MediaFax.ro

În dialogurile noastre recente, prof. dr. Alba Popescu a evidențiat existența unei dimensiuni non-statale a geopoliticii, aflată într-o interacțiune permanentă cu dimensiunea clasică, statală, pe care publicul larg o percepe, de regulă, prin intermediul știrilor de televiziune. Această perspectivă teoretică ne invită să privim lumea dincolo de configurația tradițională a statelor-națiune, înțelegând-o ca pe un sistem complex, organizat în jurul unor structuri de putere, al unor centre de influență și al unor mecanisme de autoritate care trec dincolo de granițele politice convenționale. Alba Popescu susține că înțelegerea rolului exercitat de anumite microstate sau entități non-statale în dinamica globală presupune depășirea interpretărilor strict materialiste și examinarea unor forme alternative de organizare și legitimare a puterii, de la autoritatea spirituală și instituțională a Vaticanului până la modelul Singapore, bazat pe competență administrativă, disciplină instituțională și promovarea meritocrației.

Această analiză are o dimensiune profund aplicată. Prof. dr. Alba Popescu subliniază constant că statele mici nu sunt condamnate la irelevanță. Dimpotrivă, ele pot transforma dezavantajele geografice și resursele limitate în pârghii de influență. Djibouti, care și-a valorificat poziția strategică pentru a găzdui baze militare ale mai multor puteri internaționale, și Luxemburgul, care investește în inovația legislativă pentru a ocupa un loc important în dezvoltarea activităților de exploatare a resurselor spațiale, oferă exemple relevante de geopolitică a adaptării. Aceste state nu sunt simple victime ale istoriei, ci actori care își negociază propria securitate și supraviețuire într-un mediu internațional tensionat, gestionând atât raporturile cu marile puteri, cât și presiunile economiei globale.

Mai mult, analiza prof. dr. Alba Popescu atinge teme sensibile precum dispariția fizică a unor națiuni, cauzată de schimbările climatice. În aceste cazuri, geopolitica resurselor se transformă într-o bătălie juridică despre moștenirea unor state care at putea deveni „fantome” în dreptul internațional. Ce se întâmplă cu identitatea națională atunci când teritoriul, fundamentul suveranității westfaliene, încetează să mai existe? Conceptul de „națiune digitală în exil”, promovat de state precum Tuvalu, surclasează sfera unui experiment tehnologic, ridicând o întrebare fundamentală despre semnificația apartenenței la o patrie și identitatea cetățeanului.

În acest context, cursurile susținute de prof. dr. Alba Popescu la Colegiul Național de Apărare reprezintă un veritabil laborator de idei. Cursanții sunt provocați să gândească dincolo de clișeele diplomației clasice și să evalueze dacă nu cumva asistăm la o schimbare de paradigmă, în care rețelele globale de orașe inteligente sau noile forme de suveranitate digitală vor înlocui treptat vechea ordine a statelor-națiune. Este o lume în care „diplomația orașelor” este tot mai vizibilă, iar microstatele inovatoare se poziționează ca noduri principale ale puterii viitoare.

Analizele prof. dr. Alba Popescu ne reamintesc faptul că, oricât de inteligentă, inovativă sau agilă ar fi o națiune, va trebui mereu să se supună legităților geopoliticii, un domeniu în care, în ultimă instanță, interesul național și proiecția puterii rămân constantele fundamentale. Analiza acestor teme îi ajută pe viitorii decidenți români să înțeleagă mai bine riscurile și oportunitățile unui context internațional tot mai competitiv.

Vă invităm la o lectură intensă și necesară, o călătorie prin culisele puterii, unde credința, geografia și voința politică se împletesc în lupta statelor pentru supraviețuire. De la Vatican la insulele amenințate de dispariție, fiecare poveste ridică o întrebare tulburătoare: ce mai înseamnă să ai un „acasă” într-o lume în care granițele se clatină, iar echilibrul poate fi rupt oricând? Pășiți în această analiză și descoperiți cum se schimbă mapamondul și ce rămâne din om atunci când lumea lui se află pe marginea butoiului cu pulbere.

 Ciprian Demeter: Vaticanul este singurul microstat care posedă o putere universală bazată pe o autoritate transcendentă, exercitând o geopolitică a spiritului care sfidează logica materialistă a puterii. Cum influențează această prezență sacră în inima unei Europe seculare echilibrul dintre politică și morală în relațiile internaționale?

 Alba Popescu: Aminteam, în cursul dialogului nostru anterior, de existența unui palier non-statal al geopoliticii globale, ce interferează cu cel statal, clasic și bine-cunoscut publicului larg. Acest palier non-statal a fost teoretizat spectaculos în Scurtă istorie a viitorului, de către Jacques Attali, consilierul președinților francezi Mitterand și Sarkozy și mentorul lui Emmanuel Macron, la începutul carierei sale. Dar și de Jean Parvulesco, un autor surprinzător și controversat prin sinuozitatea vieții sale profesionale, prin țesătura extrem de diversă și influentă de conexiuni personale și prin opera jurnalistică și academică lăsată posterității. Este suficient să amintesc faptul că Parvulesco a conceptualizat „noul val” cinematografic francez, construit după 1968 ca o alternativă europeană intelectualistă, filosofică, la strălucirea comercială a Hollywood-ului, și că a făcut parte din Organisation Armée Secrète, că a publicat în marile cotidiene franceze ale ultimei jumătăți de secol XX, că a fost prieten cu mari personalități ale lumii culturale și academice, de la Jean Wahl, Martin Heidegger și René Guénon, la Ezra Pound și Mircea Eliade, că a fost mentorul unor geopoliticieni precum Alain de Benoît și Aleksandr Gelievici Dughin. Esențialmente, cei doi autori preiau teza istoricului Georges Dumézil cu privire la cele trei ordine ce structurau, piramidal, societatea Romei antice (ordinul sacerdotal, ordinul militaro-imperial și cel economic, al plebei) pe care o proiectează la nivel global. Astfel, palierul geopolitic non-statal este configurat de aceste trei ordine, grupate în două mari „conjurații” – alianțe, maritimă și telurică, aflate în competiție pentru dominația lumii. În centrul ordinului sacerdotal se află Vaticanul, iar, „moștenirea imperială a Romei” este liantul spiritual al alianței telurice. Iată cum se poate explica și altfel influența uriașă pe care acest microstat o proiectează în jocul geopolitic global.

Dar, nu este singura explicație. Pe lângă patrimoniul imobiliar-bancar și artefactele culturale de o valoare inestimabilă prezente în basilici, biserici și muzee, Vaticanul patronează Ordinul Iezuit, cel mai influent și mai controversat ordin bisericesc din istoria umanității. Întemeiat la data de 15 august 1534, de către un grup de studenți ai Universității din Paris, condus de Sfântul Ignațiu de Loyola și Sfântul Francisc Xavier, Societatea lui Iisus, cum mai este numit Ordinul Iezuit, s-a dorit a fi pumnul ridicat de catolicism în fața furtunii declanșate de reforma religioasă, atribuită de Attali ordinului economic, al comercianților și cămătarilor, cel care, începând cu secolul al XIII-lea, a conspirat pentru a-i detrona atât pe sacerdoți, cât și pe împărați. Construit în baza celor patru voturi călugărești – ascultare, castitate, sărăcie, ascultare necondiționată față de Papă, Ordinul Iezuit s-a remarcat prin supunere, pragmatism, flexibilitate și centralizarea puterii în mâinile unui Părinte General, cu mandat pe viață la șefia ordinului. Este o structură de conducere asemănătoare Cavalerilor Templieri – ordinul călugăresc militar catolic desființat de Papa Clement al V-lea în anul 1312, de la care au rămas scrisorile de credit și modelul sistemului bancar de astăzi.

Aceste atribute, transformate în adevărate surse de putere, le-au garantat iezuiților succesul atât în misiunile de apostolat activ în Asia, America de Sud și Africa, dar și în acțiunile ce au vizat contrareforma și perpetuarea puterii Bisericii Catolice. Spre exemplu, în Asia, Sf. Xavier a reușit cea mai mare convertire în masă din istoria Bisericii. Preoții iezuiți au fost vectori de colonizare, în special în Emisfera Vestică. Orașe precum São Paolo și Brasil în Brazilia, Asunción în Paraguay, Alta Gracia în Argentina, Tucson (Arizona) și Saint Ignace (Michigan) în SUA au fost fondate de iezuiți între secolele XVI-XVII. Preoții iezuiți au întemeiat atât învățământul de mase din Asia, America de Sud, Africa, dar și cel pentru elite, extins pe perioada a 10–15 ani de formare riguroasă în teologie, filosofie, lingvistică. Descartes, Diderot, Voltaire, Baronul de Montesquieu, Molière, Galileo Galilei, Louis Pasteur, Athanasius Kircher, Henri Poincaré, Georges Lemaître, Jacques Lacan, Peter Paul Rubens, René Guénon, James Joyce, Antoine de Saint-Exupéry, Arthur Conan Doyle, Alfred Hitchcock, Charles de Gaulle, Fidel Castro, Bill Clinton, Emmanuel Macron, Mario Draghi, Donald Trump, sunt doar câteva personalități științifice, artistice, literare, academice și politice care au absolvit școli iezuite. Și nu doar ei, ci și Nicolae Pătrașcu (fiul lui Mihai Viteazul), Miron Costin, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ion Budai-Deleanu, Ioan Pară, Vasile Rațiu și alți corifei ai latinității limbii române și românismului! Motiv pentru care, putem spune că teza latinității limbii române s-a născut și în creuzetul iezuit și că românismul școlii ardelene este rezultatul învățământului organizat de acest ordin călugăresc catolic în Transilvania.

Dar, adevărata lor putere de persuasiune a fost una mult mai subtilă, fiind asigurată de predicatorii de curte și duhovnicii regali, deveniți sfetnici de taină (sau nu) ai capetelor încoronate, președinților, oamenilor de stat. Acești duhovnici iezuiți au influențat decizii politice majore, au oprit sau au declanșat războaie, au schimbat dregătorii și guverne, au știut secretele, slăbiciunile și frustrările fiilor lor duhovnicești ș.a.m.d. Atât de puternici deveniseră, încât în 1778, la cererea Austriei, Franței, Spaniei și Portugaliei, Papa Clement al XIV-lea a desființat ordinul. Dar Prusia, prin Frederic cel Mare, și Rusia, prin Ecaterina a II-a, i-au asigurat supraviețuirea, transformându-și regatele în refugiile de care aveau nevoie iezuiții. Mai apoi, în 1814, ordinul a fost re-oficializat de papalitate și de atunci, până în prezent, el funcționează nestingherit, 40 dintre membrii săi fiind canonizați.

Deci, iată cum cel mai mic stat al planetei, astăzi cu suprafața de 44 de hectare și 882 de locuitori, a reușit să modeleze istoria umanității și să construiască o putere soft greu de egalat de altcineva. O monarhie absolutistă, electivă și teocratică, ce stăpânește un teritoriu național înscris în integralitatea lui în lista patrimoniului cultural mondial U.N.E.S.C.O. și folosește latina ca limbă oficială. Și care, din anul 564, de la invazia longobarzilor, și până în prezent, a fost principala putere diplomatică a Romei și continuatoarea moștenirii sale, a reușit să depășească mari momente de cumpănă, când și-a pierdut fie enoriași și parohii prin seria reformelor religioase, fie credibilitate prin scandalurile în care au fost implicați preoți și cardinali ai săi, fie teritoriile papale. Și, cu toate acestea, rămâne port-drapelul ordinului sacerdotal, adică al puterii ecleziastice, pe care încearcă să o unifice la nivel global prin Mișcarea Ecumenistă pe care o patronează, un proiect eminamente geopolitic, greu de materializat din rațiuni dogmatice, dar nu imposibil, mai ales dacă ofensiva corporatistă a ordinului economic va ajunge să perturbe major preceptele religioase ale umanității. Și, ca să răspund punctual la întrebare, deși aflat într-un soi de anacronism față de laicitatea neoliberală a Occidentului Colectiv, Vaticanul continuă să influențeze, prin mecanismele sale de persuasiune, politica internațională. Cât privește etica, ea este atât de incompatibilă cu lumea în care trăim, încât rămâne un deziderat și un subiect teoretizat de idealiști. Un subiect frumos, fără îndoială.

Ciprian Demeter: Singapore a demonstrat că un microstat poate deveni o putere regională prin disciplină, inovație și un control social strict, contrazicând ideea că democrația liberală este singura cale spre succes.

Este modelul Singapore o soluție pentru statele mici din secolul XXI sau o formă de „despotism luminat” incompatibilă cu valorile occidentale?

Alba Popescu: Singapore este un caz-școală despre rolul meritocrației și al leadership-ului patriotic în materializarea destinului manifest al unui popor. În anul 1867, Singapore era ceva mai mult decât un sat de pescari transformat în avanpost britanic. Deschiderea Canalului Suez, în 1869, și revoluția industrială ce consuma tot mai mult staniu și cauciuc aveau să-i potențeze poziția geostrategică de excepție, din dreptul Canalului Phillip, cel mai îngust segment, cu o lățime de doar 2,8 km, al sistemului maritim de sufocare Malacca-Singapore, ce separă Oceanul Indian de Pacificul de Sud. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, între februarie 1942 și septembrie 1945, Singapore s-a aflat sub ocupație japoneză, care numai prietenoasă n-a fost. Iar, după război, a trecut printr-o serie de dinamici geopolitice, de la obținerea autonomiei față de Coroana Britanică, la includerea în Federația Malaeziei, declararea independenței de stat în 9 august 1965 și retragerea militară completă a britanicilor în octombrie 1971. Tot acest proces fondator al statalității singaporeze a fost posibil datorită înțelepciunii, patriotismului și expertizei lui Lee Kuan Yew, supranumit și „părintele statului modern singaporez”, chinez Han din subgrupul Hakka, un subgrup etnic aparte, care a dăruit Chinei și altor națiuni asiatice și sud-americane lideri marcanți, care au influențat major destinele popoarelor lor. Și este suficient să îi amintesc pe Deng Xiaoping – „eminența cenușie” a statului modern chinez, arhitectul reformelor economice descrise prin sintagma „un stat, două sisteme”; Sun Yat-sen, primul președinte al Republicii Chineze (în 1912); Hu Yaobang, reformistul secretar general al Partidului Comunist Chinez din anii 1980, al cărui deces a catalizat protestele din Piața Tiananmen; generalul Zhu De, fondatorul Armatei de Eliberare a Poporului; Kang Sheng, principalul șef al serviciilor secrete și de securitate chineze în perioada lui Mao Zedong; Arthur Chung, primul președinte al Guyanei (între 1970-1980); Ne Win, dictator militar și șef de stat al Myanmar-ului timp de aproape trei decenii și mulți alții.

Revenind la Lee Kuan Yew, acesta a excelat atât prin înțelepciune cât, mai ales, prin loialitatea față de poporul său. El a fost protagonistul unui imens scandal diplomatic în anii 1960, când a dezvăluit public o tentativă eșuată a C.I.A. de a-l mitui și de a infiltra serviciile de securitate din Singapore, împiedicând, astfel, transformarea statului într-o republică bananieră. Sigur că Lee Kuan Yew a fost o mână de fier într-o mănușă mai mult sau mai puțin de catifea. Sigur că „despotismul luminat” despre care vorbiți nu prea rezonează cu modelul occidental contemporan. Dar, de ce ar fi trebuit să rezoneze? Și care este, până la urmă, modelul occidental? Este acest model expresia democrației ideale, absolute? Există așa ceva? Mă îndoiesc.

Pe de altă parte, Occidentul Colectiv nu reprezintă decât un miliard de suflete dintre cele 8,3 ale planetei, grupate în civilizații și sub-civilizații, cu propriile lor modele și ordini civilizaționale, precum au teoretizat Huntington și Kissinger. Pentru Singapore, important a fost ca „despotismul luminat” al premierului Lee Kuan Yew să se plieze pe modelul civilizațional confucianist, specific societății chinezești tradiționale, în care ierarhia, patriarhatul, disciplina, cultul muncii, meritocrația și cultul onestității sunt norme sociale firești. Ceea ce s-a și întâmplat.

Prin urmare, ceea ce noi considerăm ca fiind „despotism”, un urmaș al lui Tao și Confucius consideră ca fiind normalitate. Este vorba despre o normalitate care a transformat „Orașul leilor” – așa cum este numit portul Singapore – în principala capitală maritimă a lumii (conform Agenției Menon Consulting), cel mai mare port din Asia de Sud-Est și cel mai mare port de bunkeraj din lume, care și în condițiile blocadei maritime instituite de SUA și Iran asupra strâmtorii Hormuz, este al doilea cel mai aglomerat port din lume în privința tonajului total de marfă, după Shanghai. În acest port are loc transbordarea unei cincimi din totalul containerelor maritime mondiale și a unei jumătăți din volumul de țiței transportat anual la nivel global, fiind unul dintre primele trei hub-uri de comercializare și rafinare de țiței ale lumii.

Această performanță a fost atinsă în condițiile unui arhipelag de 714 kilometri pătrați, complet lipsit de resurse minerale și energetice, cu câteva râuri permanente care, din cauza gradienților mici, predispun la inundații masive, cu soluri puțin fertile și degradate prin eroziune, cu masă piscicolă redusă drastic de poluarea aferentă activităților portuare și pădure tropicală defrișată în mare parte. Cu alte cuvinte, în condițiile unui teritoriu ne-ofertant, din perspectiva surselor clasice de putere, incapabil să asigure spațiul și resursele vitale – alimentare, energetice, de construcții și minerale, necesare celor 6 milioane de locuitori ai statului. Și, cu toate acestea, în prezent, Singapore, statul cu patru limbi oficiale (engleză, chineză mandarină, tamilă, malaeziană) este un punct nodal al lanțurilor globale de producție și aprovizionare, de care depinde funcționarea economiei lumii! Și, ca paradoxul să fie complet, este și un exportator major de orhidee și pești de acvariu.

