La locul incendiului au intervenit pompierii din cadrul Detașamentului Giurgiu, cu două autospeciale de stingere, o cisternă și o ambulanță SMURD. În zonă au ajuns și echipaje de poliție și jandarmerie.
ISU Giurgiu transmite că flăcările au cuprins patru autobetoniere, două camioane și o pompă de beton.
Pompierii au constatat că flăcările afectaseră cabinele vehiculelor, compartimentele motor și anvelopele.
În urma verificărilor, cauza probabilă de producere a incendiului a fost stabilită ca fiind folosirea intenționată a unei surse de aprindere.
Polițiștii urmează să stabilească împrejurările în care s-a produs incendiul.
Apartamentele de la etajele inferioare (1-3) oferă un echilibru bun între accesibilitate, siguranță și confort și sunt cele mai căutate pe piață. Atunci când cumpărați sau închiriați o proprietate, suprafața și locația au adesea prioritate. Etajul joacă însă un rol crucial în calitatea vieții de zi cu zi și în prețul pe metru pătrat.
Apartamentele de la parter sunt adesea mai ieftine decât cele de la alte etaje și reprezintă prima alegere pentru anumite categorii de cumpărători, scrie Blic. Asta implică și cele mai mari compromisuri în ceea ce privește securitatea.
Avantaje: Independență absolută față de lift și scări, ceea ce le face ideale pentru persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități, proprietarii de animale de companie și familiile cu copii mici. Evacuarea în caz de urgență este cea mai rapidă. Aceste apartamente rămân răcoroase vara. Multe proprietăți nou construite oferă o grădină corespunzătoare apartamentului de la parter.
Dezavantaje: Un risc crescut de spargeri, ceea ce face ca ușile de securitate, camerele de supraveghere sau grilajele de la ferestre să fie esențiale. Intimitatea este compromisă dacă ferestrele dau direct spre stradă sau trotuar. Nivelul de zgomot este mai ridicat (intrarea în clădire, interfonul, trecătorii), iar pardoselile sunt vizibil mai reci iarna.
Etajele superioare inferioare (etajele 2–4): punctul idealPrimul și al doilea etaj sunt considerate în mod tradițional locațiile „premium” în clădirile mai vechi, dar și astăzi se vând la prețuri ridicate, deoarece oferă un echilibru excelent între accesibilitate și liniște.
Avantaje: Securitatea este semnificativ mai mare decât la parter, iar intimitatea nu mai reprezintă o problemă. Nu depindeți de lift, astfel încât defecțiunile nu vă vor perturba rutina zilnică, cumpărăturile alimentare sau mutarea. Apartamentele sunt „înconjurate” pe toate laturile de apartamentele învecinate. Asigură o izolare termică excelentă și facturi mai mici la încălzire.
Dezavantaje: Zgomotul și praful de pe stradă sunt încă sesizabile. În cazul în care clădirea dă spre un parc sau o stradă aglomerată cu copaci, coronamentul copacilor poate bloca complet priveliștea și poate împiedica pătrunderea luminii naturale.
Etajele medii și superioare (de la etajul 4): Lumină și aer proaspătPe măsură ce urcați mai sus, agitația străzii se estompează treptat, iar apartamentul devine mai luminos și mai liniștit. Aceste etaje sunt populare în rândul cuplurilor tinere și al persoanelor care doresc să scape de zgomotul orașului.
Avantaje: Lumina naturală, care mărește vizual spațiul. Priveliștea este semnificativ mai frumoasă. Zgomotul traficului, praful și gazele de eșapament scad drastic, făcând aerul mai curat, iar țânțarii și insectele ajung mai rar la aceste înălțimi. Riscul de spargere este minim.
Dezavantaje: Dependența totală de lift. În cazul unei defecțiuni, deplasările zilnice devin un exercițiu fizic obositor, iar mutarea mobilierului nou este un coșmar. În lunile de vară, aceste apartamente se încălzesc mai repede, deoarece valurile de căldură urcă în sus.
Etajul superior (penthouse): Liniște sau riscul de infiltrații?Odată evitate pe scară largă, apartamentele de la etajul superior (în special penthouse-urile din clădirile noi) sunt acum un simbol al statutului social. Necesită însă o verificare amănunțită înainte de cumpărare.
Avantaje: Liniște și pace garantate, deoarece nu există vecini deasupra care să mute mobilier, să umble în saboți sau să sară. Beneficiați de cele mai bune priveliști panoramice, lumină naturală maximă și izolare completă de zgomotul străzii. Adesea sunt dotate cu terase mari și spațioase.
Dezavantaje: Izolația acoperișului reprezintă cel mai mare risc. În cazul în care clădirea nu este bine construită, te vei confrunta cu infiltrații. Apartamentele de la ultimul etaj sunt expuse direct la soare vara și la frig iarna, ceea ce duce la costuri mai mari cu aerul condiționat și încălzirea.
De asemenea, în clădirile mai vechi, presiunea apei poate fi semnificativ mai slabă decât la etajele inferioare.
Valoarea de piațăDin perspectiva pieței imobiliare și din punct de vedere al caracterului practic universal, etajele al doilea și al treilea sunt, de departe, cele mai bune poziții din orice clădire.
Aceste etaje reprezintă combinația ideală a tuturor factorilor cheie. Sunt suficient de înalte pentru a oferi un sentiment de intimitate, siguranță și izolare față de zgomotul străzii. În același timp, sunt suficient de joase încât viața de zi cu zi, transportul cumpărăturilor sau mutarea să nu depindă de lift.
Apartamentele de la aceste etaje sunt „înconjurate” pe toate părțile de apartamentele învecinate, ceea ce le face cele mai eficiente din punct de vedere energetic.
Iarna, acestea sunt în mod natural mai calde, iar vara, mai plăcute. Asta reduce direct facturile la încălzire și aer condiționat. Datorită echilibrului între confort, siguranță și economie, apartamentele de la etajele al doilea și al treilea își găsesc cumpărători cel mai repede. Sunt cele mai ușor de închiriat și își păstrează valoarea de piață ridicată cel mai mult timp.
Potrivit AP, Putin a votat vineri online. Alegerile parlamentare sunt primele organizate în Rusia după declanșarea invaziei pe scară largă a Ucrainei, în 2022. Peste 111 milioane de persoane sunt eligibile să voteze, iar autoritățile au extins scrutinul pe durata întregului weekend și au permis votul electronic pentru a crește prezența la urne.
Potrivit Comisiei Electorale Centrale, prezența la vot era de aproximativ 30% până vineri seara, fiind incluse și voturile exprimate online.
Înaintea votului, Vladimir Putin le-a transmis rușilor că alegerea lor va demonstra că milioane de oameni îi susțin pe militarii ruși și că populația este unită.
