție de mai multe instituții. Acestea vor putea fi utilizate, la nevoie, pentru menținerea nivelului de apă necesar operării CNE Cernavodă.

Guvernul precizează că măsurile adoptate prin hotărârea CNSU au rezultat în urma analizelor realizate de instituțiile responsabile și de specialiștii consultați în cadrul Comitetului Interministerial pentru deblocarea proiectului Bala 2.

România este în stare de alertă energetică, din 1 august, după oprirea primului reactor de la Cernavodă (700 MW), din cauza debitelor foarte scăzute ale Dunării, care au dus și la înjumătățirea producției celor două hidrocentrale de pe fluviu de la intrarea în țară, cu o cotă de 10-15% din totalul generat la nivel multianual.

Pe 13 august a fost oprit și al doilea reactor al centralei care asigură, în condiții normale de funcționare, aproximativ 20% din producția națională de energie.

Pentru a menține cât mai mult timp în funcțiune Reactorul 2, autoritățile au intervenit pe Dunăre. Au fost luate măsuri pentru direcționarea unui debit mai mare de apă către centrală, prin dislocarea unei stânci și scufundarea controlată a patru barje. Cu toate acestea, operațiunea a dus doar la câteva zile în plus de funcționare a reactorului.

Sancțiunea ar fi a doua cea mai mare aplicată până acum în temeiul Regulamentului general privind protecția datelor (GDPR) din Europa. Uber a declarat că va face apel, potrivit The Guardian.

„Nu suntem deloc de acord cu această decizie și cu amenda disproporționată”, a declarat un purtător de cuvânt, adăugând că firma ia în serios drepturile șoferilor, iar politicile sale includ atât evaluări umane, cât și oportunități pentru șoferi de a contesta suspendările de pe platformă.

Autoritățile olandeze au confirmat decizia vineri târziu.

Autoritățile europene de reglementare au impus sancțiuni de miliarde de euro marilor companii de tehnologie din SUA în ultimii ani, în conformitate cu normele privind confidențialitatea, concurența și piața digitală. UE a amendat Google cu 890 de milioane de euro (1,04 miliarde de dolari) pentru acțiuni anticoncurențiale luna trecută.

Regulile GDPR interzic deciziile luate exclusiv prin algoritmi computerizați atunci când acestea au un impact semnificativ asupra vieții oamenilor, cum ar fi asupra ocupării forței de muncă, precizând că astfel de decizii necesită o verificare umană semnificativă și o modalitate de a contesta o decizie.

Cazul împotriva Uber se referă la incidente europene din 2018 până în 2022, provenite inițial dintr-o plângere franceză. Cazul a fost gestionat de autoritatea de reglementare olandeză, deoarece sediul central european al Uber se află în Olanda.

În prima parte a acestei săptămâni, comandantul suprem al NATO a convocat o videoconferință pentru a facilita posibile contribuții în sprijinul libertății de navigație în Strâmtoarea Ormuz, a declarat purtătorul său de cuvânt pentru Reuters. 

„Cartierul General Suprem al Puterilor Aliate din Europa a găzduit miercuri, 19 august 26, o reuniune a aliaților interesați la nivel de șefi ai apărării, pentru a facilita eventualele contribuții ale acestora în sprijinul libertății de navigație în Strâmtoarea Hormuz”, a declarat vineri, pentru Reuters, un purtător de cuvânt al comandantului suprem al Alianței, generalul Forțelor Aeriene ale SUA Alexus Grynkewich.

Purtătorul de cuvânt a subliniat că demersul nu reprezintă o misiune NATO.

„Pentru a fi clar, aceasta nu este o misiune NATO. Însă, având în vedere punctele forte unice ale NATO în ceea ce privește capacitatea sa de a reuni aliații și de a înțelege capacitățile pe care aceștia le pun la dispoziție, este logic ca NATO să faciliteze acest demers”, a adăugat purtătorul de cuvânt, notează sursa citată.

Statele membre NATO au încercat să evite implicarea directă în conflictul cu Iranul. În schimb, țările membre s-au concentrat pe planuri în afara alianței pentru redeschiderea Strâmtorii.

Franța și Marea Britanie au preluat inițiativa și au condus eforturile de formare a unei coaliții pentru a garanta trecerea în siguranță prin strâmtoare odată ce tensiunile se vor atenua sau conflictul va fi rezolvat. Totuși, orice acord pe termen lung are nevoie, în cele din urmă, de acordul Iranului.

Înainte de izbucnirea războiului, Strâmtoarea Ormuz asigura transportul a aproximativ o cincime din totalul petrolului comercializat la nivel mondial.

România a înregistrat, în 1857, trei premiere mondiale remarcabile, conform surselor istorice și materialelor expuse la Muzeul Petrolului, înființat la Ploiești, în inima perimetrului cu primele exploatări petroliere.

