Asociația Forumul Judecătorilor din România este nemulțumită de legea salarizării unice, motiv pentru care i-a transmis o scrisoare lui Dragoș Pîslaru.
Reacția vine după ce și ÎCCJ, Parchetul General, CSM, 50 de șefi de tribunale, toți șefii Curților de Apel și 163 de judecătorii au respins prevederile proiectului Guvernului interimar Bolojan.
„Stimate Domnule Ministru Interimar,
Asociația Forumul Judecătorilor din România, asociație profesională a judecătorilor, în contextul apariţiei în spaţiul public a proiectului de act normativ „Lege privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice”, vă adresează următoarele propuneri referitoare la proiectul indicat:
În primul rând, remunerarea magistraţilor trebuie să fie stabilită conform rolului şi responsabilităţilor pe care le au aceştia într-un stat de drept şi să aibă un nivel suficient de ridicat pentru a-i face imuni la orice presiune menită să influenţeze deciziile. Salarizarea trebuie să asigure judecătorilor și procurorilor o reală independenţă economică, cerinţă esenţială pentru protecţia acestora împotriva oricărei atingeri aduse independenţei şi imparţialităţii lor în înfăptuirea actului de justiţie.
„Puterea judecătorească este egală cu puterea legislativă și puterea executivă”Singura echivalare salarială care poate fi impusă magistraților este echivalarea cu indemnizațiile stabilite la nivelul remuneraţiei demnitarilor sau a înalţilor funcţionari, salarizarea având în vedere tocmai exercitarea funcţiilor de putere constituită în stat, puterea judecătorească, egală cu puterea legislativă și puterea executivă.
Considerăm că propunerea din Anexa nr. V – Familia Ocupațională de Funcții Bugetare „Justiție” şi Curtea Constituțională este de natură să creeze dezechilibre semnificative în ierarhia funcțiilor publice și afectează principiul echilibrului puterilor în stat.
Cu titlu de exemplu, un judecător ÎCCJ cu vechime peste 20 de ani ar urma să aibă un coeficient de doar 5,50, nivel care este inferior coeficientului unui senator sau deputat (6,00) și cu mult sub cel al Președintelui Senatului sau al Camerei Deputaților (7,50), fiind greu de acceptat din perspectivă constituțională ca preşedintele Înaltei Curţi de Casație și Justiție să fie salarizat sub nivelul unui parlamentar ori sub conducătorii puterii legislative sau executive.
Președintele României are un coeficient de 8,00, Prim-ministrul 7,50 şi președinții celor două Camere tot 7,50, iar plasarea preşedintelui instanței supreme sub nivelul acestora erodează simbolic și material independența și prestigiul puterii judecătorești, contrar exigențelor constituţionale.
„Un primar, al cărui act este verificat de judecător, câștigă mai mult decât judecătorul”Situația devine și mai gravă atunci când comparăm salariile judecătorilor cu funcțiile din Anexa nr. IX, Primarul general al Capitalei având un coeficient de 6,50, președinții consiliilor județene și primarii municipiilor reședință de județ au 6,00, iar un judecător cu grad de tribunal cu vechime peste 20 de ani ajunge doar la 5,10. Aceasta înseamnă că un primar al cărui act administrativ este verificat și eventual anulat de un judecător de la un tribunal câștigă substanțial mai mult decât judecătorul care exercită controlul de legalitate asupra sa.
Aceste raporturi inversează ierarhia constituţională, deoarece puterea care aplică legea și controlează legalitatea actelor celorlalte autorități publice este subevaluată față de funcțiile politice și administrative, judecătorii rămânând sub nivelul multor demnitari şi funcţionari publici, deși rolul lor este esențial pentru statul de drept.
Mai mult, numeroase funcții de demnitate publică din Anexa nr. IX beneficiază de coeficienți superiori celor ai judecătorilor curţilor de apel şi Înaltei Curţi de Casație și Justiție:
Din punct de vedere constituțional, o asemenea configurație riscă să afecteze independența justiției, fiind esențial ca Președintele Înaltei Curţi de Casație și Justiție (indiferent de persoana care ocupă această poziţie) să fie poziționat cel puțin la nivelul conducătorilor celorlalte două puteri (7,20–7,50), iar judecătorii Înaltei Curţi de Casație și Justiție să depășească coeficientul unui deputat sau senator. Totodată, judecătorii de tribunal ar trebui să aibă coeficienți cel puțin egali sau superiori primarilor de municipii mari, respectiv funcţionarilor publici din autorităţile publice, ale căror acte şi lucrări sunt supuse controlului judecătoresc, ținând cont de responsabilitatea controlului actelor administrative.