Partidul Rusia Unită, principala formațiune politică apropiată de Kremlin, este așteptat să își păstreze controlul asupra Dumei de Stat. Alegerile au loc în condițiile în care opoziția anti-război are o prezență foarte redusă, iar partidul Yabloko, singura formațiune înregistrată care a criticat războiul din Ucraina, a fost exclus de pe buletinele de vot.
Pentru prima dată, alegerile parlamentare includ și locuitori din patru regiuni ucrainene pe care Moscova le-a anexat în 2022, deși nu controlează în totalitate aceste teritorii.
Votul are loc timp de trei zile, până duminică, în cele 11 fusuri orare ale Rusiei.
Pachetul solicitat de Kiev cuprinde echipamente de apărare concepute pentru a consolida și apărare antiaeriană pentru a face față atacurilor rusești tot mai deste, notează Kyiv Post.
Ce cuprinde vânzarea?Printre sistemele cerute se numără rachete S-300 Clone, rachete GAM-67 și sisteme de rachete antiaeriene cu ghidare laser și rază extinsă, precum și lansatoare ITEL 1.5 și echipamente pentru modificarea sistemelor mobile de lansare.
Contractul prevede și furnizarea unor radare RPS 202 pentru detectarea și combaterea dronelor, remorci cu catarg extensibil, modificări tehnice ale echipamentelor și servicii de mentenanță pe termen lung.
Pachetul include, de asemenea, piese de schimb, materiale consumabile, servicii de reparații, software specializat, documentație tehnică și servicii de asistență tehnică și logistică oferite de guvernul american și contractori privați.
Pachetul nu va afecta forțele americaneDepartamentul de Stat a determinat că vânzare este în concordanță cu politica externă Washingtonului și că forțele armate ucrainene nu vor întâmpina dificultăți în integrarea operațională a acestor echipamente, asigurând totodată că vânzarea nu va modifica echilibrul militar fundamental din regiune, nu va afecta nivelul de pregătire pentru apărare al Statelor Unite.
Decizia americanilor vine în contextul în care instituțiile europene și-au asumat un rol mai important în susținerea Kievului. La începutul lunii septembrie, Comisia Europeană a aprobat o alocare de 6.1 miliarde de euro destinată Ucrainei, care va intra sub împrumutul mai mare de 90 de miliarde de euro.
Mihai Fifor afirmă că discursul despre Starea Uniunii Europene susținut de Ursula von der Leyen la Strasbourg, pe 16 septembrie, trebuie privit dincolo de contextul politic imediat, întrucât indică schimbările pe care Uniunea Europeană încearcă să le facă în domeniul securității.
„Europa încearcă să treacă de la mai mulți bani pentru apărare la mai multă capacitate de apărare”, scrie Fifor.
El spune că una dintre marile dileme strategice ale Europei din ultimele decenii a fost cum să construiești o apărare europeană mai puternică fără să dublezi NATO.
„Articol 4 european”„Von der Leyen spune explicit că doctrina, instituțiile și procesele decizionale europene nu au ținut pasul cu noua realitate și propune, în consecință, o nouă Strategie Europeană de Securitate. Miza nu stă însă doar în formularea unei noi strategii, ci în mecanismele concrete prin care aceasta ar urma să producă efecte”, adaugă Fifor.
El amintește de propunerea președintei Comisiei care vizează un fel de „Articol 4 european”: un mecanism prin care, atunci când securitatea unui stat membru este amenințată sub pragul agresiunii armate, statele membre să se reunească pentru coordonarea unui răspuns european.
„În discurs insistă asupra cooperării cu NATO și vorbește despre noile instrumente europene ca fiind aliniate cu Alianța. Iar aceasta este o distincție esențială. Europa are nevoie de o capacitate mai mare de acțiune, dar nu are nevoie de două sisteme concurente de securitate. Valoarea adăugată a Uniunii poate apărea tocmai în acea zonă gri în care răspunsul nu este exclusiv militar și în care UE dispune de instrumente economice, financiare, diplomatice, cibernetice și de reglementare pe care NATO nu a fost construită să le utilizeze”, mai spune Mihai Fifor.
Consiliul European de SecuritateSocial-democratul mai spune că una dintre propunerile care merită o atenție aparte este crearea unui Consiliu European de Securitate, într-un format al liderilor care să poată aduce la aceeași masă statele Uniunii și parteneri esențiali pentru securitatea continentului, precum Regatul Unit, Canada, Norvegia și Ucraina.
„Privită împreună cu propunerea unui «Articol 4 european», cu noua Strategie Europeană de Securitate și cu instrumentele pentru dezvoltarea capabilităților strategice, ideea Consiliului European de Securitate începe să dea contur unei imagini mai ample. Nu mai vorbim despre inițiative izolate, ci despre încercarea de a defini o arhitectură europeană de securitate adaptată unei lumi profund schimbate”, mai spune Fifor.
„Europa a început să o caute”, este concluzia lui Fifor referitoare la noua arhitectură europeană de securitate.
În opinia sa, diferența dintre statele care vor avea un rol important și cele care vor rămâne la periferie va depinde nu doar de geografie și resurse, ci și de capacitatea acestora de a transforma oportunitățile în putere economică, industrială, politică și strategică.
Fifor, despre România: „Putem redeveni jucători”În ceea ce privește România, Fifor pune accentul pe modul în care vor fi folosiți banii obținuți prin SAFE.
„Deocamdată, România are un împrumut uriaș de dus în spate prin SAFE. Împrumut. Aproape 16 miliarde de euro. Bani pentru care, în linii mari, s-au asumat contracte”, afirmă fostul ministru.
Potrivit acestuia, obiectivul nu ar trebui să se limiteze la înzestrarea Armatei României cu tehnică modernă, ci să includă dezvoltarea unor capacități de producție bazate pe transfer de tehnologie, know-how și inovare.
„Nu doar achiziții”, subliniază Fifor, care consideră că România poate folosi actualul context pentru a-și revitaliza industria de apărare și pentru a-și consolida poziția în noua arhitectură europeană de securitate.
Fostul ministru susține că România are nevoie, în acest context, de o politică externă fermă și de politici interne predictibile care să permită dezvoltarea unor industrii strategice.
„Sigur, putem rămâne în apatia care caracterizează prezența politică românească în plan extern (…) Sau putem redeveni jucători”, afirmă Mihai Fifor.
Primele experimente cu aparate de zbor controlate de la distanță au început acum mai bine de 100 de ani.
Un moment important în materie e 1898, cu mult înainte ca avionul să existe în forma pe care o știm azi.
1898: Nikola Tesla și ideea controlului de la distanțăLa o demonstrație în New York, Nikola Tesla a prezentat o mică ambarcațiune controlată de la distanță prin unde radio. Nu era o dronă aeriană, dar experimentul lui Tesla a demonstrat un principiu esențial pentru viitoarele aeronave fără pilot: un aparat poate executa comenzi fără ca omul să fie la bord.