Istoria industriei petroliere românești începe la jumătatea secolului al XIX, când pe actualul teritoriu național se înregistrau evenimente unicat în lume.

Mai exact, în anul 1857, în Ţările Române se înregistra oficial prima producţie industrială de petrol din lume, tot atunci intra în funcţiune la Ploiești prima rafinărie de petrol de tip industrial din lume, iar Bucureștiul devenea primul oraș din lume iluminat public cu petrol lampant.

Prima producție de țiței a fost de 275 de tone, așa cum arată material-sinteză „Industria Petrolului și Gazului în România: Tradiţie Și Oportunitate Strategică”, realizat de specialistul Radu Dudău, Energy Policy Group, pe baza documentelost istorice, pentru Federaţia Patronală de Petrol și Gaze, în prezent Federația Patronală a Energiei.

Cele mai mari cantităţi s-au obţinut atunci în regiunile Dâmboviţa și Prahova (Colibași, Valea Lungă, Drăgăneasa, Filipeștii de Pădure, Păcureţi, Buștenari, Măgureni, Matiţa, Ţintea, Băicoi și Câmpina), Bacău (Solonţ, Lucănești, Teţcani, Zemeș, Câmpeni și Moinești) și Buzău (Arbănași, Lopătari, Fundul Sărăţii – azi Sărata Monteoru).

Potrivit lui Radu Dudău, în perioada 1857-1900, producția de țiței se ridica la 1,5 milioane tone (mt) și a ocupat locul cinci în lume după cea a SUA, Rusiei, Mexicului și Indiilor Olandeze. România era, alături de regiunea Baku, o sursă majoră de ţiţei din Bazinul Mării Negre.

Un punct de inflexiune în evoluția industriei petroliere din România a fost atunci când a început să atragă, în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, capital internaţional care a stat la baza rafinăriilor care există, prin succesoarele lor, parțial și în prezent.

• Astfel, în 1895 a început la Câmpina construcția rafinăriei Steaua Română, una dintre cele mai mari din Europa la acea dată, cu capital al Deutsche Bank. În 2021 a intrat în faliment.
• În 1904, Standard Oil a întemeiat Societatea Româno-Americană, „străbuna” Rafinăriei Teleajen, cumpărată în 1998 de Lukoil. Actuala rafinărie Petrotel ar urma să intre în insolvență, măsură care este considerată singura care poate salva rafinăria, care poate și va proteja societatea și, ca atare, va oferi protecția și răgazul necesar pentru relansarea activității, conform unei note interne obținute în exclusivitate de reporterul Mediafax.
• În același an, Deutsche Bank a construit rafinăria Vega, care este în funcțiune și în prezent, operată de Rompetrol, alături de cea mai mare rafinărie din țară, Petromidia Năvodari.
• Un an mai târziu, grupul bancar Rotschild înfiinţa Societatea Aquila Franco-Română, care a luat în folosinţă rafinăria din Plopeni.
• În 1908, Royal Dutch Shell întemeia Societatea Astra care, după doi ani, fuziona cu compania Regatul Român sub numele de Astra Română. În 1910 se construiește rafinăria Orion, cu capital britanic, iar Aquila Franco-Română dă în funcţiune la Ploiești rafinăria Columbia, arată sursa citată.
• În 1919 se înființează Societatea Creditul Minier, care dezvoltă Rafinăria Brazi, precursoarea actualei Rafinării Petrobrazi, operată de OMV Petrom, după privatizarea din 2004.

Documentele oficiale consemnează cum, până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, companiile internaţionale aveau să domine industria petrolieră românească, atât din punct de vedere al capitalizării și tehnologiei, cât și al producţiei al capacităţii de rafinare.

Astfel, în 1914, investiţiile în România erau distribuite astfel: 27,4% capital german; 47,9% anglo-olandez; 6,2% american; 8,6% franco-belgian; 1,8% italian; 8,1% românesc. Capitalul și knowhow-ul occidental au dus la creșterea de șapte ori a producţiei în 1910 faţă de 1900.

Potrivit documentelor citate, un aport pozitiv a avut finalizarea, în 1895, construcţiei căii ferate București-Constanţa, fapt ce făcea posibil exportul de ţiţei la Marea Neagră. Constanţa deţinea unul dintre marile porturi petroliere ale lumii, prevăzut cu rezervoare, pompe de descărcare a vagoanelor cisternă și pompe de încărcare a tancurilor petroliere. Nevoia de a conecta bazinele petrolifere ale Prahovei și Dâmboviţei de terminalele maritime și fluviale (Cernavodă și Brăila) a impus drept prioritar proiectul unei conducte de petrol. Astfel, oleoductul Băicoi-Constanţa, proiectat de Anghel Saligny, a fost finalizat în 1919.

