O mașină de spălat vase bine încărcată este mai eficientă decât una pornită pe jumătate goală, explică specialiștii citați de RTL. Condiția este ca jeturile de apă să poată ajunge la toate suprafețele.
Bolurile și oalele nu trebuie suprapuse, iar paharele, cănile și recipientele se așază cu deschiderea orientată în jos. Brațele de pulverizare trebuie să se poată roti liber.
Vasele robuste și foarte murdare se așază, de regulă, în coșul inferior, iar paharele și cănile mai delicate în partea superioară. Nici tacâmurile nu trebuie înghesuite, deoarece lingurile și furculițele lipite unele de altele pot împiedica spălarea eficientă.
Vasele nu trebuie clătite înainteClătirea farfuriilor sub jet de apă înainte de introducerea în mașină nu este necesară și poate crește inutil consumul de apă și energie.
Resturile mari de mâncare trebuie însă îndepărtate pentru a nu ajunge în filtru. Oalele cu depuneri arse pot fi lăsate la înmuiat înainte de spălare.
O mașină modernă, încărcată complet și folosită în programul Eco, este în general mai economică decât spălarea manuală.
Lemnul, fonta și cuțitele bune ar trebui spălate manualTocătoarele, lingurile sau mânerele din lemn nu sunt recomandate pentru mașina de spălat vase, deoarece materialul poate absorbi apă, se poate umfla, deforma sau crăpa.
Și obiectele din cupru sau aluminiu se pot decolora. În cazul recipientelor din plastic, trebuie verificate indicațiile producătorului, întrucât materialele care nu rezistă la temperaturi ridicate se pot deforma.
Tigăile din fontă și cele din fier cu strat protector format prin utilizare nu ar trebui introduse în mașină, deoarece detergentul și apa fierbinte pot distruge patina și favoriza apariția ruginii.
Nici cuțitele de bucătărie de calitate nu ar trebui introduse în mașină, întrucât căldura, umezeala și detergenții agresivi pot afecta lama și mânerul.
De ce apar pete albe pe pahareUn strat albicios pe pahare poate fi provocat de sare sau de o setare incorectă a sistemului de dedurizare a apei. Dacă depunerea este calcar, aceasta poate fi îndepărtată manual, inclusiv cu o soluție acidă precum oțetul.
Dacă aspectul tulbure persistă, cauza poate fi coroziunea sticlei, un proces ireversibil.
Specialiștii recomandă și curățarea regulată a filtrului, garniturilor și brațelor de pulverizare. Pentru prevenirea acumulării de grăsime, este indicată rularea aproximativ o dată pe lună a unui program la temperatură ridicată.
Autonomia rămâne una dintre principalele preocupări ale celor care vor să cumpere o mașină electrică. Tehnologia bateriilor evoluează însă rapid, iar cele mai noi modele pot parcurge distanțe care, până nu demult, păreau greu de atins.
Un test denumit „De la 100 la 5%” a verificat autonomia reală a mai multor mașini electrice pe Raccordo Anulare din Roma.
Cel mai bun rezultat a fost obținut de BMW iX3, cu o baterie de 108,7 kWh. Mașina a parcurs 586 de kilometri înainte ca bateria să ajungă la 5%, scrie Il Messaggero.
Distanța este suficientă pentru ca, în condițiile potrivite, șoferul să poată ajunge de la Roma la Milano fără o oprire pentru încărcare.
Rezultatul arată cât de mult au evoluat mașinile electrice în ultimii ani.
Mercedes CLA, aproape la fel de bunPe locul următor s-a aflat Mercedes CLA, care a parcurs 577 de kilometri, deși are o baterie de doar 85 kWh.
Modelul s-a remarcat prin eficiență, cu un consum de aproximativ 14 kWh/100 km. Aerodinamica este unul dintre avantajele sale, coeficientul de rezistență fiind de numai 0,21.
Și Tesla Model Y a obținut un rezultat bun. Cu o baterie de 77 kWh, SUV-ul a parcurs aproximativ 495 de kilometri, cu un consum de 14,8 kWh/100 km.
Bateria mare nu înseamnă totulTestul arată că autonomia nu depinde doar de capacitatea bateriei. Eficiența mașinii, greutatea și aerodinamica pot face o diferență uriașă.
Un exemplu este Smart #5, care a parcurs 493 de kilometri, foarte aproape de autonomia sa oficială de 590 km.