Desigur, pe lângă confucianism și calitatea excepțională a leadership-ului, Singapore a beneficiat și de pe urma valorii sale geostrategice, de „gardian” al permeabilității Canalului Phillip, prin care tranzitează anual miliarde de dolari în bunuri și servicii și în mod special hidrocarburile necesare economiilor Japoniei, Chinei, Coreei de Sud, dar și de pe urma valorii sale geopolitice, de spațiu de lateralitate, situat în afara zonelor de compresie de tip tampon. Aceste atribute geopolitice și geostrategice i-au deschis umbrela securitară a Imperiului Britanic, chiar și metamorfozat în Commonwealth. Astfel că, și la ora actuală, deși puterea sa militară este aproape inexistentă, Singapore este securizat prin The Five Power Defence Arrangements, pactul defensiv colectiv semnat, în noiembrie 1971, cu Australia, Malaezia, Noua Zeelandă și Regatul Unit.

Pe de altă parte, apartenența sa civilizațională la spațiul sinic și poziționarea geografică în proximitatea Chinei, au făcut ca presiunile politice occidentale să-și piardă din intensitate după anii 1970 (după ce americanii au recunoscut statalitatea Chinei Comuniste) și, mai apoi, să-i consolideze neutralitatea de facto, iar, rolul său, extrem de valoros, de placă turnantă a lanțurilor globale de producție și aprovizionare l-a făcut indispensabil bunei funcționări a economiei mondiale. Astfel, deși prins într-un „clește” geopolitic, Singapore beneficiază din plin atât de avantajele economice ale statutului său de placă turnantă maritimă a Drumului și Centurii Mătăsii, cât și de cupola securitară asigurată de britanici și aliații lor regionali, implicit de SUA.

Sigur că această bunăstare obligă statul singaporez la o politică de distanțare față de atitudinile geopolitice tranșante, indiferent din ce direcție ar veni, comportament geopolitic ce convine, în prezent, tuturor. Rămâne de văzut ce se va întâmpla în viitor, pe măsură ce competiția hegemonică din Pacific se va amplifica și pe măsură ce situația complicată din Orientul Mijlociu se va prelungi, pentru că efectele economice ale perturbării traficului maritim prin strâmtorile Hormuz și Bab el- Mandeb au început să fie resimțite de economia „tigrului” asiatic.

Ce anume va prevala în viitor în politica acestui microstat? Identitatea sa civilizațională, chineză, sau afilierea sa la lumea maritimă, anglo-saxonă? Rolul său de placă turnantă a lanțurilor de producție și aprovizionare globale sau valoarea sa geostrategică de pivot și cap de pod în dreptul canalului Phillip? Își va mai putea păstra atuurile geo-economice în condițiile unui mediu de securitate regional și global tot mai tensionat?

Sunt întrebări ale căror răspunsuri converg spre ceea ce eufemistic numim „barometru geopolitic”, pentru că stabilitatea geopolitică a unui microstat de importanța geo-economică și geostrategică a Singapore nu poate fi decât rezultatul echilibrului geopolitic dintre nucleele de putere globale. Orice debalansare între jucătorii globali, orice pierdere sau câștigare de influență se traduce în lumea micro-statelor precum Singapore prin schimbări de status-quo politic și geopolitic. Cu alte cuvinte, stabilitatea geopolitică a unui micro-stat precum Singapore este un indicator al stabilității ordinii internaționale.

Deci, ca să răspund punctual la întrebarea dumneavoastră, modelul singaporez al meritocrației, leadership-ului patriotic și al ordinii sociale reprezintă un avantaj pentru toate statele, indiferent de mărirea lor, cu condiția să nu derapeze în autoritarism. Ca să devină o soluție, însă, mai trebuie câteva atuuri, începând cu poziția geostrategică de lateralitate sau centralitate – niciodată cea intermediară / tampon – și terminând cu afilierea civilizațională și securitară la nuclee geopolitice puternice.

Ciprian Demeter: În Africa, Djibouti a transformat lipsa resurselor naturale într-o resursă geopolitică, găzduind baze militare chineze, americane și franceze, transformându-se într-o bursă a puterii militare. Până unde poate merge un stat cu „monetizarea poziției geografice” înainte de a deveni un simplu câmp de luptă pentru alții?

Alba Popescu: Foarte bună observația dumneavoastră privind monetizarea poziției geografice, pentru că, așa cum am mai spus pe parcursul discuțiilor noastre, poziția geografică poate fi un atu geopolitic și geostrategic de mare preț sau un uriaș dezavantaj. Depinde de vecinătăți. În cazul micuțului stat african – care este un ministat și nu un microstat!, poziția sa geografică în Cornul Africii, este marele atu ce i-a oferit soluția supraviețuirii. Mai exact, datorită acestei poziții excepționale, la intersecția Mării Roșii cu Golful Aden, în imediata vecinătate a Strâmtorii Bab el-Mandeb, prin care trece peste 10% din traficul maritim mondial, Djibouti s-a transformat dintr-o fostă colonie franceză ce trăia de pe urmă pescuitului și a exportului de sare, într-un veritabil „hub” militar și logistic global. Și, cum bine ați spus, datorită acestui avantaj geostrategic, Djibouti a devenit un „stat rentier”, care își obține principalele venituri din închirierea de terenuri pentru baze militare externe și din serviciile portuare. La ora actuală, Djibouti este singurul loc din lume care găzduiește simultan facilități militare ale mai multor puteri rivale, începând cu Statele Unite (Camp Lemonnier) și China (prima sa bază militară înafara teritoriului național), și continuând cu Franța (prezență militară conferită de acorduri istorice de apărare), Japonia (singura sa bază militară externă), Italia (baza logistică „Amedeo Guillet”), dar și Marea Britanie, Spania, Germania, care utilizează facilitățile existente pentru operații multinaționale. Înființate oficial pentru combaterea pirateriei maritime din Golful Aden și securizarea implicită a coridorului maritim aferent, aceste baze sunt avanposturi extrem de valoroase în competiția strategică din Oceanul Indian și nu numai. Atât de necesară a devenit prezența acestor baze în imediata vecinătate a conflictului extins din Orientului Mijlociu și a multiplelor crize africane, încât Djibouti s-a transformat într-o adevărată „oază” de stabilitate și refugiu. Și nu doar atât. Prin secesiunea Eritreei, Djibouti a devenit „plămânul” economic al Etiopiei, prin care Addis Abeba își compensează dezastrul pierderii ieșirii la mare. Mai exact, peste 95% dintre mărfurile etiopiene tranzitează portul Djibouti, unde ajung pe calea ferată ce unește cele două capitale, drum de fier construit, deloc surprinzător, de China. De altfel, China deține o pârghie majoră de influență, prin datoriile acumulate de Djibouti în relația bilaterală, ce au depășit pragul de la 70% din P.I.B., ca urmare a proiectelor de infrastructură portuară și feroviară finanțate prin împrumuturi de băncile chineze.

Această stare de fapt este rezultatul politicii abile duse de regimul președintelui Ismail Omar Guelleh (aflat la putere din 1999!), care folosește o diplomație tranzacțională, pragmatică, de echilibru, prin care evită să-și aleagă o singură tabără și profită la maximum de competiția geopolitică dintre Occident și China. Atât de bine a reușit, până acum, să gestioneze competiția, încât Camp Lemonnier se află la doar 11 km de Baza de Sprijin a Armatei Populare de Eliberare a Chinei, fără a exista incidente majore. Sigur, există tensiuni, în care spionajul reciproc joacă un rol principal, dar există și episoade de cooperare între reprezentanții locali ai celor două superputeri, astfel că, pe coridoarele palatului prezidențial din Djibouti, „diplomația de curte” este cuvântul de ordine și cooperarea de urgență o completează.

În mod firesc, extinderea conflictului din Orientul Mijlociu s-a resimțit și asupra status-quo-ului acestui stat african. Pe de o parte, au crescut costurile operaționale în porturile sale, în paralel cu volumul activităților de transbordare. Fapt ce a adus un surplus de venit autorităților portuare. Au crescut și veniturile din asistență militară și securitate, în contextul crizei regionale. Și este suficient să amintesc faptul că Uniunea Europeană a decis să dubleze sprijinul financiar destinat forțelor navale djiboutiene, pentru a securiza coastele în fața amenințării milițiilor zaidite yemenite și a pirateriei asociate.

Pe de altă parte, însă, creșterea costurilor logistice, în cazul unui stat ce-și asigură alimentele importă aproape toate produsele alimentare, materialele de construcții și combustibilii necesari funcționării sale, a determinat creșteri de prețuri la raft, inflație și scumpirea vieții populației. Prin urmare, un efect paradoxal, accentuat și de faptul că, pe fondul crizei din Marea Roșie, au crescut și costurile de transport ale containerelor etiopiene pe coridorul Addis Abeba – Djibouti. Astfel că, volumul acestora a scăzut și, o dată cu ele, taxele de tranzit pe care Etiopia le plătea vecinului său, iar capturarea recentă, chiar și temporară, de către milițiile zaidite, a Insulei Perim din strâmtoarea Bab el-Mandeb, aflată la doar 20 km de coasta djiboutiană, a adus amenințarea la granița directă a țării, punând în discuție viitorul investițiilor străine pe termen lung.

Pe cale de consecință, monetizarea poziției geografice, atunci când interesele majorității jucătorilor regionali converg, se dublează cu o solidă cupolă de securitate, dar cu condiția fundamentală a unei neutralități politice foarte bine balansate. Dacă această condiție este încălcată, riscul transformării în teatru de operații crește exponențial.

Ciprian Demeter: Andorra și Liechtenstein funcționează ca enclave de stabilitate într-o Europă marcată de ascensiunea populismului, menținând forme de guvernare tradiționale care par anacronice, dar eficiente. Există un avantaj filosofic în a conserva monarhia sau formele de conducere elitistă în statele în care comunitatea este suficient de mică pentru a fi gestionată patriarhal?

Alba Popescu: În cazul Andorrei avem de-a face cu o formă de guvernare unică în lume. Mai exact, Andorra este un co-principat parlamentar constituțional, condus de doi șefi de stat titulari, doi „co-prinți”, unul fiind președintele Franței, iar celălalt, episcopul de Urgell, stare de fapt ce rezultă din statutul geopolitic și civilizațional al acestui microstat.

Continuatoare a Marca Hispanica, statul tampon creat în Pirinei de regele francilor, Charlemagne, pentru a pune capăt conflictului dintre episcopul de Urgell și Contele de Foix, Andorra este statul care și-a păstrat neschimbate frontierele din 1278 până prezent, spre deosebire de comitatele sale „surori”, Barcelona și Aragon, care au sfârșit prin a fi anexate de Spania. Și aceasta, deoarece, ca și Djibouti, Andorra a rămas fidelă principiului neutralității, co-principatului și statutului său de stat tampon între cei doi foști hegemoni europeni, asigurându-și un scut geopolitic inexpugnabil. Astfel, nici Franța și nici Spania nu au putut anexa microstatul muntos și enclavizat fără a intra în conflict direct una cu cealaltă și amândouă cu Biserica Catolică. Pe de altă parte, cultural, Andorra aparține spațiului catalan, limba catalană fiind singura limbă oficială a principatului. Din acest punct de vedere, Andorra este un reprezentant al culturii catalane la nivel internațional, fără însă a interfera în disputele secesioniste din Spania.

Prin urmare, Andorra este statul care, în ciuda izolării sale geografice, a supraviețuit secolelor, demonstrând că arta compromisului și cupola asigurată de o mare putere ecleziastică pot suplini sursele tradiționale de putere și pot asigura stabilitatea și prosperitatea cetățenilor săi.

În ceea ce privește Liechtenstein, microstatul alpin dublu-enclavizat, adică înconjurat exclusiv de alte țări fără ieșire la mare, în speță Austria și Elveția, „arta” geopoliticii sale i-a transformat dezavantajul major al geografiei într-o prosperitate și o stabilitate remarcabile. Mai exact, neutralitatea strictă, pragmatismul diplomației, integrarea economică asimetrică, deopotrivă cu vecinii săi și cu structurile europene, precum și o casă dinastică extrem de influentă, au fost instrumentele puterii și soluțiile supraviețuirii sale statale. „Artă” construită în jurul condominiumului informal cu Elveția, cea mai importantă „ancoră” geopolitică a Liechtensteinului. Atât de profundă este legătura sa cu statul vecin, încât Elveția îi asigură apărarea și securitatea și îi reprezintă interesele diplomatice și consulare în țările în care principatul nu are ambasade proprii. Mai mult, în 1995, Liechtenstein a aderat la Spațiul Economic European și din 2011 aparține Spațiului Schengen, fără a fi membru al Uniunii Europene. Comuniunea geopolitică dintre Liechtenstein și Elveția a avut, însă, un numitor comun, acela al secretului bancar strict și al taxelor extrem de mici pentru depozitele bancare. Doar că presiunile dinspre statele europene și criticile privind facilitarea evaziunii fiscale au obligat guvernul din Vaduz să transparentizeze aceste activități, transformând Liechtenstein-ul dintr-un „paradis” fiscal opac, într-un centru financiar pe deplin integrat în fluxurile financiare globale. În concluzie, dacă Andorra folosește conducerea duală dintre Franța și Spania pentru a-și asigura supraviețuirea și prosperitatea, Liechtenstein își bazează securitatea pe Elveția, dar folosește Europa ca pe o „fereastră” economică spre lume, obținând unul dintre cele mai mari P.I.B.-uri pe cap de locuitor la nivel global.

Așa cum menționam anterior, toată această performanță este rezultatul politicii duse de liderii de la Andorra la Vella și Vaduz, lideri care fac parte, chiar și prin desemnare formală, din sistemul monarhic european, constituțional, modern. Este un sistem care a evoluat spre neutralitate politică și funcții de reprezentare. Mai exact, la ora actuală, rolul politic al caselor dinastice poate fi rezumat la acela de „supapă de siguranță” în crize politice, în care monarhul acționează ca un arbitru de ultimă instanță, și de reprezentare și negociere diplomatică. Însă, în cazul principatelor europene precum Liechtenstein sau Monaco, funcția de reprezentare este dublată de putere executivă. Cu alte cuvinte, monarhia ceremonială specifică marilor regate, în cazul microstatelor este o monarhie semi-constituțională, în care, prin referendum popular, principele continuă să dețină drept de veto asupra legilor și poate dizolva parlamentul. Și această stare de fapt este consecința balanței pozitive dintre avantajele și dezavantajele sistemului monarhic local. Avantajele, teoretic, sunt cele legate de stabilitate, continuitate și implicit predictibilitate politică, atât de valoroasă atunci când se pune problema investițiilor pe termen lung, dar și de neutralitate și putere de mediere între actorii politici în condiții de criză guvernamentală, de prestigiu și reprezentativitate internațională și, nu în ultimul rând, de simbolism național. Dezavantajele sunt, în principal, potențiala decuplare de realitățile sociale prin tradiționala distanță dintre suveran și supuși precum și costurile pentru întreținerea unei familii regale împreună cu patrimoniul său imobiliar și fastul aferent ceremoniilor oficiale în care este implicată. La acestea se adaugă anacronismul sistemului de transmitere a puterii, pe linie ereditară, și riscul accederii pe tron a unor descendenți nepotriviți unor funcții cu asemenea reprezentare și impact politico-social. Aspecte bune și rele, pe care le-am resimțit și noi în istoria noastră monarhică, domniile regilor Ferdinand cel Loial și Carol al II-lea rămânând emblematice în acest sens. Prin urmare, atât timp cât, trăgând linie, avantajele sistemului monarhic dintr-o țară depășesc dezavantajele, filozofic, economic, politic, geopolitic și cum mai doriți să le spunem, regimul dinastic este protejat de ceea ce Huntington numea „dilema regelui”. Adică, de situația în care, pe fondul democratizării regimurilor monarhice, se declanșează procesul profund de contestare a rolului și locului monarhilor în structura contemporană de putere, în paralel cu degrevarea de putere decizională la nivel statal a suveranilor și transformarea lor în simpli actori, ce-i drept bine plătiți, ai statelor.

Ciprian Demeter: Conflictul dintre recunoașterea diplomatică a Taiwanului și presiunea Chinei a transformat microstatele din Pacific în pioni într-un joc de șah global. Cum se simte responsabilitatea etică a unui stat mic atunci când votul său la ONU devine monedă de schimb într-o confruntare între două sisteme politice antagonice?

Alba Popescu: Așa cum spuneam și în intervențiile mele precedente, etica și geopolitica sunt noțiuni rareori tangențiale. De obicei ele funcționează într-un paralelism desăvârșit. Pentru un microstat, tranzacționismul și neutralitatea sunt rețete ale supraviețuirii. Prin urmare, responsabilitatea etică este ultima dintre grijile unui guvern cu minime surse bazale de putere, adică teritoriu cu resurse aferente și populație.

În ceea ce privește problema Taiwanului, aș prefera să o discutăm în cursul viitorului nostru dialog dedicat Chinei, când o vom integra într-un cadru mai larg, istoric, strategic și geopolitic.

Ciprian Demeter: Pentru statele care se confruntă cu dispariția fizică din cauza ridicării nivelului mării, timpul încetează să mai fie o dimensiune a progresului, fiind o numărătoare inversă către extincție. Cum se modifică filosofia politică a unei națiuni care știe că „acasă” este o categorie geografică temporară?

Alba Popescu: Vă referiți la situația unor state insulare și arhipelagice precum Tuvalu, Kiribati, Vanuatu, Maldive.

