MEDIAFAX a dezvăluit deja (CITEȘTE AICI ÎN EXCLUSIVITATE!) că membrii rețelei au aranjat o audiență a milionarului Fănel Bogoș cu premierul Ilie Bolojan, iar generalul SIE (r) Nicolae Iana – unul dintre cei acuzați că ar fi intermediat traficul de influență – ar fi tras sforile din urmbră, lăudându-se cu ”relații în cele mai înalte cercuri”.
Potrivit surselor noastre, numele lui Iana apare în stenogramele dosarului Vanbet, alături de politicieni și funcționari de rang înalt, într-un context în care se discută despre presiuni, intervenții și tentative de influență asupra unor decizii oficiale. El se folosea de eurodeputatul Rareș Bogdan și se lăuda că-l poate âdestitui pe șeful DNA, Marius Voineag.
Potrivit documentelor consultate de MEDIAFAX, fostul general SIE Nicolae Iana este menționat ca personaj central într-o rețea de influență descrisă de procurori în dosarul privind afaceristul Fănel Bogos, patronul Vanbet. Din stenograme reiese că acesta ar fi menținut legături cu mai multe persoane cu funcții publice, pe care le-ar fi contactat pentru a obține avantaje în favoarea firmelor sale.
Surse judiciare susțin că Bogos ar fi apelat la un „sistem relațional” în care apăreau nume precum Cristian Bălan, Constantin Dănuț Hanț , Silviu Pîrvu-Ularu, Cătălin Antohe și Nicolae Iana. Acesta din urmă, fost cadru al Serviciului de Informații Externe, ar fi acționat ca intermediar între mediul de afaceri și anumite persoane din politică.
În declarațiile martorilor, Mihai Ponea, directorul DSVSA Vaslui, afirmă că ar fi fost contactat de europarlamentarul Rareș Bogdan, care i-ar fi solicitat o întâlnire pentru a discuta despre compania Vanbet, „la rugămintea unor prieteni din SIE”. Martorul susține că i-ar fi explicat situația și că Rareș Bogdan ar fi precizat că „va transmite mai departe” concluziile discuției.
În stenogramele din 27 august 2025, Nicolae Iana apare discutând telefonic cu Rareș Bogdan, propunându-i o întâlnire „într-un loc privat, unde nu se pot face fotografii”, menționând că dorește să îi prezinte „niște tineri pensionari din servicii secrete”, pe care ar fi vrut să-i integreze „într-un sistem relațional de influență”.
De altfel, potrivit surselor MEDIAFAX, numele procurorului-șef al DNA, Marius Voineag este menționat într-o altă convorbire interceptată, în care interlocutorii ar discuta despre „punerea de tălpi” unor persoane cu funcții înalte.
La data de 2 septembrie 2025, la ora 12:44, Nicolae Iana a fost contactat telefonic de către Ionel Mircea Baciu. În acel moment, generalul SIE (r) l-a întrebat îPe Baciu dacă mai este interesat de destituirea (”Să punem niște tălpi, niște frâne la două persoane!”) a două persoane, una dintre acestea fiind Marius Voineag, procuror șef DNA.
Baciu i-a spus lui Iana că nu mai e de actualitate ”decapitarea” lui Voineag, adăugând că “au și ei loc la masa bună acuma!”
Nicolae Iana: Noi ultima oară când ne-am văzut în februarie, mie mi-ai zis să punem niște tălpi, niște frâne la două persoane! Mai e de actualitate sau au devenit și ei eroi, de aia te-ntreb?
Ionel MIrcea Baciu: Nu, nu, nu, nu cu Adi, nu cu Adi, cu V-ul, cu ăsta care ai zis că…ai….! (coboară tonul vocii) … cu Voineag (Marius Voineag- procuror șef DNA)și cu ălălaltul mă, dacă…! Au și ei loc la masa bună acuma!
Nicolae Iana: Au căpătat loc la masa bună?”