Leapmotor T03, un model mult mai mic, a parcurs 236 de kilometri în test, față de 265 km în ciclul WLTP.
Rezultatele arată că autonomia reală a mașinilor electrice se apropie tot mai mult de nivelul la care drumuri lungi precum Roma–Milano pot fi făcute fără opriri pentru încărcare.
Concluzia unui nou studiu preluat de publicația franceză Slate pune sub semnul întrebării o ipoteză veche privind organizarea marilor proiecte din America precolumbiană.
O rețea care se întindea pe peste 500.000 de hectareCercetătorii au analizat sistemele agricole prehispanice din regiunea La Mojana, în zona joasă a Caraibelor columbiene, unde canale și terenuri ridicate artificial se întind pe o suprafață de peste 500.000 de hectare. Rețeaua este asociată populațiilor Zenú și a fost folosită din ultimele secole înaintea erei noastre până aproximativ în secolele X-XI.
Infrastructura avea mai multe funcții. În sezonul ploios, suprafețele agricole ridicate permiteau cultivarea deasupra nivelului apei, în timp ce canalele dirijau apa și solul fertil. În perioadele secetoase, sistemul contribuia la păstrarea și redistribuirea apei. Unele structuri ar fi fost folosite și pentru capturarea peștilor.
Timp de decenii, amploarea proiectului a fost interpretată drept dovadă a existenței unei organizări politice puternic ierarhizate, capabile să mobilizeze forță de muncă la scară mare.
1.600 de locuitori și aproximativ 800 de muncitoriNoul studiu sugerează însă o altă explicație. Pe o zonă de aproximativ 500 de hectare, cercetătorii au cartografiat 1.601 ridicături agricole și 63 de platforme de locuire. Estimările demografice indică aproximativ 1.600 de locuitori, ceea ce ar fi permis existența unei forțe de muncă de cel puțin 800 de persoane, dacă doar jumătate din populație participa la construcții.
Calculele privind volumul de pământ mutat arată că întreaga rețea analizată putea fi realizată de această comunitate în aproximativ 0,7-1,5 luni. Chiar și lucrările de întreținere ar fi necesitat un efort relativ redus: o refacere completă o dată la o generație ar fi însemnat doar câteva zile de muncă pe an.
Autorii concluzionează că dimensiunea impresionantă a infrastructurii nu poate fi considerată, în sine, dovada unui control politic de sus în jos.
O soluție antică pentru o problemă foarte actualăDescoperirea are și o miză contemporană. La Mojana se confruntă în prezent atât cu inundații severe, cât și cu perioade de secetă, iar între 2021 și 2023 peste 500.000 de persoane au fost afectate de inundații în regiune.
Cercetătorii susțin că readoptarea sistemelor tradiționale de terenuri ridicate și canale ar putea oferi o soluție locală și relativ ieftină pentru gestionarea apei.
Există deja un exemplu practic: din 2012, o comunitate locală din La Mojana a refăcut astfel de structuri pe aproximativ șase hectare. Proiectul, realizat cu ajutorul a circa 30 de persoane, oferă acces la teren în timpul inundațiilor și la apă în perioadele secetoase pentru zeci de familii.
Studiul sugerează astfel că o tehnologie agricolă veche de peste un mileniu ar putea avea valoare nu doar pentru arheologi, ci și pentru comunitățile care caută astăzi soluții de adaptare la alternanța dintre precipitații extreme și secetă.
Pensionarea nu înseamnă renunțarea la călătorii. Dimpotrivă, pensionari din întreaga lume profită de timpul liber ca să descopere destinații pentru care nu au avut timp în perioada activă, conform Euronews.
Unele țări sunt însă mai bine pregătite decât altele pentru turiștii în vârstă, oferind reduceri la transport și muzee, acces facil la obiective turistice, siguranță și servicii medicale.
Un clasament realizat de Firebird Tours a analizat 100 de țări și le-a evaluat în funcție de șapte criterii: ponderea populației de peste 65 de ani, reducerile pentru seniori, accesibilitatea pietonală, sistemul medical, siguranța și experiențele culturale adaptate persoanelor în vârstă.
Europa domină clasamentul: opt dintre primele zece țări sunt europene, iar 18 state europene apar în primele 25 de poziții.
Japonia, cea mai bună țară pentru pensionariJaponia ocupă primul loc în clasament, datorită reducerilor oferite seniorilor, accesibilității și infrastructurii adaptate unei populații îmbătrânite.
