Europa, China, Japonia și Coreea de Sud se pregătesc de ani întregi pentru ceea ce este descris adesea drept o „bombă demografică”: tot mai puțini copii, tot mai mulți pensionari și o populație activă care se micșorează.
Daron Acemoglu spune însă că ecuația economică ar putea fi mult mai complicată decât atât.
Într-o cercetare publicată în această vară împreună cu economiștii David Autor, Keelan Beirne și Andrew Scott, laureatul Nobel contestă una dintre cele mai răspândite presupuneri din economie: aceea că scăderea natalității trebuie să ducă, aproape mecanic, la o creștere economică mai slabă.
Analizând evoluțiile demografice și economice din ultimele aproximativ șapte decenii, cercetătorii ajung la o concluzie surprinzătoare: țările cu natalitate mai redusă au înregistrat, în medie, o creștere mai rapidă a PIB pe adult de vârstă activă. În Statele Unite, regiunile cu o natalitate mai scăzută au cunoscut și o creștere mai rapidă a salariilor. Studiul nu identifică, în datele istorice analizate, un efect negativ asupra creșterii PIB agregat sau a veniturilor totale.
De ce „lipsa oamenilor” poate face economia mai productivăExplicația lui Acemoglu este legată de un mecanism economic simplu: atunci când oamenii capabili să muncească devin mai greu de găsit, munca devine mai valoroasă.
Companiile au atunci un stimulent mai mare să investească în tehnologii care permit unui număr mai mic de angajați să producă mai mult.
Cu alte cuvinte, o fabrică ce nu mai poate găsi suficienți muncitori nu este obligată să producă mai puțin. Poate cumpăra utilaje mai performante, poate automatiza anumite operațiuni și poate reorganiza activitatea astfel încât fiecare angajat să devină mai productiv.
Cercetătorii au găsit exact acest tipar. Țările și regiunile cu natalitate mai redusă au produs mai multe brevete pentru tehnologii care economisesc muncă și au înregistrat o extindere mai rapidă a activităților din sectoarele high-tech.
Totodată, autorii identifică o creștere mai rapidă a productivității totale a factorilor de producție, unul dintre indicatorii folosiți de economiști pentru a măsura cât de eficient sunt combinate capitalul, tehnologia și forța de muncă.
Teoria poate fi rezumată astfel:
mai puțini tineri -> forță de muncă mai rară -> salarii și costuri ale muncii mai mari -> stimulente mai puternice pentru automatizare și inovare -> productivitate mai mare.
Acemoglu și colegii săi au încercat inclusiv să separe efectul reducerii populației tinere de simpla scădere a numărului total de locuitori. Concluzia lor este că tocmai diminuarea generațiilor tinere pare să declanșeze o parte importantă a răspunsului tehnologic.
O lume cu mai puțini copiiÎn 1950, la nivel mondial existau aproximativ 3,78 nașteri anual la fiecare 100 de locuitori. În 2025, rata coborâse la aproximativ 1,71. Organizația Națiunilor Unite estimează că populația globală ar putea începe să scadă în a doua jumătate a acestui secol, ceea ce ar reprezenta primul declin demografic global susținut după epidemiile de ciumă din Evul Mediu.
Situația este deja extremă în unele dintre cele mai dezvoltate economii asiatice.
Potrivit datelor prezentate de Acemoglu și colegii săi, China, Japonia și Coreea de Sud se află printre țările cu cele mai reduse rate ale natalității, iar până în 2050 populația acestora ar putea scădea cu aproximativ 20%-30%. În același timp, persoanele de peste 65 de ani ar putea ajunge să reprezinte între 30% și 40% din populație.
Declinul demografic are și costuriTeoria nu înseamnă că îmbătrânirea populației este lipsită de probleme.
Mai puțini angajați raportat la numărul pensionarilor pot pune presiune enormă asupra sistemelor publice de pensii, sănătate și îngrijire a vârstnicilor. Unele localități pot pierde populație până la punctul în care școli, spitale sau infrastructuri locale devin greu de susținut.
Legătura cu noua carte a lui AcemogluArgumentul este cu atât mai interesant cu cât apare aproape simultan cu noua carte a economistului, „What Happened to Liberal Democracy? Remaking a Politics of Shared Prosperity”, publicată în august 2026.
Volumul nu este o carte despre demografie. Acemoglu încearcă să explice de ce democrațiile liberale care au produs decenii de prosperitate și mobilitate socială au ajuns să piardă sprijinul unei părți tot mai mari a populației.
Economistul susține că liberalismul a prosperat cât timp a reușit să ofere trei lucruri: prosperitate împărțită mai larg în societate, servicii publice de calitate și posibilitatea oamenilor de a avea un cuvânt real de spus asupra comunităților și instituțiilor care îi conduc.