Fără o recalibrare serioasă a acestor coeficienți, Anexa nr. V perpetuează o subordonare financiară și simbolică a puterii judecătorești, ceea ce contravine logicii unui stat de drept bazat pe separarea și echilibrul real al puterilor.
Astfel, trebuie respectat principiul potrivit căruia salarizarea şi celelalte drepturi salariale ale personalului se stabilesc ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statul de drept, echilibrul puterilor în stat, de importanţa socială a muncii, de participarea personalului din cadrul fiecărei categorii la buna funcţionare a sistemului judiciar, de răspunderea, complexitatea, riscurile fiecărei funcţii, de obligaţia de păstrare a confidenţialităţii, de pregătirea profesională, de interdicţiile prevăzute de lege pentru aceste categorii de personal şi de exigenţele impuse de documentele internaţionale privind funcţionarea eficientă a sistemului judiciar şi statutul magistraţilor.
În ceea ce priveşte regimul incompatibilităţilor şi interdicţiilor magistraţilor, cel mai restrictiv în sistemul personalului plătit din fonduri publice, trebuie reiterat că acesta reprezintă un element esenţial al garanţiei de independenţă şi imparţialitate, iar menţinerea acestui regim, ce exclude posibilitatea magistraţilor de a desfăşura activităţi cu caracter lucrativ de natură a interfera cu activitatea jurisdicţională, impune asigurarea securităţii financiare a acestei profesii, remuneraţia nefiind o recompensă, ci o garanţie a respectării statutului.
„Se riscă exodul din profesie”În aceste condiţii, trecerea către un nou sistem de salarizare trebuie să se facă astfel încât niciun magistrat să nu înregistreze o diminuare a venitului salarial net avut la data intrării în vigoare a noii legi. Astfel, drepturile salariale acordate, în prezent, judecătorilor şi procurorilor trebuie menţinute, ca drepturi câştigate, în viitoarea reglementare, nu doar ca o măsură.
În altă ordine de idei, în situația în care salariile magistraților s-ar diminua, acest aspect ar risca să conducă la un exod din profesie a celor care se pot pensiona în baza vechii legislații, întrucât rămânerea într-un sistem în care volumul de activitate este uriaș, instabilitatea raporturilor de serviciu este frecventă, iar meritocrația este inexistentă, ar însemna un dezavantaj de ordin financiar, iar acest lucru ar destabiliza serviciul public de justiție, magistrații cu experiență neputând fi înlocuiți imediat.
De asemenea, conform art. 7 din proiectul de lege, mecanismul salarial compensatoriu aplicat exclusiv pentru o perioadă tranzitorie de 5 ani este neconstituţional. Acesta nu se aplică în perioada tranzitorie în cazul promovării la o instanță sau un parchet de nivel superior, drepturile salariale urmând să scadă nejustificat, la fel întâmplându-se dacă personalul va trece într-o treaptă superioară de vechime.
În plus,venitul unui magistrat care va intra în profesie după adoptarea legii se va situa la un nivel foarte scăzut în raport de cel al colegilor care și-au început cariera cu doar un an înainte, ceea ce va crea o stare de dezechilibru, o discriminare nejustificată.
Totodată, actualul proiect plafonează grilele de salarizare ale magistraților la o vechime de maximum 20 de ani în câmpul muncii. Dincolo de acest prag, sistemul actual nu mai prevede nicio evoluție a grilei, determinând o stagnare absolută a veniturilor pentru tot restul carierei profesionale.
Această omisiune legislativă afectează în mod direct substanța principiilor europene și periclitează, pe termen lung, calitatea actului de justiție. Avem în vedere încălcarea principiului proporționalității remunerației în raport cu natura și volumul activității, deoarece, conform orientărilor CJUE și documentelor Consiliului Europei, remunerația magistraților trebuie să fie pe măsura rolului, a complexității și a responsabilităților asumate, evoluând inclusiv în funcție de vechimea în muncă.