Și aceasta e doar o mostră dintr-o convorbire telefonică din care rezultă că Iana pretindea că are o mare influență astfel încât să determine destituirea unor persoane cu funcții înalte în cadrul aparatului de Justiție
Lucrările pe secțiunea Zimbor – Poarta Sălajului a Autostrăzii A3 au ajuns la un stadiu fizic de aproximativ 90%. Constructorul român Spedition UMB a mobilizat cu 622 de muncitori și 180 de utilaje, anunță Cristian Pistol.
Pe aproximativ 10 km din cei 12,24 km ai acestei secțiuni a fost deja așternut asfalt, iar echipele lucrează în prezent punctual la structuri, terasamente și lucrări de consolidare.
Același constructor este mobilizat cu 100 de muncitori și 50 de utilaje la Nodul Românași, unde stadiul lucrărilor a ajuns la 20%. Finalizarea acestui nod rutier, care va asigura descărcarea traficului de pe autostradă, va face posibilă deschiderea circulației pe secțiunea Zimbor – Poarta Sălajului în prima parte a anului viitor.
Tot în 2026, după finalizarea lucrărilor la cele două viaducte construite de asocierea Ozaltin-Ilgaz-Visio Construct pe subsecțiunea Nădășelu – Mihăești, circulația va putea fi deschisă între Poarta Sălajului și Târgu Mureș pe o distanță de 145 km.
Contractele, cu o valoare totală de 905 milioane de lei (fără TVA), sunt finanțate în prezent prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Există voci care susțin scoaterea operei lui Mihail Sadoveanu din programa școlară. Deci, pentru că vă e cunoscută în profunzime nu doar opera, ci și viața scriitorului, ce înseamnă Mihail Sadoveanu astăzi?
Ca să-l citez pe academicianul Eugen Simion, înseamnă însăși literatura română. La una din aparițiile sale unde a primit titlul de Doctor Honoris Causa, Eugen Simion a spus următorul lucru:„Fraților, noi nu putem să-l scoatem pe Sadoveanu din literatura română, deoarece acest lucru ar produce o mare gaură în literatură”.
Dacă acest monstru sacru, un extraordinar literat și critic literar, a spus asta, atunci nu poți trece peste opera sadoveniană. Oricât ar încerca unii oameni să-l sape, să-l arunce la groapa istoriei! Precum vorbesc despre Sadoveanu doar cei care habar nu au de scrierile sale, care nu l-au citit și nu l-au cunoscut – nici scriitorul, nici omul… prin prisma istoriei, desigur.
Toată opera lui Sadoveanu, dedicată țăranilor româniOpera sa numără peste 100 de volume, printre care Baltagul, Creanga de aur, Împărăția apelor, Zodia Cancerului sau vremea Ducai Vodă, Hanul Ancuței, Divanul persian, trilogia Frații Jderi sau perla romanelor istorice, Nicoară Potcoavă. Iar cele șase romane istorice, care sunt unice, precum a spus Nicolae Iorga, reprezintă o parte din istoria poporului nostru. Cum să rupi o bucată din istorie? Și, mai ales, de ce?
George Călinescu a spus cam așa: „Dacă Ștefan cel Mare s-ar scula din mormânt și ar vorbi cu noi, nu l-am înțelege. Dar cu Mihail Sadoveanu s-ar înțelege”. În limba unică pe care a făcut-o nemuritoare în scrierile sale. Toată opera lui Sadoveanu a fost dedicată țăranilor români, clar și limpede. Deci, părerea mea modestă: este imposibil să-l elimini pe Sadoveanu din literatura română!
De unde credeți că vin aceste atacuri și contestări?E drept, s-au încercat, din 1995 și până astăzi, tot felul de atacuri, chiar și politice. De exemplu, acest Mihail Neamțu, care habar nu are de opera literară a lui Sadoveanu. Exact pe considerentul descris de poetul nostru național în Scrisoarea I: „Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?”
