Niciodată nu ştii prin ochii cui te priveşte Dumnezeu, hazardul sau destinul. Poate prin ochii unui tată, abandonat la un azil de bătrâni. Poate prin ochii unor bunei de pe o fotografie, trecuţi în lumea celor drepţi, ai căror morminte au fost înghiţite de uitare. Sau poate prin ochii unor copii bolnavi, fie şi necunoscuţi, dar ai căror suferinţe mai pot încă fi alinate... În această situaţie fiecare poate face alegerea – să ignore sau să se implice.