În contextul socio-economic actual, o proporție semnificativă de magistrați își vor desfășura activitatea în câmpul muncii mult peste plafonul de 20 de ani, unii dintre aceștia depășind chiar și pragul de 40 de ani de activitate continuă.
A obliga un magistrat aflat la apogeul experienței sale profesionale (între 20 și 40 de ani de vechime) să activeze sub auspiciile aceleiași grile de salarizare, fără nicio indexare legată de acumularea de expertiză juridică, reprezintă o nesocotire a realității profesionale.
Remunerația își pierde astfel caracterul stimulativ și proporțional raportat la acumularea continuă de responsabilitate. Lipsa oricărei perspective de progres financiar în a doua jumătate a carierei (perioada cuprinsă între 20 și 40 de ani de vechime) elimină un stimulent material firesc. În mod inevitabil, această lipsă de perspective poate conduce la un fenomen de demotivare și plafonare profesională. Un magistrat lipsit de recunoașterea financiară a plusvalorii aduse de experiența sa de decenii va fi privat de un resort psihologic esențial pentru menținerea unui ritm de muncă alert și auto-depășire.
Plafonarea veniturilor combinată cu volumul uriaș de muncă specific instanțelor naționale poate genera surmenaj și blazare. Atunci când expertiza superioară (de peste 30 sau 40 de ani) este remunerată identic cu o vechime considerabil mai mică, apare un dezechilibru de echitate internă în sistem.
„Demotivarea magistraților”Demotivarea magistraților cu experiență se traduce direct în riscul creșterii termenelor de soluționare, a apariției erorilor judiciare din cauza volumului și a scăderii standardului de motivare a hotărârilor. În cele din urmă, cel afectat este justițiabilul, actul de justiție pierzându-și din rigoare și eficiență.
În concluzie, actualul sistem de salarizare, prin limitarea grilelor la pragul de 20 de ani, ignoră evoluția firească a carierei unui magistrat care poate munci până la 40 de ani în sistem. Pentru a preîntâmpina plafonarea personalului judiciar și degradarea calitativă a actului de justiție, se impune reformarea cadrului legal național prin extinderea grilelor de salarizare în mod proporțional cu vechimea reală și efectivă înmagazinată de magistrați.
Reiterăm că noţiunea de independenţă a judecătorilor include o remuneraţie adecvată, comparabilă cu prestigiul profesiei şi cu scopul responsabilităţii lor, cerinţa asigurării unei remuneraţii adecvate pentru judecători fiind nu numai în conexiune cu principiul independenţei judecătorilor, dar şi cu cerinţele de calificare şi competenţă stabilite şi cu interdicţiile impuse acestora.
Astfel, judecătorul trebuie să aibă un sentiment de siguranţă cu privire la viitorul său, iar statul are obligaţia de a stabili remuneraţia judecătorilor astfel încât să compenseze statutul, funcţiile şi responsabilităţile acestora, remuneraţia judecătorilor fiind una dintre garanţiile independenţei acestora.
Comisia de la Veneţia (Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept), în Raportul privind independenţa sistemului judiciar adoptat în cadrul celei de-a 82-a sesiuni plenare (Veneţia, 12 –13 martie 2010) reține că remunerarea judecătorilor trebuie să corespundă demnităţii profesiei, iar o remuneraţie adecvată este necesară pentru a proteja judecătorii de ingerințe exterioare. Spre exemplu, Constituţia Poloniei garantează judecătorilor o remuneraţie consistentă în raport cu demnitatea funcţiei şi cu scopul pentru care îşi îndeplinesc îndatoririle lor. Remuneraţia magistraților trebuie stabilită ţinând seama de situaţia socială din ţară şi trebuie să fie comparabilă cu nivelul remuneraţiei înalţilor funcţionari, determinată în funcţie de un barem general şi de criterii obiective şi transparente.