Iar, din punct de vedere al „corectitudinii politice”, pot da un exemplu. Acum se cheamă „connaisseur”, să spunem așa, cineva care se dă mare cunoscător de politică: Andrei Caramitru, un puști care uită că tatăl său a recitat cu atâta plăcere și a imprimat la Electrecord versurile lui Sadoveanu… Și tocmai acest puști, care a plecat în Elveția la 18-19 ani și n-a citit mai nimic din opera lui Sadoveanu, îl face praf pe marele scriitor.
A mai încercat cineva în trecut, o suplinitoare, să demonstreze că Baltagul propagă violența în familie. Fără succes. Ei bine, aceștia sunt contestatarii! Nenorocirea cea mare este că cei care aruncă cu noroi sunt exact cei care nu l-au citit și nu îi știu viața. Sau nu suficient încât să ia o notă reală de trecere la literatura română.
A făcut Mihail Sadoveanu, omul implicat politic, și compromisuri?Intelectualii acelor vremuri erau constrânși să se conformeze pentru a putea publica sau pentru a supraviețui chiar. Iar Sadoveanu avea în spate o familie întreagă, cu 11 copii… Iar el a fost – cum să spun – un trofeu al acelei epoci. Compromisurile pe care le-a făcut la vremea respectivă… dacă sunt de criticat, pot fi criticate, dar prin prisma vremurilor de atunci, nu a celor de-acum.
Este stigmatizat, dar există arhivele – Sadoveanu nu a fost niciodată membru PCR. A avut carnet de membru doar pentru Partidul Muncitoresc. Și nu a fost președintele Marii Adunări Naționale! A fost președintele Adunării Deputaților până în 1948, instituție aprobată de regele Mihai. Iar după 1948, el a fost simplu membru în Marea Adunare Națională.
Apoi, având respectul fantastic al lui Gheorghiu-Dej, el, Sadoveanu, nu a fost numit niciodată „tovarășul Sadoveanu”. Toți îi spuneau „bădie Mihai”.
Putem vorbi, în perioada implicării sale politice, și despre fapte onorabile, nu doar despre compromisuri?Nu se publică nicăieri faptele bune pe care le-a făcut Sadoveanu în timpul comunismului. Nu cred că este corect să înfierăm un scriitor pentru această coabitare cu lumea politică în acele vremuri. Foarte mulți călugări au fost scoși din închisoare de Sadoveanu, multe mănăstiri au fost salvate să nu fie închise.
Maria Tănase, ajutorul scriitorului și… ChiraȘtiți ce ajutor a însemnat Sadoveanu pentru Maria Tănase, în niște vremuri cumplite pentru ea? Nu avea voie să cânte nicăieri ca să-și câștige pâinea, era interzisă peste tot. Legionarii au spart matrițele discurilor de la Electrecord, pierzându-se înregistrările originale, iar comuniștii o bănuiau de spionaj pentru British Intelligence. Mai putea cânta doar la nunți.
Au fost martori lăutari vechi, precum Fărâmiță Lambru sau Luca naistul și în mod sigur generațiile care le-au urmat în familii cunosc povestea! Ei bine, Mihail Sadoveanu a convins-o pe Constanța Crăciun, ministrul de atunci al culturii, despre ce însemna cu adevărat Maria Tănase, iar artista a primit apoi medalia muncii. Nu medalia conta, cât banii care veneau odată cu ea și care îi asigurau traiul. Din acel moment, Maria Tănase a avut din nou contracte.
Mi-a povestit mama… când a primit banii, Maria Tănase a mers la Vovidenia, lângă mănăstirea Neamț, unde era și casa de vacanță – azi muzeul Sadoveanu. A intrat în salon, s-a pus în genunchi și i-a sărutat mâna bunicului. Mai târziu, i-a dăruit un pui de căprioară, se numea Chira.