Tesla imagina deja aplicații militare pentru tehnologia de control la distanță. Ideea avea să fie preluată câteva decenii mai târziu de pionierii aviației.
1917: primul avion controlat de la distanțăEra în timpul Primului Război Mondial, când Marea Britanie a început să experimenteze cu avioane fără pilot.
Inginerul Archibald Montgomery Low a lucrat la un proiect britanic numit „Aerial Target”. Scopul era dezvoltarea unui avion care să poată fi controlat de la distanță și folosit ca armă sau țintă pentru testarea apărării antiaeriene.
În 1917 au avut loc primele teste ale aparatului. Sistemul era rudimentar în comparație cu ce avem azi, dar principiul era revoluționar: avionul putea zbura fără ca un pilot să se afle în cabină.
Nu era încă drona modernă. Dar era unul dintre primii pași concreți către ea.
1918: „Kettering Bug”, strămoșul dronei și al rachetei de croazieră
În Statele Unite, inginerul Charles F. Kettering a coordonat în timpul Primului Război Mondial dezvoltarea unui aparat mult mai apropiat de ceea ce numim astăzi o aeronavă fără pilot.
Proiectul a primit numele „Kettering Bug”Era un mic biplan din lemn, fără pilot, propulsat de un motor de aproximativ 40 CP.
Aparatul era lansat de pe o șină și folosea un mecanism automat pentru a calcula momentul în care trebuia să ajungă la țintă. După un anumit număr de rotații ale motorului, mecanismul declanșa desprinderea aripilor, iar partea care transporta încărcătura cădea spre țintă.
Kettering Bug nu era o dronă de recunoaștere în sensul modern. Era mai apropiat de ceea ce astăzi am numi o muniție ghidată sau un precursor al rachetei de croazieră.
Totuși, ideea era fundamentală: un avion putea pleca singur spre o destinație prestabilită.
Războiul s-a încheiat înainte ca proiectul să ajungă să fie folosit în luptă.
Anii ’30: apare „Queen Bee”. Stai să vezi legătura dintre „Queen Bee” și „dronă”!În perioada dintre cele două războaie mondiale, tehnologia începe să devină mai practică.
Marea Britanie dezvoltă Queen Bee (Regina Albină), un avion fără pilot controlat prin radio, derivat din avionul de antrenament de Havilland Tiger Moth.
Aparatul era folosit în special ca țintă pentru antrenarea artileriei antiaeriene.
Aici apare una dintre cele mai importante schimbări din istoria dronei: aparatul fără pilot nu mai este doar un experiment de laborator, ci devine un instrument militar reutilizabil.
Peste 400 de exemplare Queen Bee au fost construite, iar conceptul avea să influențeze dezvoltarea ulterioară a dronelor-țintă.
În SUA, comandantul Delmer Fahrney văzuse demonstrațiile britanice cu Queen Bee și a fost însărcinat să dezvolte pentru Marina americană un sistem similar de aeronave-țintă.
National Air and Space Museum confirmă că el a avut un rol central în dezvoltarea sistemului american și că Marina americană a adoptat conceptul după modelul britanic.
Dar Delmer Fahrney e și foarte glumeț și folosește des termenul „drone”, care înseamnă „trântor” – masculul din stup care se împerechează cu Regina Albină (Queen Bee).
Și așa i-a rămas numele dronei!
1939: actorul de la Hollywood care a construit drone pentru armatăUna dintre cele mai neobișnuite povești din această istorie îl are în centru pe Reginald Denny, actor britanic devenit vedetă la Hollywood și pasionat de aeromodelism.
În anii ’30, Denny a început să construiască avioane de mici dimensiuni controlate prin radio. Armata americană a observat potențialul tehnologiei pentru antrenamentul artileriștilor antiaerieni.
În 1939, compania sa, Radioplane, a produs OQ-2, considerată prima dronă fără pilot produsă în serie în Statele Unite. Modelul următor, OQ-3, a fost folosit pe scară largă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când au fost construite peste 9.400 de astfel de exemplare.
De aici, drona începe să intre într-o nouă etapă: producția de masă.
Războiul Rece și dronaDupă cel de-Al Doilea Război Mondial, avioanele fără pilot au început să fie folosite tot mai mult pentru recunoaștere și supraveghere.
Un exemplu important a fost Ryan Firebee, o dronă propulsată de un motor cu reacție. În timpul Războiului din Vietnam, versiuni modificate pentru recunoaștere au efectuat mii de misiuni deasupra Asiei de Sud-Est.
Avantajul: dacă aparatul era doborât, nu era pierdut și un pilot.
Și, de fapt, asta e ideea esențială a dronei: să ai un luptător fără suflet. Adică literalmente fără suflet. Să ai tehnologie, nu om.
1994: apare PredatorDacă primele drone au fost avioane fără pilot, iar cele din timpul Războiului Rece au devenit instrumente de recunoaștere, anii ’90 au adus o transformare majoră.
În 1994, General Atomics a făcut primul zbor al aeronavei care avea să devină celebrul Predator.
Sistemul a fost conceput pentru misiuni de supraveghere de lungă durată și putea rămâne în aer mult mai mult decât multe dintre aeronavele tradiționale. Primul zbor a avut loc în iulie 1994, iar Predator a fost folosit operațional în Balcani începând din 1995.
În spatele proiectului s-a aflat, printre alții, inginerul Abraham Karem, unul dintre oamenii importanți în dezvoltarea generației moderne de UAV-uri.
Predator a schimbat percepția asupra dronei: aceasta nu mai era doar o țintă pentru exerciții militare sau un aparat de recunoaștere, ci și o platformă militară capabilă să observe și, ulterior, să execute lovituri.
2010–2013: drona ajunge la publicÎn paralel cu dezvoltarea militară, o altă revoluție avea loc în lumea civilă.
Aparatele cu mai multe rotoare – în special quadcoptere – deveneau tot mai accesibile.
GPS-ul, senzorii și sistemele electronice de stabilizare au făcut posibilă apariția unor drone care puteau fi controlate de oameni fără pregătire specială.
Un moment important a fost lansarea DJI Phantom în 2013. Compania prezenta aparatul drept un quadcopter destinat consumatorilor, cu navigație GPS, autopilot și funcție de revenire la punctul de decolare dacă pierdea semnalul.
Din acel moment, drona a început să iasă definitiv din domeniul militar și al pasionaților de aeromodelism.
A devenit aparat foto aerian, instrument pentru inspecții, agricultură, cartografiere, filmări și divertisment.
De la telecomandă la inteligență artificialăȘi aici ajungem la diferența fundamentală dintre primele „drone” și cele de astăzi.
Un aparat precum Kettering Bug trebuia să urmeze un mecanism prestabilit. Dronele radio-controlate din anii ’30 erau conduse de un operator.
