Decizia a fost propusă de Comitetul de Competiții al Confederației și vizează creșterea numărului de participante în faza principală în Liga Campionilor Asiei de la 24 la 32 de cluburi, potrivit unui comunicat remis marți. Formatul va rămâne împărțit în două regiuni – Est și Vest – fiecare cu câte 16 echipe.
Potrivit forului asiatic, extinderea are ca obiectiv oferirea mai multor oportunități cluburilor de top din regiune, dar și stimularea performanței și profesionalizării în campionatele interne.
Totodată, Confederația Asiatică de Fotbal intenționează să modifice sistemul de calificare în fazele eliminatorii, însă aceste schimbări vor intra în vigoare după sezonul 2026/2027.
Astfel, primele șase clasate din fiecare regiune se vor califica direct în optimile de finală, în timp ce echipele de pe locurile 7-10 vor disputa un nou baraj („Knockout Stage Playoff”).
În acest nou sistem, formațiile mai bine clasate vor beneficia de avantajul terenului propriu, iar câștigătoarele duelurilor vor completa tabloul optimilor. Totuși, din cauza calendarului competițional aglomerat la nivel global, acest baraj nu va fi introdus imediat, fiind planificat pentru sezoanele următoare.
Reprezentanții forului asiatic susțin că reforma va contribui la creșterea competitivității și la extinderea reprezentării geografice, consolidând poziția competiției în peisajul fotbalului mondial.
Noile modificări urmează să fie aprobate oficial de Comitetul Executiv înainte de a intra în vigoare.
Potrivit acestuia, imobilul revine în patrimoniul orașului, după un proces îndelungat care a inclus litigii și blocaje în instanță, în ciuda faptului că Primăria ar fi redobândit clădirea în acte în urmă cu aproximativ doi ani și jumătate.
„Vila de pe Loga 52 e una dintre casele cu poveste încâlcită și dubioasă din centru Timișoarei ajunsă după anii 90 în mâinile celor care au luat ilegal multe din imobilele istorice și le-au mutilat. Noi vom face aici grădiniță”, a declarat Fritz.
Edilul a mai precizat că decizia evacuării vine în urma refuzului persoanelor care ocupau imobilul de a părăsi clădirea, în pofida demersurilor legale.
„E un act de dreptate și de însănătoșire a noastră, ca o comunitate care vede că legea e lege pentru toți. Vă promit că indiferent de cât de lung e drumul pentru dreptate nu o să mă dau bătut niciodată atunci când e vorba de Timișoara”, a mai spus primarul.
Conform acestuia, clădirea urmează să fie transformată în grădiniță.
Potrivit Poliției Vrancea, scandalul a fost sesizat autorităților luni după-amiaza, în jurul orei 16:00, prin apel la112. Era vorba de un conflict spontan între mai multe persoane, în comuna Vizantea-Livezi, județul Vrancea.
Polițiștii care au mers la fața locului au sesizat că la conflict participă peste 10 persoane și acesta a izbucnit pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
În timpul intervenției, un polițist a fost lovit în zona capului cu o piatră, aruncată spre grup de către unul dintre participanți.
Ulterior, polițistul s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală, unde s-a stabilit că necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale, fiind în afara oricărui pericol.
Persoanele implicate au fost conduse la sediul poliției pentru audieri.
În urma verificărilor efectuate, persoana bănuită de comiterea faptei de ultraj a fost identificată ca fiind o femeie de 34 de ani, din comuna Răcoasa.
Polițiștii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice și lovirea sau alte violențe. De asemenea, în cauză a fost întocmit dosar penal pentru ultraj, cercetările fiind continuate de către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu. În baza probatoriului administrat, marți, Parchetul de pe lângă Judecătoria Panciu a dispus față de femeie măsura preventivă a controlului judiciar pe o perioadă de 60 de zile.
Privită sentimental, Transilvania e a noastră, privită istoric, e o succesiune de stăpâniri, analizată din perspectiva dreptului internațional, e un dosar voluminos, complicat pentru unii, clar pentru alții, rescris de imperii, consfințit prin tratate, contestat prin arbitraje și închis juridic abia după al Doilea Război Mondial, dar Transilvania e tot a noastră.
Înainte de epoca tratatelor moderne, Transilvania a fost un teritoriu aflat mereu între centre de putere, un spațiu inter-imperial de frontieră și de tranziție.