„Cât a putut să facă bine, a făcut”Alt exemplu este Ionel Pop, autorul „Povestirilor de vânătoare”, un intelectual cu greutate și prieten bun al lui Sadoveanu. A fost condamnat la 10 ani de pușcărie, fiindcă făcea parte din Partidul Țărănesc. După doi-trei ani, Sadoveanu a reușit să-l scoată din închisoare. Dar i se ridicaseră toate drepturile de practică… era un avocat extraordinar!
Sadoveanu i-a spus: „Ionele, apucă-te de scris!” I-a mijlocit colaborarea la revista Vânătorul, a început să publice povestiri de vânătoare, apoi a continuat să scrie cu contracte. Cât a putut să facă bine, a făcut. Nu era nici el Dumnezeu…
L-a ajutat adesea respectul pentru „bădia Mihai”Sau… Păstorel Teodoreanu, epigramistul care a făcut pușcărie din cauza epigramelor sale. Fratelui său, Ionel Teodoreanu, Sadoveanu i-a fost naș de cununie. Păstorel făcea epigrame dure împotriva comuniștilor. Vă dați seama: în timpul comunismului să ieși la masă și să spui epigrame împotriva partidului? I-au dat șase ani de pușcărie. După un an, un an și jumătate – nu rețin exact – Sadoveanu a reușit să-l scoată. Nu era ușor, mai ales că, pe atunci, pentru orice om exista „secția cadre”, un un adevărat gestapo. Iar Sadoveanu risca mult, însă bătrânețea lui și respectul tuturor față de „bădia Mihai” l-au salvat de multe ori.
Omul care a salvat mănăstirea NeamțDacă nu exista Mihail Sadoveanu, astăzi nu mai exista Mănăstirea Neamț. În timpul lui Gheorghiu-Dej a fost inițiat un proiect prin care urma să fie desființată mănăstirea, iar lăcașul să devină muzeu.
Martor este părintele Mihai Daniliuc, de la Vovidenia, Vânători-Neamț. Se pregătiseră camioanele pentru a-i împrăștia pe călugări în alte mănăstiri și a transforma locul în muzeu medieval.
A fost o delegație care s-a deplasat la Mănăstirea Neamț, formată din greii României: Gheorghiu-Dej, Chivu Stoica, Leontin Sălăjan și Bodnăraș, șeful armatei.
Iar Sadoveanu le-a spus: „Nu puteți face acest lucru pentru că tăiați rădăcini creștine. Lăsați-i pe călugări acolo! Mănăstirea nu mai e vie închisă, iar românii au nevoie de mănăstiri deschise, pentru a putea demonstra continuitate pe aceste locuri”. Intervenția sa de atunci a oprit planul de evacuare a monahilor, iar mănăstirea a rămas lăcaș de rugăciune, nu muzeu, chiar dacă Dej o restaurase pentru această nouă menire, cu o sumă uriașă pentru acele vremi – 14 milioane de lei. Cea mai mare restaurare din istoria Mănăstirii Neamț.
La fel, schitul Vovidenia urma să fie transformat în sediul CLF al CAP-ului de la Vânători-Neamț dacă Sadoveanu nu era acolo să se opună.
S-au împlinit 145 de ani de la nașterea sa. Aveți în minte un eveniment, o scriere, un fel anume în care i-a fost adus omagiu scriitorului român?
Acum 4-5 zile, a avut loc o premieră în România. O echipă de la Iași, de la Ateneul din Iași, a venit la București și, la sala Constantin Tănase, a jucat un spectacol, în frunte cu doamna Maia Morgenstern, o actriță de categorie grea, în rolul Victoriei Lipan… M-am dus la spectacol, cu inima strânsă: poate vor fi cinci, șase, șapte rânduri de spectatori, mi-am zis.
Începuse spectacolul când am intrat, era întuneric, am stat în primul rând, unde aveam invitația. La final, am făcut fotografii și am zis să fotografiez și sala. Când am întors camera spre sală, am avut un șoc: până și balconul era arhiplin.