Chiar și dronele militare moderne sunt, în multe cazuri, remotely piloted (pilotat de la distanță) – pilotul se află la sol, nu în aeronavă.
Senzorii, camerele, GPS-ul, procesoarele și inteligența artificială permit aparatelor să-și mențină poziția, să urmărească obiecte, să evite obstacole și să execute anumite secvențe de zbor cu un grad tot mai mare de autonomie.
Iar următorul pas este reprezentat de roiurile de drone: mai multe aparate care pot comunica și acționa coordonat, în loc ca fiecare să fie controlat individual.
Deci. Cine a inventat drona?Nu există un singur inventator.
Tesla a demonstrat controlul la distanță.
Low și alți ingineri au experimentat cu avioane controlate de la sol. Kettering a construit un aparat fără pilot capabil să urmeze un traseu prestabilit.
Queen Bee a transformat ideea într-un instrument militar practic.
Reginald Denny a contribuit la producția de masă.
Inginerii din Războiul Rece au transformat drona într-un instrument de supraveghere, iar proiecte precum Predator au creat forma modernă a UAV-ului militar.
Iar comandantul Fahrney i-a dat denumirea, mai în glumă, mai în serios.
Deasupra se întinde unul dintre cele mai aride locuri de pe planetă. Sub nisipul Saharei se află însă cantități uriașe de apă dulce, păstrate în formațiuni geologice timp de mii de ani, scrie Blic.
Libia a construit un sistem gigantic pentru a transporta această apă din sudul deșertului către orașele de pe coastă. Proiectul este cunoscut sub numele de Marele Râu Artificial și are aproximativ 4.000 de kilometri de conducte subterane.
Construcția sa a început în 1984 și a continuat timp de mai multe decenii. Apa provine din acvifere foarte adânci, iar una dintre cele mai importante surse este acviferul de gresie nubiană. Acesta se întinde pe teritoriile Libiei, Egiptului, Ciadului și Sudanului.
Marele Râu Artificial din Sahara. Proiectul se întinde pe teritoriile Libiei, Egiptului, Ciadului și Sudanului. Sursa foto: X
Apa din Sahara este mai veche decât marile civilizații cunoscuteCeea ce face proiectul atât de neobișnuit nu este doar dimensiunea sa. Apa transportată prin conducte este ceea ce geologii numesc „apă fosilă”. Ea s-a acumulat în subteran în perioadele în care regiunea Saharei avea un climat mult mai umed decât în prezent.
Unele estimări plasează acumularea apei în urmă cu aproximativ 40.000 de ani. În acea perioadă, Sahara nu arăta așa cum o cunoaștem astăzi. Regiunea avea zone cu vegetație, râuri și lacuri, iar precipitațiile alimentau treptat rezervele subterane.
Odată cu schimbarea climei, Sahara s-a transformat în deșert, iar apa a rămas prinsă în straturile de rocă de la mare adâncime. Spre deosebire de apele subterane alimentate în prezent de ploi, aceste rezerve se reînnoiesc extrem de lent. Din acest motiv, apa este considerată o resursă practic neregenerabilă la scara timpului uman.
Conducte prin care ar putea trece o mașinăDimensiunea sistemului este impresionantă. Rețeaua are aproximativ 4.000 de kilometri de conducte subterane, care transportă apa din sudul Libiei către zonele dens populate de pe coasta Mediteranei. Conductele din beton prefabricat au un diametru de aproximativ patru metri. Printr-o astfel de conductă ar putea trece o mașină.
Sistemul este alimentat de aproximativ 1.300 de puțuri. Unele dintre acestea ajung la adâncimi cuprinse între 500 și 800 de metri. La capacitate maximă, infrastructura poate transporta aproximativ 6,5 milioane de metri cubi de apă pe zi.
Pentru a înțelege mai ușor cantitatea, volumul ar fi echivalent cu aproximativ 2.600 de piscine olimpice în fiecare zi. Proiectul a fost împărțit în mai multe etape. Prima fază a devenit operațională în 1991 și a adus apă în orașul Benghazi. Cinci ani mai târziu, sistemul a fost extins până la Tripoli. Ulterior, rețeaua a fost dezvoltată pentru a alimenta și alte zone populate de-a lungul coastei.
Marele Râu Artificial din Sahara, Libia: conductele din beton prefabricat au un diametru de aproximativ patru metri. Sursa foto: X
Cum a transformat apa deșertulPentru Libia, accesul la această resursă a avut consecințe importante. Apa a permis dezvoltarea agriculturii în zone în care condițiile naturale făceau cultivarea plantelor extrem de dificilă. Au apărut terenuri pentru grâu, orz și diferite tipuri de fructe.
Sistemul a fost folosit și pentru alimentarea cu apă a orașelor. Pentru o țară cu resurse reduse de apă și cu majoritatea populației concentrată în apropierea coastei, transportarea apei din sud a devenit o componentă esențială a infrastructurii naționale. Proiectul a fost finanțat în principal din veniturile obținute de Libia din petrol, fără împrumuturi internaționale, potrivit informațiilor prezentate în sursa citată.
Apa curge și datorită reliefuluiUna dintre particularitățile proiectului este folosirea diferenței de altitudine dintre zonele din sud și cele de la coastă. O parte din traseul apei beneficiază de gravitație. Acviferele din sud se află la o altitudine mai mare decât zonele de coastă, astfel că apa poate fi transportată spre nord cu un necesar mai redus de energie în anumite porțiuni ale sistemului.
Este o soluție diferită de cea folosită în instalațiile moderne de desalinizare. Desalinizarea presupune transformarea apei sărate din mare în apă dulce și necesită cantități importante de energie. Libia exploatează în schimb apa dulce deja existentă în subteran. Dar această soluție are o problemă majoră.
Cea mai mare vulnerabilitate este chiar apaRezerva subterană nu poate fi înlocuită rapid. Apa acumulată în urmă cu zeci de mii de ani nu este alimentată suficient de precipitațiile actuale. Odată extrasă, ea poate necesita perioade extrem de lungi pentru a se reface.
Estimările privind durata exploatării diferă. Unele evaluări menționate în sursa citată indică un interval de aproximativ 60 până la 100 de ani la ritmul actual, în timp ce alte estimări avertizează că anumite rezerve s-ar putea epuiza mai repede.
În plus, infrastructura a fost afectată de războiul civil libian. În timpul conflictelor dintre 2014 și 2020, conductele, stațiile de pompare și puțurile au suferit avarii. În anumite zone, puțuri au fost distruse sau demontate. Problemele de întreținere au continuat și după 2011, ceea ce pune presiune suplimentară asupra unui sistem care se întinde pe mii de kilometri.
Un proiect uriaș, dar cu un viitor incertMarele Râu Artificial rămâne una dintre cele mai impresionante construcții de infrastructură realizate în Africa în secolul XX. Sistemul a transportat apă dintr-o zonă aproape nelocuită a Saharei către marile orașe și către terenurile agricole din nord.