În ultimele patru decenii, susține Acemoglu, această promisiune s-a deteriorat: inegalitatea a crescut, serviciile publice s-au degradat în multe state industrializate, iar o parte importantă a clasei muncitoare a ajuns să considere că deciziile economice și politice sunt luate de elite îndepărtate de problemele sale.
Soluția propusă în carte este ceea ce Acemoglu numește „working-class liberalism”, un liberalism orientat din nou spre prosperitatea comună, locuri de muncă bune, comunități puternice și o distribuire mai largă a beneficiilor progresului tehnologic.
Mai puțini muncitori ar putea avea mai multă putereO populație activă mai mică poate modifica raportul dintre angajați și companii.
Când există foarte mulți muncitori disponibili pentru relativ puține locuri de muncă, angajatorii au o putere mai mare de negociere. Când muncitorii devin rari, situația se poate inversa: firmele trebuie să concureze pentru angajați, să le plătească mai mult și să investească pentru a le crește productivitatea.
Aceasta este una dintre explicațiile pentru care cercetarea lui Acemoglu găsește o legătură între natalitatea mai redusă și creșterea salariilor.
Dar rezultatul depinde decisiv de tipul de tehnologie dezvoltat.
Acemoglu avertizează de ani de zile că automatizarea folosită exclusiv pentru eliminarea locurilor de muncă poate reduce salariile și poate accentua inegalitatea. Cercetări anterioare realizate împreună cu Pascual Restrepo au arătat că introducerea roboților industriali în anumite piețe locale americane a redus atât ocuparea forței de muncă, cât și salariile.
Economistul susține acum dezvoltarea unei „AI pro-angajat”: inteligență artificială construită nu doar pentru a substitui oamenii, ci pentru a-i ajuta să execute sarcini mai complexe și mai productive.
Paradoxul este că îmbătrânirea populației ar putea crea tocmai presiunea economică necesară pentru acest tip de tehnologie: dacă oamenii devin resursa rară, companiile au mai multe motive să investească în instrumente care îi fac mai productivi.
România, unul dintre cele mai importante teste ale teorieiCele mai recente proiecții Eurostat estimează că populația României ar putea scădea de la aproximativ 19,04 milioane de persoane în 2025 la 14,4 milioane în 2100, o reducere de aproximativ 24%, dacă ipotezele demografice ale scenariului de bază se confirmă. La nivelul întregii Uniuni Europene, scăderea proiectată este de 11,7%, de la 451,8 milioane la aproximativ 398,8 milioane de persoane.
România se confruntă în același timp cu una dintre cele mai rapide îmbătrâniri din Uniunea Europeană. Între 2005 și 2025, vârsta mediană a populației a crescut cu 8,6 ani, cea mai mare creștere dintre statele membre UE.
Privită prin teoria lui Acemoglu, întrebarea pentru România nu este doar „cum oprim declinul populației?”, ci și una diferită: ce facem cu economia atunci când populația scade?
Întrebarea de pe buletinul de vot este simplă: „Ar trebui Islanda să reia negocierile de aderare cu Uniunea Europeană?” Alegătorii pot răspunde „Da” sau „Nu”.
Dacă tabăra favorabilă câștigă, guvernul primește mandatul politic pentru a relua negocierile începute în urmă cu mai bine de 15 ani. Dacă negocierile se încheie cu un acord de aderare, islandezii ar urma să fie chemați din nou la urne pentru a decide dacă acceptă sau resping condițiile concrete ale intrării în UE.
De ce Islanda negociase deja cu UEPovestea începe în 2009, imediat după devastatoarea criză financiară care a lovit sistemul bancar islandez și a prăbușit coroana.
Islanda a depus atunci cererea de aderare la Uniunea Europeană, iar negocierile au fost deschise oficial în 2010. Procesul a avansat surprinzător de repede tocmai pentru că țara aplica deja o mare parte din legislația europeană.
Până la suspendarea negocierilor, fuseseră deschise 27 de capitole, dintre care 11 erau închise provizoriu. Problemele cele mai dificile – inclusiv pescuitul și agricultura – rămăseseră însă nerezolvate.
După schimbarea guvernului în 2013, procesul a fost înghețat.
Islanda este deja, practic, foarte aproape de UESituația Islandei este diferită de cea a majorității statelor candidate.
Țara este membră a Spațiului Economic European – SEE –, alături de Norvegia și Liechtenstein. Prin acest acord, Islanda participă la piața unică europeană și aplică legislația UE privind libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor. În plus este și membră a spațiului Schengen.
Există însă o diferență politică fundamentală: Islanda trebuie să implementeze o mare parte dintre regulile pieței unice europene, dar nu votează atunci când aceste reguli sunt adoptate la Bruxelles. Acesta este unul dintre principalele argumente ale taberei proeuropene: țara este deja, în mare măsură, „rule-taker”, dar nu „rule-maker”.