Principiile şi măsurile stabilite cu privire la statutul şi drepturile magistraţilor sunt puse în relaţie directă cu prevederile art.10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu cele ale art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul fundamental al oricărei persoane de a fi judecată de un tribunal competent, independent şi imparţial, stabilit prin lege. Deşi unele dintre documentele internaţionale menţionate au valoare de recomandare prin prevederile pe care le conţin şi prin finalităţile pe care le urmăresc, fiecare dintre acestea vizează direct texte cuprinse în pacte şi în tratate la care România este parte şi, prin urmare, se înscriu în spiritul prevederilor art.11 şi 20 din Constituţia României.
Exemplul AlegeriaÎn afara Europei, spre exemplu în Algeria, printr-un Decret prezidențial din 5 octombrie 2008, indemnizațiile judecătorilor au fost aliniate celor primite de parlamentari și miniștri, inclusiv pentru a reduce ”corupția galopantă” din societatea algeriană.
În consecință, salarizarea judecătorilor şi a procurorilor se stabileşte ţinându-se seama de locul şi rolul justiţiei în statutul de drept, de importanţa socială a muncii, de răspunderea, complexitatea, dificultăţile şi riscurile în exercitarea profesiei, de incompatibilităţile şi interdicţiile prevăzute de lege pentru această categorie de personal. Salarizarea trebuie să le asigure magistraților o reală independenţă economică, cerinţă esenţială pentru protecţia acestora împotriva oricărei atingeri aduse independenţei şi imparţialităţii lor în înfăptuirea actului de justiţie. Singura echivalare salarială care poate fi impusă magistraților este echivalarea cu indemnizațiile Preşedintelui României, senatorilor, deputaților şi membrilor Guvernului, salarizarea având în vedere tocmai exercitarea funcţiilor de putere constituită în stat, puterea judecătorească, egală cu puterea legislativă și puterea executivă.
În Canada, indemnizația Președintelui Curții Supreme este superioară celei a prim-ministrului (cu 8%), unul dintre criteriile stabilite de Legea privind instanțele judecătorești pentru stabilirea remunerației judiciare fiind compararea evoluției remunerației judecătorilor cu aceea a altor categorii plătite din fonduri publice. Așa cum Curtea Supremă din Canada a reținut în cauza Renvoi relatif aux juges de l’Î.-P.-É.,[3] ”judecătorii nu trebuie să fie considerați drept funcționari, în ceea ce privește stabilirea politicii de remunerare. Funcționarii fac parte din executivu, judecătorii, prin definiție, sunt independenți de executiv. Cele trei caracteristici de bază ale independenței justiției – inamovibilitatea, securitatea financiară și independența administrativă – reflectă această distincție fundamentală, deoarece acestea oferă magistraților protecția judiciară de care funcționarii nu se bucură, în temeiul Constituției.”
Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit prin Hotărârea din 7 februarie 2019, Escribano Vindel, C-49/18, punctele 70, 71 și 73, că nivelul remunerației judecătorilor trebuie să fie suficient de ridicat, având în vedere contextul socio-economic al statului membru în cauză, pentru a le conferi acestora o independență economică certă, de natură să îi protejeze împotriva riscului ca eventuale intervenții sau presiuni exterioare să poată dăuna neutralității deciziilor pe care trebuie să le ia. Nivelul acestei remunerații trebuie să fie de natură să protejeze judecătorii împotriva riscului de corupție.
În fine, conform jurisprudenței constante a CJUE, orice reducere a remuneraţiei magistraților poate fi făcută doar în contextul unei reduceri generale a salariilor funcţionarilor publice, ceea ce nu este cazul în noua lege a salarizării, conform căreia multe salarii sunt majorate substanţial.
Cu deosebită considerație,
Asociația Forumul Judecătorilor din România”.
Asociația Forumul Judecătorilor din România, condusă de Dragoș Călin, a participat în decembrie 2025 la întâlnirea cu Ilie Bolojan despre reforma Justiției din România.
Măsura este inclusă în proiectul de lege pentru modernizarea NHS (Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie), care este dezbătut luni în Parlamentul britanic și care prevede conectarea dosarelor medicale fragmentate într-un sistem unic la nivel național.
Potrivit The Independent, toate spitalele și cabinetele medicilor de familie vor fi obligate să partajeze datele medicale, astfel încât personalul medical să poată consulta istoricul complet al unui pacient indiferent de locul în care acesta este tratat.