În același timp, succesul proiectului ascunde o contradicție. Cu cât Libia folosește mai mult această apă, cu atât rezervele subterane se reduc. „Râul” nu este alimentat de un izvor care se reface permanent, ci de apă rămasă în rocă dintr-o perioadă în care Sahara avea un climat complet diferit.
Este vorba despre proprietarii unor afaceri private aparent obișnuite: reprezentanțe auto, cabinete medicale, firme de avocatură, restaurante, companii de consultanță sau producători, scrie Chicago Booth Review. Economiștii Owen Zidar, de la Princeton University, și Eric Zwick, de la University of Chicago, au analizat timp de mai bine de un deceniu date fiscale și informații despre companiile private și proprietarii acestora. Rezultatele sunt prezentate în cartea „The Everywhere Millionaire”.
Aproximativ 3 milioane de proprietari de afaceri foarte bogațiCercetătorii definesc categoria „Main Street Millionaires” drept proprietarii unor afaceri private care au o avere netă de cel puțin 5 milioane de dolari. Estimarea lor indică aproximativ 3 milioane de astfel de proprietari în Statele Unite. Averea medie este de aproximativ 25 de milioane de dolari pentru fiecare.
În total, averea acestei categorii depășește de peste 13 ori averea cumulată a celor 400 de persoane de pe lista Forbes 400. Pentru fiecare membru al Forbes 400 există mai mult de 4.000 de proprietari de afaceri private cu averi de cel puțin 10 milioane de dolari.
Diferența dintre cele două categorii este și una de vizibilitate. Forbes 400 este dominată de persoane cunoscute publicului larg. În schimb, proprietarii identificați de cercetători sunt răspândiți în întreaga țară și nu sunt neapărat asociați cu branduri sau companii cunoscute la nivel național.
În cartea The Everywhere Millionaire sunt prezentați proprietarii de succes ai unor afaceri private aparent obișnuite. Sursa foto: captură video Youtube
Cum au fost construite aceste averiO mare parte dintre aceste averi provine din companii de tip „pass-through”, precum societățile S, parteneriatele și întreprinderile individuale. În cazul acestor structuri, profiturile companiei sunt transferate fiscal către proprietari și raportate în declarațiile lor individuale.
Cercetătorii au constatat că aceste afaceri au devenit mult mai importante în economia americană. Ponderea lor în veniturile companiilor americane a crescut puternic în ultimele decenii, iar până în 2011 acestea generau mai multe venituri decât companiile americane tradiționale organizate ca societăți.
Proprietarii bogați sunt concentrați în domenii foarte diferite. Printre sectoarele în care apar frecvent se numără serviciile juridice și financiare, reprezentanțele auto, consultanța, cabinetele medicale și stomatologice, restaurantele și producția.
Afaceri obișnuite, averi extraordinareUnul dintre exemplele analizate de cercetători este Ben Caballero, fondatorul unei companii imobiliare din Texas. Firma sa avea doar 22 de angajați, iar Caballero avea un stil de viață aparent obișnuit. Cercetarea estima însă că averea sa ajunsese la aproximativ 3,7 miliarde de dolari în 2022.
Un alt exemplu este cel al unui cuplu din Milwaukee care a cumpărat o spălătorie auto în 2010 și a extins afacerea la patru locații. Compania a fost vândută în 2022 pentru 19 milioane de dolari, iar tranzacția a propulsat familia în categoria celor mai bogați 1% americani. Cercetătorii spun că, în multe cazuri, proprietarul este implicat direct în companie și își concentrează cea mai mare parte a averii într-o singură afacere.
O schimbare importantă în povestea averii americaneFenomenul schimbă și modul în care poate fi privită creșterea inegalității în SUA. Dezbaterea publică se concentrează frecvent pe câteva zeci de miliardari foarte cunoscuți. Cercetarea lui Zidar și Zwick indică însă existența unei categorii mult mai numeroase de oameni foarte bogați, răspândiți în comunități din întreaga țară.
Unii și-au construit averile prin dezvoltarea unor companii locale. Alții au moștenit afaceri sau au beneficiat de structuri fiscale și reguli care le-au avantajat domeniile.
Cercetătorii atrag atenția și asupra influenței politice a acestui grup. Proprietarii bogați de afaceri private sunt reprezentați disproporționat în funcții publice, iar unele industrii în care aceștia activează beneficiază de reguli care pot limita concurența. Imaginea rezultată este, astfel, diferită de cea oferită de clasamentele miliardarilor.
Cei trei cercetători ai startup-ului Hacktron AI au reușit să pătrundă în sistem după ce au exploatat o vulnerabilitate legată de Discourse, platforma de comunicare folosită de OpenAI.
Prin intermediul acesteia, angajații se puteau conecta la conturile lor ChatGPT sau Codex, instrumentul OpenAI destinat programării. Cercetătorii au reușit astfel să obțină acces la mai multe conturi.
Accesul putea deschide ușa către GitHub, Slack și e-mailMiza vulnerabilității era mult mai mare decât simpla accesare a unui cont ChatGPT.
Utilizatorii pot acorda ChatGPT și Codex acces la diferite aplicații, servicii și fișiere externe. Din acest motiv, cercetătorii susțin că aria de date la care ar fi putut ajunge, cel puțin teoretic, era uriașă.
Printre serviciile menționate se numără GitHub, folosit pentru stocarea și gestionarea codului software, Slack, platforma de comunicare utilizată de numeroase companii, dar și conturile de e-mail.
Echipa nu a continuat însă exploatarea vulnerabilităților dincolo de ceea ce era necesar pentru a demonstra problema de securitate.
Claude Opus 4.8 nu a reușit. Noul model a găsit soluția în trei oreUnul dintre cele mai spectaculoase elemente ale experimentului este rolul jucat de modelele AI dezvoltate de Anthropic, unul dintre principalii rivali ai OpenAI.
Cercetătorii au început testele folosind Claude Opus 4.8, model lansat de Anthropic în luna mai. Inteligența artificială a întâmpinat însă dificultăți în identificarea unei căi eficiente de intrare prin Discourse.
Coincidența a făcut ca, în aceeași zi, Anthropic să lanseze noua generație Claude Opus 5.
Cercetătorii au trecut la noul model, iar rezultatul a fost radical diferit: potrivit echipei Hacktron AI, Opus 5 a reușit să identifice și să transforme vulnerabilitatea într-o metodă funcțională de atac în aproximativ trei ore.
Cazul arată cât de rapid cresc capacitățile sistemelor de inteligență artificială inclusiv în domeniul securității cibernetice. Instrumente care pot fi utilizate pentru identificarea și repararea vulnerabilităților pot fi, în același timp, folosite pentru găsirea unor metode de exploatare a acestora.
OpenAI a fost alertată și a remediat vulnerabilitățileHacktron AI a informat rapid OpenAI despre problemele descoperite.