Legătura economică este foarte puternică. Uniunea Europeană este cel mai mare partener comercial al Islandei și a reprezentat 53,6% din comerțul său total cu bunuri în 2025. Aproximativ două treimi – 66,5% – din exporturile islandeze de bunuri au mers către UE.
De ce peștele poate decide referendumulParadoxal, principalul obstacol dintre Islanda și UE nu este o mare dispută constituțională, ci ceea ce se află în Atlanticul de Nord: peștele.
Pescuitul este în același timp industrie, simbol național și element central al independenței economice islandeze.
Produsele marine au reprezentat 38,9% din valoarea exporturilor islandeze de bunuri în 2025, potrivit Statistics Iceland.
În prezent, politica europeană comună în domeniul pescuitului nu se aplică Islandei prin acordul SEE. Reykjavik își controlează propriile resurse piscicole și stabilește regimul de exploatare a apelor sale.
Intrarea în UE ar deschide inevitabil negocierea asupra acestui sistem.
Pentru mulți islandezi, subiectul are și o încărcătură istorică. În așa-numitele „Războaie ale Codului” din secolul trecut, Islanda s-a confruntat inclusiv cu Marea Britanie pentru extinderea controlului asupra zonelor sale de pescuit. Reuters notează că tocmai această istorie explică de ce problema este percepută nu doar economic, ci și ca una de suveranitate.
Oficiali europeni au semnalat că există disponibilitate pentru flexibilitate în eventualele negocieri cu Reykjavik, însă condițiile concrete vor trebui negociate. Capitolul pescuitului nici măcar nu fusese deschis atunci când procesul anterior a fost suspendat.
De ce discuția este diferită față de 2013Contextul geopolitic s-a schimbat radical în cei 13 ani de când Islanda și-a suspendat negocierile.
Războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, competiția tot mai accentuată în zona Arcticii, securitatea cablurilor și infrastructurii submarine și incertitudinile privind relația transatlantică au schimbat percepția asupra vulnerabilității unei insule cu mai puțin de 400.000 de locuitori.
Islanda are o poziție strategică excepțională între Groenlanda, Marea Britanie și Norvegia, în apropierea așa-numitei breșe GIUK – Greenland-Iceland-United Kingdom, una dintre principalele căi maritime dintre Oceanul Arctic și Atlanticul de Nord.
Țara este membru fondator NATO din 1949, dar este singurul membru al Alianței fără forțe armate proprii. Securitatea sa se bazează în principal pe NATO și pe acordul bilateral de apărare încheiat cu Statele Unite în 1951. Islanda operează, între altele, un sistem de supraveghere aeriană integrat în sistemul NATO.
Discuția despre UE s-a intensificat și pe fondul tensiunilor geopolitice din Arctica și al declarațiilor președintelui american Donald Trump privind Groenlanda. Financial Times și Reuters arată că aceste evoluții au făcut ca problema securității și a ancorării europene a Islandei să cântărească mai mult decât în urmă cu un deceniu.
Guvernul este el însuși împărțitReferendumul este și rezultatul unei situații politice neobișnuite.
Guvernul format după alegerile din 2024 reunește Alianța Social-Democrată, partidul premierului Kristrún Frostadóttir, Partidul Reformei, favorabil aderării la UE, și Partidul Poporului, care se opune aderării.
Cele trei formațiuni au convenit însă în acordul de coaliție să permită populației să decidă dacă negocierile trebuie redeschise.
Susținătorii unui „Da” spun astfel că referendumul nu cere populației să accepte UE în orb, ci să permită negociatorilor să afle exact ce condiții poate obține Islanda de la Bruxelles. Abia apoi ar veni verdictul final.
Adversarii susțin contrariul: redeschiderea negocierilor ar crea un impuls politic care ar face aderarea mult mai greu de oprit și ar pune sub presiune controlul național asupra pescuitului și altor domenii sensibile.
46% la 46%. Un referendum imposibil de anticipatCu numai câteva zile înainte de vot, rezultatul este extrem de dificil de anticipat.
Un sondaj citat de Reuters plasează cele două tabere exact la egalitate: 46% pentru reluarea negocierilor și 46% împotrivă, cu 8% dintre respondenți indeciși.
De aceea, prezența la urne și mobilizarea celor care încă nu și-au decis votul pot deveni decisive.
Chiar și în cazul unei victorii a taberei „Da”, drumul către UE nu ar fi automat. Negocierile ar trebui finalizate, iar aderarea unui nou stat necesită acordul unanim al statelor membre, aprobarea Parlamentului European și ratificarea tratatului de aderare de către toate părțile.
Pentru Bruxelles, miza depășește însă cu mult cele aproximativ 400.000 de persoane care trăiesc în Islanda. O țară nordică prosperă, democratică și deja profund integrată în piața europeană ar putea deveni unul dintre cele mai simple cazuri de extindere din istoria recentă a UE.
Revenire a Islandei ar avea și o puternică valoare simbolică într-un moment în care Uniunea încearcă să mențină credibilă perspectiva aderării pentru state precum Ucraina, Republica Moldova și țările din Balcanii de Vest.