În Antichitate, acest spațiu era locuit de daci, organizați în structuri proprii, iar după cucerirea romană din anul 106 a fost integrat în Imperiul Roman. Această etapă a lăsat o amprentă esențială, romanizarea, care va sta la baza formării populației românești.
În secolele care au urmat, Transilvania a fost un spațiu de trecere și de așezare, peste care au trecut diferite populații migratoare, însă populația locală nu a dispărut, ci s-a adaptat, păstrându-și organizarea și continuându-și existența.
Maghiarii au ajuns în această parte a Europei la sfârșitul secolului al IX-lea, dar Transilvania nu i-a așteptat ca un teritoriu fără trecut, ci i-a întâmpinat ca un spațiu deja locuit de oameni care își aveau rădăcinile acolo.
În Evul Mediu, Transilvania a făcut parte din Regatul Maghiar, având statut de voievodat, ceea ce însemna că se afla în sfera politică a coroanei ungare, chiar dacă își păstra o organizare distinctă.
După înfrângerea de la Mohács, din 1526, vechea ordine a regatului ungar a început să se destrame, iar soarta Transilvaniei a intrat într-o nouă logică de putere.
OPINIE. Eliza Ene Corbeanu: Transilvania va fi întotdeauna RomâniaDin perspectiva dreptului internațional al vremii, momentul decisiv vine după 1541, când Transilvania nu mai apare ca o bucățică a vechiului regat, ci ca Principat aflat sub suzeranitatea Înaltei Porți.
Cu alte cuvinte, statutul ei juridico-politic se schimbă: Transilvania își păstrează instituții proprii și o anumită autonomie, dar intră în sfera de autoritate a Imperiului Otoman, însă, locul ei în Europa nu mai este acela al unui voievodat legat de Ungaria medievală, ci al unui principat prins între puteri, obligat să supraviețuiască sub puterea unei suveranități limitate.
După ce puterea otomană a început să slăbească, iar austriecii au ocupat Transilvania începând din 1685, statutul politic al Transilvaniei s-a schimbat din nou. Diploma Leopoldină din 1691 a pus Transilvania sub autoritatea habsburgică, iar Tratatul de la Karlowitz din 1699 a confirmat-o în planul raporturilor internaționale ale epocii.
În 1848, în toiul revoluției maghiare, s-a încercat alipirea Transilvaniei la Ungaria, iar hotărârea Dietei de la Cluj din mai acel an a dat expresie acelei voințe politice.
Numai că înfrângerea revoluției maghiare din 1848-1849 a împiedicat consolidarea dorinței maghiare, iar Transilvania a rămas, pentru încă două decenii, în interiorul Imperiului Habsburgic.
În 1867, prin reorganizarea dualistă a Imperiului, s-a creat noul cadru statal al Austro-Ungariei, iar Transilvania a fost încorporată în Ungaria, statut menținut până în anul 1918, însă această apartenență nu a șters adevărul istoric- populația majoritară românească a continuat lupta pentru recâștigarea apartenenței la națiunea română.
De aceea, pentru România, chestiunea Transilvaniei reprezenta o problemă de recunoaștere internațională a unei provincii românești ținută captivă într-un cadru politic care nu îi exprima adevărata identitate.
Aici intră în scenă tratatele secrete și, odată cu ele, povestea Transilvaniei capătă aerul unui dosar ascuns și misterios, pentru că, în culisele diplomației internaționale, se creau alianțe și se făceau promisiuni care aveau să decidă soarta acelei bucăți de Românie.
OPINIE. Eliza Ene Corbeanu: Transilvania va fi întotdeauna RomâniaTratatul secret din iulie 1892 dintre România și Austro-Ungaria, urmat de prelungirile succesive până în februarie 1913, arată cât de strâns era prinsă România de Austro-Ungaria, printr-o rețea diplomatică discretă, dar apăsătoare.
Dar în vara anului 1916, dosarul Transilvaniei iese din umbră. Cunoscând intenția guvernului român de a intra în război de partea Antantei, în iulie 1916, la Pless-Silezia, se încheie o convenție militară secretă austro-germano-bulgară, care conținea un plan de atac împotriva României.