Compania a confirmat pentru AFP incidentul și a precizat că vulnerabilitățile au fost remediate.
„Le mulțumim cercetătorilor pentru că ne-au contactat și ne-au împărtășit observațiile lor”, a transmis un purtător de cuvânt al OpenAI.
Noua lege, denumită „Legea Lindsey O. Graham privind sancțiunile împotriva Rusiei și Iranului din 2026”, după senatorul republican Lindsey Graham, a fost adoptată miercuri de Camera Reprezentanților cu 262 de voturi pentru și 159 împotrivă, după ce trecuse în august și de Senat. Donald Trump a promulgat-o vineri noaptea ( ora României).
Una dintre cele mai importante prevederi îi permite președintelui SUA să impună tarife de până la 100% asupra mărfurilor provenite din statele care se numără printre cei mai mari cinci importatori de petrol și gaze naturale rusești. Măsura nu înseamnă că tarifele de 100% intră automat în vigoare pentru toate aceste țări, legea oferindu-i lui Trump o marjă importantă de decizie în aplicarea lor.
China și India, în prima linieCele mai expuse sunt China și India, două economii uriașe și parteneri comerciali importanți ai Statelor Unite.
Datele Centrului pentru Cercetare în Energie și Aer Curat (CREA) arată că, de la introducerea embargoului european asupra petrolului rusesc în decembrie 2022 și până la sfârșitul lunii august 2026, China a cumpărat 50% din exporturile de țiței ale Rusiei, iar India 37%. Turcia și Uniunea Europeană au reprezentat fiecare aproximativ 5%.
Legea prevede și excepții, inclusiv pentru statele care importă mai puțin de 15% din necesarul lor de gaze naturale din Rusia și iau măsuri pentru reducerea acestei dependențe. Președintele american dispune, de asemenea, de posibilitatea unor derogări legate de interesele de securitate națională ale SUA.
Putin, băncile și „flota din umbră”, vizate de sancțiuniPachetul nu se limitează la cumpărătorii de energie rusească. Sunt vizate sectoarele energetic și de apărare ale Rusiei, instituții financiare, oficiali de rang înalt și rețeaua de petroliere cunoscută drept „flota din umbră”, folosită pentru transportul petrolului rusesc și ocolirea restricțiilor occidentale.
Măsurile urmăresc reducerea veniturilor pe care Moscova le poate folosi pentru finanțarea războiului din Ucraina.
La solicitarea administrației Trump, pachetul legislativ include și extinderea sancțiunilor împotriva Iranului, inclusiv în domeniile energiei și armamentului. Includerea Iranului a făcut parte din compromisul politic care a permis avansarea legii în Congres.
Legea poartă numele lui Lindsey GrahamActul legislativ a fost redenumit în onoarea senatorului republican Lindsey Graham, unul dintre principalii săi susținători și unul dintre cei mai vocali apărători ai Ucrainei în Congresul american.
Graham a murit pe 11 iulie 2026, la vârsta de 71 de ani, la scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Kiev. Potrivit constatărilor preliminare ale medicului legist, acesta a suferit o disecție de aortă provocată de o boală cardiovasculară arteriosclerotică.
Înainte de moartea sa, senatorul făcuse presiuni timp de mai multe luni pentru adoptarea unor sancțiuni mult mai dure împotriva Rusiei și a statelor care continuă să cumpere energie rusească.
Zelenski a susținut legeaPreședintele ucrainean Volodimir Zelenski a salutat, la momentul respectiv, adoptarea proiectului în Camera Reprezentanților, afirmând că sancțiunile economice puternice pot reduce capacitatea Rusiei de a-și finanța războiul.
Zelenski a subliniat și caracterul simbolic al momentului: Camera a aprobat legea în noaptea unui nou atac rusesc asupra Ucrainei cu rachete balistice, alte tipuri de rachete și drone.
Donald Trump a anunțat acordul printr-un mesaj publicat pe Truth Social, după ce Reuters relatase în exclusivitate că Washingtonul și autoritățile din Groenlanda se apropiau de o înțelegere privind extinderea prezenței militare americane pe insulă.
Potrivit președintelui SUA, acordul nu are termen de expirare și oferă Washingtonului posibilitatea de a lua măsurile pe care le consideră necesare pentru apărarea Groenlandei și a Statelor Unite.
Trump a susținut că Statele Unite vor avea „FOREVER ( pentru totdeauna)” capacitatea de a acționa pentru securizarea și apărarea insulei, în baza acordului negociat cu reprezentanții Danemarcei și Groenlandei.
Trump: Niciun adversar al SUA nu va putea avea o bază în GroenlandaUna dintre cele mai importante prevederi prezentate de Trump privește limitarea accesului rivalilor strategici ai Washingtonului.
Potrivit liderului de la Casa Albă, niciun adversar al Statelor Unite nu va putea instala o bază militară, desfășura trupe sau realiza investiții considerate sensibile în Groenlanda fără aprobarea scrisă a Washingtonului.
Anunțul oferă Statelor Unite o influență sporită asupra securității unei regiuni devenite tot mai importante în competiția geopolitică din Arctica.
Reuters precizează că acordul ar urma să ducă la o creștere importantă a prezenței militare americane în Groenlanda, însă se oprește mult înainte de obiectivul exprimat anterior de Donald Trump de a aduce insula sub controlul Statelor Unite.
SUA au deja cea mai nordică bază militară a Pentagonului în GroenlandaStatele Unite sunt deja prezente militar în Groenlanda prin Pituffik Space Base, fosta Thule Air Base.
Baza, situată la aproximativ 1.200 de kilometri nord de Cercul Polar, este cea mai nordică instalație a Departamentului american al Apărării și are un rol important în avertizarea timpurie privind rachetele, operațiunile spațiale și supravegherea Arcticii.
Prezența militară americană în zonă are o istorie de peste șapte decenii. Acordul de apărare dintre Statele Unite și Danemarca din 1951 a creat cadrul pentru instalarea forțelor americane în Groenlanda și pentru construirea bazei de la Thule, redenumită ulterior Pituffik Space Base.
Groenlanda rămâne parte a Regatului DanemarceiGroenlanda este un teritoriu autonom în cadrul Regatului Danemarcei și are propriul guvern, în timp ce politica externă și apărarea implică în continuare Copenhaga.
Acordul anunțat de Trump nu reprezintă un transfer de suveranitate către Statele Unite. Reuters preciza că înțelegerea privind securitatea și prezența militară americană este diferită de ambiția exprimată anterior de Trump de a achiziționa insula.
La începutul anului, declarațiile repetate ale președintelui american privind controlul asupra Groenlandei au provocat tensiuni serioase cu Danemarca și cu alți aliați europeni. Copenhaga a insistat atunci că suveranitatea asupra insulei nu este negociabilă.