• Între 1911 și 1920, producţia românească de ţiţei a fost a cincea în lume, coborând pe locul șapte în deceniul următor. Creșterea a fost spectaculoasă în anii 1930, ajungând în 1936 la vârful interbelic de 8,7 mt – locul patru după SUA, Rusia și Venezuela. În anii 1930, exporturile românești de produse petroliere au depășit frecvent 50% din producţie.
• Atât în Primul cât și în cel de-al Doilea Război Mondial, petrolul românesc a reprezentat un obiectiv strategic al Germaniei. În noiembrie 1916, în încercarea de a bloca accesul german la petrolul Prahovei, serviciile secrete britanice au organizat, cu acordul autorităţilor române, o mare operaţiune de sabotaj, aruncând în aer sondele și rafinăriile regiunii. Au fost distruse circa 800.000 tone de ţiţei și 70 de rafinării.
• Sub control german, producţia avea să revină în 1918 la 80% faţă de nivelul anului 1914. În 1940, petrolul românesc asigura 58% din importurile germane. La 1 august 1943, forţele aeriene americane au bombardat rafinăriile prahovene într-o operaţiune cunoscută istoric sub numle „Tidal Wave” (Val nimicitori – n.r.), condiderată de specialiști drept îndrăzneaţă, dar în cele din urmă ineficientă din punct de vedere strategic.
• La sfârșitul lui 1944, industria naţională de ţiţei și gaze era distrusă în proporţie de 50-60%. În 1945, sub dominaţia Uniunii Sovietice, au fost instituite sovromurile, întreprinderi mixte sovieto-române ce aveau ca scop recuperarea datoriilor României faţă de URSS. Primul dintre ele a fost Sovrompetrol, structură în care a funcţionat industria petrolieră până în 1956, când aceste entităţi au fost desfiinţate.
• La 11 iunie 1948, toate companiile de petrol și gaze au fost naţionalizate. După această dată, accesul românesc la tehnologia și capitalul occidentale a fost blocat. Izolarea a durat două decenii, până la pasagera destindere politică din 1968, dar nici după aceea România nu și-a mai putut permite importul de tehnologie de vârf, astfel că decalajul faţă de lumea industrializată a persistat.
• Producţia de ţiţei a ajuns în 1965 la 12,8 mt și a atins un vârf neegalat de 15 mt în 1976 și 1977, după care a intrat într-un declin continuu, ca urmare a exploatării intensive: 12 mt în 1980, 8,1 mt în 1990, 7 mt în 1995, 6,3 mt în 2000, 5,5 mt în 2006 și 4,3 mt în 2013, coborând sub nivelul producţiei din 1930, arată sursa citată.
• În anul 2025, România a înregistrat o producție internă de țiței de 2,472 milioane de tone echivalent petrol (tep), conform datelor centralizate de Institutul Național de Statistică (INS). Peste 70% din țițeiul folosit de România provine din importuri, iar principala sursă este Kazahstan, arată datelor Institutul Național de Statistică (INS), analizate de Mediafax.

Introducerea lămpilor cu petrol în București a fost altă o premieră la nivel mondial, iar la Muzeul Petrolului din Ploiește se află chiar contractul semnat în 1856 între Consiliul Municipului București și Teodor Mehedințeanu pentru iluminare cu 1.000 de lămpi a orașului București pe timp de patru ani.

Evenimentul este detaliat și de Constantin C. Giurescu, în „Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre”.

„O altă inovație se referă la iluminatul orasului, cu lămpi, în locul vechilor opaițe și lumânări. Se introduc mai întâi, în 1854, de către germanul Carol Knappe, lămpile cu ulei de rapiță – Teatrul Național e unul din beneficiari, iar după numai trei ani, lămpile cu petrol. La 8 octombrie 1856 se iscălea contractul prin care Bucureștii urmau să fie luminați cu astfel de lămpi: primul oras din lume care aplica inovația; Viena o va avea abia în 1859, arată istoricul.

„Contractantul, Teodor Mehedințeanu, instalează distileria, cu o capacitate de 2.710 tone anual, la Rifov, lângă Ploiești; ea începe să funcționeze în martie 1857, iar în mai primele lămpi cu petrol luminau Bucureștii”, scria Constantin C. Giurescu.

„Se pare că prima utilizare a distilatului de petrol ca uleiu de iluminat a avut loc în Romania în 1856. În acest an, M. Mehedințeanu instala la Rifov, aproape de Ploiești, prima distilerie de petrol brut, pentru a obține lampantul necesar la iluminatul orașului București, care este primul oraș din lume unde s’a introdus iluminatul public cu petrol distilat. Contractul de iluminat încheiat între M. Mehedințeanu și primăria orașului București poartă data de 8 decembrie 1856 și intră în vigoare la 1 aprilie 1857. În America, primele rafinerii au fost înființate în 1859 de Dale d’ Alleghany in asociație cu chimistul german Koch; iar in Rusia abia in 1863, de Milikoff”, potrivit lucrării „Exploatarea petrolului în România”, de I. Tănăsescu și V Tacit.