Câteva săptămâni mai târziu, în august 1916, la București, România semnează Tratatul de alianță cu Franța, Marea Britanie, Italia și Rusia, intrând într-un alt cadru internațional, care prevedea că, la sfârșitul războiului, ne vom primi Transilvania înapoi, cu condiția ca România să nu încheie pace separată.
Numai că aliații nu au ajutat România așa cum promiseseră și am rămas aproape singuri în fața atacului Puterilor Centrale; armata română a rezistat la Mărășești, Mărăști și Oituz, dar situația devenea foarte grea.
În aceste condiții, România a fost silită să semneze armistițiul de la Focșani în noiembrie- decembrie 1917. Pierdeam…
La 7 mai 1918 s-a semnat Tratatul de pace de la București cu Puterile Centrale și, tot ceea ce sperasem să obținem prin intrarea în război, inclusiv Transilvania, se năruia.
Din perspectiva dreptului internațional, acesta este un punct foarte important pentru că România intrase în război bazându-se pe un tratat care îi promitea Transilvania, dar evoluția militară a împins-o spre armistițiu și o pace separată.
Pentru o vreme, dosarul Transilvaniei părea pierdut, însă, în toamna lui 1918, istoria a întors brusc foaia și, imperiile care păruseră de neclintit, au început să se prăbușească.
La 1 decembrie 1918, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia declară unirea Transilvaniei cu România, moment decisiv din punct de vedere juridic, dar nu suficient în plan internațional.
Alba Iulia a contat enorm, pentru că oferea României ceea ce niciun tratat secret nu-i putea oferi- baza politică și națională a revendicării.
Au urmat tratatele de pace, de la Saint-Germain, Neuilly, Trianon și Sévres, unele dintre ele limitând, însă, „dreptul popoarelor de a dispune de ele însele”, pentru că pacea de după Primul Război Mondial a fost construită pe logica învingătorilor și pe reașezarea strategică a Europei.
În cazul Transilvaniei, documentul cel mai important rămâne Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920, prin care Ungaria recunoștea unirea Transilvaniei, Banatului și Maramureșului cu Vechiul Regat, articolul 27 descriind fără echivoc frontiera româno-ungară.
Așadar, punctul forte al României nu este numai apartenența istorică a Transilvaniei, ci și triplul lanț juridic format din promisiunea de alianță din 1916, voința politică exprimată la Alba Iulia în 1918 și consacrarea internațională de la Trianon în 1920.
Pentru România, Trianonul a însemnat reparația unei nedreptăți și legalizarea internațională a unirii, însă, pentru maghiari, a fost considerat o amputare, un tratat impus, un verdict al învingătorilor, iar ideea revizuirii granițelor a rămas prezentă în viața politică interbelică.
Pe acest fond tensionat ne aflăm în anul 1940, când Europa era deja în plin război, iar echilibrul de putere se schimbase radical în favoarea Germaniei și Italiei.
Profitând de acest context, Ungaria a reluat problema Transilvaniei, iar la 30 august 1940, Germania și Italia au intervenit și au impus ceea ce a fost numit Arbitrajul de la Viena, o decizie prin care partea de nord a Transilvaniei a fost cedată Ungariei.
Din perspectivă juridică, actul a fost prezentat ca un arbitraj, dar contextul politic în care a fost luat, ne arată că România nu a negociat de pe poziții egale și nu a avut libertatea reală de a refuza.
Practic, ceea ce fusese stabilit și recunoscut internațional la Trianon a fost modificat temporar sub presiunea unei noi ordini de putere, create de statele Axei, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Raportat la dreptul internațional, Viena 1940 nu poate fi redusă nici la formula românească a unei simple constrângeri fără relevanță juridică, nici la formula maghiară a unui arbitraj definitiv și legitim.
OPINIE. Eliza Ene Corbeanu: Transilvania va fi întotdeauna RomâniaÎn realitate, a fost o decizie politică lipsită de durabilitate, fiind dependentă de ordinea de război creată de Germania nazistă și Italia fascistă, fapt care și explică de ce a produs efecte imediate, dar n-a putut deveni fundament stabil al noii frontiere.
În cuvinte mai simple – Arbitrajul de la Viena, prin care ciuntiseră un pământ românesc, a funcționat cât au funcționat și cei care l-au impus, iar când forța Axei a dispărut, pretenția Ungariei de paternitate asupra nordului Transilvaniei s-a risipit.