Mai puține vizite la urgență și internăriMinisterul britanic al Sănătății și Asistenței Sociale (DHSC) estimează că noul sistem ar putea reduce cu aproximativ 10.000 numărul prezentărilor la urgență în rândul pacienților vulnerabili. Alte 10.000 de vizite ar putea fi evitate dacă medicii vor avea acces mai rapid la istoricul complet al pacienților și vor putea pune diagnostice mai precise.
Reforma ar putea duce și la aproximativ 6.000 de internări mai puține în spitale în fiecare an.
Acces mai rapid la informațiile medicaleNoul sistem ar permite medicilor să acceseze rapid informații despre tratamentele urmate de pacienți, alergii și istoricul prescripțiilor medicale. De asemenea, măsura ar putea genera economii de peste 20 de milioane de lire sterline pe an prin reducerea erorilor de medicație și a prescrierilor duplicate. Totodată, personalul medical ar putea economisi aproximativ 500.000 de ore anual datorită accesului imediat la datele pacienților.
„Știu cât de dificil poate fi să coordonezi diferitele componente ale sistemului de sănătate și cât de frustrant este pentru unii pacienți să își repete istoricul medical de nenumărate ori. De aceea, dosarul unic al pacientului este atât de important”, a declarat ministrul britanic al Sănătății, James Murray.
Sursă unică de informații pentru pacienți și mediciInformațiile medicale ale pacienților au fost „păstrate în sisteme separate” prea mult timp, ceea ce i-a obligat pe oameni să își repete istoricul medical și a creat riscul unor lipsuri de informații pentru medici, a declarat directorul național pentru informații clinice al NHS England, Dr. Alec Price-Forbes.
„Dosarul unic al pacientului ne va oferi o sursă unică de informații atât pentru clinician, cât și pentru pacient și va permite servicii medicale mai sigure și mai bine coordonate”, a spus acesta.
Guvernul încearcă să reducă birocrația din sănătateReforma a stârnit însă îngrijorări în rândul medicilor. Asociația Medicală Britanică (BMA) se teme că noua lege ar putea slăbi protecția datelor medicale ale pacienților și a cerut explicații privind modul în care acestea vor fi gestionate.
Proiectul de lege prevede și desființarea NHS England, instituția care administrează în prezent serviciile publice de sănătate din Anglia. Atribuțiile sale vor fi transferate către Departamentul pentru Sănătate și Asistență Socială și către structurile regionale de coordonare, în cadrul unui plan de reducere a birocrației și de redirecționare a resurselor către serviciile medicale.
Consultații online din 2027Totodată, autoritățile intenționează să lanseze în 2027 serviciul NHS Online, care va permite pacienților să consulte online specialiști din întreaga Anglie prin aplicația NHS și prin consultații video.
La Palatul Cotroceni, ziua de 1 Iunie a fost marcată printr-un program special, desfășurat atât în grădini, cât și în interiorul instituției, unde spațiile au fost transformate în zone de joacă, învățare și descoperire pentru copii.
Evenimentul a inclus ateliere creative, activități educative, jocuri și demonstrații interactive, organizate în parteneriat cu mai multe organizații implicate în educația și protecția copiilor.
Prima Doamnă le-a citit copiilor despre BrâncușiUn moment deosebit al zilei a fost lectura susținută de doamna Mirabela, Prima Doamnă, care le-a citit copiilor din cartea Constantin Brâncuși -sculptorul îndrăgostit de zbor, scrisă de Andra Cărbunaru și Măriuca Mihăilescu, un moment primit cu interes și emoție de cei mici.
Activități în aer liber pe Platoul PapeiDe asemenea, pe parcursul zilei, copiii au participat la activități recreative desfășurate în aer liber, inclusiv pe Platoul Papei, unde au fost amenajate zone dedicate jocului, creativității și interacțiunii.
Atmosfera de la Cotroceni a fost una de sărbătoare, cu accent pe educație, bucurie și descoperire, instituția fiind transformată pentru o zi într-un spațiu dedicat exclusiv copiilor.