Era o perioadă efervescentă din punctul de vedere al invențiilor tehnologice, astfel că acestea au fost schimbate însă destul de rapid, câțiva ani mai târziu. Astfeșl, în martie 1868 se încheie contractul de concesionare a luminatului cu gaz aerian al Bucureștilor, iar la 31 octombrie/12 noiembrie 1871 are loc inaugurarea, cu solemnitate, a Uzinei de gaz situate în Câmpul Filaretului.

„Progresul este incontestabil, noul sistem de luminat al orașului, mult superior față de lămpile cu petrol, atrage atenția tuturor străinilor care vizitează orașul”, menționa istoricul.

George Costescu descrie în amănunt extinderea și schimbările aduse evoluția sistemului de iluminat în volumul „Bucurestii Vechiului Regat”:

„O grije mare a municipalităței Bucureștilor de atunci era însă aceia a luminărei orașului.

Până la Noembrie 1871, când au fost aprinse pe câteva din străzile cele mai centrale și mai mult umblate felinarele cu lumină de „gaz aerian”, toate ulițile bucureștene erau luminate cu găzoaie, adică niște lămpi cu fitil și cu rezervoriu de tablă ce avea capacitatea de o jumatate de litru de petrol.

La data arătată mai sus a fost încheiat de către C. Panaiot, al doilea Primar al Capitalei, cel dintâi contract cu o societate engleză pe acțiuni (The British and Foregin Water and Gas Company Limited), pentru instalarea și functionarea Uzinei de „gaz aerian”, sub direcțiunea inginerului Alfred Gotterati. Această societate a așezat într’un an conducte pentru alimentarea a vreo 4.000 de felinare pe străzile cele mai principale, iar până la 1880 toate străzile coloarei de roșu (subdiviziune administrativă anterioară sectoarelor – n.r.) cum și drumurile ce duceau afară din oraș până la bariere erau luminate cu lumina ce o dau niște becuri zise „în fluture”, de pe forma pe care o avea lumina flacărei ce ieșea cu presiune prin o crestătură a cartușului dela capătul din felinar al conductei. Uzina se vede ți azi sub poalele Dealului Filaret la stânga fântănei Zodiacului din Piața Parcului Carol I.

De aceiași lumină în fluture se foloseau și prăvăliile orașului. Casele particularilor rămăsese însă tot la folosința lămpilor cu petrol, ale căror exemplare de lux aveau atunci mașini cu fitilul circular și dau astfel o lumină destul de bună încăperilor casei.

Generalizarea luminatului cu gaz aerian s’a făcut abia prin 1886, după născocirea de către germanul Dr. Auer von Welsbach a „sitei” incandescentă care a transformat lumina slabă a fluturelui într-o lumina albă, mai plăcută chiar decât a multora din becurile electrice de-acum.

Generalizarea asta a durat totuși câțiva ani de zile deoarece la 1901 Bucureștii mai aveau încă vreo 112 kilometri de străzi cu peste 3.000 de felinare cu lămpi de petrol sau de ulei. Luminatul cu gaz aerian a mai durat câtva, apoi a fost înlăturat și el de lumina electrică.

Aceasta din urmă a fost introdusă prima oară în București în edificii particulare și anume, din stăruința Regelui Carol I, pentru sala și peronul Teatrului Național (actualul Hotel Novotel de pe Calea Victoriei – n.r.) în anul 1882, iar în anul următor la Palatul Regal din oraș si la cela dela Cotroceni, apoi pentru luminarea grădinei Cismegiului.

Motoarele generatoare ale curentului necesar acestora erau instalate: unul într-o bracă de lemn din curtea caselor Regelui, din strada Vămei, case pe locul cărora a făcut să se clădească mai târziu Fundațiunea Universitară ce îi poartă numele; iar cealalta la „Casa Apelor” care se află exact pe terenul pe care azi se ridică Varna-Poștei. Cam în aceiași vreme Gara de Nord a fost și ea luminatä electric dela un motor de electricitate instalat la Atelierele Gărei din vecinätate.

Orașul însă a dobâdit această lumină abia în anul 1891, pentru marele Bulevard tăiat sub primariatul lui Em. Protopopescu Pache și anume dela Obor la Podul Dâmboviței dela biserica Sf. Elefterie, având curentul necesar dela Uzina electrică ce fusese clădită lângă stăvilarul cel nou al Gârlei dela podul Grozăvești.

Cum vedem Capitala noastră a adoptat cu grabă toate noile sisteme de luminare; dar generalizarea și unificarea întârziau mereu, pe deoparte chiar din cauza schimbărilor repezi ale sistemelor noi, iar pe de alta pentru că restul orașului ce se întindea nevoie mare incă pe atunci, să poată rămâne cât mai mult la vechile găzoaie.