Sam Altman va informa personal Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite săptămâna viitoare, în timpul reuniunii anuale a liderilor mondiali de la New York, a confirmat pentru Reuters un purtător de cuvânt al OpenAI.
Reuniunea celor 15 membri ai Consiliului de Securitate este programată pentru miercuri și va avea ca temă inteligența artificială și securitatea internațională.
Momentul vine într-o perioadă în care avertismentele privind sistemele AI tot mai puternice s-au intensificat. Lideri din industrie au cerut recent o coordonare mai strictă între marile companii și guverne, avertizând inclusiv asupra riscului ca sisteme avansate să poată executa atacuri cibernetice sau să devină tot mai greu de controlat.
Ce va spune Sam Altman în fața Consiliului de SecuritatePotrivit OpenAI, discursul lui Altman ar urma să se concentreze asupra necesității unei coordonări internaționale și a unor standarde comune de siguranță pentru inteligența artificială.
Șeful OpenAI va prezenta și măsurile luate de companie pentru reducerea riscurilor și pentru ca beneficiile tehnologiei să poată fi distribuite la nivel global.
La reuniune ar putea participa la nivel înalt și reprezentanți ai Anthropic, compania care dezvoltă Claude.
Întâlnirea este convocată de Franța, care deține în septembrie președinția Consiliului de Securitate, și va fi condusă de ministrul francez de Externe, Jean-Noël Barrot.
În documentul de pregătire a reuniunii, consultat de Reuters, Franța atrage atenția asupra riscului folosirii inteligenței artificiale în scopuri rău intenționate și asupra necesității unor măsuri urgente pentru dezvoltarea sa în condiții de siguranță.
Discuțiile ar urma să vizeze inclusiv scenarii în care cele mai avansate modele AI ar putea fi folosite pentru pregătirea sau desfășurarea unor acțiuni cu efect asupra păcii și securității internaționale.
De la chatbot la problemă de securitate mondialăNu este pentru prima dată când Consiliul de Securitate discută despre inteligența artificială.
Prima reuniune dedicată riscurilor AI a avut loc în 2023. China avertiza atunci că tehnologia nu trebuie lăsată să devină un „cal scăpat de sub control”, în timp ce Statele Unite atrăgeau atenția asupra posibilității ca AI să fie folosită pentru cenzură și represiune.
De atunci, capacitățile modelelor au avansat rapid, iar discuția s-a mutat de la efectele chatboturilor asupra locurilor de muncă și educației spre amenințări precum atacurile cibernetice automatizate, manipularea la scară mare sau pierderea controlului asupra unor sisteme foarte avansate.
Chiar Altman avertizează de mai bine de un deceniu asupra riscurilor. Într-un eseu publicat în 2015, înaintea actualului boom al AI, șeful OpenAI descria dezvoltarea unei inteligențe artificiale supraomenești drept o posibilă amenințare existențială pentru umanitate.
Miza pentru România: regulile AI nu mai sunt doar teorieDin 2 august 2026, Uniunea Europeană a început aplicarea celei mai mari părți a AI Act și a mecanismelor sale de control, inclusiv pentru modelele de inteligență artificială cu scop general și pentru o serie de obligații de transparență.
Printre riscurile sistemice pe care cadrul european încearcă să le limiteze se află atacurile cibernetice, manipularea la scară largă, pierderea controlului asupra modelelor avansate și utilizările care ar putea produce prejudicii grave.
Bucureștiul are, de asemenea, o Strategie Națională în domeniul Inteligenței Artificiale pentru perioada 2024–2027, aprobată prin Hotărârea Guvernului 832/2024. Documentul obligă instituțiile administrației centrale implicate să pună în aplicare măsurile prevăzute în strategie.
Incidentul, care ar fi avut loc în primăvara acestui an, scoate la iveală riscurile utilizării inteligenței artificiale în operațiuni militare în care o informație falsă poate produce consecințe geopolitice majore.
O sursă apropiată dosarului, citată de CNN, a descris raportul drept „entirely false” și a afirmat că acesta „almost started a war” între Statele Unite și China. Informațiile au fost relatate vineri seară și de presa franceză.
Avioane americane fuseseră deja mobilizatePotrivit celor patru surse familiarizate cu situația citate de CNN, raportul distribuit în interiorul armatei americane susținea că o navă chineză aflată în Orientul Mijlociu transporta componente destinate unui program de arme nucleare.
Reacția militară ar fi fost rapidă. Forțele americane au primit ordin să intercepteze vasul, avioane militare au fost trimise în zonă, iar militarii se pregăteau să urce la bordul navei.
Operațiunea a fost însă anulată cu puțin timp înainte de declanșare, după ce responsabili americani au constatat că informația pe care fusese construită misiunea era greșită. CNN nu a precizat ce transporta în realitate nava și nici care era destinația acesteia.
Relatări independente publicate vineri pe baza investigației CNN confirmă că armata americană ajunsese aproape de interceptarea navei chineze din cauza informației eronate produse cu ajutorul AI.
Cum ar fi inventat AI informația despre componentele nucleareProblema ar fi pornit în momentul în care un analist militar a folosit un chatbot pentru a căuta informații despre o navă chineză menționată într-un alt raport, realizat de Comandamentul pentru Operațiuni Speciale al SUA în Pacific.
Nu este clar dacă sistemul AI folosit era un produs comercial sau un instrument dezvoltat special pentru armata americană.
Chatbotul ar fi combinat informațiile clasificate din raport cu date disponibile public pe internet și ar fi ajuns la concluzia falsă că nava transporta componente nucleare.
Analistul a folosit apoi din nou instrumentul AI pentru a compila informațiile într-un nou raport de intelligence, care a fost distribuit pe canalele armatei americane.
Semnal de alarmă privind AI în operațiunile militareSurse citate de CNN susțin că armata americană folosește tot mai mult inteligența artificială inclusiv în operațiuni de identificare și selectare a țintelor, în timp ce regulile privind supravegherea umană rămân o problemă sensibilă.
Incidentul apare într-un moment în care riscurile utilizării AI în sistemele militare sunt discutate tot mai intens la nivel internațional. Experți americani și chinezi au propus chiar în această săptămână reguli de siguranță inspirate din mecanismele de control al armelor nucleare, inclusiv menținerea controlului uman asupra deciziilor critice și canale directe de comunicare pentru situațiile în care AI ar putea provoca o escaladare accidentală.
Armata Statelor Unite pregătește transferul unor drone MQ-9 Reaper aflate în prezent sub comanda forțelor americane din Africa către comandamentul responsabil de America de Sud, într-o nouă consolidare militară a Washingtonului în regiune. Mutarea are loc înaintea unor operațiuni antidrog și antiteroriste anticipate, care ar putea include și acțiuni în Ecuador, potrivit CNN.
