Conform datelor oficiale, în Japonia există aproximativ nouă milioane de case goale. Asta înseamnă până la 13,8% din fondul imobiliar, potrivit Blic. Unele proprietăți sunt vândute pentru un yen, mai puțin de un euro, iar altele sunt oferite gratuit. În spate se ascund depopularea și exodul spre marile orașe.
Din cele nouă milioane de proprietăți goale, 3,85 milioane sunt cu adevărat abandonate. Problema e acută mai ales la sate. În Wakayama și Tokushima, aproape una din cinci case este goală. Nici Tokyo nu este ocolit, având aproape un milion de locuințe vacante.
O locuință e văzută, în Japonia, ca un activ care se depreciază, la fel ca o mașină. Cea mai mare parte a valorii rămâne, de fapt, în teren. Cumpărătorii preferă construcțiile noi, iar casele vechi rămân fără proprietari.
Tinerii se mută spre marile orașe, iar moștenitorii rareori vor să revină la casele familiale. Declinul demografic agravează situația: Japonia a pierdut circa trei milioane de locuitori în cinci ani.
Japonia își dă casele aproape gratis. Cât trebuie să plătești după ce primești proprietateaUn preț de un yen nu înseamnă o casă gratuită. Casele rurale costă tipic 2.700-27.000 de euro, față de 189.000-215.000 de euro pentru o casă nouă. Renovările pot adăuga 50-100% peste prețul de achiziție.
Japonia nu interzice achiziția de proprietăți de către străini, care pot cumpăra o casă la fel ca un japonez. Asta nu conferă însă dreptul de ședere pe termen lung.
Pentru autorități, casele goale sunt mai mult decât o problemă imobiliară. Se deteriorează, devin un risc și afectează cartierele din jur. Au apărut „băncile akiya”, iar Kyoto a introdus o taxă pe locuințele nefolosite.
Zarna Garg, cunoscută în Statele Unite datorită numeroaselor apariții la televizor, se afla la Berlin pentru turneul ei de stand-up. Femeia și-a făcut un nume mai ales prin modul ironic în care povestește viața imigranților indieni.
Visualizza questo post su Instagram
Un post condiviso da Zarna Garg (@zarnagarg)
Episodul a avut loc într-un magazin de lux de pe bulevardul Kurfürstendamm, potrivit Euronews.
Garg a folosit toaleta de la Hermès, iar când a încercat să iasă, ușa s-a blocat. La început, a luat situația cu umor și a filmat așteptarea împreună cu echipa sa. Cu șervețele de hârtie, femeia a creat chiar și mici figurine de origami. Pe măsură ce minutele treceau, situația a încetat să mai fie amuzantă.
Angajații magazinului au încercat inițial să deschidă ușa singuri. Potrivit lui Garg, personalul i-ar fi cerut să împingă ușa din interior, în timp ce ei foloseau o pârghie. Între timp s-a declanșat și alarma magazinului.
Femeia a povestit că s-a speriat, temându-se că pârghia ar putea-o răni. Fiica ei și echipa au rămas afară, urmărind o intervenție tot mai tensionată.
Garg susține că echipa ei a insistat să fie chemați pompierii. Angajații ar fi ezitat, de teamă ca ușa să nu se strice. După 80 de minute, femeia a fost eliberată de pompierii din Berlin.
Garg a descris ușa toaletei drept ieftină și lejeră, exprimându-și îndoieli privind respectarea normelor de siguranță împotriva incendiilor.
Toaleta de lux care a transformat o vizită la Hermès într-un coșmar de 80 de minutePentru ea, incidentul nu s-a încheiat odată cu deschiderea ușii. După eliberare, nimeni nu și-a cerut scuze și nimeni nu i-a explicat ce s-a întâmplat. În schimb, un angajat i-ar fi oferit o sticlă de șampanie, gest pe care Garg și echipa sa l-au refuzat.
Femeia a fost marcată și de faptul că fiica ei și echipa au asistat neputincioși la intervenție. Ea a comparat ușa toaletei cu gențile Hermès, cunoscute pentru cât de greu se deschid și se închid. Postarea ei de pe Instagram a devenit virală și a stârnit numeroase reacții.
Hermès nu a emis, până acum, nicio declarație publică pe acest subiect. Garg a spus că înțelege prudența brandului, motivată probabil de teama unor consecințe legale.
Înainte să devină comediantă, ea a lucrat ca avocată la New York, specializată în despăgubiri pentru vătămări corporale.