Mă voi opri cu analiza asupra arhipelagului maldivian, cel mai vizat de perspectiva scufundării, într-un orizont mediu de timp. Adică la o puzderie de insulițe și atoli din sud-vestul Indiei și Sri Lankăi, care abia răsare deasupra apei și formează statul cu cea mai joasă altitudine medie din lume, de doar 1,5 metri, unde așa zisul Munte Vilingili nu depășește 5,1 metri. Ei bine, această puzderie de insulițe dispersate pe o suprafață uriașă, de 90.000 de kilometri pătrați, cu zone economice exclusive și platou continental aferent, are o poziție geostrategică de excepție, care o transformă în cap de pod pentru orice competitor al Indiei la hegemonia Oceanului Indian (vezi harta din Fig.1). Și cine poate fi, în prezent, acest principal competitor? Răspunsul este ușor de intuit: China.

Mai mult, Maldivele sunt poziționate pe traseul rutelor maritime și masterplanurilor geo-economice ce unesc Canalul Suez și Strâmtoarea Hormuz de Strâmtoarea Malacca, trecând prin dreptul coastei sudice a Eurasiei, rute responsabile de tranzitul a peste 80% din volumul hidrocarburilor comercializate la nivel global și al unui volum uriaș de mărfuri dinspre Europa spre Extremul Orient și vice-versa. Cum era de așteptat, un asemenea „bulgăre de aur” geopolitic nu avea cum să fie ratat de puterile care au visat la stăpânirea lumii. Rând pe rând, de la chinezii amiralului Zheng He, la portughezii lui Bartolomeo Diaz și britanicii epocii victoriene, și de la olandezii Companiei Indiilor de vest la perșii, arabii și mogulii califatelor Asiei de Sud, cu toții și-au adjudecat porția de influență asupra arhipelagului. Chinezii medievali l-au inclus în „șiragul de perle” al avanposturilor comerciale întemeiate de amiralul He și au adus cu ei budismul. Portughezii, olandezii și britanicii l-au transformat în colonie și protectorat, iar perșii, arabii și mogulii l-au convertit la islamul sunnit moderat, de jurisprudența Shafi’ită și cu o consistentă practică sufită. Sufismul a ajuns în arhipelag pe filiera persană, prin sfântul sufit Shaykh Yusuf Shams al-Din al-Tabrizi, cel cunoscut și sub numele de Abu al-Barakat Yusuf al-Barbari, clericul care l-a convertit pe Regele Dovemi, în anul 1153. Învățătură sufită, esențialmente spirituală, axată pe marele jihad al omului cu proprii săi demoni și pe o mistică dominată de cultul morților și credința în îngeri, s-a pliat pe preceptele budiste, fiind rapid acceptată de popor. Dar, începând cu anii 1970, ca și în multe alte cazuri, petrodolarii au intoxicat cu radicalism ultraconservator, extremist, și acest colț de lume, tributar până atunci poveștilor din „O mie și una de nopți”. Astfel că, în prezent, sufismul a fost înlocuit sub presiunea ultraconservatorismului hanabillah, practicile sale fiind interzise prin lege. Această conversie a maldivienilor la islamul radical, după secole de liniște și pace, este consecința poziției sale geostrategice de excepție, în coasta Indiei. O Indie care, în perioada primului Război Rece a fost un aliat de facto al sovieticilor, care i-au furnizat tehnologie militară și și-au folosit dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU ori de câte ori se puneau în discuție dosare precum Kashmirul sau situația coloniei portugheze Goa. În aceste condiții, petrodolarii misionarilor wahhabiți au servit la implantarea unui regim apropiat de saudiți și de aliații lor, americanii.

După 1991 și, mai ales după 2013, când președintele chinez Xi Jinping a lansat public Inițiativa Drumului și Centurii Mătăsii (B.R.I.), Maldivele au intrat într-o nouă paradigmă competițională, cea dintre India și China, care s-a suprapus peste precedenta, sovieto/ruso-americană. Astfel că, la ora actuală, geopolitica acestui mini-stat este similară unui pendul ce oscilează în încercarea de a păstra echilibrul față de cei patru giganți care îi vânează avantajele geostrategice. Sunt atuuri care, pe lângă poziția geografică, mai includ și porturi naturale de mare adâncime, atât de necesare andocării submarinelor nucleare și care, își sporesc utilitatea militară în cazul scufundării unei părți din arhipelag. Astfel că, în cazul Maldivelor, prezervarea statalității și asigurarea securității este rezultatul unei geopolitici ridicate de guvernul de la Malé la rang de artă a riscului asumat.

De ce spun asta? Pentru că, pe de o parte, India consideră Maldivele ca făcând parte din spațiul său de securitate și din sfera sa de influență directă, conform doctrinei sale de politică externă, așa-numita „Neighbourhood First”, adică vecinătatea mai întâi. În acest sens, India a investit masiv în infrastructura arhipelagului (podul Thilamalé) și și-a proiectat forța militară atât prin baza navală INS Jatayu de pe insula Minicoy, din apropierea arhipelagului, cu capacitate permanentă de blocadă și monitorizare, cât și prin programele de asistență militară acordate guvernului de la Malé și patrulelor comune de securizare a Canalului de 8 Grade, cum este cunoscut coridorul maritim prin care trec rutele comerciale est-vest ce leagă Orientul Mijlociu de Asia de Est.

Pe de altă parte, Maldivele sunt incluse ca punct nodal (alături de Djibouti și Sri Lanka) în masterplanul hegemonic al Chinei, care prin B.R.I. a investit masiv în proiecte de infrastructură locală, precum podul Sinamalé, și investițiile portuare – în mod special portul strategic Thilafushi de pe insula artificială cu același nume, destinat a deveni noua placă turnantă logistică și comercială a țării, investiții percepute de indieni ca făcând parte dintr-un plan de încercuire strategică a lor, subsumat doctrinei navale a „Șiragului de Perle”. Competiția dintre cei doi giganți asiatici este complicată de animozitatea, istorică deja, dintre ruși și americani, la care se adaugă și elementul islamist radical, în speță Frăția Musulmană Egipteană, tot mai facționalizată la nivel de comandă centrală și mai activă în societatea odinioară liniștită a arhipelagului.

Astfel că, la ora actuală, președintele în funcție, Mohamed Muizzu, instalat la putere la finele anului 2023, a decis să-și poziționeze țara într-o paradigmă suveranistă, de tip „Maldives First”, distanțându-se de cupola strategică indiană, și diversificându-și opțiunile printr-o strategie flexibilă de acoperire a riscului, extinzându-și parteneriatele și cu alte puteri precum China și Turcia. Un joc riscant, fără doar și poate, pentru că India are sprijinul Americii și al aliaților săi din zona Asia-Pacific (în special formatul Q.U.A.D. cu Japonia și Australia) în privința contra-balansării Chinei în Oceanul Indian, iar „capcana datoriilor” față de Beijing și New Delhi se strânge tot mai mult, pe fondul nevoii de securizare a teritoriului insular locuibil, ca urmare a proiecției de scufundare parțială a arhipelagului, nu mai departe de anul 2050. La ora actuală datoria publică a statului Maldive față de cele două puteri depășește 130% din P.I.B. și se observă cum regimul președintelui Muizzu caută să se transforme într-un „vițel alăptat de două vaci”. Mai exact, pe de o parte, prin Acordul de Liber Schimb dintre China și Maldive, au fost eliminate taxele vamale pentru 91% dintre bunuri, ceea ce a stimulat masiv turismul chinez în arhipelag și exporturile maldiviene de pește, iar, pe de altă parte, India funcționează ca un garant de ultimă instanță al stabilității financiare maldiviene, gata să ofere lichidități vitale guvernului maldivian.

Așadar, ca să răspund punctual la întrebarea dumneavoastră, ideea că „acasă” devine o categorie geografică temporară te obligă să ieși din starea de confort, să îți asumi riscuri și să începi să joci geopolitic. Ideal ar fi să găsești acel joc care, la final, oferă câte ceva important și valoros pentru fiecare dintre jucători, dar, de obicei, statele aflate într-o astfel de situație se confruntă cu jocul de tip „totul sau nimic”. Să vedem pentru cât timp guvernul de la Malé își va mai putea acoperi riscul folosind companiile chinezești pentru a construi rapid infrastructura necesară supraviețuirii fizice în fața schimbărilor climatice (insule artificiale, îndiguire etc), în timp ce apelează la capitalul indian pentru a-și menține economia pe linia de plutire și a evita falimentul suveran. În orice caz, până acum a reușit cu brio, de unde rezultă că, atunci când poziția geografică și competiția geopolitică globală îi sunt favorabile, un stat mic cu o politică îndrăzneață poate ține în șah hegemoni regionali și chiar și superputeri globale. Întrebarea este, însă, pentru cât timp?

Ciprian Demeter: Drepturile maritime și Zona Economică Exclusivă sunt legate de proiecția uscatului peste ape, dar dacă uscatul dispare, cui aparțin resursele subacvatice? Asistăm la o transformare a geopoliticii resurselor într-o bătălie juridică despre „fantomele” statelor dispărute?

Alba Popescu: Excelentă observația dvs. și oportună! Conform Convenției O.N.U. asupra Dreptului Mării, apele maritime, de până la 350 de mile marine, se stabilesc în funcție de liniile de bază ale coastei, și nicidecum față de relieful subacvatic, în speță dorsale oceanice, coline subacvatice, atoli scufundați, recife sau altceva.

Pentru că, dacă ar fi să luăm în calcul un asemenea criteriu, atunci mari mase acvatice ar putea deveni teritorii naționale ale unor state cu fațade maritime. De exemplu, într-o astfel de situație, peste jumătate din platoul continental arctic ar reveni automat Rusiei, precum se poate observa în harta din Fig. 2, în virtutea lanțului montan subacvatic Lomonosov, care este o continuare a structurii geologice terestre din Siberia. Cu atât mai mult cu cât Rusia revendică Polul Nord ca urmare a acțiunii întreprinse în 2007 de Arthur Chilingarov. Pe atunci vice-președinte al Dumei de Stat, acesta a coborât cu un mini-batiscaf la 4261 de metri adâncime și a înfipt pe fundul mării un steag național al Federației Ruse, confecționat din titan, revendicând astfel suveranitatea asupra acestui teritoriu subacvatic în baza legii „primei nopți”. Și dacă adăugăm această speță fațadelor maritime dispărute în mod natural, prin scufundare, cum va fi cazul Arhipelagului Maldivelor, dar și fațadelor maritime ale insulelor artificiale, spre exemplu construite de China în Marea Chinei de Sud, constatăm că viitorul dreptului internațional maritim este unul cât se poate de tulbure.

Așadar, răspunsul la întrebarea dumneavoastră este afirmativ. Într-un viitor deloc îndepărtat, mizele coridoarelor strategice, punctelor de sufocare submarine și resurselor minerale și piscicole vor chestiona status-quo-ul drepturilor suverane asupra apelor maritime, adăugându-se cortegiului de potențiale cauze de conflict hegemonic global.

Ciprian Demeter: Conceptul de „națiune digitală în exil” propus de state precum Tuvalu ridică problema identității naționale fără teritoriu. Mai poate exista un stat în absența pământului, doar ca o comunitate juridică în cloud? Ce impact ar avea acest precedent asupra definiției noastre despre ceea ce înseamnă a fi „cetățean al unei patrii”?

Alba Popescu: Conceptul de națiune digitală în exil sau de suveranitate digitală în cloud a apărut ca o reacție, în deplin acord cu sprintul tehnologic actual, față de riscul dispariției statelor fie prin cucerire și ștergere identitară de către agresori, fie din cauze naturale. Prin urmare, participarea la lansarea acestui concept a unui microstat arhipelagic de numai 26 de kilometri pătrați și amenințat cu scufundarea precum Tuvalu, este cât se poate de firească. Esențialmente, discutăm despre situația în care un stat-națiune, recunoscut oficial, își mută întreaga infrastructură digitală guvernamentală (registrele de stare civilă, registre fiscale, date de proprietate, serviciul de pașapoarte și serviciile administrative) și juridică (cu jurisprudența aferentă) precum și patrimoniul său cultural imaterial pe servere virtuale (în cloud), ca urmare a pierderii sau dispariției teritoriul său fizic. Cu alte cuvinte, o încercare de supraviețuire a statului și de prezervare a suveranității sale într-o patrie reclădită virtual în Metaverse și Cloud. Într-un astfel de stat devenit virtual, cetățeniile ar urma să fie menținute și fără teritoriu, chiar dacă populația va fi forțată să migreze fizic în alte țări. Mai mult, „locuitorii” unui viitor stat digital Tuvalu, Vanuatu sau Kiribati, vor continua să participe la guvernare, votând și interacționând prin platforme cloud.

Sigur că acest concept reprezintă o mare provocare la adresa dreptului internațional statuat prin Convenția de la Montevideo privind drepturile și îndatoririle statelor, din 1933, provocare ce vine să completeze spețele din domeniul dreptului internațional maritim despre care am amintit anterior. De ce afirm așa ceva? Pentru că, o dată acceptat, acest concept se poate extrapola și asupra grupărilor separatiste, deloc puține și extrem de periculoase pentru pacea globală, care își pot declara suveranitatea în cloud, ca un prim pas spre o viitoare secesiune teritorială, în baza unui nou principiu al suveranității bazate pe date și nu pe granițe. Mai mult decât atât, o astfel de națiune virtuală, o dată recunoscută, va putea deveni subiect de drept internațional și membru al comunității internaționale cu drept de vot în instituțiile aferente, chestiune care ar pune în discuție suveranitatea și status-quo-ul frontierelor statelor pe teritoriul cărora ființează separatiștii deghizați în cetățeni ai unor patrii virtuale. Cu alte cuvinte, un mare pas înainte spre mare haos global, în care unitatea fundamentală a ordinii westphaliene, pe numele său statul, își va pierde, o dată cu obligativitatea teritoriului, și consistența conceptuală.

Ciprian Demeter: Exploatarea resurselor din spațiul cosmic este un domeniu în care Luxemburgul a investit masiv, dorind să devină poarta juridică către mineritul pe asteroizi. Poate un microstat să devină „stăpânul spațiului” prin simpla creare a unui cadru legal mai atractiv decât al marilor puteri?

Alba Popescu: Luxemburg reprezintă un alt exemplu de succes din lumea ministatelor. Stat enclavizat, de numai 2.586 kilometri pătrați, prins între Belgia, Germania și Franța, Marele Ducat a reușit performanța de a deveni un jucător geopolitic și geoeconomic de primă mână la nivel european și chiar global. Și este suficient să amintesc faptul că Luxemburg este una dintre cele trei capitale oficiale ale Uniunii Europene.

Secretul performanței sale stă în conexiunile din planul puterii nonstatale ale casei sale dinastice, în vizionarismul politicii sale economice și abilitatea politicii sale externe. Mai exact, în decursul ultimului secol, Luxemburg s-a transformat dintr-o fortăreață montană, disputată istoric de marile imperii, într-un pilon al integrării europene și al finanțelor internaționale.

Supranumit „Gibraltarul Nordului” ca urmare a poziției sale geostrategice în Ardeni și Valea Mosellei, Luxemburg a fost, timp de secole, o zonă tampon, cu neutralitatea încălcată când de spanioli și de francezi, când de austrieci și de germani. Lecția amară a ultimului război mondial a însemnat și sfârșitul politicii sale de neutralitate, ministatul devenind parte a „inimii” instituționale a Uniunii Europene și unul dintre cei șase fondatori, în 1951, ai Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. Mai mult, bine-cunoscutul Acord Schengen poartă numele unui sat luxemburghez, în care, în 1985, s-a hotărât eliminarea frontierelor interne europene. Și, nu în ultimul rând, trebuie spus că instituții fundamentale își au sediul în acest stat, de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, la Curtea Europeană de Conturi, Banca Europeană de Investiții și Secretariatul Parlamentului European. Prin urmare, raportat la populația de până în 700.000 de locuitori, greutatea sa politică în arhitectura instituțională europeană este colosală. Dar, să știți că această situație a mai existat în istoria multiseculară a ducatului. Mulți dintre noi am auzit despre Sigismund de Luxemburg, Împăratul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, cel care, împreună cu Domnitorul Mircea cel Bătrân, a luptat la Nicopole împotriva otomanilor, și care, la cererea sa, își odihnește somnul de veci în Catedrala Sfânta Maria din Oradea. Dar nu doar Sigismund a ajuns împărat romano-german, ci și alți doi predecesori ai săi din Casa de Luxemburg, demonstrând că Marele Ducat are darul de a irumpe putere, în ciuda dificilelor sale coordonate teritoriale și a resurselor limitate.

Dacă Singapore a ajuns o putere regională pe seama portului și a poziției sale geostrategice de excepție, Luxemburg a ajuns o mare putere europeană pe seama flexibilității sale economice, financiare și legislative. În primul rând, să ne amintim ce a însemnat declinul industriei oțelului în Europa anilor 1970-1980 pentru acest ministat, al cărui P.I.B. era generat în proporție de 30% de industria siderurgică! Pentru a evita falimentul total și revoltele sociale, guvernul, sindicatele și patronatele s-au solidarizat pentru a depăși criza. Astfel, în loc de concedieri masive, guvernul a finanțat reconversia profesională, sindicatele au acceptat reducerea salariilor și săptămânile reduse de muncă, iar patronatele au sprijinit prin taxe și impozite sistemul de pensii supraîncărcat de valul pensionarilor anticipate. În acest context dramatic, statul a deschis porțile investițiilor bancare, transformându-se treptat în cel mai mare centru de fonduri de investiții din Europa și al doilea din lume, după S.U.A. Atât de important a devenit acest „hub” financiar pentru bunăstarea piețelor de capital mondiale, încât menținerea stabilității sale economice și a cadrului său fiscal extrem de atractiv s-a transformat în obiectiv pentru majoritatea jucătorilor globali și implicit în scut geopolitic pentru minusculul stat din Valea Mosellei.