Și am ajuns la ultima mare piesă a dosarului: Tratatul de la Paris din 10 februarie 1947, prin care decizia de la Trianon a fost reconfirmată pe plan internațional de acest tratat, negociat în cadrul Conferinței de Pace din 1946-1947.
După intermezzo-ul din 1940, ordinea juridică europeană postbelică a revenit la soluția din 1920, iar din acel moment, pentru dreptul internațional, dosarul este închis în favoarea României.
Uniunea Europeană a decis să majoreze semnificativ tarifele pentru oțelul importat din afara blocului comunitar și să reducă volumul importurilor fără taxe, într-o mișcare menită să protejeze producătorii europeni de presiunea pieței externe, relatează RTL.
Decizia a fost convenită luni seară de Parlamentul European și Consiliul UE, în urma unei propuneri formulate de Comisia Europeană încă din toamna anului trecut.
Tarife duble și importuri limitateNoile măsuri prevăd o reducere drastică a cotelor de oțel care pot intra în Uniune fără taxe vamale. Astfel, volumul anual va fi limitat la 18,3 milioane de tone, cu 47% mai puțin comparativ cu nivelul din 2024.
Pentru cantitățile care depășesc această limită, tariful de import va crește la 50%, dublu față de nivelul actual de 25%.
Protejarea producătorilor europeniComisarul european pentru comerț, Maroš Šefčovič, a justificat măsurile prin nevoia de stabilitate în sector.
„Aceste măsuri contribuie la stabilitatea atât de necesară de care producătorii noștri au nevoie pentru a prospera în Europa”, a declarat oficialul european.
Decizia vine pe fondul temerilor că piața europeană ar putea fi „inundată” de oțel mai ieftin din afara Uniunii, ceea ce ar afecta competitivitatea industriei locale.
Importuri masive din afara UEÎn 2024, Uniunea Europeană a importat cantități semnificative de oțel din țări precum Turcia, Coreea de Sud, Indonezia, India, China, Ucraina și Taiwan.
Noile reguli vizează tocmai limitarea acestui flux și prevenirea unor dezechilibre majore pe piața internă.
O schimbare de strategie comercialăPrin această decizie, UE transmite un semnal clar privind întărirea politicilor comerciale defensive, într-un context global marcat de competiție acerbă și supraproducție în sectorul siderurgic.
Rămâne de văzut cum vor reacționa partenerii comerciali afectați și ce impact vor avea noile măsuri asupra prețurilor și lanțurilor de aprovizionare din Europa.
București, 14 aprilie 2026. Spitalul Clinic SANADOR aniversează 15 ani de activitate, în care a construit, pas cu pas, capacitatea de a trata în România cazuri complexe și afecțiuni grave, prin intervenții și proceduri medicale de înaltă performanță. Această evoluție a făcut posibil ca tratamente considerate, până nu demult, accesibile doar în străinătate să poată fi realizate astăzi și în România, în condiții de siguranță și la standarde ridicate. Pentru mulți pacienți, acest lucru a făcut diferența.
„În urmă cu 15 ani, am pornit de la o nevoie clară: aceea ca pacienții din România să aibă acces la îngrijiri medicale la standarde înalte, aici, acasă. Ne-am dorit să construim un spital în care medicina să fie practicată integrat, cu rigoare profesională și cu respect pentru fiecare pacient.
De-a lungul acestor ani, Spitalul Clinic SANADOR s-a dezvoltat printr-o viziune constantă de creștere organică, strategică și sustenabilă. A demonstrat, an de an, că poate trata cazuri complexe, că poate integra tehnologia de ultimă generație și că poate susține colaborarea reală între specialități. Nimic din această dezvoltare nu ar fi fost posibil fără oamenii care au construit aici, în fiecare zi, o cultură a profesionalismului, a colaborării și a exigenței.
Vom continua în aceeași direcție, cu responsabilitate și consecvență, pentru a răspunde cât mai bine nevoilor pacienților”, declară Dr. Doris Andronescu, director general și unic proprietar SANADOR.
Îngrijiri integrate și servicii medicale de înaltă performanțăDe la început, direcția a fost clară: fiecare persoană care ajunge aici trebuie să primească tot ceea ce are nevoie într-un singur loc, fără fragmentare și fără întârzieri. În jurul acestei idei a fost construit un model medical în care colaborarea între specialități este parte din practica de zi cu zi, mai ales în cazurile complexe, unde deciziile trebuie luate rapid și coordonat.