Aproape 29,5% din populația Japoniei are cel puțin 65 de ani, cea mai mare proporție din clasament. Țara oferă reduceri la transport și la numeroase obiective culturale.
Un exemplu este Muzeul Național din Tokyo, unde persoanele de peste 70 de ani beneficiază de intrare gratuită.
Germania și Spania completează podiumulGermania ocupă locul al doilea, cu 23,7% din populație cu vârsta de cel puțin 65 de ani. Țara oferă reduceri importante la transportul public pentru persoanele în vârstă și are 54 de situri incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Pe locul al treilea se află Spania, unde Madrid a primit un scor perfect pentru accesibilitatea pietonală. Sistemul de sănătate al țării se află, de asemenea, printre cele mai bine clasate la nivel mondial.
Seniorii pot beneficia de reduceri la obiective turistice precum Muzeul Prado, însă unele facilități de transport sunt rezervate rezidenților.
Slovenia, surpriza clasamentuluiUna dintre cele mai mari surprize pentru pensionari este Slovenia, aflată pe locul patru, înaintea unor destinații turistice consacrate precum Franța și Italia.
Țara este apreciată în special pentru siguranță, fiind clasată foarte bine în Global Peace Index. Seniorii din Uniunea Europeană pot beneficia și de reduceri la transportul public.
Elveția completează primele cinci poziții, fiind remarcată pentru accesibilitatea pietonală și reducerile la transport disponibile vizitatorilor.
Italia, pe locul 11Italia nu intră în top 10, dar ocupă locul 11 în clasamentul mondial.
Țara este depășită de Japonia, Germania, Spania, Slovenia, Elveția, Austria, Danemarca, Finlanda, Țările de Jos și Canada.
Franța, în schimb, se află abia pe locul 24 în clasamentul general, dar conduce detașat la numărul restaurantelor incluse în ghidul Michelin, cu 641 de localuri.
Top 25 cele mai bune țări pentru călătorii după pensionareJaponia
Germania
Spania
Slovenia
Elveția
Austria
Danemarca
Finlanda
Țările de Jos
Canada
Italia
Cehia
Ungaria
Croația
Polonia
Australia
Portugalia
Belgia
Grecia
Statele Unite
Bulgaria
Thailanda
Suedia
Franța
Singapore
Coreea de Sud.
Datele DNSC indică o schimbare importantă de strategie: hackerii se îndreaptă tot mai mult către atacuri țintite asupra utilizatorilor și organizațiilor.
Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) a publicat, după aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, versiunea publică a raportului său de activitate pentru 2025. Documentul, aprobat prin Hotărârea CSAT nr. 117 din 7 august 2026, analizează inclusiv amenințările care au vizat spațiul cibernetic civil al României.
Ransomware, în creștere cu peste 153%Una dintre cele mai îngrijorătoare evoluții privește atacurile ransomware. Comparativ cu 2024, numărul acestora a crescut cu peste 153%, fiind afectate 22 de instituții publice, 115 persoane fizice și 119 persoane juridice cărora DNSC le-a acordat sprijin.
Printre incidentele majore gestionate de DNSC s-au numărat atacuri asupra Administrației Naționale Apele Române, Complexului Energetic Oltenia și unor centre de transfuzie sanguină. Atacul asupra Apelor Române a blocat aproape întreaga activitate a instituției și a structurilor teritoriale timp de aproximativ o săptămână.
În total, DNSC afirmă că a detectat și gestionat în cursul anului 256 de incidente majore de tip ransomware.
Aproape 5.000 de incidente de phishingRaportul evidențiază o schimbare a tacticilor infractorilor cibernetici, de la atacurile bazate în principal pe volum către operațiuni mai bine țintite.
Incidentele de phishing au crescut cu 70,6%, de la 2.917 în 2024 la 4.975 în 2025, devenind principalul vector de atac. DNSC remarcă inclusiv profesionalizarea mesajelor frauduloase, redactate corect în limba română și construite astfel încât să imite convingător identitatea vizuală a unor organizații legitime. Inteligența artificială este folosită tot mai mult pentru pregătirea acestor campanii.
Fraudele și tentativele de fraudă au urcat, la rândul lor, cu 91%, până la 3.937 de incidente. Și mai spectaculoasă a fost creșterea compromiterii conturilor: cu 353%, de la 248 de cazuri în 2024 la 1.125 în 2025. Printre explicații se numără campaniile desfășurate prin WhatsApp, reutilizarea parolelor și lipsa autentificării multifactor.