Acest public bucureștean a oferit cel mai frumos cadou posibil pentru Mihail Sadoveanu: sala arhiplină. Copii, tineri, oameni de toate vârstele! Deci, nu ai cum să treci peste opera lui Sadoveanu de vreme ce poporul român nu trece!
Și totuși, cum putem răspunde celor care pun sub semnul întrebării valoarea reală a scriitorului?Voi încerca să nu răspund eu, ci să-i las pe titanii literaturii românești să vorbească. Bine spunea poetul Nichita Stănescu: „Eminescu al prozei, Mihail Sadoveanu a dat nume cu umbră în soare, traducând în limba română toate lucrurile și faptele firii. În afara scrisului său, el a fost un taciturn, aproape un mut. Taciturnia, muțenia lui, aproape că voia să ne spună că, fără vorbirea lui scrisă, scriitorii de după el ar fi rămas mai degrabă niște taciturni și niște muți ai scrisului”.
Iar Nicolae Manolescu, într-un text vizând înțelegerea operei lui Mihail Sadoveanu, scria: „Trebuie desprinsă de pe opera lui Sadoveanu ciuperca monstruoasă a comentariilor plate și stupide, cu mult mai bine înfipte în carnea ei decât acelea inteligente și, în orice caz, cu o mult mai largă forță de convingere”.
Al tuturor, nu al câtorva vociAtunci când Mihail Sadoveanul a încetat din viață, la 19 octombrie 1961, istoricul literar George Călinescu nota: „Omul de toate zilele s-a mistuit lăsând în locu-i simulacrele sale de piatră și de bronz. Ce-a fost al fiecăruia dintre noi a devenit al tuturor. El e acum numai al poporului din care a ieșit”.
Al tuturor, deci… Iar al tuturor nu înseamnă doar câteva voci care nu-și găsesc propria menire decât „sub a numelui lui umbră”.
Banca Națională a României a emis o atenționare publică privind un document fals datat 03.11.2025, intitulat „Pericol crescut privind siguranța juridică – Procură cu autoritate totală”, care circulă pe internet purtând în mod fraudulos sigla și antetul instituției.
Documentul falsificat folosește numele și denumiri reale ale structurilor și angajaților BNR, inclusiv ale Direcției Platforme Digitale și Securitate Cibernetică, precum și date de contact autentice ale băncii centrale, în scopul inducerii în eroare a publicului.
BNR precizează că nu a emis, semnat sau aprobat acest material și că nu deține atribuții legale privind emiterea de avertismente referitoare la acte notariale sau procuri.
Instituția respinge categoric conținutul prezentat în document și reamintește că toate comunicatele oficiale sunt publicate exclusiv pe site-ul www.bnr.ro și pe canalele oficiale de comunicare (X, YouTube, LinkedIn, Instagram, Bluesky).
Banca avertizează că transmiterea, reproducerea sau distribuirea unor documente false emise în numele BNR constituie infracțiuni de fals și uz de fals, sancționate conform Codului penal.
BNR a sesizat deja autoritățile competente pentru investigarea acestei tentative de dezinformare și recomandă publicului să nu dea curs, să nu semneze și să nu redistribuie documentul fals.
Ministrul Transporturilor, Ciprian Șerban, anunță că lucrările de extindere a Aeroportului Internațional Craiova s-au încheiat. Noile elemente de infrastructură vor fi operaționalizate până la finalul anului.
Potrivit ministrului, construcția de la Craiova este cel mai mare terminal regional din România construit de la zero.
„Lucrările de extindere a Aeroportului Internațional Craiova s-au încheiat și, până la finalul acestui an, noua clădire și infrastructura aeroportuară construite urmează să fie operaționalizate. La sfârșitul lunii iulie am fost pe șantierul noului terminal care s-a construit la Craiova, iar lucrările erau în plină desfășurare. La 3 luni distanță, am fost din nou și am văzut cum arată finalizat cel mai mare terminal regional din România construit de la zero”, a transmis Ciprian Șerban.
Noul aeroport va oferi servicii pentru aproximativ 4,5 milioane de locuitori, atât din România, cât și din Bulgaria și Serbia.