Serialul „Euphoria” s-a încheiat în mod oficial cu sezonul 3, potrivit Variety. După șapte ani, trei sezoane și 26 de episoade, serialul HBO a ajuns la final, a confirmat creatorul, scenaristul și regizorul Sam Levinson. Ulterior, anunțul făcut de Levinson în timpul unui podcast a fost confirmat și de platforma de streaming.
Astfel, ultimul episod al sezonului trei a fost de fapt finalul întregului serial. Anunțul a fost precedat de câteva semne care indicau o posibilă renunțare la noi filmări. Actrița principală Zendaya a remarcat în interviuri că ea crede că serialul se va încheia după sezonul 3. De asemenea, regizorul a refuzat în mod repetat să spună dacă se fac planuri pentru sezonul patru.
Serialul i-a transformat pe actori în vedeteÎn plus, succesul filmului i-a transformat pe tinerii actori în vedete. Ei au început să fie căutați și pentru alte producții importante, astfel încât filmările la „Euphoria” au fost parțial neglijate. Sezonul trei s-a confruntat cu întârzieri majore ceea ce a atras critici.
În ciuda semnelor, anunțul oficial a reprezentat o lovitură pentru fanii serialului care doreau o continuare a poveștii.
„Euphoria” a urmărit evoluția unui grup de liceeni care se confruntă cu o serie de probleme legate de droguri, sex, identitate, traume, rețele sociale, dragoste și prietenie. În sezonul trei, acțiunea face un salt în timp, iar personajele se confruntă cu alte probleme specifice vârstei.
O explozie puternică a avut loc la Fabrica de Focuri de Artificii Lourdes, din zona Salina din Malta. În urma incidentului, clădiri rezidențiale și ferme au fost avariate, iar două persoane au suferit răni minore.
Acest lucru a fost relatat de Times of Malta.
Explozia a fost auzită pe întreaga insulă
Prima explozie a avut loc în jurul orei 6:30 dimineața, ora locală. A fost urmată de o serie de detonări mai mici, iar o coloană groasă de fum s-a ridicat deasupra zonei, vizibilă din diferite părți ale insulei.
A powerful explosion at a fireworks factory in Malta damaged residential buildings, cars, and other property in nearby areas.
There is currently no information on fatalities or injuries. pic.twitter.com/LMxHGCVPxM
— NEXTA (@nexta_tv) June 1, 2026
Unde de șoc și în zonele îndepărtateLocuitorii au raportat că unda de șoc a făcut ca ferestrele și ușile să se zguduie chiar și în zonele îndepărtate ale țării.
„A fost ca și cum cineva ar fi lovit casa cu un ciocan uriaș”, a spus Edward Mercieca, care locuiește în zonă.
Potrivit poliției, toți muncitorii din fabrici și locuitorii caselor vecine au fost evacuați imediat.
Doi bărbați care lucrau pe câmp, rănițiDoi bărbați, în vârstă de 47 și 67 de ani, care lucrau pe câmpurile din apropiere, au fost spitalizați cu răni minore și șoc, potrivit UNN.
În multe case, unda de șoc a spart ferestrele și ușile. Pietre și resturi au zburat pe distanțe semnificative, avariind mașini și clădiri. De asemenea, au existat rapoarte despre un curier care a suferit răni minore din cauza molozului.
Animale moarte, pagube aduse fermelorÎn urma exploziei, autoritățile au evacuat oamenii din zonele înconjurătoare din cauza riscului unor detonări ulterioare. În același timp, fermierii nu au putut accesa temporar fermele lor pentru a verifica starea animalelor.
Fundația MaYA a raportat pagube semnificative aduse fermelor și posibila moarte a animalelor.
„Pentru fermieri, animalele nu sunt doar numere. Ele reprezintă ani de muncă, îngrijire zilnică și mijloacele de trai ale unor familii întregi”, a declarat organizația.
Altă explozie la aceeași fabricăPresa locală amintește că la aceeași fabrică de artificii a mai fost o explozie în 2018. La acea vreme, doi bărbați au suferit răni grave Incidentul a evocat, de asemenea, asocieri în rândul locuitorilor cu alte tragedii din Malta care au implicat producția sau depozitarea ilegală de explozibili, care au dus anterior la decese și distrugerea locuințelor.