Băncile, principala țintăDatele DNSC arată că sectorul bancar a reprezentat 71,09% dintre incidentele raportate pe sectoarele analizate, urmat de serviciile poștale și de curierat, cu 10,8%, și infrastructurile pieței financiare, cu 6,34%. În sectorul bancar și cel al curieratului au predominat atacurile de phishing.
Senzorii DNSC au colectat în 2025 peste 25 de milioane de evenimente de securitate cibernetică. Printre acestea s-au numărat peste 7,25 milioane de tentative asociate campaniilor de phishing și aproximativ 5,88 milioane de tentative de tip brute-force.
Raportul plasează evoluțiile și în context geopolitic. DNSC arată că hacktiviști pro-ruși și grupări APT statale și non-statale au vizat România și alte state occidentale, iar intensificarea acțiunilor hibride ale Federației Ruse a continuat să influențeze peisajul cibernetic românesc în anul alegerilor prezidențiale. Printre sectoarele vizate s-au aflat energia, finanțele, transporturile, telecomunicațiile și sănătatea.
Cercetătorii au aflat că unii oameni au o genă care îi ajută să dezvolte mai multă masă musculară decât alții. Potrivit Live Science, gena provine de la neanderthalieni. În urmă cu zeci de mii de ani, neanderthalienii s-au împerecheat cu oamenii moderni și au transmis gena receptorului hormonului de creștere.
Este o genă care determină celulele să răspundă puternic la hormonul de creștere. Cercetătorii estimează că transferul genei a avut loc în urmă cu aproximativ 47.000 de ani.
Cine are mai mulți mușchiStudiul, publicat în luna august în revista Cell, a arătat că aproape toți neanderthalienii aveau această genă. În schimb, doar aproximativ 10% dintre oamenii moderni o au.
Anumite grupuri umane moderne sunt mai predispuse să o aibă. Gena apare la aproximativ 1% dintre persoanele moderne cu strămoși europeni și până la 25% dintre cele cu strămoși din Asia de Sud sau din Asia de Sud-Est. Se pare că gena nu apare la persoanele cu strămoși africani, posibil pentru că încrucișarea a avut loc în Eurasia.
În cadrul studiului, cercetătorii au studiat mostre de ADN neanderthalian și denisovan din situri arheologice din Europa și Asia. Ei au comparat rezultatele cu cele ale instituțiilor de cercetare moderne care stochează peste 1,1 milioane de genomuri umane.
De la Matera la Capadocia și Hegra – opt orașe săpate direct în stâncă, toate incluse pe lista UNESCO. Unele au devenit chiar decor de film, conform telegraph.co.uk.
Sassi di Matera, ItaliaSassi di Matera, în sudul Italiei, a fost locuit timp de secole în peșteri săpate în calcar. În anii 1950, sărăcia și condițiile sanitare precare i-au forțat pe localnici să plece. Recunoașterea UNESCO din 1993 a adus o restaurare spectaculoasă. Orașul a devenit celebru și prin filmul James Bond, No Time to Die.
Göreme, TurciaSursa foto: wikipedia
Göreme, în Capadocia turcă, s-a format din cenușa vulcanică erodată de vânt și ploaie. Localnicii au scobit stâlpii de tuf, numiți „coșuri de zâne”, pentru a-și construi locuințe. Călugării bizantini au transformat multe dintre ele în mănăstiri și biserici cu fresce.
Vardzia, GeorgiaSursa foto: wikipedia
Vardzia, în Georgia, este un oraș-peșteră ridicat în secolul al XII-lea, într-o stâncă înaltă de 500 de metri. Are 400 de camere, 25 de pivnițe de vin și 13 biserici, toate legate prin tuneluri. A fost construit de regina Tamar, prima femeie încoronată rege în istoria Georgiei.
Matmata, TunisiaSursa foto: wikipedia
Matmata, în sudul Tunisiei, este un sat troglodit săpat de familii berbere pentru a scăpa de căldura Saharei. Unele locuințe au peste 1.000 de ani vechime. Hotelul Sidi Driss a devenit celebru drept casa copilăriei lui Luke Skywalker din Star Wars.