Aceeași abordare se regăsește în activitatea Centrului Oncologic SANADOR, parte integrantă a spitalului, unde diagnosticul, tratamentul și monitorizarea sunt coordonate într-un parcurs coerent. Într-un domeniu în care fiecare decizie contează, această continuitate înseamnă șansa de a primi, la timp, conduita corectă.
În acești 15 ani, Spitalul Clinic SANADOR a dezvoltat capacitatea de a trata cazuri de mare complexitate și de a introduce proceduri care au reprezentat premiere pentru sistemul de sănătate din România, inclusiv în domenii precum chirurgia cardiovasculară și chirurgia urologică. Transplantul hepatic de la donator viu rămâne unul dintre cele mai importante repere, o intervenție care presupune nu doar performanță chirurgicală, ci și o infrastructură completă și o echipă capabilă să gestioneze fiecare etapă cu precizie și responsabilitate.
Un rol esențial în susținerea acestor intervenții îl are Secția de Anestezie și Terapie Intensivă de categoria I, cu competențe extinse, singura din sistemul medical privat din România, care permite desfășurarea în condiții de siguranță a unor operații de mare anvergură. Aici se duc, de multe ori, cele mai dificile lupte. Aici se câștigă, în fiecare zi, bătălii pentru viață.
Investiții în echipamente și tehnologiiChirurgia de înaltă complexitate este susținută constant în arii precum chirurgia oncologică, chirurgia generală, chirurgia ginecologică, neurochirurgia și ortopedia și nu numai. Multe dintre aceste intervenții sunt realizate în echipe interdisciplinare, esențiale în patologiile severe, unde colaborarea între specialități devine decisivă.
Toate acestea sunt susținute de investiții continue în tehnologii și echipamente medicale. Spitalul Clinic SANADOR a fost primul spital din România cu un bloc operator complet digitalizat, iar integrarea unor echipamente și proceduri de ultimă generație, de multe ori introduse în premieră, a schimbat modul în care sunt realizate intervențiile și a crescut siguranța pacienților.
În zona de diagnostic, introducerea unor investigații precum PET-CT PSMA, în premieră pentru România, aduce un plus de precizie, esențial în stabilirea tratamentului potrivit. Accesul la informații cât mai exacte permite luarea unor decizii corecte, în timp util.
Dincolo de cifreSpitalul Clinic SANADOR asigură acces continuu la servicii medicale prin Compartimentul de Primiri Urgențe, unde funcționează 26 de linii de gardă. Pacienții pot primi îngrijiri în orice moment, în regim privat, inclusiv în situații critice, care necesită intervenție rapidă și coordonată.
În 15 ani, sute de mii de pacienți au ales Spitalul Clinic SANADOR. Dincolo de cifre, rămâne ceea ce contează cel mai mult: încrederea și rezultatele. Pentru mulți pacienți, diferența a fost decisivă.
În timp, această evoluție a contribuit și la schimbarea așteptărilor pacienților față de calitatea serviciilor medicale din România. Tot mai mulți oameni caută astăzi îngrijiri complete, rapide și sigure.
Dezvoltarea continuă, prin extinderea infrastructurii și integrarea unor noi facilități și tehnologii, cu același obiectiv: acces la îngrijiri medicale de cel mai înalt nivel, fără a fi necesară deplasarea în afara țării.
Pentru că, în fiecare zi, la SANADOR, performanța medicală înseamnă responsabilitate, decizii luate la timp și șansa unor rezultate care pot schimba decisiv evoluția pacienților.
Despre SANADORÎnființat în 2001, SANADOR a cunoscut o continuă dezvoltare organică, în prezent deținând cel mai mare spital clinic multidisciplinar privat din țară, un centru oncologic complex, clinici, laboratoare de analize medicale și puncte de recoltare, radiologie și imagistică medicală de înaltă performanță, situate în București. Spitalul Clinic SANADOR este singurul spital privat din România care asigură o gamă complexă de servicii medicale, inclusiv chirurgie majoră, cu sprijinul Secției ATI de nivelul I, chirurgie cardiovasculară minim invazivă în primul bloc operator complet digitalizat din România și în Laboratorul de Cateterism, dotat cu două angiografe de înaltă performanță, dar și urgențe medicale* și chirurgicale prin Compartimentul de Primiri Urgențe adulți și copii, primul din sistemul medical privat, cu imagistică nonstop, 26 de linii de gardă și flotă proprie de ambulanțe.