Felinarele acestea din urmă, dacă erau aprinse, se vedeau întrucâtva dela distanțî; aveau însă marele cusur că nu prea lăsau să se vadă bine în preajma lor. Dar la urma urmei, ce erau ele de vină?.. Gazul-petrol era și pe vremea aia foarte prost, mai ales când era luat „în antipriză”, deci în cantități mai marl. Apoi, controlul numătrului de felinarele așezate pe străzi era ușor de făcut, că pe alea nu le lua nimenea de-acolo; dar cum să controlezi dacă toate erau aprinse noaptea; și, chiar de-ar fi fost, dacă ardeau toate atâtea ceasuri câte era de nevoie?

Totusi cu o asemenea treabă erau însărcinați bietii ipistați ai Poliției comunale, cari făceau „dă-jurnă (de jour – fr.) în fiecare noapte. Fiece subcomisar avea în grija lui câte un sector de oraș, de inspectat și câte un vraf de procese-verbale de constatare, de scris.

Lampagii, oamenii „andiprinorului”, veneau ziua cu scara, din stâlp în stâlp, se cățărau pe ea la felinar, îl ștergeau pe geamuri cu carpa ce li-se da in fiecare an; abureau și curățeau deasemeni sticla dela lampă, îi potrivea fitilul cu o foarfecă specială, apoi, când venea seara, o pornea din nou, din lampă’n lampă să le aprindă. Pe unele le mai uita din goană, pe altele le aprindeau dar nu ardeau ele din pricina gazului, apoi, altele nu erau la număr de aprins în seara aceia, și câte și mai căte…

Căci lampagii nu aveau – vai ! de capul lor – numai grija aia. În aceiași noapte ei trebuiau să mai dea o raită, dupa ce trecea inspecția, ca să le stingă, din două ‘n doua sau din trei în trei, de pe cum era situațian locului. Bietii ipistați nu aveau nici ei cum prididi așa control, mai cu seamă că aveau și ziua de alergat de colo până colo cu alte treburi.

Ca să-și facă deci datoria în constiinșă recurgeau la tot felul de ingeniozitati. Bunăoară, se opreau pe unde erau cârciumile mai pline, însemnau ce bruma felinare stinse afla până acolo, apoi dându-se în vorbă cu mușterii mai auzea de pe la unii și alții dacă pe strazile lor erau sau nu toate felinarele aprinse. Pe urmă se trăgea la o masă mai retrasă și se așternea pe scris „foile de constatare” a contravențiilor concesiunei la luminat. Uneori treaba mergea în rostul ei, și atunci se pomenea „contracgiul” cu niste amenzi, de-i mergea fulgii. De cele mai multe ori însă ipistații nu mai răsbeau cu îndeplinirea misiunei lor și luminatul străzilor rămânea pe seama Lunei sau chiar numai a stelelor de pe cer”, scria George Costescu.

Muzeul Petrolului a fost inaugurat în octombrie 1961 şi are un patrimoniu estimat la peste 8.000 de piese muzeale. „Este singurul muzeu de acest gen din România, înfiinţarea sa la Ploieşti fiind o recunoaştere a statutului oraşului în cadrul industriei petroliere din ţară noastră”, se arată pe pagina web a instituției muzeale.

Printre cele mai importante exponate se găsesc utilaje de foraj din lemn sau metalice din secolul al XIX-lea; panouri exemplificând sistemul de solventare selectivă cu dioxid de sulf, inventat de Lazăr Edeleanu; hărți geologice; mostre mineralogice; felinare cu petrol; macheta primei instalații de foraj mecanic folosită în România. Totodată, în patrimoniul Muzeului Petrolului se găsește un fond foarte bogat care cuprinde brevete de invenție, lucrări științifice ce descriu istoricul fabricării parafinei, uleiului, benzinelor; albume, scrisori și fotografii document ale lui Lazăr Edeleanu (considerat fondatorul petrochimiei românești și universale).

Din anul 2017 Muzeul Petrolului a trecut sub administraţia Muzeului Judeţean de Ştiinţele Naturii Prahova şi a fost redeschis vizitării în februarie 2018.

Taxele de import impuse de președintele Donald Trump vor atinge aproximativ 5% din valoarea livrărilor canadiene către Statele Unite în fiecare an, inclusiv la crose de hochei, potrivit AP.

Prim-ministrul canadian Mark Carney a declarat că va egala tarifele americane dolar cu dolar, escaladând conflictul comercial și punând sub semnul întrebării viitorul unui pact comercial nord-american între Statele Unite, Canada și Mexic, care este crucial pentru industria din toate cele trei țări.

Canada a solicitat concesii la tarifele impuse de Trump pentru oțel, aluminiu, automobile și cherestea, pe care Statele Unite nu au fost dispuse să le ofere.

„În această seară, Canada a refuzat să finalizeze acordul comercial în conformitate cu termenii conveniți la începutul acestei săptămâni. În ciuda ofertei făcute de SUA Canadei de a primi cel mai bun tratament dintre toți exportatorii majori către piața noastră, noile cereri și anulările altor angajamente din partea Canadei au dat peste cap echilibrul atent atins în ultimele zile”, a declarat reprezentantul american pentru comerț, Jamieson Greer, într-un comunicat citit reporterilor în cadrul unei conferințe de presă cu puțin timp înainte de miezul nopții.