„Copiii și tinerii sunt daruri ale lui Dumnezeu pentru familie, pentru Biserică și pentru popor. Prin educația lor creștină, ei pot deveni nu doar buni cetățeni ai patriei terestre, ci și cetățeni ai patriei cerești, adică sfinți în calendarul Bisericii Ortodoxe”, se arată în mesajul publicat marți, 25 august, de agenția Basilica.
Patriarhul a dat drept exemple familiile Sfântului Ierarh Vasile cel Mare și Sfântului Voievod Constantin Brâncoveanu.
Patriarhul Daniel: Ora de Religie contribuie la dezvoltarea identității personaleO parte importantă a mesajului este dedicată orei de Religie, despre care Patriarhul Daniel spune că are un rol care depășește simpla transmitere a unor informații.
„Ora de Religie contribuie la dezvoltarea identității personale, la cunoașterea valorilor spirituale și culturale ale umanității, propune elemente de morală aplicată, necesare sănătății spirituale a persoanei și a comunității”, afirmă Patriarhul României.
Potrivit acestuia, educația religioasă trebuie privită în cadrul unei „educații integrale” a elevului, iar programa disciplinei nu urmărește numai acumularea de cunoștințe, ci și formarea unor abilități, comportamente, atitudini și valori.
Patriarhul Daniel invocă și documentele educaționale internaționale care pun accent pe cultivarea valorilor în școală.
Cum se face, de fapt, înscrierea la ora de ReligieReligia face parte din trunchiul comun al planurilor-cadru pentru învățământul primar, gimnazial și liceal, însă participarea elevului la ore nu se face automat.
Potrivit Legii învățământului preuniversitar, înscrierea pentru frecventarea orei de Religie se face printr-o cerere scrisă depusă de părintele sau reprezentantul legal al elevului minor ori de elevul major. Elevii aparținând cultelor recunoscute de stat au dreptul de a studia Religia potrivit propriei confesiuni.
Noua metodologie pentru predarea disciplinei Religie, aprobată în decembrie 2025 și publicată în Monitorul Oficial în ianuarie 2026, prevede că cererea este valabilă pe întreaga perioadă de școlarizare în învățământul preuniversitar, până când elevul major sau părintele decide schimbarea opțiunii. Dacă elevul nu frecventează Religia, situația sa școlară se încheie fără această disciplină.
BOR anunță ajutoare pentru copiii din familii defavorizatePatriarhul Daniel a anunțat că parohiile vor continua și în acest an acțiunile prin care sunt sprijiniți elevii din familii cu dificultăți financiare.
„În baza cooperării dintre parohii și școli, se continuă și anul acesta tradiția Bisericii noastre de a ajuta copiii din familiile defavorizate, oferindu-le ghiozdane, rechizite școlare sau haine”, se arată în mesaj.
Mesajul se încheie cu o binecuvântare adresată elevilor, părinților și cadrelor didactice pentru noul an școlar.
„Ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului și tuturor sfinților să dăruiască pace și bucurie, sănătate și ajutor tuturor elevilor, părinților, învățătorilor și profesorilor în noul an școlar 2026-2027”, transmite Patriarhul Daniel.
Când începe anul școlar 2026-2027Cursurile anului școlar 2026-2027 vor începe luni, 7 septembrie 2026, și se vor încheia pe 18 iunie 2027. Anul școlar va avea 36 de săptămâni de cursuri. Pentru elevii claselor a XII-a cursurile se vor termina pe 4 iunie, iar pentru cei de clasa a VIII-a pe 11 iunie.
Programele „Școala altfel” și „Săptămâna verde” vor putea fi organizate în intervalul 7 septembrie 2026 – 23 aprilie 2027, potrivit structurii aprobate de Ministerul Educației și Cercetării.
Ceremonia Opening Night Live, organizată marți seară și prezentată de Geoff Keighley, a adunat aproximativ 5.000 de spectatori și a oferit, timp de aproape două ore, trailere și anunțuri pentru zeci de jocuri.
Ediția din acest an stabilește noi recorduri de dimensiune. Peste 1.600 de companii din 67 de țări participă la Gamescom 2026, iar aproximativ 70% dintre expozanți vin din afara Germaniei. Spațiul expozițional de la Koelnmesse ajunge la 233.000 de metri pătrați și este complet ocupat pentru prima dată, potrivit organizatorilor.
În total, catalogul oficial al Gamescom cuprinde peste 840 de jocuri, printre care EA Sports FC 27, Nintendo Switch Sports Resort, Persona 4 Revival, Alien: Isolation 2, Ace Combat 8 și noul titlu din seria The Witcher.
„The Witcher” revine înaintea celui de-al patrulea jocUna dintre cele mai puternice reacții ale publicului a venit la anunțurile CD Projekt Red. Studioul polonez pregătește o versiune complet remasterizată a „The Witcher 3: Wild Hunt”, programată pentru 29 septembrie 2026.