Iar, în ultimele decenii, pentru a-și diminua dependența de sectorul financiar, Luxemburg s-a înscris în cursa tehnologică globală, prin înființarea Société Européenne des Satellites, unul dintre cei mai mari operatori globali de sateliți, și a devenit lider global în mineritul spațial și exploatarea resurselor de pe asteroizi. Profilarea sa ca jucător spațial a fost posibilă, cum prea bine observați și dvs, datorită flexibilității sale legislative. De altfel, putem spune că legislația mineritului spațial din Luxemburg este un caz-școală despre felul în care un ministat poate folosi inovația legislativă ca sursă de putere geopolitică. Practic, prin Inițiativa SpaceResources.lu, Luxemburg a devenit inițiatorul și pionierul cadrului juridic european în domeniul exploatării resurselor extraterestre. Mai exact, în iulie 2017, Marele Ducat a adoptat legea conform căreia statul garantează companiilor private dreptul de proprietate asupra resurselor minate în spațiu, pe principiul „cine extrage, deține”. Prin această lege, companiile dețin legal tot ce pot extrage dintr-un asteroid, fără a intra în posesia sa deplină și a încălca, astfel, Tratatul privind Spațiul Cosmic, în vigoare din 1967. Prin urmare, aplicând regula conform căreia orice nu este interzis este permis, Luxemburg acordă licențe comerciale fără a revendica suveranitatea asupra spațiului, refuzând, totodată, să semneze Tratatul Lunii, din 1979, care interzice dreptul de proprietate asupra satelitului natural. Și, foarte important, legislația adoptată de Luxemburg nu impune restricții privind cetățenia beneficiarilor de licențe de exploatare spațială, precum o face legislația americană, transformând ducatul într-un magnet al companiilor de profil, ce aduc cu ele nu doar bunăstare, ci și progres tehnologic și inovație.

Performanțele din domeniul tehnologiilor spațiale, dar și din domeniul cibernetic, îi asigură și un profil de superputere tehnologică, extrem de valoros în cadrul N.A.T.O., al cărei membru fondator este. Astfel, deși deține o armată simbolică de până la 1000 de militari, Luxemburg este un aliat cheie, care și-a compensat deficitul de personal prin investiții masive în securitatea cibernetică și tehnologie spațială. Norul de Apărare Cibernetică al N.A.T.O., dezvoltat de Luxemburg, protejează datele critice ale Alianței, oferind și capabilități de calcul și stocare, astfel că, nu întâmplător, sediul central al Agenției N.A.T.O. pentru Sprijin și Achiziții, adică „sistemul vascular” logistic al Alianței se află în localitatea Capellen, din cantonul luxemburghez cu același nume. Și iată cum, un ministat de mărimea unui punct pe harta lumii, devine o putere militară nu prin numărul trupelor, ci prin tehnologie de vârf și spații digitale capabile să asigure reziliență cibernetică.

Deci, ca să răspund punctual la întrebare, în lumea mini și a microstatelor, unde sursele de putere clasice sunt în mare parte absente, orice inovație tehnologică și legislativă, orice nișă strategică, orice artificiu politic, poate face diferența dintre supraviețuire și anihilare. În cazul de față, legislația inovativă, capabilă să speculeze ambiguitățile unui tratat semnat aproape de mijlocul secolului trecut, a transformat un stat captiv într-o covată montană într-un jucător spațial de primă mărime.

Într-o rețea globală de orașe inteligente care colaborează direct peste capul guvernelor centrale, microstatele precum Singapore sau Monaco ar putea deveni nodurile principale ale puterii viitoare.

Ciprian Demeter: Va înlocui „diplomația orașelor” vechea ordine a statelor-națiune?

Alba Popescu: Bună întrebare! În primul rând mă bucur că ați pomenit de Principatul Monaco, pentru că mi-ar fi părut rău să nu pomenesc și de rețeta succesului său. Dacă Andorra a supraviețuit printr-o inovație politico-administrativă, devenind un co-principat în „inima” Pirineilor, Liechtenstein a învățat să jongleze între secretul bancar și excepționalismul normativ cu care se identifică Uniunea Europeană, iar Luxemburg s-a reinventat după un colaps major, devenind mare jucător spațial și superputere tehnologică globală, Monaco a ales o altă soluție. Scutul său geopolitic a început să se construiască o dată cu stabilirea în principat a gemenilor francezi François și Louis Blanc, care, în 1858, au deschis Le Grand Casino de Monte Carlo. Din acel moment, acest port construit la poalele unei stânci de pe Riviera franceză, a cărui unică resursă era fondul de pescuit, a devenit sinonimul luxului și al opulenței, destinația ideală a celor aleși să trăiască în „sânul lui Avram”, colosal de bogați și abisal de dispuși să plătească taxe și impozite statului în numele căruia și-au clădit averea, pentru că inaugurarea cazinoului a fost urmată aproape imediat de deschiderea hotelurilor de lux, a căii ferate Marsilia – Ventimiglia – Monaco, a magazinelor ce comercializau produse exclusiviste etc. Atât de mare a fost succesul financiar al cazinoului fraților Blanc încât, la 11 ani de la demararea acestei afaceri, statul monegasc a încetat să mai perceapă impozit pe venit de la cetățenii săi. Laxitatea fiscală și opacitatea bancară ce însoțesc în mod firesc afacerile mai mult sau mai puțin curate din cazinourile devenite emblematice pentru acest microstat s-au transformat în magnetul ce a atras super-bogații lumii. Atât de tentant a devenit principatul încât, la ora actuală, Monaco este deopotrivă a doua cea mai mică și cea mai aglomerată țară din lume, cu suprafața de 2,02 kilometri pătrați și densitate de 25.732 de locuitori pe kilometru pătrat. Cu specificația că aglomerația despre care vorbesc este alcătuită în proporție de 30% din miliardari și milionari ai planetei, Monaco având cea mai mică rată a sărăciei din lume, de 0%, cea mai scumpă piață imobiliară, cuprinsă între 40.000 și 90.000 de Euro pe metru pătrat și un P.I.B. per capita de 258.293 de euro. Acest paradis fiscal pentru „refugiații fiscali” din Europa și de pretutindeni, cu politicile sale relaxate în privința spălării banilor, fără impozite pe venit și cu impozite minimale pe profit este scutul geopolitic care îi asigură supraviețuirea, laolaltă cu umbrela securitară franceză, de care depinde organic.

Acestea fiind spuse, să revin la întrebarea dumneavoastră.

Jurnalistul american Robert Kaplan este un teoretician al unei lumi a statelor pulverizate în conurbații, megalopolisuri și alte unități subnaționale, al unei întoarceri la modelul antic și medieval al orașelor-cetăți, adică la un soi de neoantichitate pregătită pentru viitoarele „neo-războaie peloponesiace”, în care ostilitățile se vor desfășura pe pământ și ape, în aer și spațiu, în mințile oamenilor și pe ecranul computerelor, combatanții fiind umani, semi-umani și non-umani, iar strategii vor fi conectați la inteligență non-umană și absolut lipsită de empatie. Dar una este teoria, alta este practica. Până la pulverizarea statelor, practicienii haosului trebuie să treacă de „gardienii” ordinii westfaliene, care rămân superputerile acestei lumi și marile puteri cu aspirații hegemonice. Prin urmare, aceste orașe-stat despre care amintiți sunt și vor fi relevante doar pentru că cei mari și puternici au nevoie de ele așa cum sunt. În momentul în care rolul pe care-l joacă în teatrul geopolitic al „greilor” și „semi-greilor” planetei se va încheia, se va sfârși și relevanța și poate chiar existența lor, pentru că, până la urmă, oricât de inteligent și inovativ, de diplomat sau de supus ai fi, sfârșești prin a te supune legităților geopoliticii, care încep cu interesul și sfârșesc cu dominația. Așadar, atât timp cât lumea va fi tributară ordinii westfaliene, aceste orașe-stat pot fi, cel mult, „curieri diplomatici”. Unii surprinzător de eficienți, inovativi, flexibili și permisivi, dacă situația o cere.

 

Nuclearelectrica urmărește cu precădere protejarea intereselor părții române, asumarea echilibrată a riscurilor între parteneri și disciplina financiară ca și coordonate esențiale în continuarea și atragerea investițiilor, a declarat pentru Mediafax Mihai Gioară, directorul general al Societății Naționale Nuclearelectrica (SNN) începând din 3 octombrie, după ședința AGA de joi.

Declarațiile vin după analiza elaborată de companiile implicate în proiect și după ce acționarii au primit raportul emis de către Corpul de Control al Prim-ministrului după controlul de la Nuclearelectrica – ce vizează activitatea companiei pentru dezvoltarea proiectului reactoarelor modulare mici în România – publicat integral de companie, cu mai multe pasaje secretizate, pe 11 septembrie, după decizia luată în unanimitate în acest sens de acționarii companiei controlate de stat, prin Ministerul Energiei.

Conform partenerilor, prin proiectul SMR, cu o durata de viață de peste 60 de ani, de la punerea în funcțiune, vor fi înlocuiți cei 600 MW instalați în fosta termocentrală de la Doicești cu 462 MW energie curată generată de șase reactoare modulare mici (SMR), o tehnologie a americanilor de la NuScale. Aceștia au anunțat că vor fi disponibile aproximativ 4.000 de locuri de muncă pe perioada dezvoltării: 200 de locuri de muncă permanente, 1.500 în timpul perioadei de construcție, 2.300 de locuri de muncă în producția și asamblarea componentelor, la care se adaugă dezvoltarea unei industrii conexe și atragerea de investiții asociate.

Poziția acționarului majoritar

Statul român, prin Ministerul Energiei, deține pachetul majoritar, de 82,49% din acțiunile Nuclearelectrica, iar această deține jumătate din compania de proiect de la Doicești, RoPower Nuclear S.A., alături de compania privată Nova Power&Gas, parte din grupul E-INFRA al clujenilor Teofil Mureșan, Simion Mureșan și Marian Pantazescu.

„Votul este exprimat exclusiv în raport cu datele, informațiile, analizele, propunerile și fundamentările aprobate la nivelul Consiliului de Administrație, astfel cum acestea au fost înaintate acționarilor societății.

Reprezentatul Ministerului Energiei în AGEA a solicitat conducerii societății să acționeze cu prudență, diligență și în interesul societății în cadrul demersurilor ce vizează inclusiv respectarea și ducerea la îndeplinire a concluziilor și recomandărilor din Raportul Corpului de Control al Prim Ministrului nr. 6016/10.06.2026.

Societatea va întreprinde toate demersurile necesare pentru clarificarea, în cel mai scurt timp posibil, a disponibilității partenerului tehnologic de a-și asumă angajamente comerciale obligatorii, precum și obținerea concluziilor tehnice necesare clarificării aspectelor privind siguranță și acceptabilitatea amplasamentului. Rezultatele acestor demersuri trebuie să constituie elemente esențiale pentru reevaluarea fezabilității proiectului și fundamentarea deciziilor ulterioare, în conformitate cu hotărârile organelor corporative competențe.

Acționarul Ministerul Energiei consideră necesară inițierea demersurilor de actualizare a strategiei de implementare a proiectului SMR, inclusiv prin evaluarea comparativă a tehnologiilor disponibile și a scenariilor de dezvoltare, astfel încât soluția selectată să răspundă în mod optim intereselor energetice ale României. Această analiză trebuie să fie obiectivă, fundamentată tehnic și economic și să țină seama de riscurile specifice unui proiect de tip FOAK, de maturitatea tehnologiilor analizate și de condițiile concrete de implementare”, a menționat acționarul majoritar, privind ordinea de zi a AGA de joi, publicată la BVB.

Traseul proiectului

Acționarii Nuclearelectrica au aprobat, în februarie 2026, decizia finală de investiție a proiectului reactoarelor modulare mici (SMR) de la Doicești condiționată de îndeplinirea unor cerințe esențiale pentru fezabilitatea proiectului. Aprobarea a stabilit astfel cadrul în care investiția poate avansa, continuarea sa fiind dependentă de îndeplinirea condițiilor asumate.

Potrivit declarațiilor lui Mihai Gioară pentru Mediafax, ca urmare a evaluărilor recente realizate cu privire la proiectul SMR, Nuclearelectrica a promovat o nouă abordare prin care să fie diminuate riscurile asupra proiectului generate de neîndeplinirea condițiilor deciziei de investiție.

Astfel, din această perspectivă, conducerea actuală a Nuclearelectrica a prioritizat condițiile esențiale care determină fezabilitatea investiției și a stabilit un plan concret de măsuri adaptat contextului actual.

„În acest demers, Nuclearelectrica urmărește cu precădere protejarea intereselor părții române, asumarea echilibrată a riscurilor între parteneri și disciplina financiară ca și coordonate esențiale în continuarea și atragerea investițiilor”, a transmis șeful companiei.

În urma evaluării gradului de îndeplinire, peste 80% dintre aceste condiții sunt neîndeplinite în prezent. Printre aspectele rămase nesoluționate se numără cerințe esențiale privind relația cu partenerul tehnologic, protejarea intereselor părții române în raport cu acesta și clarificarea situației amplasamentului. Acest stadiu impune corelarea activităților și a cheltuielilor cu perspectivele concrete de îndeplinire a condițiilor necesare proiectului.

În acest context, noua conducere a Nuclearelectrica urmărește concentrarea eforturilor asupra a trei priorități:

• Încheierea unui acord ferm cu partenerul tehnologic pentru gestionarea riscurilor specifice unei prime implementări a tehnologiei, cunoscute sub denumirea de „First of a Kind” — FOAK. Aceste angajamente sunt necesare pentru o distribuire echilibrată a responsabilităților și a expunerii financiare între părțile implicate.
• A doua prioritate vizează asumarea unui acord-cadru (framework agreement) prin care să fie definite și asumate în mod clar beneficiile strategice, pe termen lung, ale Nuclearelectrica, implicit ale statului român, inclusiv din perspectiva consolidării poziției țării noastre în industria nucleară globală.
• Cea de-a treia direcție urmărește clarificarea aspectelor cu privire la prezența emanațiilor de gaze naturale pe amplasament, astfel încât să fie îndeplinite cerințele de autorizare specifice unui amplasament nuclear, cerințe fără de care nu ar putea fi susținută fezabilitatea proiectului.

„Abordarea Nuclearelectrica rămâne ancorată în Parteneriatul Strategic dintre România și Statele Unite ale Americii și în Acordul Interguvernamental privind cooperarea în domeniul nuclear, ratificat prin Legea nr. 200/2021. Mulțumim instituțiilor americane și române pentru implicarea și sprijinul constant acordate în această perioadă. Au participat activ la eforturile de deblocare a negocierilor și au demonstrat, încă o dată, solidaritatea strategică dintre cele două țări. Cooperarea nucleară româno-americană rămâne o prioritate pentru noi, iar orice pas următor va fi făcut exclusiv în spiritul acestui parteneriat”, a declarat directorul general al Nuclearelectrica, Mihai Gioară.

„Separat de acest cadru strategic, relația comercială cu NuScale trebuie să se bazeze pe angajamente ferme și pe o alocare echilibrată a riscurilor, așa cum se practică la proiectele de tip first-of-a-kind. Pentru a putea continua Proiectul SMR de la Doicești, sunt necesare un Acord-cadru angajant și asumarea uneia dintre opțiunile privind achiziția modulelor prevăzute în Studiul de Fezabilitate. Avem în continuare un interes comun ca proiectul să reușească. Însă, ca administratori responsabili ai resurselor companiei și ale statului român, avem datoria să clarificăm aceste condiții într-un termen rezonabil și să ne asigurăm că riscurile nu sunt suportate disproporționat de partea română”, a subliniat șeful Nucleareelctrica.

Conform conducerii companiei, pentru susținerea acestor obiective, Nuclearelectrica propune eficientizarea activității RoPower Nuclear, inclusiv prin optimizarea costurilor și alocarea prioritară a resurselor către soluționarea condițiilor esențiale. Dimensionarea activității companiei de proiect trebuie să reflecte necesitățile acestei etape și să limiteze angajarea unor cheltuieli care nu contribuie direct la clarificarea fezabilității investiției.

În egală măsură, Nuclearelectrica, dorește să îmbunătățească mecanismele de monitorizare și control al acționarilor RoPower Nuclear SA, inclusiv din perspectiva statutului SNN de operator nuclear unic al României și al expertizei și profesionalismului de care a dat dovadă în gestionarea altor proiecte similare, precum Retehnologizarea Unității 1 de la CNE Cernavodă.

Potrivit conducerii SNN, în urma aprobărilor corporative necesare, RoPower Nuclear urmează să elaboreze și să implementeze un plan de măsuri pentru atingerea acestor obiective, iar demersul va permite evaluarea progreselor și fundamentarea deciziilor ulterioare în raport cu angajamentele partenerilor, condițiile tehnice și resursele disponibile.

„Prin această abordare, Nuclearelectrica urmărește ca deciziile privind viitorul proiectului SMR să se bazeze pe condiții tehnice și economice solide și pe responsabilități clar asumate. Protejarea intereselor companiei, ale acționarilor săi și ale statului român, alături de construirea unui cadru de cooperare echilibrat și predictibil pentru partenerii americani, reprezintă premise complementare pentru dezvoltarea unui parteneriat durabil. Obiectivul este valorificarea cooperării româno-americane în domeniul nuclear prin proiecte viabile, care să genereze beneficii reciproce pe termen lung”, a transmis Mihai Gioară.

Luca Niculescu a spus că în perioada imediat următoare, Executivul va prezenta situația financiar-bugetară a țării și va pregăti următoarea rectificare bugetară, pe baza datelor disponibile.