Premierul canadian Mark Carney a răspuns: „Modificările de ultim moment ale termenilor propuși de SUA au fost nedrepte, neeconomice și au pus sub semnul întrebării fiabilitatea oricărui acord.” El a spus că guvernul său va anunța un sprijin suplimentar pentru lucrătorii și întreprinderile canadiene în zilele următoare.

Greer a spus că oferta SUA este „orientată spre viitor” și include „un parteneriat istoric economic și de securitate națională”.

Nu au fost planificate alte discuții. Întreruperea negocierilor a marcat o schimbare bruscă față de situația de acum două zile, când oficialii celor două țări păreau că se îndreaptă spre un compromis.

Impactul politic va fi probabil chiar mai mare decât consecințele economice. Țările au vândut reciproc bunuri și servicii în valoare de 880 de miliarde de dolari anul trecut.

Inițial, tarifele ar fi trebuit să intre în vigoare miercuri, la ora 00:01. Însă Trump a prelungit termenul limită cu trei zile pentru a permite continuarea discuțiilor, însă cele două țări tot nu au reușit să ajungă la un acord la timp.

Ți s-a aprins martorul de combustibil și nu știi dacă mai poți ajunge la benzinărie? Numărul de kilometri pe care îi mai poate parcurge o mașină după ce intră pe „rezervă” diferă în funcție de model, capacitatea rezervorului, consum și stilul de condus. În multe cazuri, șoferii mai pot merge câteva zeci de kilometri, însă rularea constantă cu foarte puțin combustibil nu este recomandată.

În momentul în care se aprinde martorul de combustibil, în rezervor mai există încă o cantitate de carburant. Producătorii păstrează o anumită rezervă pentru ca șoferul să poată ajunge la o stație de alimentare.

În funcție de mașină, rezerva poate varia semnificativ. La unele modele poate fi de aproximativ 5-8 litri, în timp ce la alte automobile poate fi mai mare sau mai mică.

De exemplu, dacă o mașină consumă în medie 7 litri de carburant la 100 de kilometri și în rezervor mai sunt aproximativ 6 litri, teoretic ar mai putea parcurge în jur de 85 de kilometri. În realitate, distanța poate fi mai mică.

Autonomia după aprinderea martorului de combustibil depinde de mai mulți factori.

Consumul mașinii este unul dintre cei mai importanți. Un automobil care consumă 5 litri/100 km va putea parcurge, în aceleași condiții, o distanță mai mare decât unul care consumă 10 litri/100 km.

Contează și tipul de drum. În oraș, opririle și pornirile frecvente pot crește consumul, în timp ce pe autostradă viteza ridicată poate avea același efect. Urcările, traficul aglomerat, folosirea aerului condiționat și temperatura exterioară pot influența, de asemenea, autonomia.

Faptul că martorul s-a aprins nu înseamnă că motorul se va opri imediat. Totuși, nu este recomandat ca șoferii să aștepte până când rezervorul este aproape complet gol.

Dacă rămâi fără combustibil în mers, motorul se poate opri, iar mașina poate rămâne imobilizată într-un loc periculos, mai ales pe autostradă sau pe un drum intens circulat.

În plus, rularea frecventă cu nivelul foarte scăzut de carburant poate favoriza aspirarea sedimentelor depuse în partea inferioară a rezervorului către sistemul de alimentare. La anumite automobile, acest lucru poate contribui la probleme ale sistemului de alimentare.

Cea mai simplă metodă este să verifici autonomia afișată de computerul de bord, dacă mașina dispune de această funcție. Totuși, valoarea este doar o estimare și se poate modifica rapid dacă se schimbă stilul de condus sau condițiile de trafic.

Un șofer poate face și un calcul simplu: cantitatea estimată de carburant rămasă se împarte la consumul mediu și se înmulțește cu 100.

De exemplu, la un consum de 6 litri/100 km și o rezervă estimată de 5 litri, autonomia teoretică este de aproximativ 83 de kilometri.

Este însă recomandat să existe o marjă de siguranță, deoarece cantitatea exactă de carburant rămasă nu poate fi stabilită cu precizie doar după poziția acului de la bord.

Cel mai sigur este să alimentezi cât mai curând după aprinderea martorului de combustibil, nu să încerci să afli cât de mult mai poate merge mașina.

Dacă martorul se aprinde în timpul unei călătorii lungi, este indicat să cauți cea mai apropiată benzinărie și să eviți accelerările puternice, vitezele inutile de mari și traseele care presupun opriri și porniri repetate.

Două persoane aflate la bordul ambarcațiunii au fost salvate în urma naufragiului, însă alte cel puțin 13 persoane sunt în continuare date dispărute.