Noua ediție va aduce îmbunătățiri grafice și modificări ale sistemului de luptă și ale arborelui de abilități și va include expansiunile „Hearts of Stone” și „Blood and Wine”. Pentru cei care dețin deja jocul, upgrade-ul va fi gratuit.
Franciza nu se oprește însă aici. CD Projekt lucrează și la „Songs of the Past”, a treia expansiune majoră pentru The Witcher 3, programată pentru 2027. Compania a confirmat încă din luna mai că proiectul se află într-un stadiu avansat de dezvoltare.
Jocul original, lansat în 2015, a depășit între timp pragul de 65 de milioane de exemplare vândute, devenind unul dintre cele mai mari succese comerciale europene din istoria industriei.
Toate aceste lansări sunt concepute și pentru a menține interesul publicului până la apariția „The Witcher 4”, așteptată în 2028.
Finalul trilogiei remake „Final Fantasy VII”Un alt moment important al serii a fost rezervat Square Enix, care a prezentat imagini noi din „Final Fantasy VII Revelation”, al treilea și ultimul joc din proiectul de refacere a celebrului Final Fantasy VII din 1997.
Directorul Naoki Hamaguchi a venit personal la Köln pentru prezentare, iar jocul este programat pentru primăvara anului 2027. Noul episod va încheia povestea începută de Square Enix prin reinterpretarea unuia dintre cele mai cunoscute RPG-uri japoneze.
Ucrainenii de la 4A Games aduc războiul în „Metro 2039”Pe scena Gamescom au urcat și reprezentanți ai studioului 4A Games, fondat la Kiev și cunoscut pentru seria Metro.
Noul „Metro 2039”, programat pentru februarie 2027, continuă universul post-apocaliptic al seriei. Producătorul executiv Jon Bloch a explicat că războiul real din Ucraina a influențat inevitabil direcția noului joc.
„Metro a fost întotdeauna o poveste despre evitarea războiului, dar acum, când războiul se află la ușa noastră, am construit o poveste despre consecințele sale” și despre „prețul libertății”, a spus acesta, potrivit AFP.
Studioul chinez HoYoverse, cunoscut pentru succesul mondial „Genshin Impact”, a prezentat, la rândul său, „Nodus Fall”, un joc cooperativ de acțiune plasat într-un univers medieval întunecat.
Marele absent: GTA VIRockstar Games a ales să țină „Grand Theft Auto VI” departe de evenimentul german și pregătește propria prezentare extinsă pe 27 august. Materialul va putea fi urmărit inițial pe Netflix, iar ulterior pe canalele oficiale Rockstar.
GTA VI este programat pentru lansare pe 19 noiembrie 2026, pe PlayStation 5 și Xbox Series X/S.
Impactul anticipat al jocului este atât de mare încât unele companii au încercat să-și repoziționeze lansările pentru a evita o confruntare directă cu noul Grand Theft Auto.
„Este o piață foarte aglomerată. Pur și simplu există prea multe jocuri pentru ca oamenii să le poată juca pe toate”, a explicat Joost van Dreunen, profesor la Stern School of Business din cadrul New York University și specialist în economia industriei jocurilor.
Gamescom încearcă să redea optimismul unei industrii lovite de concedieriDupă creșterea explozivă a pieței în perioada pandemiei, marile companii și numeroase studiouri independente au trecut în ultimii ani prin restructurări severe.
Datele ASGC Games Industry Layoffs Tracker indicau, la sfârșitul lunii iulie, aproape 9.800 de concedieri confirmate în 2026, iar proiecția pentru întregul an ajungea la aproximativ 14.300 de locuri de muncă eliminate. Recordul recent a fost stabilit în 2024, când au fost raportate peste 15.600 de concedieri.
În același timp, producătorii de console se confruntă cu costuri tot mai mari ale componentelor. Cererea uriașă de memorie pentru centrele de date și sistemele de inteligență artificială a pus presiune asupra pieței semiconductorilor, contribuind la majorarea prețurilor unor dispozitive destinate consumatorilor. În Statele Unite, prețul mediu al unei console vândute în iulie a ajuns la 542 de dolari, cu 16% mai mult față de anul precedent.
„Nu este niciun secret că industria jocurilor video se schimbă și evoluează”, a declarat Geoff Keighley la deschiderea Gamescom. „La un anumit nivel este entuziasmant, iar la altul este puțin înfricoșător.”
Pentru organizatori, pariul rămâne însă uriaș. După aproape 360.000 de vizitatori în 2025, Gamescom încearcă în acest an să se apropie sau chiar să depășească nivelurile înregistrate înaintea pandemiei. Expoziția propriu-zisă se desfășoară la Köln între 26 și 30 august, după seara Opening Night Live din 25 august.
