Centru de presă

Pentru o ţară ca Republica Moldova, care este o economie deschisă prin definiţie, este firesc să caute noi parteneri. Să-şi diversifice relaţiile comerciale, pieţele de desfacere a produselor sale. Să-şi extindă lista de parteneri externi.

Discrepanţele economice dintre capitală şi restul ţării au fost şi trebuie să fie un tablou asupra căruia e necesar să vegheze non-stop nu doar analiştii economici, dar şi cei care elaborează şi promovează politicile economice şi sociale. Discrepanţele generează diferenţe la capitolul bunăstare, iar asigurarea unui eventual echilibru reduce aceste diferenţe şi îi conferă tabloului general omogenitate.

Aspecte ce ţin de oficializarea fluxurilor de remitenţe prin intermediul Asociaţiilor de Economii şi Împrumut (AEÎ) şi de încurajarea incluziunii financiare a beneficiarilor din zona rurală de transferuri din străinătate au fost discutate marţi, 25 februarie curent, în cadrul unei mese rotunde desfăşurate la Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF).

În fond, definiţia corupţiei este pe cât de simplă, pe atât de clară – un abuz, activ sau pasiv, al funcţionarilor publici (fie numiţi, fie aleşi), în scopul obţinerii de avantaje financiare private sau de alte beneficii. Practic nu există ţară care să nu aibă printre priorităţi combaterea şi neadmiterea corupţiei, iar unele dintre regimuri chiar merg până în extrema de a se cataloga drept absolut incoruptibile. Până la urmă, însă e de văzut cât de toleranţi sau intoleranţi suntem cu toţii în raport cu acest fenomen, care – şi asta o recunoaşte toată lumea – încurajează procese care duc la demolarea a tot ce înseamnă stat, justiţie, moralitate.