Potrivit informațiilor furnizate de organizația pentru drepturile migranților, barca se afla în largul coastelor Tunisiei și se îndrepta spre Italia în momentul în care s-a scufundat, scrie Reuters

Ruta din nordul Africii către Italia este una dintre principalele căi maritime folosite de migranții care încearcă să ajungă în Europa. Traversarea Mării Mediterane este însă extrem de periculoasă, iar ambarcațiunile utilizate în astfel de călătorii sunt adesea supraaglomerate și nu sunt concepute pentru navigație pe distanțe lungi.

În urma naufragiului, două persoane au fost salvate, în timp ce soarta celorlalți pasageri rămâne necunoscută.

Informațiile despre numărul exact al persoanelor aflate la bord și despre circumstanțele în care s-a produs scufundarea sunt deocamdată limitate.

Autoritățile urmează să stabilească detaliile incidentului și să determine dacă operațiunile de căutare și salvare pot identifica și alte persoane aflate la bord.

Întrebat dacă posibilitățile militare ale Statelor Unite în relația cu Iranul sunt limitate, Trump a răspuns: „Înseamnă doar că vedem ce se întâmplă”.

Declarațiile liderului de la Casa Albă vin într-un moment de tensiune majoră în Orientul Mijlociu, în condițiile în care conflictul dintre SUA, Israel și Iran se apropie de pragul de șase luni.

Donald Trump a susținut că Teheranul și-ar dori să ajungă la un acord, însă nu este pregătit să accepte condițiile pe care Washingtonul le consideră necesare, scrie Reuters.

„Avem control total asupra întregii regiuni în ceea ce privește Strâmtoarea Ormuz și asta se extinde mult în interiorul regiunii, inclusiv asupra zonelor terestre. Așa că le-ar plăcea să ajungă la un acord, dar, în opinia mea, nu sunt pregătiți să încheie acordul corect”, a declarat Trump.

Președintele american nu a oferit detalii despre eventualele condiții care ar trebui acceptate de Iran pentru a pune capăt conflictului.

Washingtonul a anunțat în această săptămână că intenționează să impună cele mai dure sancțiuni financiare din istoria Statelor Unite, cu obiectivul declarat de a exercita presiuni asupra conducerii iraniene.

Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, urmează să prezinte luni detalii despre sancțiunile planificate.

Trump a avertizat, de asemenea, că orice țară care va oferi „orice tip de colac de salvare” Iranului ar putea suporta consecințe economice.

Măsurile fac parte din strategia Washingtonului de a crește presiunea asupra Teheranului, în timp ce administrația americană continuă să evalueze evoluția conflictului.

Conflictul are consecințe importante asupra pieței globale de energie. Înainte ca Statele Unite și Israelul să lanseze atacurile asupra Iranului, pe 28 februarie, Strâmtoarea Ormuz era traversată de aproximativ o cincime din livrările globale de petrol și gaze naturale lichefiate (LNG).

Pe măsură ce războiul se apropie de șase luni, perturbările transporturilor energetice prin această rută continuă. Iranul și-a păstrat suficiente capacități de lansare a rachetelor și dronelor pentru a putea afecta traficul petrolier din strâmtoare.

Teheranul a răspuns atacurilor inițiale prin lovituri asupra Israelului și a unor state din Golf în care se află baze militare americane.

Atacurile lansate de SUA și Israel asupra Iranului, precum și operațiunile militare israeliene din Liban, s-au soldat cu mii de morți și milioane de persoane strămutate, potrivit datelor citate de Reuters.

Cercetătorii au descoperit că oamenii care locuiau la mai puțin de 150 de metri de o curățătorie chimică aveau un risc estimat cu până la 23% mai mare de a dezvolta anumite forme ale bolii, comparativ cu persoanele care locuiau la 6,4-8 kilometri distanță.

Studiul, publicat în revista științifică npj Parkinson’s Disease, aduce în atenție posibila legătură dintre expunerea la substanțe chimice din mediul înconjurător și apariția bolii Parkinson, scrie Science Alert.

După ce au luat în calcul factori precum vârsta, sexul, rasa, veniturile și alți factori care ar fi putut influența rezultatele, oamenii de știință au identificat o asociere între apropierea de curățătoriile chimice și riscul de Parkinson.

Persoanele care locuiau la aproximativ 150 de metri sau mai puțin de o astfel de afacere aveau un risc estimat cu 14% mai mare de Parkinson, comparativ cu cele care locuiau la 6,4-8 kilometri distanță.

Pentru cazurile de Parkinson asociate cu probleme de mers și mobilitate, riscul estimat era cu 23% mai mare. În cazul Parkinsonului asociat cu demența, creșterea estimată a riscului ajungea la 25%, deși cercetătorii au identificat o asociere mai slabă între distanță și această categorie de cazuri.

Unul dintre factorii care îi preocupă pe cercetători este tricloretilena (TCE), un solvent chimic utilizat în trecut și în industria curățătoriilor chimice.

