Atât timp cât se aud destul de frecvent ţipetele ambulanţelor, iar noi ne vom filtra cuvintele prin petecul de pânză zis mască, trebuie să măsurăm cu grijă care sunt efectele acestei situaţii asupra a tot ce se numeşte viaţă – economie, agricultură, activitate financiară, educaţie, transport, sferă socială etc., etc.
Am făcut lucrul acesta şi ceva mai devreme, având atunci îndrăzneala de a presupune o revenire la normalitate în doar câteva luni. Iată însă că scenariul a fost altul decât cel intuit de noi şi că, la capăt de an ne vedem siliţi să revenim la izolare, la nopţi cu străzi pustii, la frontiere blocate. Este adevărat că un eventual al doilea val al crizei ne găseşte ceva mai pregătiţi, ceea ce s-a redus semnificativ fiind starea de panică. Nu mai vedem cozi la alimentare şi nu ne creştem rezervele de hârtie igienică. Ştim bine că le vom găsi pe toate sau aproape pe toate în magazine exact în ziua în care vom decide să mergem la cumpărături.
În luna septembrie, statistica naţională a oferit date despre ce a făcut economia în prima jumătate de an, iar datele sunt de referinţă şi pentru ziua în care scriem acest text. În primul rând, pentru că prima jumătate a anului pare să fie trasă la xerox şi în a doua jumătate a anului, doar că aceste ultime şase luni sunt cele în care se văd şi efectele secetei prin care au trecut câmpurile Moldovei.
După cum spuneam, Biroul Naţional de Statistică (BNS) constata pentru primul semestru că Produsul Intern Brut (PIB) a constituit 44,6 miliarde de lei, ceea ce înseamnă o depreciere în termeni reali de 14 la sută. Un trist clasament al reducerii ne plasează pe aceeaşi treaptă cu Uniunea Europeană, situaţia fiind un pic mai bună decât în Italia sau Franţa, dar mai rea decât în România sau Germania.
Analiza datelor după categoria de resurse arată că, de facto, toate sectoarele economiei au simţit impactul negativ al pandemiei, însă de departe cele mai afectate sectoare fiind cele care implică interacţiunea şi mobilitatea populaţiei, dar şi cele din zona economiei informale. Astfel, în al doilea trimestru, scăderea din sectorul HoReCa a fost de 66,2%, activităţile de spectacole, recreere, agrement s-au contractat cu 45,8%, în timp ce scăderea din sectorul transportului de pasageri este de peste 50%. Atât diminuarea de 68,4% din dreptul activităţii gospodăriilor populaţiei, cât şi compararea evoluţiei oficiale din anumite sectoare cum ar fi construcţiile cu dinamica reflectată în PIB, care include exhaustiv şi estimările sectorului din economia informală, arată că subiecţii din segmentul economiei informale şi de subzistenţă sunt printre cele mai afectate categorii ale populaţiei urmare a coronacrizei.
Evoluţia lucrurilor în primul semestru transferă către cea de-a doua jumătate a anului o stare confuză de nesiguranţă, iar aceasta pare să se prelingă şi peste calendarul anului următor. Nesiguranţa este solul pe care investiţiile nu au cum să crească, iar cel mai convingător argument sunt aceleaşi cifre din raportul BNS.
Evoluţiile din industria prelucrătoare, cu o scădere de 14,3% în comparaţie cu anul precedent, au fost influenţate atât de stoparea parţială a activităţii din lunile aprilie-mai, dar şi de reducerea cererii de pe pieţele externe. Automotivele, care anterior generau creştere, au devenit generatoare de minus.
Dacă în primul semestru pandemia a dus la creşterea substanţială a consumului de produse TIC, în luna iunie s-a constat o majorare a vânzărilor de 13 la sută, nu trebuie să ne grăbim să presupunem o creştere similară în semestrul curent. Primul semestru a fost perioada în care schimbarea condiţiilor de muncă pentru multe domenii a cerut şi schimbarea uneltelor, a mijloacelor, calculatorul fiind în majoritatea cazurilor cel care a salvat economia, dar mai ales domeniul educaţiei.
Am scris şi cu alte ocazii că, deşi am încercat să ne liniştim cu presupunerea că pe timp de pandemie se opresc oamenii, dar nu şi mărfurile, schimburile comerciale şi-au modificat totuşi cifrele. Mai mulţi experţi au constatat că reducerea deficitului balanţei comerciale a avut loc prin ajustarea semnificativă în sens negativ atât a importurilor – 29 la sută, cât şi a exporturilor – 24,2 la sută, fapt caracteristic şi în perioada crizelor din anii 2009 şi 2015.
Aşa cum am spus, Covidul şi seceta sunt principalele elemente care îşi lasă amprenta pe întreg anul curent. Cu atât mai mult că, dat fiind specificul economiei moldoveneşti în care cea mai mare parte a PIB-ului (aproape şaizeci la sută) se formează de regulă în a doua jumătate a anului, perspectivele pentru întreg anul 2020 rămân mai degrabă sumbre, având în vedere că în semestrul II vom avea reflectarea statistică a impactului uneia din cele mai severe secete din ultimii ani. Respectiv, există toate premisele ca ultima revizuire a indicatorilor macroeconomici efectuată de autorităţi, care prognozează un declin economic de 4,5%, să fie depăşită, fiind posibil chiar şi depăşirea pragului de -6 la sută, înregistrat în anul de criză 2009.
Sunt relevante în acest context concluziile expertului economic Stas Madan, care crede că economia anului curent va fi marcată de câţiva factori de bază, inclusiv: impactul secetei – datele preliminare prezentate până la moment estimează o reducere a recoltelor globale pentru cele mai importante culturi cerealiere (grâu, porumb, floarea-soarelui) până la jumătate din volumele anului trecut, iar cum aceste produse implică şi aspectul de asigurare a securităţii alimentare a ţării şi vor rămâne în mare parte pe piaţa internă, ne putem aştepta la o reducere semnificativă a exporturilor de culturile date. Secetei i se alătură evoluţia situaţiei epidemiologice – una din principalele necunoscute a evoluţiei economice ulterioare rămâne a fi situaţia legată de dinamica Covid-19, scenariile alternând între un nou val care ar perturba mersul firesc al economiei şi perspectiva unor vaccinuri viabile. Autorul mai punctează şi ritmul de revenire a principalilor parteneri comerciali, în special din UE, menţinerea/continuarea politicii monetare relaxante.
Deşi prognozele se fac admiţând în mod obligatoriu o marjă de eroare, cele patru luni scurse din semestrul doi, par să confirme presupunerile noastre. Aşa cum se vede, noiembrie şi decembrie vor fi haşurate în aceleaşi culori în care am haşurat întregul an curent, chiar dacă speranţele noastre au fost cu totul şi cu totul de altă nuanţă.
Constantin Olteanu