Anton Kobiakov, consilier al președintelui rus și secretar executiv al comitetului de organizare al Forumului Economic Estic, a declarat pentru agenția TASS că Japonia ar avea nevoie de numai aproximativ un an pentru a obține o armă nucleară.
„Se vorbește chiar despre arme nucleare, pe care Japonia este capabilă să le construiască în aproximativ un an”, a afirmat oficialul rus, potrivit TASS.
Kobiakov a acuzat Tokyo de o „militarizare revanșistă” și a susținut că retorica premierului Sanae Takaichi ar demonstra o trecere a Japoniei de la rolul tradițional de aliat al Statelor Unite la o implicare directă în strategia regională și globală a Washingtonului. Afirmația lui Kobiakov a fost preluată marți seară de mai multe publicații ruse.
Japonia spune că nu vrea bomba atomicăJaponia este semnatară a Tratatului de Neproliferare Nucleară și se prezintă oficial drept stat fără arme nucleare. Din 1967, politica sa este construită în jurul celor „Trei Principii Non-Nucleare”: să nu dețină, să nu producă și să nu permită introducerea armelor nucleare în Japonia.
Iar declarația consilierului lui Putin vine la numai două săptămâni după ce Sanae Takaichi a reafirmat public această poziție.
La 9 august, în timpul comemorărilor de la Nagasaki, premierul japonez a declarat că politica guvernului „rămâne neschimbată” și că Tokyo continuă să considere cele trei principii drept o politică fundamentală. Takaichi a subliniat și importanța statutului Japoniei de stat parte la Tratatul de Neproliferare și a promis respectarea obligațiilor asumate prin acesta.
Declarația vine după un scandal major între Moscova și TokyoMomentul afirmației lui Kobiakov este important. Relațiile dintre cele două state s-au tensionat puternic după ce Vladimir Putin a vizitat, pe 13 august, insula Iturup, cunoscută în Japonia sub numele de Etorofu.
A fost prima vizită a lui Putin pe una dintre insulele sudice ale arhipelagului Kurile revendicate de Japonia. Tokyo consideră Etorofu, Kunashiri, Shikotan și grupul Habomai drept „Teritoriile de Nord” și susține că acestea fac parte din teritoriul japonez. Rusia le controlează de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Vizita liderului de la Kremlin a provocat imediat un scandal diplomatic.
Premierul Sanae Takaichi a declarat că deplasarea lui Putin este „absolut inacceptabilă”, iar guvernul japonez a convocat ambasadorul Rusiei pentru a protesta oficial. Takaichi a precizat că Tokyo ceruse în mod repetat Moscovei ca Putin să nu viziteze insulele disputate.
Rusia a respins protestul și a răspuns câteva zile mai târziu convocând, la rândul său, ambasadorul Japoniei la Moscova. Ministerul rus de Externe a transmis că suveranitatea Rusiei asupra insulelor este „de necontestat” și a criticat ceea ce a numit declarațiile „anti-ruse” ale conducerii japoneze.
Putin a inspectat zona în timp ce Rusia desfășura exerciții militarePutin s-a deplasat în Extremul Orient rus în timp ce Flota rusă din Pacific desfășura exerciții militare de amploare în regiune. Liderul rus a urcat inclusiv la bordul crucișătorului purtător de rachete Varyag înainte de deplasarea pe Iturup.
Ulterior, Rusia a desfășurat teste cu rachete și exerciții în apropierea insulelor disputate, inclusiv cu sisteme de apărare de coastă Bastion, provocând noi proteste din partea Japoniei.
Pentru Moscova, insulele au o valoare strategică majoră, deoarece permit controlul accesului dintre Marea Ohotsk și Oceanul Pacific, o zonă importantă pentru submarinele rusești purtătoare de rachete balistice.
Pentru Japonia, problema are atât o dimensiune strategică, cât și una istorică. Uniunea Sovietică a ocupat insulele în ultimele zile ale celui de-Al Doilea Război Mondial, iar populația japoneză a fost ulterior îndepărtată.
Disputa este atât de profundă încât Japonia și Rusia nu au semnat nici până astăzi un tratat formal de pace care să încheie conflictul dintre ele din Al Doilea Război Mondial.
Cât de realist este termenul de un an, înaintat de omul lui PutinJaponia este descrisă de specialiști drept un stat cu o importantă „capacitate nucleară latentă”: nu deține arme atomice, însă are o industrie nucleară civilă avansată, tehnologie aerospațială și o industrie de apărare sofisticată.
Într-o amplă investigație publicată de Reuters, experții citați estimau că Japonia ar putea produce relativ rapid o armă dacă ar lua decizia politică de a abandona actuala doctrină. Jennifer Kavanagh, specialistă în probleme militare, estima că realizarea unui dispozitiv suficient de compact pentru a putea fi transportat de o rachetă ar putea dura „câțiva ani”.