Anunțul a fost făcut în cadrul unui eveniment dedicat unui spital nou, construit de la zero din fonduri europene, care urmează să intre în administrarea Institutului „Marius Nasta”.

„Astăzi am decis, după discuțiile pe care le-am avut și cu președintele PSD, domnul Sorin Grindeanu, și, evident, cu ministrul Finanțelor, domnul Alexandru Nazare, să rezolvăm situația urgentă a rectificărilor necesare pentru deblocarea finanțărilor din domeniile prioritare”, a declarat premierul.

Sistemul sanitar, prioritate

Șeful Guvernului a subliniat că funcționarea sistemului sanitar reprezintă o prioritate și că nici personalul medical, nici pacienții nu trebuie să se confrunte cu dificultăți în accesul la îngrijiri și tratamente.

„Fondurile alocate sănătății, construirea spitalelor, dezvoltarea serviciilor medicale și pregătirea personalului sanitar nu trebuie considerate cheltuieli. Sunt investiții pe termen lung în viitorul națiunii române”, a afirmat Luca Niculescu.

Premierul a recunoscut că România se confruntă cu presiuni bugetare, dar a susținut că finanțarea sistemului medical trebuie tratată ca o prioritate. El a invocat un studiu al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), publicat anul trecut, potrivit căruia cheltuielile pentru sănătate raportate la fiecare cetățean sunt semnificativ mai mici decât media europeană, situându-se la aproximativ jumătate din aceasta.

În opinia premierului, politicile din domeniul sănătății trebuie să țină cont de practicile europene, cu accent pe investițiile în infrastructura medicală, prevenție și accesul cetățenilor la medicamente.

Niculescu a atras atenția și asupra costurilor sociale ale subfinanțării sistemului, menționând suferința pacienților, creșterea numărului de persoane cu boli cronice, viețile care nu pot fi salvate și ieșirea prematură a unor angajați din activitatea profesională.

Premierul a mai spus că responsabilitatea decidenților este să mențină echilibrele bugetare, urmărind în același timp impactul finanțării asupra serviciilor esențiale pentru populație.

Ministerul Mediului a anunțat joi, 29 octombrie, că programul destinat înlocuirii autovehiculelor vechi cu unele noi, mai puțin poluante, va avea o nouă etapă de înscriere.

Fondurile provin din sume rezervate anterior pentru solicitări în cazul cărora procedurile necesare acordării finanțării nu au fost finalizate.

Ministrul Mediului, Natalia Intotero, a explicat că obiectivul este utilizarea efectivă a banilor disponibili, astfel încât aceștia să ajungă la beneficiari.

„Pentru această nouă sesiune sunt puse la dispoziție fondurile rezervate anterior pentru care nu au fost parcurse complet toate procedurile. Sunt bani care trebuie să ajungă la cetățeni, nu să rămână blocați în proceduri administrative. Ne dorim un program accesibil, eficient și care să răspundă nevoilor reale ale românilor. Fiecare beneficiar în plus înseamnă un pas înainte către un transport mai curat și un mediu mai sănătos”, a declarat Natalia Intotero.

Câți bani pot primi românii pentru o mașină nouă

Pentru noua etapă, bugetul este împărțit în funcție de tipul vehiculului achiziționat. Pentru vehicule pe benzină/GPL, valoarea tichetelor este 10.000 lei, pentru cele hibrid de 12.000 lei, pentru plug-in hibrid de 15.000 lei, pentru vehicule electrice de 18.500 lei, pentru motociclete de 10.000 lei, iar pentru motociclete electrice de 15.000 lei.

Cea mai mare parte a bugetului, respectiv 25,6 milioane de lei, este destinată achiziției de autoturisme pe benzină, GPL și hibride. Ministerul estimează că această categorie va beneficia de aproximativ 2.550 de ecotichete.

Pentru autoturismele complet electrice și cele plug-in hibrid sunt rezervate 9,2 milioane de lei, echivalentul a aproximativ 600 de ecotichete.

În cazul motocicletelor, suma disponibilă este de 550.000 de lei, pentru aproximativ 55 de ecotichete.

Valorile pe categorii comunicate de minister însumează 35,35 milioane de lei, în timp ce bugetul total anunțat este de 35,4 milioane de lei, diferența fiind rezultatul prezentării rotunjite a sumelor.

Condiția obligatorie: Casarea unei mașini vechi de cel puțin opt ani

Pentru obținerea unui ecotichet, solicitantul trebuie să predea spre casare un autoturism vechi de minimum opt ani, potrivit condițiilor prezentate de Ministerul Mediului.

Această cerință se aplică fiecărui ecotichet solicitat.

Prin program se urmărește retragerea din circulație a vehiculelor vechi și înlocuirea lor cu modele noi, cu un nivel mai redus al emisiilor poluante.

Înscrierile încep pe 3 noiembrie, la ora 10:00

Ministerul Mediului atrage atenția că, pentru această etapă, vor fi acceptate numai cererile descărcate din aplicația Administrației Fondului pentru Mediu (AFM) începând cu 3 noiembrie, ora 10:00.

Prin urmare, documentele descărcate înainte de deschiderea noii sesiuni nu vor fi considerate valabile pentru această rundă de înscrieri.

Cererile vor putea fi depuse până la 31 decembrie 2026, însă sesiunea se poate închide mai devreme dacă fondurile disponibile sunt epuizate.

Solicitanții trebuie să utilizeze platforma oficială AFM și să respecte procedurile prevăzute pentru categoria de vehicul pe care intenționează să îl achiziționeze.

„Bucureștiul are o restanță de suflet, o restanță pentru demnitatea oamenilor, care acum 11 ani au trecut printr-o mare tragedie”, a declarat Alexandru Rogobete, adresându-se premierului.

Ministrul i-a mulțumit pentru încredere și a spus că împreună pot nu doar să inaugureze spitale, ci și să înceapă construcția unora noi.

Inaugurarea vine cu o zi înainte de împlinirea a 11 ani de la incendiul din clubul Colectiv, din 30 octombrie 2015.

Trei centre, dar niciunul pentru adulții din București

„În România există trei centre de arși gravi, unul la Timișoara, unul la Târgu Mureș, care sunt finalizate, cel din București pentru copii, dar în România mai este nevoie de un centru pentru arși gravi în București”, a spus ministrul.

Rogobete speră ca demersurile pentru acest proiect să înceapă anul viitor și a precizat că ministrul Finanțelor îl cunoaște „foarte bine”. În februarie, el anunțase finalizarea construcției centrului de la Timișoara, primul de acest fel construit în România după Revoluție.

„Facturile au fost plătite cu întârziere”

Ministrul i-a mulțumit și constructorului care, a spus el, „a dat dovadă de multă răbdare”. Potrivit lui Rogobete, firma a construit la început jumătate din spital din banii proprii, „pentru că facturile le-au fost plătite cu întârziere pentru a reduce deficitul bugetar cu orice preț”.

În iunie, fostul premier Ilie Bolojan anunța deblocarea finanțării, pentru ca firma să-și încaseze restanțele și lucrările să fie reluate.

Centrul de Diagnostic, Tratament și Cercetare a Tuberculozei a fost construit cu bani din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

Potrivit Ministerului Sănătății, investiția contribuie la modernizarea infrastructurii medicale și la îmbunătățirea condițiilor de diagnostic și tratament pentru pacienți.

Autoritățile avertizează că informațiile sustrase ar putea fi folosite în tentative de fraudă și manipulare online și investighează posibilitatea implicării unor actori statali străini.

Atacul a vizat sistemele informatice ale instituțiilor publice din Republica Moldova, iar hackerii au încercat să extragă informații asociate cu aproximativ un milion de numere de identificare personală, a anunțat marți Agenția de Guvernare Electronică (AGE).

Potrivit estimărilor preliminare, atacatorii au reușit să sustragă date personale asociate cu aproximativ 750.000 de numere de identificare. Informațiile compromise includ date de identificare, evidențe privind pensiile, prestații sociale, numere IBAN ale conturilor bancare, datorii fiscale și istoricul plăților, scrie TVP World.

Nu toate persoanele afectate au avut expuse toate categoriile de informații.

Autoritățile au precizat că datele cardurilor bancare nu au fost compromise. De asemenea, cunoașterea unui număr IBAN nu le permite, în sine, atacatorilor să acceseze un cont bancar sau să efectueze transferuri neautorizate.

Principalul risc este utilizarea informațiilor furate pentru tentative de fraudă și manipulare online. AGE le recomandă cetățenilor să fie vigilenți și să își contacteze imediat furnizorul de servicii dacă observă tranzacții sau activități pe care nu le recunosc.

82 de servicii publice digitale, deconectate temporar

Atacul cibernetic a început pe 19 octombrie, iar extragerea neautorizată a datelor a fost oprită patru zile mai târziu, potrivit Agenției de Guvernare Electronică.

Alte tentative de accesare a serviciilor guvernamentale sau de extragere a informațiilor au fost blocate pe 25 și 27 octombrie.

Ca măsură de precauție, autoritățile au deconectat temporar 82 de servicii publice digitale. Acestea au fost repuse treptat în funcțiune, după implementarea unor măsuri de securitate și efectuarea testelor necesare.

Deocamdată, nu se știe cine se află în spatele atacului și care au fost motivele acestuia. Ancheta vizează inclusiv posibilitatea ca incidentul să facă parte dintr-o campanie mai amplă, coordonată de actori statali străini.

Republica Moldova suspectează o campanie mai amplă de atacuri cibernetice

Premierul Republicii Moldova, Vasile Tofan, a declarat că autoritățile investighează indicii privind o campanie mai amplă de atacuri cibernetice, în care ar putea fi implicați actori statali străini.

„Țara noastră este ținta unor atacuri cibernetice coordonate și de amploare. Nu vorbim doar despre un incident izolat”, a afirmat premierul.

Tofan a precizat că există indicii privind implicarea unor actori statali străini, fără să numească statele care ar putea fi responsabile pentru atacurile asupra sistemelor informatice ale Republicii Moldova.

Incidentul vine după un atac asupra bazei de date a asigurărilor medicale din Republica Moldova, despre care autoritățile au oferit informații în aprilie.

Atacuri cibernetice și în alte state europene

Atacul asupra sistemelor informatice din Republica Moldova are loc într-un context în care mai multe companii europene au raportat incidente de securitate cibernetică.

La începutul lunii octombrie, hackerii au vizat sistemele de refrigerare ale unor lanțuri de supermarketuri din Franța. Temperaturile din frigidere și congelatoare au crescut în sute de magazine, ajungând, potrivit informațiilor publicate, până la 50 de grade Celsius. Incidentul a provocat incendii și a dus la deteriorarea alimentelor.

Tot în octombrie, grupul olandez de supermarketuri Ahold Delhaize a raportat o problemă de securitate în propria rețea și a scos temporar din funcțiune mai multe sisteme, ca măsură de precauție.

Compania a precizat că nu există motive pentru a lega incidentul din rețeaua sa de atacurile asupra supermarketurilor din Franța.

Investigațiile din Republica Moldova continuă pentru a stabili amploarea exactă a breșei de securitate, identitatea atacatorilor și eventualele legături cu alte operațiuni cibernetice.

Potrivit cercetătorilor, obiectul 2026 ED138 se deplasează pe o orbită situată la o distanță de aproximativ 46 de ori mai mare față de Soare decât cea a Pământului, notează Reuters.

Această distanță corespunde aproximativ la 6,9 miliarde de kilometri.

Prin comparație, Pluto se află, în medie, la o distanță de circa 40 de ori mai mare față de Soare decât planeta noastră.

Estimările preliminare indică faptul că noul corp ceresc ar putea avea un diametru cuprins între 600 și 1.500 de kilometri, ceea ce îl plasează printre candidații importanți la statutul de planetă pitică.

Descoperirea a fost realizată cu ajutorul Observatorului Vera C. Rubin, amplasat pe muntele Cerro Pachón, în centrul statului Chile.

Instalația astronomică este dezvoltată în cadrul unui proiect comun al Fundației Naționale pentru Știință din Statele Unite și al Departamentului american al Energiei.

De ce nu a fost declarat încă planetă pitică

Deși dimensiunile estimate sugerează că 2026 ED138 ar putea îndeplini criteriile necesare, astronomii au nevoie de observații suplimentare înainte ca statutul său să poată fi confirmat.

Una dintre condițiile pentru clasificarea unui corp ceresc drept planetă pitică este ca acesta să aibă suficientă masă pentru ca propria gravitație să îi confere o formă aproximativ sferică.

Datele disponibile sugerează că obiectul descoperit ar putea îndeplini această cerință, însă dimensiunea sa reală nu a fost încă stabilită cu precizie.

Astrofizicianul Matt Holman, de la Centrul pentru Astrofizică Harvard & Smithsonian, cel care a identificat pentru prima dată obiectul, a explicat că determinarea diametrului reprezintă următoarea etapă importantă a cercetării.

Cum vor încerca astronomii să-i determine dimensiunea

Dificultatea măsurării este legată de modul în care telescoapele detectează corpurile cerești îndepărtate.

Observatorul Vera C. Rubin înregistrează lumina solară reflectată de suprafața obiectului. Însă strălucirea observată nu indică automat dimensiunea sa.

Un corp mai mic, dar cu o suprafață care reflectă eficient lumina, poate părea la fel de luminos ca unul mai mare, cu o suprafață mai întunecată.

Pentru a elimina această incertitudine, cercetătorii intenționează să utilizeze observații realizate la lungimi de undă mai mari.

O posibilă soluție este radiotelescopul ALMA (Atacama Large Millimeter/submillimeter Array), amplasat tot în Chile.

Acesta poate detecta radiația emisă de obiectul însuși, oferind informații utile pentru estimarea dimensiunilor sale fizice.

Sistemul Solar are în prezent cinci planete pitice recunoscute oficial

Dacă va primi confirmarea Uniunii Astronomice Internaționale, 2026 ED138 s-ar alătura celor cinci planete pitice recunoscute în prezent.

Pluto a fost considerată a noua planetă a Sistemului Solar până în 2006, când a fost reclasificată drept planetă pitică. Eris este unul dintre dintre cele mai mari corpuri cerești cunoscute din regiunea transneptuniană. Haumea se remarcă prin forma sa alungită și rotația foarte rapidă. Makemake se află, asemenea lui Pluton, în regiunea îndepărtată de dincolo de Neptun. Ceres este singura dintre cele cinci planete pitice recunoscute care se află în centura principală de asteroizi, între Marte și Jupiter.

Pluto a fost reclasificată în 2006, după ce Uniunea Astronomică Internațională a adoptat o definiție oficială a planetelor, care include cerința ca acestea să își fi curățat vecinătatea orbitală de alte corpuri comparabile.

Astronomii se așteaptă la noi descoperiri

Matt Holman consideră că identificarea obiectului 2026 ED138 demonstrează potențialul noilor instrumente astronomice de a descoperi corpuri cerești încă necunoscute.

Regiunile îndepărtate ale Sistemului Solar conțin numeroase obiecte înghețate, dificil de observat din cauza distanței mari față de Pământ și a luminii solare foarte slabe pe care o reflectă.

Descoperirea a fost prezentată în cadrul unei reuniuni științifice organizate la Spokane, în statul american Washington.

2026 ED138 rămâne, pentru moment, un candidat la statutul de planetă pitică, iar confirmarea sa depinde de rezultatele observațiilor viitoare.

Președintele României, Nicușor Dan, a transmis un mesaj cu ocazia aniversării a 35 de ani de la înființarea MEDIAFAX, în care a evidențiat rolul agenției în dezvoltarea presei independente și contribuția sa la documentarea istoriei recente a țării. Mesajul șefului statului a fost transmis în cadrul galei aniversare prin intermediul Roxanei Butnaru, consilier de stat.

Nicușor Dan a vorbit despre importanța jurnalismului profesionist, despre nevoia de informații de calitate și despre responsabilitatea presei într-un context marcat de creșterea dezinformării în spațiul public.

Nicușor Dan: MEDIAFAX, un reper pe piața media din România

În mesajul transmis cu prilejul aniversării, președintele a descris cei 35 de ani de activitate ai agenției drept o confirmare a calității jurnalismului practicat de MEDIAFAX și a rolului acesteia în peisajul mediatic românesc.

„Aniversarea a trei decenii și jumătate de prezență în spațiul mediatic reprezintă cea mai bună certificare a calității jurnalismului, care a făcut din MEDIAFAX un adevărat reper pe piața media din România”, a transmis Nicușor Dan.

Foto: Radu Victor

Șeful statului a amintit că înființarea agenției a coincis cu perioada complicată de după Revoluția din 1989, când România își reconstruia instituțiile și își consolida bazele democrației.

În acest context, MEDIAFAX, prima agenție de presă independentă din România, a avut o contribuție importantă la dezvoltarea unei piețe media orientate către informații de calitate și către respectul față de public.

MEDIAFAX și momentele care au definit România în ultimii 35 de ani

Președintele a evidențiat rolul agenției în documentarea transformărilor politice, economice și sociale prin care a trecut România după căderea regimului comunist.

„MEDIAFAX a documentat, de-a lungul timpului, toate momentele majore ale istoriei recente a României”, a subliniat Nicușor Dan.

De la tranziția către economia de piață până la aderarea României la NATO și la Uniunea Europeană, ultimele trei decenii și jumătate au schimbat fundamental societatea românească. În tot acest timp, agenția a relatat evenimentele care au marcat parcursul țării și au alimentat dezbaterile publice.

Nicușor Dan a remarcat și activitatea jurnaliștilor profesioniști care au lucrat pentru MEDIAFAX, ale căror știri și relatări au fost citate și discutate în spațiul public ca surse credibile pentru înțelegerea evenimentelor din România și din lume.