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a publicat, marți, documente care arată modul în care Securitatea racola informatori din rândul elevilor, cu sprijinul unor profesori, însă fără știrea părinților.
Cu câteva luni înainte de prăbușirea regimului comunist, Securitatea manifesta o „paranoia instituțională generalizată” și nu privea școala exclusiv ca pe un spațiu al educației, ci ca pe un mediu în care puteau apărea presupuse riscuri politice.
Elevii erau transformați în surse pentru SecuritatePotrivit CNSAS, în paralel cu procesul de îndoctrinare, exista și o practică mai puțin cunoscută: recrutarea unor copii și adolescenți ca informatori ai Securității.
„Partidul împreună cu instrumentul său coercitiv și de represiune, Securitatea, a forțat copiii să își toarne colegii și profesorii, a sădit în mințile fragede frica și neîncrederea, a transformat școala într-un câmp al luptei ideologice absurde, inventând pericole și duşmani imaginari”, susține CNSAS.
Consiliul subliniază că recrutarea și contactarea inițială a copiilor de către Securitate nu se putea realiza fără implicarea unor cadre didactice, precum directorul școlii sau dirigintele clasei.
„Dacă unii dintre profesori erau implicați în contactarea copiilor de către Securitate, această acțiune se petrecea fără acordul și cunoștința părinților. Mai mult, în angajamentul pe care erau puşi să îl semneze, copiii trebuiau să declare că nu vor discuta cu absolut nimeni despre relaţia lor cu poliţia politică şi despre informaţiile pe care le vor furniza Securităţii”, precizează CNSAS.
Planul Securității din Vrancea: elevi recrutați din formațiile de teatruÎn acest sens, CNSAS a publicat documente din ianuarie 1989, întocmite de Inspectoratul Județean Vrancea al Ministerului de Interne, care stabilea planul de lucru al Serviciului I „în problema «învățămînt-tineret»” pentru întregul an.
Obiectivul declarat era „apărarea tineretului de influențele nocive ale cercurilor reacționare din străinătate” și „cunoașterea și prevenirea oricăror acțiuni ostile” care puteau fi întreprinse de tineri sau cadre didactice.
Documentul menționează că rețeaua școlară din județ era „asigurată cu 9 informatori, 270 persoane de sprijin, din care 64 cadre didactice, 7 rezidenți, 25 surse cu aprobare (cadre didactice) și 11 gazde”.
Planul prevedea și supravegherea unor categorii largi de elevi și profesori.
Printre persoanele vizate se aflau „descendenții semnalați cu aspecte de interes operativ”, cadrele didactice considerate că manifestă dezinteres pentru educația elevilor, persoane cu „preocupări mistico-religioase”, dar și „elevi considerați problemă”.
De asemenea, erau urmărite cadre didactice și elevi cu „legături suspecte cu cetățeni străini”, dar și cadre didactice de naționalitate maghiară.
Verificări în internate și tabere, inclusiv prin mijloace operativeSupravegherea nu se limita la activitatea din școli. Potrivit documentelor publicate de CNAS, internatele școlare urmau să fie verificate lunar pentru identificarea unor presupuse „stări de spirit negative”.
În cazul taberelor școlare, Securitatea prevedea verificări directe pentru fiecare serie și folosirea unor „mijloace T.O.”.
Un alt punct al planului viza identificarea persoanelor care dețineau aparate video și difuzau contra cost filme sau alte programe considerate „necorespunzătoare, îndeosebi, pentru tineret”.
Securitatea urmărea, de asemenea, elevii și profesorii care călătoreau în străinătate. Documentul prevedea ca fiecare persoană să fie „pregătită informativ la plecare” și să poarte discuții la revenire, în scopul obținerii de informații „cu valoare operativă”.
Planuri pentru recrutarea tinerilor în Focșani, chiar înainte de RevoluțieUn alt document prezentat de CNSAS, datat 30 octombrie 1989, este un „Plan de recrutare pentru încadrarea informativă a mediilor frecventate de tineretul neorganizat din Focșani”.
Securitatea urmărea recrutarea unor „persoane de sprijin” din locuri frecventate de tineri, precum cofetării, discoteci, formații de teatru sau grupuri care organizau programe video la domiciliu.
În cazul formațiilor de teatru ale liceelor „Al. I. Cuza”, „Unirea” și Liceului Industrial nr. 1 din Focșani, documentul prevedea recrutarea unor surse chiar din rândul elevilor.