Există însă o diferență importantă între construirea unui prim dispozitiv experimental și crearea unui arsenal nuclear militar credibil, cu focoase miniaturizate, sisteme de comandă, mijloace de transport și capacitatea de a supraviețui unui atac.
Comisia pentru Energie Atomică a Japoniei estimează că stocul total de plutoniu japonez era de aproximativ 44,4 tone la 31 martie 2026. Materialul provine din programul nuclear civil și este supus regimului internațional de control și garanții. Guvernul japonez afirmă explicit că urmărește reducerea stocului și folosirea plutoniului exclusiv în scopuri pașnice.
Primele trei dintre cele șapte locuri disponibile prin play-off în faza de ligă a Ligii Campionilor au fost ocupate marți seară. Sabah a trecut de Hapoel Beer-Sheva, Bodø/Glimt a eliminat-o fără emoții pe NEC Nijmegen, iar LASK a produs marea surpriză împotriva lui Celtic.
UEFA precizează că 29 dintre cele 36 de formații din faza de ligă sunt calificate direct, ultimele șapte poziții fiind acordate câștigătoarelor play-off-urilor.
LASK – Celtic 5-1 după prelungiri. Scoțienii au pierdut o calificare care părea rezolvatăMeciul serii s-a disputat în Austria. Celtic venise la retur după victoria cu 3-0 de la Glasgow și părea foarte aproape de calificare.
Mai mult, Callum McGregor a deschis scorul pentru Celtic în minutul 21, ceea ce a dus scorul general la 4-0 pentru scoțieni.
A urmat însă o revenire incredibilă a celor de la LASK. Moses Usor a egalat în minutul 32, Robert Ljubičić a făcut 2-1 imediat după pauză, iar Samuel Adeniran a înscris pentru 3-1.
Florian Flecker a marcat în minutul 90 golul de 4-1, trimițând confruntarea în prelungiri. Acolo, Adeniran a înscris din nou, în minutul 109.
LASK – Celtic 5-1 după prelungiri, 5-4 la general, iar campioana Austriei merge în faza de ligă a Champions League.
Celtic va continua sezonul european în faza de ligă din Europa League.
Sabah scrie istorie pentru AzerbaidjanUn alt meci dramatic a avut loc la Baku. Sabah a învins Hapoel Beer-Sheva cu 5-2 după prelungiri, după ce pierduse prima manșă cu 1-2.
Formația israeliană, ce joacă meciurile de acssă în Giulești, a condus de două ori în retur, însă Sabah a revenit. Tellur Mütəllimov a trimis confruntarea în prelungiri cu golul marcat în minutele suplimentare ale timpului regulamentar, iar Orphé Mbina și Joy-Lance Mickels au decis apoi calificarea.
Scorul general a fost 6-4 pentru Sabah, care ajunge pentru prima dată în istoria clubului în faza principală a Ligii Campionilor. Clubul azer a fost fondat în 2017.
Bodø/Glimt, calificare fără emoțiiBodø/Glimt și-a confirmat statutul de favorită în duelul cu NEC Nijmegen.
Norvegienii câștigaseră prima manșă din Olanda cu 3-1, iar în retur s-au impus cu 3-0.
Fredrik André Bjørkan și Sondre Auklend au marcat înainte de pauză, iar un autogol al lui Deveron Fonville a stabilit scorul final. Bodø/Glimt merge mai departe cu 6-1 la general.
Rezultatele de marți din play-off-ul Champions League
Sabah – Hapoel Beer-Sheva 5-2 după prelungiri – 6-4 la general
Bodø/Glimt – NEC Nijmegen 3-0 – 6-1 la general
LASK – Celtic 5-1 după prelungiri – 5-4 la general
Ultimele patru locuri vor fi stabilite miercuri, 26 august, în meciurile AEK Atena – Levski Sofia (0-0 în tur), Viking – Dinamo Zagreb (2-2), Celje – Slovan Bratislava (1-1) și Lyon – Fenerbahçe (1-1).
Tragerea la sorți pentru faza de ligă a Champions League este programată joi, 27 august la Monaco. Prima etapă se va disputa în perioada 8-10 septembrie.
Madonna și-a petrecut o parte din vacanța de vară pe insula Corfu, unde și-a sărbătorit împlinirea vârstei de 68 de ani. Artista a publicat pe rețelele sociale imagini cu petreceri, plimbări cu barca și peisajele insulei ionice, iar promovarea a fost suficient de importantă încât premierul grec Kyriakos Mitsotakis să îi mulțumească public și să o invite să revină anul viitor.
Madonna nu este însă un caz izolat. Justin Bieber și familia sa au fost văzuți la Porto Heli, în Peloponez, și pe insula Spetses, în timp ce Katy Perry și partenerul ei, fostul premier canadian Justin Trudeau, au ales Mykonos. Actrița Kate Hudson a petrecut timp în Skiathos, iar Rita Ora s-a numărat, la rândul său, printre vedetele care și-au prezentat vacanțele din Grecia milioanelor de urmăritori de pe rețelele sociale.