Astfel, cei 35 de ani ai agenției se suprapun peste o perioadă esențială din istoria recentă a țării, în care accesul la informație, dezvoltarea presei independente și consolidarea instituțiilor democratice au avut un rol important.

Mesajul lui Nicușor Dan despre presă și dezinformare

Președintele a legat aniversarea MEDIAFAX de provocările actuale ale jurnalismului, atrăgând atenția asupra creșterii dezinformării și asupra nevoii de informații corecte.

„Societatea românească are nevoie de presă liberă și jurnaliști care să contribuie la transmiterea informațiilor adevărate”, a transmis Nicușor Dan.

Șeful statului a subliniat importanța vocilor echilibrate din mass-media, care să încurajeze dialogul și dezbaterile între perspective diferite, bazate pe argumente, nu pe agresivitate.

Într-un spațiu public în care informațiile circulă rapid, iar dezinformarea reprezintă o provocare tot mai mare, jurnalismul profesionist rămâne esențial pentru informarea cetățenilor și pentru funcționarea unei societăți democratice.

„Libertatea de exprimare este unul dintre cele mai importante drepturi de care ne putem bucura într-o democrație”, a transmis președintele, îndemnând jurnaliștii să protejeze această libertate și să acționeze cu responsabilitate față de public.

MEDIAFAX, 35 de ani în mijlocul evenimentelor

În 35 de ani, România s-a schimbat, iar odată cu ea s-au transformat presa, mijloacele de comunicare și felul în care publicul consumă informația. MEDIAFAX a traversat aceste schimbări relatând evenimentele care au marcat viața politică, economică și socială a țării.

Aniversarea agenției înseamnă și o retrospectivă a momentelor consemnate de-a lungul timpului: știri care au informat publicul, relatări care au alimentat dezbaterile naționale și evenimente care au rămas în memoria colectivă.

MEDIAFAX nu doar a relatat istoria recentă a României. A documentat-o, zi de zi, prin știrile despre evenimentele care au schimbat țara și au ajuns în centrul atenției publice.

35 de ani înseamnă mii de zile de știri, momente de breaking news și o arhivă care surprinde, prin informațiile consemnate, transformările societății românești.

Înseamnă trei decenii și jumătate de jurnalism într-o țară aflată în continuă schimbare și responsabilitatea de a oferi publicului informații relevante, verificate și credibile.

De 35 de ani, MEDIAFAX este acolo unde se întâmplă lucrurile importante. În mijlocul evenimentelor. În mijlocul istoriei.

Actori, cântăreți și personalități din lumea sportului s-au reunit miercuri seară la Milk Studios din Los Angeles, pentru prima gală organizată de Airbnb.org, organizația nonprofit înființată de compania Airbnb. Evenimentul a atras numeroase celebrități, care au participat pentru a susține programele prin care sunt oferite locuințe temporare gratuite victimelor dezastrelor naturale și persoanelor afectate de alte situații de urgență.

Hollywoodul și-a etalat eleganța

Printre invitați s-au numărat Jessica Alba, Charlize Theron, Cynthia Erivo, Charli XCX, Serena Williams, Demi Lovato, Kelly Rowland și Jaden Smith.

Matthew McConaughey a venit însoțit de soția sa, Camila Alves, și de fiul lor de 18 ani, Levi. Pe covorul roșu au mai apărut Zoe Saldaña, Sienna Miller, Elizabeth Banks, Greta Lee, Joshua Jackson și regizoarea Ava DuVernay.

Ținutele vedetelor au atras atenția fotografilor. Jessica Alba a ales o rochie neagră Donna Karan, Charlize Theron a purtat o creație verde Givenchy, iar Serena Williams a apărut într-o rochie Clio Peppiatt. Demi Lovato a optat pentru un costum Schiaparelli, în timp ce Charli XCX a purtat o rochie Roberto Cavalli.

500 de milioane de dolari pentru cazare gratuită

În ziua evenimentului, Airbnb a anunțat că va introduce un sistem prin care o parte din veniturile obținute din rezervări va fi direcționată către Airbnb.org.

Compania estimează că acest mecanism va asigura organizației o finanțare de 500 de milioane de dolari în următorii cinci ani. Mai exact, Airbnb va dona 10 cenți pentru fiecare sejur efectuat prin platformă.

Potrivit companiei, contribuțiile vor proveni din propriile venituri, fără a majora prețurile plătite de turiști sau a reduce sumele încasate de proprietarii locuințelor.

Organizația nonprofit își propune să ajungă la un milion de nopți de cazare gratuită oferite anual persoanelor aflate în situații de urgență.

În plan, cazare gratuită pentru familiile care călătoresc pentru tratament

Organizația Airbnb.org a fost înființată în 2020, pornind de la o inițiativă din 2012, când o proprietară și-a pus locuința la dispoziția persoanelor evacuate în urma uraganului Sandy, care a lovit Statele Unite.

Potrivit datelor prezentate de compania-mamă, din 2020 până în prezent, organizația a oferit peste 1,6 milioane de nopți de cazare gratuită pentru mai mult de 250.000 de persoane din aproape 140 de țări.

În 2026, organizația a oferit cazare temporară gratuită persoanelor afectate de peste 200 de dezastre.

Noile fonduri ar permite extinderea programelor și către alte categorii de beneficiari. Printre acestea se numără familiile care trebuie să călătorească pentru tratamente medicale, victimele violenței domestice și persoanele care au reușit să scape din situații de exploatare.

În Statele Unite, organizația intenționează să ofere sprijin și veteranilor care suferă de boli grave sau urmează tratamente medicale de lungă durată.

Cifra depășește cu mult estimarea FIFA de 3 miliarde de euro, potrivit agenției ANSA.

Sursele care au furnizat informația cunosc finanțele turneului.

Spre comparație, la Cupa Mondială din Qatar, FIFA a încasat 834 de milioane de euro din bilete și hospitality.

Datorită acestor bani, veniturile totale estimate pentru Cupa Mondială 2026 urcă la aproximativ 13,5 miliarde de euro.

Cum au crescut încasările

Turneul din Statele Unite, Canada și Mexic a avut 104 meciuri, față de 64 în 2022. Principalul motiv al încasărilor record ar fi însă prețurile dinamice: prețul biletelor s-a schimbat în funcție de cerere.

La asta se adaugă comisionul de 30% pe care FIFA îl ia la fiecare revânzare făcută pe propria platformă, unde biletele pot fi oferite la prețuri mult mai mari decât cele inițiale.

Potrivit unor surse citate de The Times, regulile americane privind revânzarea biletelor au împins FIFA să ia o parte din câștigurile care altfel ar fi ajuns la intermediari și la platformele de revânzare.

Fanii, furioși

Prețurile fuseseră criticate dur de asociațiile suporterilor.

Football Supporters’ Association, din Anglia, le-a numit „scandaloase”. Football Supporters Europe a acuzat forul care guvernează fotbalul că își „jupoaie” fanii și a vorbit despre „o trădare monumentală”.

FIFA spune că dintre cele 6,81 milioane de bilete prevăzute, peste 100.000 au fost puse în vânzare la aproximativ 54 de euro, inclusiv peste 1.000 pentru finală.

Poziția FIFA

Forul mondial nu a confirmat suma de 4,5 miliarde de euro. A transmis însă că veniturile turneului vor permite investiții mai mari în fotbalul mondial. FIFA a propus și un program prin care finanțarea pentru cele 211 federații membre ar ajunge la aproximativ 5,7 miliarde de euro în perioada 2027–2030.

Cifrele oficiale vor fi publicate în următorul raport anual al FIFA, după verificarea conturilor.

Decizia vine după ce naționala de tineret a ratat calificarea la Campionatul European din 2027, iar mandatul tehnicianului a fost marcat și de o controversă în afara terenului, în urma căreia FRF a sancționat mai mulți membri ai staffului condus de Costin Curelea.

În vârstă de 42 de ani, Costin Curelea a fost numit selecționer al României U21 în iulie 2025, după ce timp de doi ani a pregătit reprezentativa U20. Obiectivul anunțat la preluarea funcției a fost calificarea la turneul final al Campionatului European din 2027, organizat de Albania și Serbia.

România U21 a ratat calificarea la EURO 2027

Naționala pregătită de Curelea a încheiat preliminariile pe locul al treilea în Grupa A, cu 16 puncte, în urma Spaniei și Finlandei. România a ratat astfel calificarea la turneul final.

România a încheiat cu două înfrângeri campania de calificare. După victoria cu 3-0 în deplasare împotriva Ciprului, România a pierdut pe teren propriu, scor 0-2, în fața Finlandei.

În urma înfrângerii cu Finlanda, România a pierdut șansa de a ajunge la barajul pentru calificarea la EURO 2027.

În ultimul meci al preliminariilor, disputat pe 6 octombrie, România a fost învinsă categoric de Spania, scor 1-7, la Ibiza. Eșecul cu Spania a amplificat criticile la adresa echipei.

Controversa de la Ibiza și sancțiunile FRF

Înaintea meciului cu Spania, mai mulți membri ai staffului naționalei U21 au fost surprinși la o petrecere organizată la Ibiza, în afara programului oficial al delegației. Episodul a determinat FRF să deschidă o anchetă internă.

La 16 octombrie, forul național a anunțat sancțiuni pentru selecționerul Costin Curelea, antrenorul secund Ionuț Stancu, directorul sportiv Marius Niculae și team managerul Iulian Oțelea.

Curelea și Stancu au fost sancționați prin diminuarea cu 25% a ultimei remunerații cuvenite, în timp ce Niculae și Oțelea au primit o reducere cu 25% a sumelor lunare până la finalul anului 2026.

Federația a precizat atunci că situația constatată nu a afectat activitatea sportivă propriu-zisă, dar a subliniat că respectarea programului oficial, a regulamentelor interne și a normelor de conduită reprezintă obligații fundamentale pentru membrii staffurilor naționale.

Fost atacant la Sportul Studențesc, Universitatea Craiova și FC Voluntari, Costin Curelea a reprezentat România U21 în perioada în care era jucător și a avut o selecție la prima reprezentativă, în 2011.

Ca antrenor secund, a mai lucrat la CFR Cluj, formație cu care a câștigat două titluri de campion al României, și la Kayserispor, în Turcia.

 

• MedLife prezintă insight-urile etapei a III-a din studiul observațional desfășurat pe Via Transilvanica, dedicate schimbărilor de perspectivă pe care participanții le asociază experienței celor 10 zile de mers pe jos.
• Participanții vorbesc despre mai multă încredere în sine, mai puțină grabă și o perspectivă diferită asupra priorităților din viața de zi cu zi.
• Experiența de „stres bun” este privită de unii participanți ca un prilej de a adopta obiceiuri mai sănătoase, de la un program de somn mai regulat și mai puțin timp petrecut în fața ecranelor până la limite mai clare între viața profesională și cea personală.
• Rezultatele finale ale studiului observațional sunt așteptate în luna noiembrie și vor completa mărturiile participanților cu analiza datelor medicale și a evaluărilor psiho-emoționale.

 

Ce se schimbă atunci când, timp de 10 zile, ritmul vieții este dictat de pașii pe care îi faci, nu de notificările telefonului, de termene-limită sau de lista lucrurilor pe care trebuie să le rezolvi? Pentru participanții studiului observațional derulat de MedLife și Asociația Tășuleasa Social pe Via Transilvanica, experiența a însemnat mai mult decât parcurgerea unui traseu de cel puțin 150 de kilometri. La finalul celor 10 zile de mers pe jos, aceștia au descris o perspectivă diferită asupra propriilor capacități, asupra lucrurilor de care au nevoie și asupra felului în care își doresc să își organizeze viața de zi cu zi.

Dacă primele etape ale proiectului au urmărit să înțeleagă cine sunt oamenii care au ales provocarea și ce i-a determinat să continue chiar și atunci când au apărut oboseala și dorința de a renunța, această nouă etapă explorează cu ce au rămas participanții în urma celor 10 zile petrecute pe traseu. Interviurile aprofundate realizate în cadrul studiului conturează câteva direcții recurente: mai multă încredere în sine, nevoia de a încetini și de a simplifica, o relație diferită cu ceilalți și intenția de a schimba anumite obiceiuri după revenirea la rutina obișnuită.

„Suntem obișnuiți să asociem stresul cu presiunea, oboseala și lucrurile care ne copleșesc. Însă nu orice provocare este neapărat una negativă. Atunci când este asumat și adaptat propriilor capacități, efortul ne poate oferi ocazia să ne descoperim resursele și să ne reevaluăm obiceiurile. Dincolo de distanța parcursă, ceea ce ne interesează în acest studiu este să înțelegem atât răspunsul organismului la o astfel de experiență, cât și felul în care participanții o percep și ce schimbări își doresc să păstreze în viața de zi cu zi. Mărturiile lor oferă o perspectivă valoroasă asupra acestei experiențe, iar analiza datelor medicale ne va permite să completăm această imagine cu rezultate obiective”, a declarat Ina Bădărău-Ilie, Head of Communications, MedLife Group.

Mai multă încredere în sine și o perspectivă diferită asupra propriilor limite

Pentru unii participanți, cele 10 zile pe traseu au fost o ocazie de a-și descoperi propriile capacități. Plecați la drum cu îndoieli legate de efortul pe care îl presupune traseul, aceștia spun că au ajuns să își privească altfel limitele și să aibă mai multă încredere în ei înșiși.

Mărturiile surprind astfel o dimensiune personală a provocării: satisfacția nu vine doar din distanța parcursă, ci și din descoperirea propriilor resurse și din capacitatea de a duce la capăt un obiectiv asumat. Pentru unii, această schimbare de perspectivă a venit și cu dorința de a face mișcare mai constant.

Mai puține lucruri, mai multă claritate

O altă perspectivă care apare în interviuri este cea asupra simplității. După mai multe zile în care lucrurile necesare au încăput într-un rucsac, unii participanți au început să reflecteze la ceea ce este cu adevărat necesar și important în viața de zi cu zi. Experiența contrastează cu rutina urbană, în care acumularea de obiecte, responsabilitățile și preocupările cotidiene ocupă adesea un spațiu considerabil.

Astfel, această drumeție de 10 zile în natură a ridicat și o întrebare relevantă pentru viața de zi cu zi: cât de mult din ceea ce ne ocupă timpul și atenția ne este cu adevărat necesar?

Mai puțină grabă și mai multă răbdare cu sine

Încetinirea ritmului este o altă schimbare pe care unii participanți spun că au început să o ia în considerare după experiența de pe traseu. Într-o viață cotidiană dominată de liste de sarcini, termene-limită și presiunea de a rezolva cât mai multe lucruri simultan, mersul pe jos presupune un ritm diferit: înaintezi pas cu pas, îți dozezi efortul și accepți că nu poți grăbi fiecare etapă.

Pentru unii participanți, această experiență a devenit un punct de plecare pentru a-și regândi modul în care își gestionează activitățile profesionale și presiunea pe care o pun asupra lor. În locul impulsului de a rezolva totul cât mai repede, apare intenția de a aborda lucrurile pe rând, cu mai multă organizare și răbdare.

În același timp, experiența mersului în compania altor persoane a adus în prim-plan nevoia de a renunța, uneori, la control și de a accepta ritmuri și perspective diferite. Pentru participanți, lecția nu se rezumă la a face lucrurile mai încet, ci și la a fi mai atenți la propriile nevoi și mai înțelegători cu cei din jur.

O relație diferită cu ceilalți și cu lumea din jur

Schimbările descrise de participanți nu se limitează la relația cu propria persoană. Pentru unii, timpul petrecut pe traseu a schimbat și felul în care îi privesc pe cei din jur, modul în care interacționează cu oamenii sau reacționează în situații cotidiene.

Interviurile surprind o mai mare deschidere către ceilalți, mai multă răbdare și o atenție sporită la interacțiunile care, în ritmul obișnuit al vieții, pot trece neobservate. Contactul cu oameni diferiți, conversațiile și experiențele împărtășite pe parcursul traseului au oferit un contrast față de interacțiunile adesea grăbite din marile orașe.

Pentru unii participanți, ieșirea din mediul obișnuit a însemnat și o senzație mai amplă de libertate și prezență, ca și cum universul lor cotidian s-ar fi extins dincolo de spațiile și responsabilitățile familiare. Sunt perspective personale, dificil de redus la un singur indicator, dar care completează imaginea experienței trăite pe Via Transilvanica.

Primii pași către obiceiuri mai sănătoase în viața de zi cu zi

Dincolo de schimbările de perspectivă, interviurile surprind și dorința unor participanți de a integra în viața de zi cu zi obiceiuri inspirate de cele 10 zile petrecute pe traseu. Printre direcțiile menționate se numără un program de somn mai regulat, mai mult timp petrecut în afara ecranelor și limite mai clare între viața profesională și cea personală. Sunt schimbări care țin de organizarea timpului și de felul în care oamenii își distribuie energia între muncă, odihnă și activitățile personale.

Pe traseu, ritmul zilei este construit în jurul mersului, al pauzelor și al recuperării. Revenirea la rutina obișnuită ridică însă o altă întrebare: în ce măsură pot fi păstrate aceste obiceiuri atunci când reapar responsabilitățile și presiunile cotidiene? Pentru unii participanți, experiența a adus tocmai această conștientizare: starea de bine nu ține doar de momentele petrecute pe traseu, ci și de alegerile pe care le fac după întoarcere.

De la experiențe personale la rezultate măsurabile

Studiul observațional derulat de MedLife pe Via Transilvanica are la bază conceptul de „stres bun” și urmărește să analizeze răspunsul organismului la efort fizic și mental susținut, precum și schimbările psiho-emoționale asociate celor 10 zile de mers pe jos. Etapa de parcurgere a traseului s-a încheiat la finalul lunii septembrie, iar cercetarea continuă cu analiza datelor colectate. Aceasta combină evaluarea unor biomarkeri relevanți pentru sănătate cu evaluări psiho-emoționale și interviuri aprofundate, realizate înainte și după experiența de pe traseu.