Accidentul grav a avut loc pe DN 1 la ieșirea din Avrig spre Bradu.
ISU Sibiu anunță că „în urma primei evaluări de la fața locului, s-a constatat că sunt implicate 15 persoane”. De asemenea, în accident au fost implicate patru mașini.
Autoritățile din județul Sibiu au activat Planul Roșu de Intervenție.
La fața locului au fost trimise trei echipaje SMURD dintre care unul cu medic, o ambulanță SAJ, o autospecială de stingere, o autospecială de primă intervenție și o autospecială de transport personal și victime multiple.
Reprezentanții profesorilor solicită școlilor elementare să nu mai ofere copiilor mici instrumente dotate cu inteligență artificială, potrivit Futurism.
Federația Americană a Profesorilor, al doilea cel mai mare sindicat al profesorilor din Statele Unite, a lansat o campanie majoră prin care solicită școlilor să țină IA și alte echipamente precum iPad-urile în afara sălilor de clasă. Sunt vizate în special școlile elementare, dar profesorii propun extinderea restricțiilor și la alte cicluri educaționale.
Reprezentanții profesorilor vorbesc despre o generație pierdută„Dacă nu găsim o modalitate de a reglementa acest lucru din perspectiva educației, mă tem că vom pierde o generație de copii. Munca de predare și învățare în primele clase ar trebui făcută fără inteligență artificială”, a declarat președinta sindicatului AFT, Randi Weingarten, pentru New York Times.
Campania „nu solicită o interzicere totală a inteligenței artificiale” în școli”, ci doar „găsirea echilibrului potrivit pentru a valorifica beneficiile tehnologiei, atenuând în același timp daunele”.
Efectele se văd dejaPe măsură ce giganții tehnologici împing școlile să adopte tot felul de sisteme de inteligență artificială, un număr tot mai mare de cercetări arată că riscurile depășesc cu mult orice beneficii.
De exemplu, un studiu realizat de Centrul pentru Educație Universală al Institutului Brookings, a arătat că inteligența artificială în educație prezintă un risc major pentru dezvoltarea cognitivă și socială a copiilor. Efectele sunt vizibile deja: tot mai mulți copii își înlocuiesc prietenii din viața reală cu chatbot-uri bazate pe inteligență artificială.
Psihologii sunt de acord asupra unui lucru. Cei care au crescut în anii ’60 și ’70 sunt mai autonomi și mai rezistenți decât generațiile următoare. Contextul social al epocii i-a obligat să fie independenți de la vârste fragede, conform El Economista.
De ce erau singuriPărinții din acea perioadă munceau mult. Copiii petreceau timp îndelungat fără supraveghere. Erau nevoiți să-și rezolve singuri conflictele și să ia decizii pe cont propriu. Nimeni nu era acolo să intervină la primul semn de dificultate.
Ce a produs această singurătateTimpul petrecut singuri a dus la dezvoltarea unor abilități esențiale. Rezolvarea problemelor, toleranța la frustrare și autoreglarea emoțională s-au format natural. Acestea sunt componentele de bază ale rezilienței, capacitatea de a face față situațiilor adverse cu rezultate pozitive.
Psihologii numesc acest fenomen „inoculare la stres”. Funcționează ca un vaccin: expunerea repetată la situații dificile construiește abilitatea de a le gestiona mai ușor în viitor. Este o tehnică cognitiv-comportamentală recunoscută științific.
Părinții elicopter – reversul medalieiLa polul opus se află un model foarte răspândit azi: „părinții elicopter”. Aceștia au un comportament prea protector și controlant. Intervin constant în viața copiilor, inclusiv la vârste mature.
Rezultatul este opus celui din generațiile anterioare. Copiii crescuți astfel au o capacitate redusă de a-și controla emoțiile și impulsurile. Apar și dificultăți școlare. Cercetătorii subliniază că este esențial ca un copil să încerce lucrurile pe cont propriu.
Care este echilibrul idealPsihologii nu recomandă nici strictețea excesivă, nici supraprotecția. Dezvoltarea sănătoasă a copilului depinde de mediul familial, de rutină și de interacțiunea cu cei din jur. Un echilibru între autonomie și sprijin parental rămâne varianta optimă.