Legătura dintre expunerea la TCE și un risc mai mare de Parkinson este investigată de mai multe decenii. Cercetătorii consideră că substanțele chimice provenite din curățătoriile chimice ar putea contamina mediul din zonele rezidențiale din apropiere.

Neurologul Brad Racette, autor principal al studiului, a subliniat că rezultatele contribuie la dovezile tot mai numeroase potrivit cărora expunerile de mediu ar putea avea un rol în apariția bolii Parkinson.

„Identificarea acestor expuneri este un pas important pentru a înțelege cum am putea reduce povara acestei boli în viitor”, a explicat cercetătorul.

Oamenii de știință au identificat în ultimii ani mai mulți factori de mediu asociați cu boala Parkinson, printre care poluarea aerului și expunerea la pesticide. Alte cercetări au investigat inclusiv posibila legătură dintre microplastice și boală.

Noul studiu sugerează că și locul în care oamenii locuiesc ar putea influența nivelul de expunere la anumite substanțe chimice.

Cercetătorii au analizat și distribuția curățătoriilor chimice la nivelul Statelor Unite și au observat un tipar care, în multe regiuni, asociază apropierea de aceste unități cu un risc mai mare de Parkinson.

Totuși, studiul nu demonstrează că locuirea în apropierea unei curățătorii chimice sau expunerea la TCE provoacă boala Parkinson. Cercetarea identifică o asociere statistică, nu o relație cauză-efect.

Autorii cercetării subliniază că studiul are și anumite limitări. Datele despre amplasarea curățătoriilor chimice provin din anul 2013 și includ peste 30.000 de astfel de afaceri, însă nu oferă informații precise despre cantitatea de TCE sau despre alte substanțe chimice utilizate.

De asemenea, analiza nu a putut surprinde în detaliu caracteristicile clădirilor, activitatea fiecărei curățătorii sau posibilitatea ca vaporii chimici să pătrundă în clădirile din apropiere.

Cu toate acestea, cercetătorii consideră că rezultatele justifică investigații suplimentare privind contaminarea mediului și monitorizarea zonelor în care există o concentrație ridicată de curățătorii chimice.

Inițiativa a fost introdusă la Biserica Sfântul Martin și Sfântul Vincent Mucenicul, situată în apropierea orașului Poznań. Parcarea recent renovată are acum un panou pe care este afișată o listă neobișnuită de „tarife”.

Sistemul nu presupune plata unor sume de bani și nici emiterea unor amenzi. În schimb, șoferii sunt încurajați să se roage pentru alte persoane, scrie TVP World.

Preotul Paweł Kaczmarek a declarat pentru postul Polsat News că ideea a apărut după ce reprezentanții bisericii au discutat despre forma pe care ar trebui să o aibă „taxele” pentru parcarea mașinilor.

Preoții și-au dorit o soluție practică, dar și una care să îi încurajeze pe șoferi să se roage pentru ceilalți.

„Așa că am ales o monedă pe care, aș spune, și-o poate permite toată lumea”, a explicat preotul.

Parcarea nu este păzită, iar mesajul afișat le transmite șoferilor că responsabilitatea pentru fiecare autoturism aparține „șoferului și îngerului său păzitor”.

Lista de „tarife” este stabilită în funcție de timpul petrecut în parcare.

Pentru o staționare de mai puțin de o oră, șoferii sunt invitați să spună o rugăciune „Tatăl nostru”. Pentru o perioadă de până la două ore, aceștia trebuie să adauge și o rugăciune „Ave Maria”.

Cei care rămân până la trei ore sunt îndemnați să se roage o decadă de Rozariu pentru șoferi. Pentru patru ore, „taxa” constă într-o Litanie a Sfintei Fecioare Maria, oferită pentru parohie.

În cazul unei staționări de o zi întreagă, șoferii sunt invitați să se roage un mister al Rozariului pentru conducătorii auto și pietoni.

În schimb, persoanele care vin la slujbe, liturghii sau întâlniri ale parohiei nu trebuie să „plătească” nimic. Mesajul de pe panou explică simplu: „Harul nu are parcometru.”

Șoferii nu riscă să primească o amendă convențională dacă nu respectă „tarifele” afișate.

„Nu emitem amenzi – conștiința ta funcționează non-stop”, se arată pe panoul din parcare.

Ideea a fost primită pozitiv de unii dintre locuitorii din zonă. Mai mulți oameni au declarat pentru Polsat News că inițiativa este una originală și binevenită.

„Este cu adevărat o idee genială”, a spus o localnică.

O altă femeie a descris inițiativa drept „foarte bună”, adăugând că „nu poți avea niciodată prea multă rugăciune”.

Inițiativa bisericii din apropiere de Poznań transformă astfel o activitate obișnuită, precum parcarea unei mașini, într-un moment menit să îi încurajeze pe oameni să se roage.