În timp ce mărturiile participanților surprind percepțiile și schimbările resimțite, analiza comparativă a datelor medicale și a evaluărilor va contribui la conturarea concluziilor cercetării. Rezultatele finale sunt așteptate în luna noiembrie și vor oferi o perspectivă integrată asupra relației dintre mersul pe jos pe distanțe lungi, sănătatea fizică și emoțională și capacitatea organismului de a se adapta la efort susținut.

 

***

Despre Grupul MedLife

MedLife a pornit acum aproape trei decenii, s-a dezvoltat sănătos și a devenit cel mai mare furnizor de servicii medicale private din România. Antreprenorii români, care au pus bazele acestei companii, au investit și s-au implicat pentru a aduce schimbare în sistemul de sănătate românesc, au crezut în inovație și au îndrăznit să țintească cât mai sus, pentru a oferi pacienților români calitate, profesionalism, grijă și respect pentru nevoile lor.

Compania operează cea mai extinsă rețea de clinici, una din marile rețele de laboratoare medicale, spitale generale și specializate și are cea mai mare bază de clienți corporate pentru Pachete de Prevenție în Sănătate din țară. Este, de asemenea, din punct de vedere al vânzărilor, unul dintre cei mai mari jucători de servicii medicale private din Europa Centrală și de Est.

Grupul MedLife are un istoric de succes în ceea ce privește atât creșterea organică, cât și creșterea prin achiziții. Echipa sa puternică și experimentată de management a fost capabilă să creeze și să gestioneze aceste oportunități de creștere, dobândind cunoștințe și experiență valoroase, care să îi permită găsirea celei mai bune căi pentru continuarea cu succes a extinderii.

Fiind o companie românească cu tradiție, MedLife a ales să se listeze la Bursa din România, fiind un model al listărilor pe piața locală de capital. A deschis orizonturi, iar prin guvernanța corporativă pe care o are implementată, a inspirat și alte companii locale spre a porni pe acest drum și a ajuta la dezvoltarea capitalului românesc și a economiei. Acțiunile emise de MedLife SA sunt admise la tranzacționare pe piața reglementată la vedere administrată de Bursa de Valori București, Categoria Premium, având simbolul de tranzacționare ″M″.

În perioada de pandemie, MedLife a reușit să joace un rol esențial în societate și să capete un statut de lider în monitorizarea pandemiei prin implicarea activă în zona de cercetare.

Compania continuă să investească în proiecte cu impact asupra comunității locale, în tehnologie și infrastructură. Creează locuri de muncă și dezvoltă un ecosistem care contribuie la dezvoltarea și menținerea unei Românii sănătoase.

 Despre Asociația Tășuleasa Social

Via Transilvanica este primul traseu de lungă distanță din România care traversează țara de la Putna la Drobeta-Turnu Severin și a fost creat pentru a fi parcurs la pas, pe bicicletă sau călare. Asociația Tășuleasa Social, care a dezvoltat proiecte educaționale, culturale și ecologice în ultimii 25 de ani, a inaugurat poteca de 1.400 km în 2022 după patru ani și jumătate de muncă susținută. În anul 2025, organizația a început să extindă traseul spre celelalte regiuni istorice ale României și a lansat un nou ținut: Terra Borza Teutonica ce însumează 170 km, făcând din orașul Brașov a treia poartă de intrare pe Via Transilvanica. Expansiunea va avea loc și în următorii 20 de ani, iar proiectul va continua să promoveze turismul pe îndelete și comunitățile locale care se află pe traseu. Drumul care unește contribuie la descoperirea culturii, tradițiilor și a naturii sălbatice a României, traversând opt regiuni istorice prin 10 județe și 12 situri înscrise în patrimoniul UNESCO.

Familia susține că autoritățile locale fuseseră avertizate în repetate rânduri asupra pericolului reprezentat de copacii aflați în apropierea unei grădinițe, relatează publicația britanică The Independent.

Bebelușul se afla în brațele mamei, în fața unei grădinițe

Tragedia s-a produs joia trecută, în orașul Quilmes, provincia Buenos Aires, în apropierea unei unități de învățământ de pe strada Conesa.

Guiliana Gomez, în vârstă de 30 de ani, își însoțea fiul de cinci ani la grădiniță și îl ținea în brațe pe Lucas, bebelușul său de numai 12 zile.

În acel moment, un avocado desprins dintr-un copac l-a lovit pe nou-născut în zona capului.

Impactul i-a provocat copilului mai multe fracturi craniene, potrivit informațiilor apărute în presa argentiniană.

Un martor citat de publicația locală El Día a povestit că bebelușul nu prezenta sângerări vizibile imediat după incident, însă a început să se agite și să plângă.

Potrivit aceleiași mărturii, mama a fost atât de afectată de cele întâmplate, încât a fost aproape să leșine.

Copilul a fost operat timp de trei ore, dar a murit patru zile mai târziu

Un martor a declarat presei locale că ambulanța a ajuns la aproximativ 20 de minute după incident și că echipajul nu ar fi avut echipamentul necesar pentru acordarea îngrijirilor adecvate unui nou-născut.

Lucas a fost transportat la spital, unde medicii l-au supus unei intervenții chirurgicale care a durat aproximativ trei ore.

Ulterior, copilul a fost internat la terapie intensivă, în stare gravă.

În ciuda eforturilor medicilor, bebelușul a murit duminică, la patru zile după accident.

Familia susține că primăria fusese avertizată încă din 2025

Mama copilului acuză administrația locală din Quilmes că nu a luat măsuri pentru îndepărtarea pericolului, deși locuitorii ar fi solicitat în repetate rânduri toaletarea sau tăierea copacilor din apropierea grădiniței.

Potrivit femeii, astfel de solicitări ar fi fost transmise încă din 2025, după ce fructe de avocado căzuseră în zona de acces a copiilor și părinților.

Unchiul bebelușului a declarat că familia deține documente ale unității de învățământ care ar demonstra existența unor cereri adresate municipalității în anul precedent.

Acesta a susținut că un alt părinte ar fi fost anterior lovit de un avocado și și-ar fi pierdut cunoștința, iar alți copii ar fi fost la un pas să fie accidentați.

Familia afirmă că arborele a fost îndepărtat abia după decesul lui Lucas.

Procurorii investighează circumstanțele tragediei

Parchetul nr. 9 din Quilmes a deschis o anchetă pentru a stabili împrejurările în care s-a produs incidentul și dacă există o eventuală răspundere penală.

Potrivit publicației argentiniene La Nación, care citează surse din domeniul securității, cazul a fost încadrat inițial în categoria faptelor asociate unei vătămări produse din culpă, urmate de deces.

Anchetatorii urmează să stabilească dacă accidentul putea fi prevenit și dacă eventualele avertismente adresate autorităților au fost ignorate.

Mesajul sfâșietor al mamei pentru Lucas

Guiliana Gomez a criticat și modul în care ar fi fost contactată de reprezentanții administrației după moartea copilului.

Femeia susține că municipalitatea i-a facilitat contactul cu un psiholog, însă acesta ar fi întrebat-o despre starea fiului său după ce bebelușul murise deja.

Mama a anunțat că dorește stabilirea responsabilităților pentru tragedie.

Într-un mesaj de adio publicat de presa argentiniană, femeia i-a mulțumit lui Lucas pentru cele câteva zile petrecute împreună și a mărturisit că îl va păstra mereu în amintire.

Ancheta autorităților argentiniene este în desfășurare, iar până în prezent nu a fost stabilită oficial o răspundere penală pentru moartea copilului.

Cei doi, care locuiesc în Germania, au fost arestați la solicitarea Bulgariei, au anunțat joi reprezentanții structurilor de aplicare a legii din Lituania. Anchetatorii suspectează că aceștia ar avea legătură și cu atacuri similare din Polonia și Bulgaria, scrie Reuters.

Suspecții sunt cetățeni străini, ambii în vârstă de aproximativ 20 de ani. Unul deține cetățenia germană și turcă, iar celălalt este cetățean german și sârb, a declarat Saulius Briginas, adjunctul șefului Biroului Lituanian de Poliție Criminală, în cadrul unei conferințe de presă.

Potrivit anchetatorilor, cei doi au ajuns în Lituania în ajunul incidentului și au părăsit țara imediat după tentativa de incendiere.

„Nu au nicio legătură cu Lituania și au venit aici pentru a comite această infracțiune”, a afirmat Briginas, care a precizat că atacul nu ar fi fost unul spontan. Suspecții ar fi știut exact unde trebuiau să ajungă, ce intenționau să facă și s-ar fi pregătit în prealabil.

Echipamentele Starlink, vizate de o posibilă acțiune teroristă

Nėrijus Puškorius, procuror-șef în cadrul departamentului pentru investigarea criminalității organizate și a corupției de la Parchetul Regional din Vilnius, a declarat că cei doi sunt suspectați de constituirea unui grup terorist pentru comiterea unor infracțiuni de terorism, participarea la un grup terorist, deplasarea în scopuri teroriste și comiterea unui act terorist care ar fi putut avea consecințe grave.

Pedeapsa maximă pentru constituirea sau participarea la un grup terorist este de 10 până la 15 ani de închisoare, potrivit procurorului.

Cei doi fuseseră dați în urmărire, iar autoritățile lituaniene au colaborat cu instituțiile de aplicare a legii din Bulgaria, Polonia și Germania pentru identificarea și reținerea lor.

Suspecții au fost arestați în Germania, însă o decizie privind transferul acestora în Lituania urmează să fie luată ulterior, a precizat Puškorius.

Posibile legături cu atacuri asupra echipamentelor Starlink din Polonia și Bulgaria

Anchetatorii lituanieni suspectează că cei doi bărbați ar avea legătură și cu incendierea unor echipamente Starlink în Polonia și Bulgaria. Potrivit lui Briginas, mai multe persoane au fost reținute în Polonia în legătură cu incidentele.

Cu toate acestea, anchetatorii nu cred că bărbații arestați în Germania au incendiat personal echipamentele din Polonia, ci suspectează că ar fi fost implicați în acea infracțiune într-un alt mod.

Tentativa de incendiere din Vilnius a avut loc la sediul companiei lituaniene Delska, unde compania americană SpaceX operează și depozitează echipamente Starlink. Serviciul de internet prin satelit Starlink face parte din activitățile SpaceX, companie fondată de Elon Musk.

Politicieni lituanieni au asociat incidentul cu Rusia, însă informațiile prezentate de autorități nu stabilesc, în acest stadiu, o responsabilitate directă a Moscovei.

Incidente similare au fost investigate și în Bulgaria, unde au fost incendiate mai multe antene utilizate pentru conectarea la rețeaua de sateliți Starlink. În Polonia, un incendiu a izbucnit în septembrie la o stație de comunicații prin satelit Starlink din regiunea centrală a țării.

Investigațiile continuă pentru a stabili rolul fiecărui suspect și eventualele legături dintre incidentele înregistrate în cele trei state europene.

Brandurile masoara efectul reclamelor TV de Black Friday asupra vanzarilor online prin patru metode:

• Analiza la nivel de minut: traficul pe site din minutele de dupa fiecare spot este comparat cu traficul asteptat in acel moment al zilei fara reclama, metoda validata in cercetarea academica despre efectul TV asupra traficului online.
• Cautarile de brand: volumul cautarilor pentru numele brandului este comparat intre perioadele cu TV si perioadele fara TV.
• Teste geografice: rezultatele dintr-o zona expusa la reclama sunt comparate cu rezultatele dintr-o zona similara neexpusa.
• Modelare econometrica: contributia fiecarui canal la vanzari este estimata statistic, cu efectul reducerilor inclus ca factor separat.

Black Friday complica masurarea, pentru ca cererea creste natural in perioada reducerilor, asa ca efectul TV trebuie comparat cu un nivel de referinta construit din anii anteriori sau din zone fara campanie.

Masurarea efectului TV asupra vanzarilor online leaga doua componente ale strategiilor de digital marketing care sunt de obicei raportate separat. Televiziunea ramane cel mai mare mediu publicitar din Romania: 415 milioane de euro in 2025, aproximativ jumatate din piata media neta de 838 de milioane de euro, conform Media Fact Book 2026. Internetul a devenit insa principalul mediu de consum, cu 42% din timpul alocat media, fata de 38% pentru TV, conform aceluiasi raport.

De ce este dificil de masurat efectul TV asupra vanzarilor online?

Efectul TV asupra vanzarilor online este dificil de masurat pentru ca expunerea la reclama TV nu lasa o urma digitala directa. Un telespectator care vede reclama si cumpara a doua zi de pe site apare in analytics ca vizita din cautare organica, din cautare platita sau ca trafic direct, iar modelele de atribuire digitala acorda meritul ultimului canal.

Black Friday adauga o a doua dificultate: cererea creste natural in perioada reducerilor, indiferent de reclama. O crestere a vanzarilor in saptamana campaniei TV poate fi efectul reclamei, efectul reducerilor sau o combinatie a celor doua.

Cum se masoara efectul imediat al unui spot TV asupra traficului pe site?

Efectul imediat al unui spot TV se masoara la nivel de minut: traficul pe site din minutele de dupa difuzare este comparat cu un nivel de referinta, adica traficul asteptat in acel moment al zilei in lipsa reclamei. Analiza foloseste orele exacte de difuzare din raportul de monitorizare TV.

Legatura dintre difuzarea reclamei TV si vizitele imediate pe site este documentata in cercetarea academica. Studiul „Television Advertising and Online Shopping”, publicat in 2015 in revista Marketing Science de Jura Liaukonyte (Cornell University), Thales Teixeira (Harvard Business School) si Kenneth C. Wilbur (University of California, San Diego), a analizat 20 de branduri si 1.224 de reclame TV din Statele Unite. Comparand traficul brandurilor care difuzau reclame cu cel al competitorilor care nu difuzau in acelasi interval, autorii au aratat ca reclamele TV genereaza vizite pe site-urile brandurilor imediat dupa difuzare.

Metoda la nivel de minut a fost aplicata in detaliu de Lukas Veverka si Vladimir Holy (Prague University of Economics and Business), intr-un studiu publicat in 2021 si actualizat in 2024 pe platforma arXiv. Cercetatorii au analizat 3.222 de spoturi TV difuzate in 2019 de o companie ceha de bunuri de larg consum care vinde exclusiv online si vizitele organice din Google pe site-ul ei, masurate minut cu minut. Nivelul de referinta a fost estimat din traficul obisnuit al fiecarui moment al zilei, excluzand intervalul de 30 de minute de dupa fiecare spot. Vizitele generate de reclama au atins varful la aproximativ un minut dupa difuzare, iar circa o treime dintre spoturi nu au avut un efect masurabil. Ora difuzarii, canalul TV si mesajul reclamei au fost factorii cu cea mai mare influenta asupra rezultatului.

Metoda arata ce spoturi, canale si intervale orare genereaza cele mai mari cresteri de trafic. Metoda masoara doar raspunsul imediat si subestimeaza efectul total al reclamei, pentru ca o parte din telespectatori cauta brandul ore sau zile mai tarziu.

Ce arata cautarile pentru numele brandului?

Cautarile pentru numele brandului sunt unul dintre cei mai sensibili indicatori ai efectului TV. Volumul cautarilor de brand din Google Search Console, din campaniile de brand din Google Ads sau din Google Trends creste in perioadele cu reclama TV, iar diferenta fata de perioadele fara TV poate fi cuantificata.

O analiza econometrica realizata de Magic Numbers pentru Thinkbox pe zece branduri din Marea Britanie, publicata in 2026, a aratat ca TV-ul a fost responsabil pentru 42% din vizitele pe site ale acestor branduri. Aceeasi analiza arata ca performanta canalelor digitale creste in medie cu 13,7% in perioadele in care TV-ul este difuzat, iar TV-ul genereaza mai multe cautari de brand si mai putine cautari generice platite, care sunt mai scumpe.

Cum functioneaza testele geografice pentru TV?

Testele geografice compara rezultatele dintr-o zona in care reclama este difuzata cu rezultatele dintr-o zona similara in care nu este difuzata. Diferenta dintre cele doua zone, dupa ajustarea pentru diferentele de baza, reprezinta efectul incremental al reclamei.

In Romania, televiziunea liniara are optiuni limitate de difuzare regionala, asa ca testele geografice se fac mai usor prin CTV si prin platformele de streaming, unde difuzarea poate fi limitata la anumite judete sau orase. Testele geografice sunt metoda cea mai apropiata de un experiment controlat si pot separa efectul TV de cresterea naturala a cererii de Black Friday.

Ce este modelarea econometrica si cand se foloseste?

Modelarea econometrica (marketing mix modelling) este o metoda statistica care estimeaza contributia fiecarui canal de marketing la vanzari, folosind date istorice saptamanale sau zilnice despre investitii, vanzari si factori externi: sezonalitate, preturi, promotii, actiunile competitorilor. Modelul separa vanzarile de baza, care ar fi avut loc fara publicitate, de vanzarile generate de fiecare canal.

Modelarea econometrica este metoda potrivita pentru Black Friday, pentru ca poate include efectul reducerilor ca factor separat. Conditia este existenta unui istoric de cel putin doi ani, care sa includa mai multe editii de Black Friday, si accesul la datele de vanzari ale brandului.