Șase surse familiarizate cu planificarea militară au declarat pentru CNN că dronele MQ-9 Reaper urmează să fie mutate de la US Africa Command către US Southern Command, comandamentul american care acoperă America Latină și Caraibele.
Nu este clar câte aparate vor fi transferate, însă una dintre surse afirmă că ar putea fi vorba despre „majoritatea” dronelor MQ-9 aflate la dispoziția comandamentului din Africa. Dronele Reaper sunt folosite atât pentru culegerea de informații și supraveghere, cât și pentru executarea unor lovituri de precizie.
Potrivit surselor CNN, transferul precedă operațiuni antidrog și antiteroriste anticipate în America de Sud, iar printre scenariile discutate se află și posibile acțiuni în Ecuador. Washingtonul și Quito au început deja în acest an operațiuni militare comune împotriva organizațiilor desemnate drept teroriste de autorități.
SUA își mută atenția militară spre emisfera vesticăDecizia se înscrie într-o repoziționare mai amplă a priorităților militare americane sub administrația Donald Trump.
Strategia Națională de Apărare a SUA pentru 2026 stabilește apărarea teritoriului american drept prima dintre principalele direcții strategice și prevede explicit intensificarea acțiunilor împotriva organizațiilor de narcotrafic din emisfera vestică. Documentul spune că Pentagonul urmărește să dezvolte capacitatea statelor partenere de a combate aceste grupări, dar își păstrează și posibilitatea unor acțiuni unilaterale.
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a promovat în ultimele luni cooperarea militară cu statele din America Latină. În august, el a indicat Ecuador, Honduras, Guatemala, Jamaica și Columbia printre țările care cooperează cu Washingtonul împotriva așa-numiților „narco-teroriști”.
Operațiuni cu drone și lovituri asupra traficanțilorPrezența americană în regiune a crescut deja semnificativ. Anul trecut, SUA au trimis în Caraibe drone MQ-9, avioane de luptă F-35 și cel puțin un avion de atac AC-130, în cadrul campaniei împotriva ambarcațiunilor suspectate că transportă droguri.
Statele Unite au desfășurat timp de luni întregi atacuri asupra unor presupuși traficanți de droguri în Caraibe și estul Pacificului, operațiuni care au provocat cel puțin 230 de morți. Eficiența pe termen lung a campaniei asupra fluxurilor de droguri a fost însă pusă sub semnul întrebării de oficiali din domeniul aplicării legii și de experți consultați de CNN.
Washingtonul și-a modificat parțial tactica în ultimele săptămâni, interceptând mai multe ambarcațiuni, reținând echipajele și predându-le statelor partenere înainte de distrugerea vaselor. SUA nu au abandonat însă loviturile: armata americană a anunțat că trei persoane aflate la bordul unei presupuse ambarcațiuni de trafic de droguri au fost ucise într-un atac desfășurat în Caraibe pe 9 septembrie.
Mutarea dronelor din Africa are însă și un cost operațional. Mai multe surse citate de CNN și-au exprimat îngrijorarea că retragerea unor MQ-9 ar putea îngreuna operațiunile americane împotriva unor grupări precum ISIS și al-Shabaab, care continuă să fie active pe continentul african.
Rapid a încheiat în forță meciul cu FC Argeș din etapa a 10-a a SuperLigii, iar ultima fază importantă a partidei i-a aparținut lui Andrei Șucu.
Fiul patronului Dan Șucu a fost trimis pe teren în minutul 90+4, în locul lui Stojilkovic, iar în același minut a reușit să marcheze pentru 3-1, după o pasă a lui Vladan Bubanja.
A fost primul gol înscris de Andrei Șucu în SuperLiga pentru echipa de seniori a Rapidului.
Fotbalistul, născut pe 26 decembrie 2008, are 17 ani și evoluează ca mijlocaș. Șucu junior își făcuse debutul oficial pentru Rapid în mai 2025, într-un meci cu Universitatea Cluj, încheiat 2-2. În ultimele sezoane, el a fost integrat treptat în lotul primei echipe și a fost convocat și la naționala României U18.
Rapid urcă temporar pe primul locÎnaintea partidei de vineri, Rapid era pe poziția a doua în SuperLiga, cu 18 puncte după nouă etape, la două puncte în spatele liderului Dinamo. Giuleștenii aveau cinci victorii, trei remize și o singură înfrângere.
Victoria cu FC Argeș duce echipa pregătită de Daniel Pancu la 21 de puncte, astfel că Rapid trece temporar pe primul loc, cu un punct peste Dinamo. Formația din Ștefan cel Mare își joacă partida etapei duminică, împotriva Farului Constanța.
Rapid traversează un start bun de sezon. În etapa precedentă, giuleștenii câștigaseră tot pe teren propriu, 2-1 cu FC Voluntari, iar înaintea rundei a zecea aveau una dintre cele mai bune defensive din campionat, cu doar cinci goluri primite.
Fiul acționarului majoritar al RapiduluiAndrei Șucu este fiul mai mic al lui Dan Șucu, acționarul majoritar al Rapidului. Omul de afaceri a intrat în acționariatul clubului giuleștean în 2022, iar implicarea familiei în fotbal a pornit inclusiv de la pasiunea celor doi fii ai săi pentru acest sport.
Andrei a crescut în academia Rapidului și s-a pregătit în ultimii ani în repetate rânduri alături de echipa mare. În vara acestui an, președintele și acționarul minoritar Victor Angelescu confirma că tânărul se află printre jucătorii urmăriți pentru lotul primei echipe.
„Sunt mândru să anunț că, începând de acum, interzic accesul la Casa Albă pentru CNN, MSNOW (fostul MSNBC) și Politico, ca urmare a faptului că difuzează constant știri false!”, se arată în mesajul publicat de Trump pe platforma sa de socializare, potrivit Associated Press.
Decizia privind CNN este considerată deosebit de importantă deoarece postul face parte din grupul de cinci televiziuni care asigură rotația pentru deplasările președintelui și care monitorizează non-stop activitatea liderului executivului.
Conflictele lui Trump cu presaNoua decizie continuă seria de măsuri punitive îndreptate împotriva presei. În februarie 2025, președintele i-a exclus pe jurnaliștii agenției Associated Press din Biroul Oval, de la bordul aeronavei Air Force One și de la alte evenimente de presă restrânse, după ce agenția a refuzat să adopte decizia sa de a redenumi Golful Mexic.
De la revenirea la Casa Albă, Donald Trump a intrat în conflict cu mai multe publicații, deschizând proces împotriva unor publicații precum The New York Times, The Wall Street Journal și BBC.
„Vor urma și alte instituții media”„Instituțiile de presă nu ar trebui să aibă posibilitatea de a publica sau de a relata în mod constant ficțiuni și minciuni atunci când relatează despre Președintele Statelor Unite, despre Administrația Trump sau despre Statele Unite ale Americii. Vor urma și alte instituții media care propagă știri false”, a mai transmis președintele Trump.