Peșterile Ellora, IndiaSursa foto: wikipedia
Peșterile Ellora, din India, cuprind 34 de lăcașuri budiste, hinduse și jainiste sculptate între secolele VI și X. Templul Kailasa, piesa de rezistență, a fost cioplit dintr-o singură stâncă de mii de oameni. Peșterile jainiste atrag mai puțini turiști și au sculpturi deosebit de delicate.
Grotele Longmen, ChinaSursa foto: wikipedia
Grotele Longmen, din China, adăpostesc peste 100.000 de statui budiste sculptate timp de patru secole, începând cu anul 493. Cea mai impresionantă este statuia Buddha Vairocana, înaltă de 17 metri. Vizita la apus, în sezonul de vârf, oferă cea mai spectaculoasă imagine.
Mesa Verde, SUAMesa Verde, în Colorado, este primul parc național american creat pentru a proteja moștenirea umană. Locuințele datează din secolele VII-XIV și au aparținut poporului Ancestral Puebloan. Cliff Palace, cu 217 de camere, este cea mai mare așezare rupestre din America de Nord.
Hegra, Arabia SaudităHegra, în Arabia Saudită, a fost al doilea oraș al nabateenilor, sculptat în gresie roșiatică acum peste 2.000 de ani. Este primul sit din Arabia Saudită inclus în patrimoniul UNESCO. Punctul central este Qasr Al-Farid, un mormânt monumental rămas neterminat.
Specialiștii spun însă că asemănarea cu medicamentele GLP-1 se oprește în mare parte la senzația de sațietate, potrivit surselor citate de publicația The Independent.
Ce este psyllium și cum acționeazăPsyllium este obținut din semințele plantei Plantago ovata, cultivată în special în Asia de Sud, inclusiv în mai multe regiuni din India. Suplimentul este bogat în fibre solubile și este folosit de ani buni pentru reglarea tranzitului intestinal.
În contact cu apa, fibrele formează un gel care traversează stomacul și intestinele, contribuind la creșterea volumului și înmuierea scaunului. Din acest motiv, psyllium poate fi util în caz de constipație și balonare și este recomandat uneori inclusiv persoanelor cu sindrom de colon iritabil.
Produsul este disponibil sub formă de coji, pudră sau capsule. Nutriționista Marilia Chamon recomandă creșterea treptată a cantității de fibre, deoarece administrarea bruscă a unor doze mari poate provoca balonare și modificări ale tranzitului intestinal.
Un aspect esențial este hidratarea. Psyllium absoarbe cantități importante de lichid, iar administrarea fără suficientă apă poate crea inclusiv riscul unei obstrucții gastrointestinale.
Ce arată studiile despre colesterol și glicemieBeneficiile potențiale nu se limitează la digestie. O analiză din 2018, care a inclus 28 de studii și în principal persoane cu colesterol ridicat, a indicat că administrarea a 10 grame de psyllium pe zi, timp de cel puțin trei săptămâni, a fost asociată cu reducerea colesterolului LDL.
O analiză publicată în 2024, concentrată în special asupra persoanelor cu diabet de tip 2 sau afecțiuni asociate, a constatat și o reducere a nivelului glicemiei.
Este într-adevăr un „Ozempic natural”?Comparația devenită virală pe internet este însă înșelătoare. Psyllium și medicamentele din clasa GLP-1 pot contribui ambele la apariția senzației de sațietate, dar mecanismele sunt diferite. Fibrele încetinesc digestia, în timp ce medicamentele GLP-1 acționează farmacologic asupra mecanismelor hormonale implicate în reglarea apetitului.
Mai mult, dovezile disponibile nu confirmă că psyllium ar avea efecte spectaculoase asupra greutății. O analiză a studiilor publicată în 2020, care a vizat adulți supraponderali și obezi, nu a identificat diferențe semnificative față de placebo în ceea ce privește greutatea corporală, indicele de masă corporală sau circumferința taliei.
Suplimentul nu este potrivit pentru toată lumea. Persoanele cu boala Crohn sau cele care urmează tratamente medicamentoase ar trebui să discute cu medicul înainte de administrare, deoarece psyllium poate influența absorbția unor medicamente. Simptome precum sângele în scaun, sângerările rectale sau modificările persistente ale tranzitului necesită evaluare medicală, nu automedicație cu suplimente.
Specialiștii subliniază că psyllium rămâne, în esență, o sursă de fibre și nu un produs-minune pentru slăbit. O alimentație diversificată și bogată în fibre rămâne prioritară, iar suplimentele pot avea cel mult un rol complementar.