Ce metoda se potriveste fiecarui tip de brand? Metoda Ce măsoară Date necesare Limita principală Analiza la nivel de minut Răspunsul imediat la fiecare spot Ore de difuzare, trafic pe minut Ignoră efectul întârziat Căutări de brand Interesul generat de campanie Search Console, Google Ads, Google Trends Nu măsoară direct vânzările Teste geografice Efectul incremental Zone de test și de control Opțiuni regionale limitate în TV liniar Modelare econometrică Contribuția fiecărui canal la vânzări Istoric de vânzări și investiții Necesită minimum doi ani de date Cum se pregateste o campanie TV de Black Friday pentru masurare?

O campanie TV de Black Friday se pregateste pentru masurare inainte de difuzare, prin cinci decizii:

• Nivelul de referinta. Datele de trafic si vanzari din editiile anterioare de Black Friday si din saptamanile fara reclama TV stabilesc ce s-ar fi intamplat fara campanie.
• Orele exacte de difuzare. Raportul de monitorizare al spoturilor permite analiza la nivel de minut.
• Masurarea cautarilor de brand. Volumul cautarilor de brand se urmareste separat de cautarile generice.
• O zona de control. In campaniile CTV, o zona fara difuzare permite masurarea efectului incremental.
• Conectarea datelor. Datele de trafic, de cautare si de vanzari trebuie aliniate pe aceeasi axa de timp, pentru a putea fi analizate impreuna.

Ce rol are CTV in campaniile TV de Black Friday?

CTV (connected TV) aduce in campaniile TV doua elemente utile pentru Black Friday: posibilitatea de a limita difuzarea la anumite zone sau audiente si masurarea mai precisa a expunerii. Pentru campaniile cu buget redus sau pentru testarea efectului TV, CTV permite o prima evaluare a impactului inainte de o investitie mai mare in televiziunea liniara.

United Media Services planifica si cumpara media TV si digitala in aceleasi strategii si ofera servicii de modelare econometrica si digital analytics, folosite pentru a estima contributia fiecarui canal la rezultatele de business. Agentia a fost prima din Romania certificata pentru Digital TV Advertising in Google Marketing Platform.

Efectul reclamelor TV de Black Friday asupra vanzarilor online se masoara prin combinarea mai multor metode: analiza traficului la nivel de minut, urmarirea cautarilor de brand, teste geografice si modelare econometrica. Principala dificultate este separarea efectului TV de cresterea naturala a cererii din perioada reducerilor. Pregatirea masurarii inainte de difuzare, cu un nivel de referinta si date aliniate pe aceeasi axa de timp, determina calitatea concluziilor.

De la ce au pornit violențele

Incidentul a avut loc joi, în timpul unei dezbateri privind alegerea unui membru al Camerei de Audit, după ce deputatul Taron Chakhoyan, din partea partidului de guvernământ, Contractul Civil, a făcut referire la o remarcă preelectorală făcută de o rudă a liderului opoziției, Narek Karapetyan.

Armenia’s parliament briefly turned into Fight Club. First rule: Forget the rules of procedure

A parliamentary session descended into a mass brawl between ruling party and opposition lawmakers. The argument got so heated that parliamentary security had to step in and separate the MPs.

The session was suspended, and a break was called.

— NEXTA (@nexta_tv) October 29, 2026

Potrivit Times of India, care citează presa din Armenia, remarca se referea la o propunere de înființare a unui „minister separat pentru satisfacția femeilor” în cazul în care opoziția ar ajunge la putere.

Chakhoyan i-a reamintit lui Karapetyan că vărul său nu și-a cerut încă scuze pentru declarație.

Karapetyan, care conduce facțiunea de opoziție Armenia Puternică, a răspuns inițial de pe scaunul său, înainte de a se apropia de podium, declanșând o confruntare fizică.

Imaginile video i-au arătat pe parlamentari împingându-se și lovindu-se reciproc în timp ce alții încercau să-i separe.

Vicepreședintele Camerei Reprezentanților, Vahagn Aleksanyan, a fost văzut aruncând un scaun spre membrii opoziției, în timp ce parlamentarul partidului de guvernământ, Taron Chakhoyan, l-a stropit cu apă pe parlamentarul opoziției, Garnik Davtyan.

Mai mulți parlamentari au căzut la pământ pe măsură ce luptele s-au răspândit în cameră. O ambulanță a fost chemată la parlament după ce legislatorii au suferit răni.

Președintele Adunării Naționale, Ruben Rubinyan, a refuzat inițial să suspende ședința, chiar dacă tensiunile au escaladat.

Bătăile au continuat și pe coridoare

Confruntarea a continuat mai mult de 10 minute înainte ca Rubinyan să ceară pauză și să cheme ofițerii de securitate ai parlamentului. Luptele au izbucnit și pe coridoarele din afara camerei.

Când sesiunea a fost reluată după o pauză de o oră, Rubinyan l-a învinuit pe Karapetyan pentru confruntare, acuzându-l pe liderul opoziției că l-a provocat pe Chakhoyan.

Violențele au avut loc la doar câteva săptămâni după ce parlamentul nou ales al Armeniei a introdus reguli menite să prevină tocmai astfel de comportamente.

Un bărbat de aproximativ 40 de ani a fost arestat în legătură cu acest caz, potrivit postului public irlandez RTÉ.

Femeia, descoperită fără viață într-o locuință din Finglas

Femeia în vârstă de 48 de ani era originară din România.

Potrivit RTÉ, polițiștii irlandezi, cunoscuți sub denumirea de gardaí, au intervenit luni, 26 octombrie, în jurul orei 04:30, la o adresă de pe Melville Terrace, în zona Finglas din nordul capitalei irlandeze.

Echipajele au fost trimise la fața locului în urma unei sesizări privind un incident, iar în interiorul locuinței au descoperit trupul neînsuflețit al femeii.

Anchetatorii au izolat proprietatea pentru efectuarea cercetărilor criminalistice, iar specialiștii din cadrul Biroului Tehnic al Poliției Irlandeze au fost solicitați să examineze locul descoperirii.

Un bărbat a fost arestat în legătură cu decesul româncei

La aproximativ șase ore după intervenția inițială, în jurul orei 11:00, poliția a arestat un bărbat în vârstă de aproximativ 40 de ani.

Acesta a fost reținut într-o altă locație, în cadrul investigației privind moartea femeii.

Bărbatul ar fi partenerul femeii și este originar tot din România.

Polițiștii suspectează că românca a avut parte de o moarte violentă, însă cauza exactă a decesului urma să fie stabilită prin examinarea medico-legală.

Corpul femeii a fost transportat la morga orașului Dublin.

Românca se mutase recent la adresa unde a fost găsită moartă

Potrivit informațiilor obținute de presa irlandeză, femeia se stabilise de curând într-o locuință de pe Melville Terrace, împreună cu o altă persoană.

Anterior, aceasta ar fi locuit într-o altă zonă a cartierului Finglas.

În cadrul anchetei, polițiștii au colectat imagini video din împrejurimi și au efectuat căutări în spațiile verzi din apropierea ansamblului rezidențial, inclusiv printre tufișuri și în zonele cu vegetație.

Comunitatea locală, în stare de șoc

Moartea femeii a provocat reacții puternice în comunitatea din Finglas.

Consilierul local Keith Connolly, reprezentant al partidului Fianna Fáil, a transmis condoleanțe familiei și apropiaților româncei, vorbind despre șocul resimțit de locuitorii zonei.

La rândul său, consilierul Conor Reddy, din partea People Before Profit, a declarat că vestea a avut un impact puternic asupra comunității, oamenii fiind profund afectați de cele întâmplate.

Consilierul independent Gavin Pepper a transmis un mesaj de solidaritate cu familia victimei și a îndemnat locuitorii să permită poliției să își desfășoare ancheta.

Poliția caută martori și imagini de pe camerele auto

Anchetatorii irlandezi au lansat un apel public pentru identificarea persoanelor care ar putea deține informații relevante.

Sunt căutați în special martori care s-au aflat în zona Melville Terrace, Dublin 11, în intervalul 00:00 – 05:00, în dimineața zilei de 26 octombrie.

Poliția solicită inclusiv înregistrări video realizate de camere de supraveghere sau de camerele de bord ale autovehiculelor care au circulat prin zonă în perioada respectivă.

Ancheta continuă pentru stabilirea împrejurărilor în care a murit românca.

Diferența apare în trei momente: înainte de aprindere, cât timp funcționează aparatul și după stingere. O soluție potrivită pentru o sâmbătă petrecută acasă poate fi incomodă într-o seară obișnuită, când vrei doar să citești o jumătate de oră. Alege, așadar, după felul în care trăiești, nu numai după felul în care arată focul.

Pe lemne: plăcerea focului include și pregătirea lui

Pentru unii, drumul până la lemnărie, așezarea bucăților uscate și aprinderea fac parte din farmec. Pentru alții, exact acești pași devin o obligație. Un șemineu pe lemne presupune combustibil depozitat corect, aducerea lui în casă, alimentarea focarului și atenție pe parcursul arderii. Înainte de instalare trebuie rezolvate evacuarea fumului, aportul de aer și condițiile de siguranță; nu sunt sarcini care dispar după prima utilizare.

La finalul serii, cenușa nu se scoate cât este fierbinte. Curățarea se face în condițiile indicate de producător, cu depozitarea resturilor în recipient adecvat, iar coșul și aparatul au nevoie de inspecții și întreținere periodice. Dacă programul tău este imprevizibil sau pleci des de acasă, nu porni un foc pe care nu îl poți supraveghea corespunzător.

Pe de altă parte, cine petrece weekendurile acasă și apreciază procesul poate considera acest timp o recompensă, nu un inconvenient. Important este să recunoști diferența dintre a-ți dori imaginea focului și a-ți dori activitățile care vin odată cu el.

Electric: mai puțină muncă, fără promisiunea unei călduri universale

Un șemineu electric se poate potrivi unei rutine în care atmosfera trebuie să apară imediat. Nu presupune alimentare cu lemne, evacuare a gazelor de ardere sau curățarea cenușii. În funcție de model, efectul vizual poate funcționa separat de încălzire, ceea ce îl face util și în seri în care locuința este deja caldă.

Când compari modele de șeminee electrice pentru interior, verifică puterea electrică necesară, posibilitatea reglării temperaturii, modul de control și cerințele de montaj. Un efect de flacără reușit nu înseamnă automat că aparatul poate încălzi toată casa; rolul termic trebuie judecat după specificații și necesarul încăperii.

Simplitatea folosirii nu elimină regulile elementare: conexiunea electrică trebuie să corespundă instrucțiunilor, fantele de ventilație trebuie păstrate libere, iar aparatul se oprește conform recomandărilor producătorului. În schimb, curățenia de după o seară de utilizare se rezumă, de regulă, la întreținerea obișnuită a suprafețelor, nu la gestionarea combustibilului ars.

Bioetanol: flacără autentică, dar fără scurtături la siguranță

La prima vedere, un șemineu cu bioetanol pare soluția de mijloc: fără bușteni și fără coș de fum, dar cu flacără reală. În practică, combustibilul lichid trebuie manipulat și păstrat în siguranță, iar arzătorul necesită un protocol strict de utilizare. Nu se adaugă combustibil peste flacără sau într-un arzător fierbinte, inclusiv atunci când flacăra pare deja stinsă.

Mai există un aspect esențial: lipsa evacuării dedicate înseamnă că produsele arderii ajung în aerul încăperii. Cercetările institutului Fraunhofer WKI avertizează asupra poluanților rezultați și recomandă evitarea folosirii acestor aparate în interior. Prin urmare, bioetanolul nu trebuie prezentat ca alternativa comodă și lipsită de riscuri pentru un living închis, nici ca sursă principală de încălzire.

Înainte să iei în calcul un astfel de produs, citește avertismentele privind locul de utilizare, stabilitatea, distanțele față de materiale combustibile și stingerea. O flacără deschisă nu devine inofensivă doar pentru că este decorativă.

Patru întrebări înainte de a alege

Înainte de cumpărare, privește un catalog de șeminee ca pe o colecție de soluții cu ritualuri diferite, nu ca pe un clasament al celor mai frumoase flăcări. Pentru propria rutină, răspunde la patru întrebări simple:

• Vreau să folosesc șemineul aproape în fiecare seară sau doar când am timp să mă ocup de el?
• Am unde depozita combustibilul și sunt dispus să mă ocup de curățare și întreținere?
• Caut în primul rând ambianță vizuală sau am un necesar real de încălzire de acoperit?
• Pot respecta permanent cerințele de instalare, supraveghere și siguranță ale soluției alese?

Pentru seri scurte și spontane, varianta electrică poate cere cel mai puțin efort de utilizare. Lemnele au sens când pregătirea focului este o parte dorită a experienței și locuința permite instalarea corectă. Bioetanolul nu trebuie ales doar pentru că pare mai simplu de montat: riscurile flăcării și calitatea aerului interior schimbă fundamental comparația. Timpul economisit este un avantaj numai dacă nu vine în detrimentul siguranței.

Naționala României va disputa două meciuri în deplasare și unul pe teren propriu în faza grupelor. România va debuta pe 6 februarie, împotriva Belgiei, la Bruxelles, după care va întâlni Polonia la București, pe 12 februarie. În ultimul meci din grupă va juca împotriva Georgiei, la Tbilisi, pe 20 februarie.

„Desemnarea României ca gazdă a finalelor Rugby Europe Championship 2027 reprezintă, fără îndoială, o uriașă onoare, dar și o responsabilitate pe măsură pentru întreaga noastră comunitate ovală. Faptul că forul european ne încredințează organizarea acestui eveniment de top demonstrează că România este recunoscută din nou ca un pilon de stabilitate și profesionalism în rugby-ul de pe continent. Pregătim un adevărat tur de forță organizatoric”, a declarat Alin Petrache, președintele Federației Române de Rugby, într-un comunicat al forului național.

Acesta a afirmat că federația își asumă organizarea evenimentului pe care o consideră o provocare.

„Ne asumăm această provocare cu toată energia și resursele noastre, având un obiectiv clar: să le oferim sportivilor, oficialilor și, mai ales, fanilor, o experiență impecabilă, la cele mai înalte standarde internaționale. Capitala va deveni inima rugby-ului european, cu patru meciuri în aceeași zi, un format de tip «Super Sunday» de un dinamism extraordinar. Acest turneu nu este doar despre performanță, ci și despre promovarea valorilor noastre: respectul, disciplina și solidaritatea”, a adăugat Petrache.

Opt echipe, două grupe

La ediția din 2027 a Campionatului European vor participa opt echipe, împărțite în două grupe. România face parte din Grupa A, alături de Georgia, Belgia și Polonia. Grupa B este alcătuită din Portugalia, campioana en-titre, Spania, Țările de Jos și Elveția.

Faza grupelor va începe pe 6 februarie și se va încheia pe 20-21 februarie. Primele două clasate din fiecare grupă se vor califica în semifinale, în timp ce echipele de pe pozițiile a treia și a patra vor continua în faza pentru locurile 5-8.

Semifinalele sunt programate pe 6 și 7 martie, iar meciurile decisive vor avea loc la București, pe 14 martie. În aceeași zi se vor disputa finala mare, partida pentru locul al treilea și cele două meciuri de clasament pentru pozițiile 5-8.

Programul Rugby Europe Championship 2027

Etapa 1:
6 februarie:
Belgia – România, Bruxelles, ora 16:15
Țările de Jos – Spania, Amsterdam
Polonia – Georgia, Gdynia
7 februarie
Elveția – Portugalia, Yverdon-les- Bains

Etapa 2:
12 februarie
România – Polonia, București, ora 18:00
13 februarie
Țările de Jos – Portugalia, Amsterdam
Belgia – Georgia, Bruxelles
14 februarie
Spania – Elveția, Madrid

Etapa 3:
20 februarie
Georgia – România, Tbilisi, ora 17:00
Polonia – Belgia, Gdynia
21 februarie
Elveția – Țările de Jos, Yverdon les Bains
Portugalia – Spania, locația urmează să fie confirmată

The discussions aimed to strengthen cooperation between prosecutors’ offices in the region, including in cases related to money laundering, terrorist financing and illegal migration.

Prosecutors General from the region, gathered in Antalya

The fifth edition of the Forum of Prosecutors General of the Balkan States took place from October 25 to 28, 2026, in Antalya, under the organization of the Prosecutor General’s Office attached to the Court of Cassation of Turkey.

According to a press release sent on Thursday, October 29, by the Prosecutor’s Office attached to the High Court of Cassation and Justice (PÎCCJ), the meeting aimed to intensify professional dialogue and identify ways to improve collaboration between judicial authorities in the region.

Participants analyzed the common challenges generated by crime that transcends national borders, as well as the possibilities for developing institutional cooperation.

Money laundering and terrorist financing, among the main topics

The forum’s agenda included combating terrorist financing and money laundering operations, with an emphasis on measures to confiscate assets and amounts derived from criminal activities.

Another important topic concerned illegal migration and cross-border crime.

The prosecutors also discussed the legal status and responsibilities of prosecutors’ offices in managing current challenges, which require the cooperation of authorities from several states.

The event was attended by delegations from Bulgaria, Albania, Bosnia and Herzegovina, Montenegro, Kosovo, North Macedonia, Romania and Slovenia.

The Prosecutor General of Georgia was present as a guest of honour. The proceedings were also attended by the Secretary General of the International Association of Prosecutors and the National Representative of Slovenia to Eurojust, who also holds the position of Chair of the Board for Relations with Partners.

Cristina Chiriac, bilateral meetings with representatives of four states

On the sidelines of the forum, the Romanian delegation had bilateral meetings with representatives of prosecutors’ offices in Georgia, Montenegro, Slovenia and Turkey.

The discussions focused on strengthening institutional relations and developing direct channels of communication between judicial authorities.

Alongside Prosecutor General Cristina Chiriac, Romania was represented by Flavian Popa, Head of the International Judicial Cooperation Service, and Ștefan Bălănescu, Head of the Bureau for Combating Economic and Financial Crime within the PÎCCJ.