„Infrastructura aeroportuară din România s-a modernizat cu fonduri europene, fonduri guvernamentale și fonduri locale ca parte a strategiei noastre de a răspunde trendului de creștere rapidă a adresabilității pasagerilor către transportul aerian, dar și pentru a asigura servicii militare sau medicale la cele mai înalte standarde”, a precizat Ciprian Șerban, ministrul Transporturilor și Infrastructurii.
Premierul României, Ilie Bolojan, a transmis miercuri un mesaj de condoleanțe după moartea lui Emerich Ienei, una dintre figurile legendare ale fotbalului românesc.
Într-o postare pe Facebook, Bolojan a amintit de momentele de glorie pe care Ienei le-a oferit sportului românesc și de legătura specială pe care antrenorul o avea cu orașul Oradea.
„De Emerich Ienei se leagă multe dintre momentele memorabile ale fotbalului românesc din ultima jumătate de secol. Noaptea în care, sub bagheta lui, Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni este un moment pe care microbiștii, indiferent cu ce echipă țin, nu îl pot uita o viață întreagă”, a scris premierul.
Ilie Bolojan a adăugat că în ultimii ani, orădenii îl vedeau adesea pe Emerich Ienei în centrul orașului, „mereu cu un zâmbet în colțul gurii”.
„Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească!”, a transmis șeful Guvernului.
Secretarul de stat Clara Staicu a avut la Sarajevo consultări politico-diplomatice cu ministrul adjunct al afacerilor externe al Bosniei și Herțegovinei, Josip Brkić, discuțiile vizând cooperarea bilaterală și sprijinul României pentru integrarea europeană a Bosniei și Herțegovinei.
Secretarul de stat pentru afaceri europene, Orientul Mijlociu și Africa, Clara Staicu, a avut marți, la Sarajevo, consultări politico-diplomatice cu ministrul adjunct al afacerilor externe al Bosniei și Herțegovinei, Josip Brkic.
Întâlnirea a reconfirmat nivelul foarte bun al relațiilor bilaterale și a oferit prilejul unei treceri în revistă a cooperării în plan politic, economic și sectorial, în contextul implementării Planului de Acțiune pentru 2024-2025 privind colaborarea dintre cele două ministere de externe.
Cei doi oficiali au subliniat importanța intensificării cooperării economice și a dezvoltării unor proiecte comune în domeniul conectivității, inclusiv la nivel regional.
Un punct central al discuțiilor a fost parcursul Bosniei și Herțegovinei spre aderarea la Uniunea Europeană.
Clara Staicu a reafirmat sprijinul ferm și constant al României pentru avansarea Bosniei și Herțegovinei pe calea integrării europene, subliniind necesitatea unui proces de extindere clar, riguros și transparent, care să includă atât statele din Balcanii de Vest, cât și pe cele din Vecinătatea Estică, Republica Moldova și Ucraina.
Oficialul român a reiterat disponibilitatea României de a sprijini Bosnia și Herțegovina prin expertiză și lecții învățate din propriul proces de aderare.
De asemenea, a reafirmat angajamentul României față de securitatea Balcanilor de Vest, menționând rolul țării noastre ca stat lider al misiunii EUFOR Althea, aflată sub comanda generalului-maior Florin Barbu.
Premierul Ilie Bolojan a transmis un mesaj emoționant în memoria fostului antrenor Emerich Ienei, evocând momentele care au marcat istoria fotbalului românesc. Bolojan a amintit de momentele de glorie pe care Ienei le-a oferit sportului românesc și de legătura specială pe care antrenorul o avea cu orașul Oradea.
„De Emerich Ienei se leagă multe dintre momentele memorabile ale fotbalului românesc din ultima jumătate de secol. Noaptea în care, sub bagheta lui, Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni este un moment pe care microbiștii, indiferent cu ce echipă țin, nu îl pot uita o viață întreagă”, a scris premierul, într-un mesaj publicat pe pagina sa de Facebook.