*Serviciile de urgență se prestează contra cost.
„Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, conduce delegația României în cadrul unei noi vizite de lucru în Washington DC – Statele Unite ale Americii, în perioada 14-20 aprilie 2026. Obiectivul central al vizitei este consolidarea parteneriatului cu SUA, a poziției macroeconomice a României pe piețele internaționale și participarea la Reuniunea de primăvară a Grupului Băncii Mondiale și a Fondului Monetar Internațional (FMI)”, se arată în comunicatul de presă emis de Ministerul Finanțelor.
În cadrul reuniunii, ministrul Nazare urmează să se întâlnească cu înalți oficiali ai administrației americane precum reprezentanți ai Casei Albe, Departamentului de Comerț și ai Trezoreriei.
De asemenea, sunt programate discuții cu instituții financiare precum Development Finance Corporation și US Exim Bank.
Alexandru Nazare se va întâlni și cu reprezentanți ai unor instituții financiare internaționale, printre care International Finance Corporation, Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare.
„Acestea vizează stadiul portofoliului de proiecte derulate în România, oportunități de finanțare și asistență tehnică, precum și consolidarea parteneriatelor”, se mai arată în comunicat.
În plus, cu ocazia deplasării, ministrul Nazare va face și un turneu de promovare la Washington D.C. și New York, unde ministrul va avea întâlniri cu investitori internaționali și agenții de rating.
„Aceste discuții sunt dedicate prezentării situației macroeconomice a României, a măsurilor de consolidare fiscală, precum și a strategiei de administrare a datoriei publice”, notează comunicatul.
„Vizita reflectă angajamentul Ministerului Finanțelor de a consolida cooperarea cu instituțiile financiare internaționale și de a susține poziționarea României pe piețele globale, în sprijinul stabilității macroeconomice și al finanțării sustenabile a economiei”, se arată în încheierea comunicatului de presă.
Răspunzând la întrebările legate de ce s-ar întâmpla dacă nu s-ar ajunge la un acord până la sfârșitul armistițiului, Trump a declarat:
„Nu vreau să comentez acest lucru, dar nu va fi plăcut pentru ei. În acest moment, nu au loc lupte. În acest moment, avem o blocadă. Ei nu desfășoară nicio activitate comercială… Așadar, în prezent, Iranul nu desfășoară absolut nicio activitate comercială. Și vom menține această situație foarte ușor. Marina lor a dispărut, forțele aeriene au dispărut, radarul lor a dispărut, iar liderii lor au dispărut. Este foarte mult”, a declarat Trump, citat de Gulf News.
Blocadă SUA în Strâmtoarea OrmuzBlocada militară impusă de SUA asupra tuturor porturilor și zonelor de coastă ale Iranului a intrat în vigoare, luni, la ora 10:00 (ora de pe Coasta de Est) (n.r ora României 17:00). Potrivit armatei americane, navele vor avea permisiunea să tranziteze Strâmtoarea Ormuz dacă se deplasează între porturi care nu aparțin Iranului.
Iranul a condamnat blocada impusă de SUA în jurul porturilor sale, calificând-o drept o „încălcare gravă” a suveranității sale, în contextul în care retorica beligerantă a Washingtonului și Teheranului a zguduit o armistițiu fragil.
Aliații NATO, printre care Marea Britanie și Franța, au declarat că nu se vor lăsa antrenați în conflict prin participarea la blocadă, subliniind în schimb necesitatea redeschiderii căii navigabile, potrivit Reuters.
Trump a reiterat poziția Washingtonului legată de amenințările nucleareEl a subliniat în continuare poziția Washingtonului cu privire la ambițiile nucleare ale Iranului, afirmând:
„Iranul nu va avea o armă nucleară… Dacă nu sunt de acord, nu există niciun acord… Nu va exista niciodată un acord. Iranul nu va avea o armă nucleară, iar noi vom recupera totul; fie îl vom recupera de la ei, fie îl vom lua”, a declarat Trump.
O investigație BBC sub acoperire scoate la iveală nereguli grave într-un spital guvernamental din Pakistan, aflat în centrul unui focar de HIV care a afectat sute de copii.