În plan era trecut explicit: „un p.s. elev în problema artă-cultură la formația de teatru Liceul UNIREA” și, similar, câte o persoană de sprijin pentru formațiile de teatru ale celorlalte două licee.
Deși documentele prezentate de CNSAS sunt din județul Vrancea, instituția precizează că toate aceste lucruri se petreceau sistematic în întreaga Românie Socialistă.
„Mecanismul funcţiona orb şi absurd, şi avea menirea să apere cu orice preţ privilegiile unei oligarhii politice. Niciun preț nu era prea mare, nici măcar cel al inocenței copiilor patriei”, transmite CNSAS.
Accidentul s-a produs în jurul orei 06:50, la intersecția dintre strada Gherghiței și Prelungirea Teslei, arată Brigada Rutieră.
Potrivit primelor informații furnizate de polițiști, adolescentul conducea pe strada Gherghiței, dinspre Șoseaua Colentina către A3. La intersecția cu Prelungirea Teslei, din cauze care urmează să fie stabilite în urma cercetărilor, autoturismul condus de acesta a intrat în alte cinci autovehicule.
Tânărul a fost testat cu aparatul Alcooltest, rezultatul indicând 0,23 mg/l alcool pur în aerul expirat. După testare, acesta a fost transportat la Institutul Național de Medicină Legală pentru recoltarea de probe biologice. Măsurile legale urmează să fie stabilite în funcție de rezultatul analizelor toxicologice.
Cei cinci șoferi implicați au fost, de asemenea, testați cu aparatul Alcooltest, iar rezultatele au fost negative.
În urma verificărilor, polițiștii au constatat că tânărul de 17 ani nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.
În urma impactului, trei persoane au fost rănite și transportate la spital pentru îngrijiri medicale.
Pentru desfășurarea cercetării la fața locului și pentru fluidizarea traficului, polițiștii au impus restricții pe strada Gherghiței, pe sensul dinspre Șoseaua Colentina către A3. Circulația se desfășoară alternativ pe celălalt sens, sub îndrumarea polițiștilor rutieri.
Brigada Rutieră continuă cercetările pentru stabilirea exactă a cauzelor și împrejurărilor în care s-a produs accidentul.
În perioada 2016-2025, valoarea cumulată a producției de vehicule și echipamente europene destinate apărării maritime a ajuns la 117,8 miliarde de euro. După declanșarea invaziei ruse în Ucraina, sectorul a înregistrat o accelerare puternică, creșterea din 2022 fiind de 23,6%, potrivit Euronews.
Miza depășește însă dimensiunea strict militară. Peste 95% din traficul digital internațional este transportat prin infrastructura submarină, iar cei peste 1,4 milioane de kilometri de cabluri de fibră optică susțin tranzacții financiare estimate la 9,2 trilioane de euro în fiecare zi. În același timp, 80% din volumul comerțului mondial este transportat pe mare.
Pentru UE, transportul maritim asigură 75,6% din importuri și 73% din exporturi, corespunzând anual unor mărfuri în valoare de circa 1.126 miliarde de euro. O perturbare gravă a rutelor sau infrastructurii maritime ar putea provoca inclusiv probleme în lanțurile de aprovizionare și presiuni inflaționiste.
Drone și inteligență artificială, noua linie de apărareBruxelles-ul încearcă să răspundă inclusiv amenințărilor provenite de la drone ieftine, vehicule submarine fără echipaj sau mine. Între 2016 și 2025, valoarea anuală a producției europene de vehicule fără echipaj a crescut cu 132%, ajungând la 847 de milioane de euro.
În paralel, sunt dezvoltate sisteme care combină inteligența artificială cu senzori autonomi pentru monitorizarea porturilor, cablurilor submarine și infrastructurii energetice offshore. UE a alocat, de asemenea, 92 de milioane de euro proiectului OceanEye, destinat îmbunătățirii supravegherii maritime prin AI, senzori autonomi și tehnologii de tip „digital twin”.
Franța, Germania și Italia domină producțiaIndustria europeană este puternic concentrată. Franța, Germania, Italia și Spania generează împreună 87% din producția UE de apărare maritimă. În 2025, Franța a avut singură o cotă de 37%, urmată de Germania și Italia, cu câte 19%, și Spania, cu 8%.
Schimbarea are relevanță și pentru România, stat cu ieșire la Marea Neagră, într-o regiune devenită esențială pentru securitatea flancului estic european. Strategia UE urmărește trecerea de la soluții naționale fragmentate la capabilități interoperabile, inclusiv pentru supravegherea infrastructurii submarine și protejarea rutelor maritime.