Presa elenă vorbește deja despre un nou val de celebrități care aleg Grecia și despre avantajul uriaș de imagine obținut de țară fără o campanie publicitară clasică. Fenomenul este cu atât mai important cu cât nu mai sunt vizate exclusiv destinațiile consacrate ale jet-setului, precum Mykonos și Santorini. Corfu, Spetses, Skiathos, Hydra sau diferite zone ale Peloponezului apar tot mai des în fotografiile vedetelor.
Americanii au lăsat 1,74 miliarde de euro în Grecia într-un singur anÎn 2025, aproximativ 1,55 milioane de turiști din Statele Unite au vizitat Grecia, potrivit datelor finale ale Băncii Greciei. Numărul lor a crescut ușor, cu 0,2% față de anul precedent, însă veniturile generate de aceștia au avansat mult mai rapid.
Încasările Greciei de la vizitatorii americani au crescut cu 9,7%, până la 1,7367 miliarde de euro. În total, Grecia a încasat anul trecut 23,63 miliarde de euro din turismul internațional, cu 9,4% mai mult decât în 2024.
Datele arată de ce autoritățile de la Atena acordă o atenție atât de mare pieței americane: vizitatorii din SUA sunt relativ puțini raportat la numărul total de turiști, dar au o putere de cumpărare ridicată.
Iar tendința continuă în 2026. Numai în primele cinci luni ale anului, veniturile provenite de la turiștii americani au ajuns la 539 de milioane de euro, în creștere cu 19,4% față de aceeași perioadă a anului trecut.
Turismul are o importanță excepțională pentru economia Greciei. Estimările INSETE arată că, atunci când sunt incluse efectele indirecte și induse asupra altor sectoare, contribuția totală poate ajunge în jurul pragului de 30% din PIB.
Record de zboruri directe între SUA și GreciaBoom-ul american nu se bazează numai pe imaginile publicate de vedete. Grecia și-a extins puternic legăturile aeriene cu Statele Unite.
În sezonul de vârf din 2026, Atena are 103 zboruri directe pe săptămână către nouă destinații americane, față de numai 46 în 2019, înainte de pandemie. Aeroportul din Atena descrie SUA drept una dintre cele mai importante piețe ale sale pe segmentul curselor lung-curier.
Printre orașele conectate direct cu Atena se numără New York, Boston, Chicago, Philadelphia, Atlanta, Washington, Charlotte și Dallas. Extinderea rutelor face mult mai simplă transformarea Greciei dintr-o destinație predominant europeană într-una accesibilă direct pentru o categorie de turiști americani dispuși să cheltuiască mai mult și să petreacă perioade mai lungi în vacanță.
Efectul „Odiseea”: filmul lui Christopher Nolan începe să aducă turiștiCelebritățile nu sunt singura reclamă primită de Grecia. Industria cinematografică produce un al doilea efect, cunoscut drept „set-jetting”: turiștii aleg să viziteze locurile pe care le-au văzut în filme sau seriale.
Cel mai recent exemplu este „The Odyssey”, filmul lui Christopher Nolan inspirat de epopeea lui Homer și turnat inclusiv în Grecia.
Datele easyJet holidays indică o creștere de 18% într-o singură săptămână a rezervărilor pentru Grecia după lansarea filmului. Pentru Corfu, avansul rezervărilor a fost de 28%, iar căutările pentru vacanțe în Peloponez au crescut cu 12%. Interesul a avansat și pentru Kefalonia și Zakynthos.
Grecia cunoaște deja puterea acestui fenomen. Filmul „Mamma Mia!”, turnat parțial pe insula Skopelos, a contribuit la popularizarea destinației în rândul turiștilor străini.
Netflix a ales Grecia drept prima destinație de filmare pentru sezonul final al serialului „Emily in Paris”, producția mutându-se ulterior în Monaco și Paris. Filmările au început în primăvară inclusiv în Mykonos.
În februarie, Brad Pitt a ajuns și el pe insula Hydra pentru filmările la „The Riders”, regizat de Edward Berger.
Succesul are însă și un prețExplozia turismului nu este privită exclusiv ca o veste bună în Grecia. Economiștii, specialiștii în turism și opoziția au avertizat în repetate rânduri asupra dependenței economiei de acest sector și asupra efectelor turismului excesiv.
Santorini și Mykonos se confruntă deja în perioadele de vârf cu aglomerație severă, presiune asupra infrastructurii și creșterea costurilor locuințelor și serviciilor.
Pentru moment însă, Atena încearcă să transforme momentul favorabil într-o extindere a sezonului și a hărții turistice. Iar combinația dintre vedete, producții cinematografice, zboruri directe și turiști americani cu bugete mari oferă Greciei una dintre cele mai puternice campanii de promovare din ultimii ani.