UPDATE Prima reacție a Clubului Steaua, după anunțul morții lui Emeric Ienei
„Un lord al fotbalului. Omul care a făcut ca Steaua să strălucească deasupra întregii Europe, a întregii lumi”, spun reprezentanții clubului Steaua București despre Emeric Ienei, care a murit miercuri la vârsta de 88 de ani.
Reprezentanții clubului spun că Emeric Ienei este cel mai valoros antrenor român din toate timpurile: „Omul care a făcut ca Steaua să strălucească deasupra întregii Europe, a întregii lumi”.
UPDATE ”Obosește puțin mai repede”. Ce spunea Bölöni despre Emeric Ienei cu câteva zile înainte de moartea sa Ladislau Bölöni i-a fost elev maestrului Ienei. El a povestit cu câteva zile înainte ca fostul său antrenor să plece că anii își pun amprenta pe el. „Obosește puțin mai repede, dar în fiecare zi își face plimbarea sa, are banca unde se odihnește. Mulți oameni orădeni îl salută, vorbesc cu el”, a povestit Ladislau Bölöni într-un interviu pentru iAMsport, adăugat că fostul său antrenor și mentor are o bancă pe care obișnuia să se odihnească, pe malul Crișului. Știrea inițială:Legendarul antrenor de fotbal orădean Emeric Ienei a decedat miercuri, la vârsta de 88 de ani. Informația a fost confirmată BIHOREANULUI de cadre medicale, dar și de apropiați ai acestuia.
Decesul legendei fotbalului românesc a fost confirmat și de apropiații acestuia. Cauza decesului ar fi o comoție cerebrală, iar decesul s-a produs în locuința sa din Oradea.
Cele mai importante momente ale carierei lui Ienei se leagă de echipa „roș-albastră”, pe a cărei bancă s-a aflat ca „principal” în nu mai puțin de 6 rânduri, prima dată în 1975, ultima dată în 2000. De asemenea, a fost, printre altele, și selecționer al României în două mandate (1986-1990 și 2000), dar și al Ungariei (1992-1993).
Cine a fost Emeric IeneiNăscut pe 22 martie 1937, la Agrișu Mic, Ienei a fost jucător și apoi antrenor, devenind cunoscut pe plan internațional în 1986, când a cucerit Cupa Campionilor Europeni cu Steaua București – primul (și singurul) trofeu european major al unei echipe de club din România. În cariera de selecționer, a calificat naționala României la Cupa Mondială din 1990, iar ulterior a condus-o până în sferturile de finală la EURO 2000.
Ca fotbalist, a evoluat pentru Flamura Roșie Arad (UTA), Steaua București și Kayserispor. Ca antrenor, a avut mai multe mandate la Steaua și două la prima reprezentativă, rămânând un reper pentru sobrietatea stilului, rigoarea tactică și modul în care a impus disciplina în vestiar.
Despre performanțele din anii 80′„Rezultatele bune din a doua jumătate a anilor ’80 au ridicat valoarea tuturor jucătorilor. Vrând-nevrând deveneau cu toții mai buni cu fiecare meci european pe care îl disputam, datorită experienței și a încrederii. Vedeau că se poate, că e posibil să-i batem pe toți, indiferent că ar fi fost francezi, spanioli sau italieni. Generațiile mai vechi n-aveau suficiente meciuri, le lipsea experiența. Mă gândeam și eu ce să le zic, căutam un discurs care să mai scadă presiunea, să-i mai relaxeze pe jucători. Le-am spus: „Jucați, măi băieți, fără frică! Ce vă pot face dacă voi vă propuneți să jucați fotbal? Gagicile n-au cum să vi le ia, banii nici atât, că aveți câte trei dolari pe zi, nici n-ar vrea străinii să vi-i fure! În cel mai rău caz puteți să pierdeți meciul, mai rău de atât n-are ce să fie!”, declara Emerich Ienei.