Dovezile indică reutilizarea seringilor și încălcări repetate ale normelor de siguranță (imaginile filmate sub acoperire arată cum pacienții erau injectați prin haine), în ciuda intervențiilor oficiale și a promisiunilor de reformă.
Sute de copii infectațiCel puțin 331 de copii au fost testați pozitiv pentru HIV în orașul Taunsa, provincia Punjab, între noiembrie 2024 și octombrie 2025.
Mulți dintre ei ar fi contractat virusul în urma unor proceduri medicale de rutină efectuate la spitalul public THQ Taunsa.
Cazul lui Mohammed Amin, un băiat de opt ani care a murit la scurt timp după diagnosticare, ilustrează drama familiilor afectate.
Sora lui, Asma, în vârstă de 10 ani, a fost și ea infectată, iar familia suspectează utilizarea unor ace contaminate în timpul tratamentului.
Datele oficiale arată că, în peste jumătate dintre cazuri, modul de transmitere indicat este utilizarea acelor contaminate, în timp ce transmiterea de la mamă la copil a fost confirmată doar în foarte puține situații.
Filmări sub acoperire: practici periculoase continuăDeși autoritățile au anunțat măsuri încă din 2025, o investigație realizată pe parcursul a 32 de ore de filmare sub acoperire a surprins personalul medical reutilizând seringi și manipulând necorespunzător echipamentele.
În cel puțin 10 cazuri, seringile au fost refolosite pentru flacoane multidoză, iar în patru situații medicamentele din același recipient au fost administrate mai multor copii, crescând riscul de infectare.
De asemenea, personalul a fost filmat administrând injecții fără mănuși sterile în zeci de cazuri și manipulând deșeuri medicale fără protecție, încălcând toate regulile de control al infecțiilor.
Specialiștii avertizează că riscul de transmitere rămâne chiar și atunci când acul este schimbat, dacă corpul seringii este contaminat.
Autoritățile neagă responsabilitateaConducerea actuală a spitalului respinge autenticitatea imaginilor sau susține că acestea ar fi fost realizate înainte de schimbarea managementului.
În același timp, autoritățile locale afirmă că nu există dovezi epidemiologice clare care să indice spitalul drept sursa focarului.
Totuși, un raport de inspecție realizat în aprilie 2025 de o misiune comună internațională a identificat aceleași probleme: practici de injectare nesigure, lipsa igienei mâinilor, reutilizarea echipamentelor și condiții precare în secțiile pediatrice.
Cauze sistemice: presiune, lipsuri și practici culturaleExperții susțin că problema depășește un singur spital.
Pakistanul are una dintre cele mai ridicate rate de utilizare a injecțiilor din lume, multe dintre ele – inutile medical.
Presiunea pacienților și lipsa resurselor contribuie la practici riscante.
În spitalele publice, personalul trebuie să gestioneze resurse limitate, ceea ce poate duce la reutilizarea echipamentelor.
Lipsa medicamentelor și a materialelor sanitare este frecventă, iar pacienții sunt uneori nevoiți să-și aducă propriile tratamente.
Reutilizarea seringilor a devenit o normăSituația din Taunsa nu este singulară.
În 2019, un focar similar în orașul Ratodero a dus la infectarea a sute de copii, iar până în 2021 numărul acestora a ajuns la 1.500.
Alte cazuri recente au fost raportate și în Karachi, unde reutilizarea seringilor a fost confirmată oficial drept cauză a infectărilor.
„Ce este în neregulă cu mine?”Pentru copiii infectați, consecințele sunt dramatice.
Asma, una dintre victime, urmează un tratament pe viață și se confruntă cu stigmatizare socială. Alți copii evită să se joace cu ea, iar izolarea devine parte din viața de zi cu zi.
„Ce este în neregulă cu mine?”, își întreabă ea mama.
În ciuda suferinței, fetița spune că își dorește să devină medic, poate pentru a preveni tragedii similare.
Întrebări fără răspunsDeși autoritățile susțin că au intervenit și au emis directive pentru prevenirea infecțiilor, dovezile arată că practicile periculoase persistă.
Cazul ridică semne de întrebare serioase despre siguranța sistemului medical și responsabilitatea instituțiilor, într-un context în care cele mai vulnerabile victime sunt copiii.
