MediaFax.ro

„Într-adevăr, președintele Putin a primit, de asemenea, o ofertă prin canale diplomatice pentru a se alătura acestui Consiliu de Pace. În prezent, studiem toate detaliile acestei propuneri”, a declarat Peskov. „Sperăm să contactăm partea americană pentru a clarifica toate detaliile”, a adăugat el.

„Board of Peace” (Consiliul Păcii) este un proiect anunțat de Donald Trump menit să contribuie la soluționarea conflictelor la nivel global, începând cu războiul din Gaza. Documentul consultat de Reuters prevede însă o condiție controversată: statele membre ar avea mandate limitate la trei ani, cu excepția celor care plătesc 1 miliard de dolari pentru a finanța activitățile organismului și pentru a obține statut de membru permanent.

Potrivit unor diplomați citați de Reuters, invitațiile au început să ajungă sâmbătă în capitale europene, iar reacțiile guvernelor au fost preponderent prudente. Ungaria a fost singura care a acceptat fără echivoc, premierul Viktor Orbán anunțând public pe platforma X că a primit și a acceptat „onoarea” invitației.

În schimb, alte guverne au evitat declarații clare, iar mai mulți oficiali au ridicat, sub protecția anonimatului, semne de întrebare privind impactul asupra ONU. Un diplomat a descris planul drept o formă de „ONU a lui Trump”, care ar ignora principiile Cartei ONU, în timp ce alți diplomați occidentali au avertizat că inițiativa ar putea submina rolul instituțiilor internaționale existente.

Conform proiectului de „cartă” atașat invitației, Consiliul Păcii ar urma să fie condus pe viață de Donald Trump și să înceapă cu dosarul Gaza, cu perspectiva de a se extinde ulterior către alte conflicte. În scrisoare, Trump afirmă că organismul „va fi unic” și că „nu a mai existat niciodată așa ceva”.

Casa Albă a susținut, într-o postare pe X, că mecanismul de finanțare „oferă pur și simplu calitatea de membru permanent partenerilor care demonstrează un angajament profund față de pace, securitate și prosperitate”.

Marius-Gabriel Lazurca, consilier prezidențial pentru securitate națională, a comentat invitația președintelui Trump pentru „Consiliul pentru Pace. Lazurca a explicat poziția președintelui Nicușor Dan.

El a precizat: „Administrația prezidențială a confirmat primirea invitației. Președintele Dan a mobilizat deja echipa pentru a analiza nu numai invitația, ci substanța inițiativei președintelui Trump”.

Întrebat dacă România se gândește să plătească un miliard de dolari pentru a participa la acest comitet sau poate să nu participe deloc, Lazurca a răspuns: „Angajamentul de a plăti o sumă care nu e irelevantă în contextul dificultăților fiscal-bugetare ale României e o răspundere care nu mi-aparține. Ar trebui ca Guvernul să se pronunțe sau președintele României”.

„În ultimele 24 de ore, la Dispeceratul Național Salvamont s-au primit 86 de apeluri prin care se solicita intervenția de urgență a salvamontiștilor”, se arată în mesajul publicat pe Facebook de Salvamont România. 

Cele mai multe solicitări au fost înregistrate de structurile Salvamont din municipiul Brașov care au înregistrat 13 apeluri, Suceava cu 12 apeluri, urmate de Salvamont Lupeni care a avut 7 apeluri, dar și  Prahova, Sibiu și Sinaia cu câte 6 apeluri fiecare. 

În urma misiunilor, 89 de persoane au fost salvate. Dintre acestea, 37 au necesitat transport, fiind duse la spital cu ambulanțele SAJ, SMURD sau Salvamont, în timp ce restul persoanelor au fost preluate de apropiați. 

Salvamontiștii au anunțat că au primit și 38 de apeluri prin care se solicitau informații și sfaturi privind traseele turistice din zonele montane.  

„Echipele Salvamont România vă îndeamnă la prudență și responsabilitate în derularea activităților montane și vă invită să le fiți alături în campania de reducere a numărului de accidente montane”, se arată în încheierea mesajului publicat de salvamontiști. 

Ministerul Apărării din Irak a precizat că ultimul grup de consilieri militari americani a plecat din baza aeriană Al-Asad, situată în provincia Anbar, vestul țării. Baza a fost un punct central al operațiunilor SUA încă din invazia din 2003. În același timp, coaliția internațională condusă de Washington a predat integral sediul Comandamentului Operațional Comun către autoritățile irakiene. Acestea au preluat în prezent controlul complet, mai arată CNN.

Retragerea vizează doar teritoriul federal aflat sub autoritatea guvernului central. Forțe americane rămân staționate la baza aeriană Harir, în provincia Erbil, parte a Regiunii Autonome Kurdistan. Această zonă are propriul guvern, parlament și forțe de securitate, recunoscute de constituția Irakului, iar Bagdadul nu exercită control deplin asupra ei.

Numărul militarilor americani în Irak a variat considerabil. La apogeu, în perioada de conflict intens, SUA aveau aproximativ 170.000 de soldați în țară. Retragerea completă a avut loc în 2011, în timpul administrației Barack Obama. Totuși, circa 5.000 de militari au revenit în 2014, la solicitarea Bagdadului, pentru sprijin în lupta contra grupării Stat Islamic.

Din decembrie 2021, rolul forțelor americane a fost limitat la misiuni de instruire și asistență, cu un efectiv de aproximativ 2.500 de militari.

Anunțul retragerii survine într-un climat regional marcat de tensiuni între Washington și Teheran. Baza Al-Asad a fost ținta mai multor atacuri ale grupărilor susținute de Iran. În ianuarie 2020, Iranul a lansat un atac cu rachete balistice asupra acestei baze, ca răspuns la uciderea generalului Qasem Soleimani de către SUA la Bagdad. Ulterior, după atacurile Hamas asupra Israelului din octombrie 2023, milițiile pro-iraniene au reluat loviturile asupra pozițiilor americane.

Autoritățile irakiene afirmă că armata națională dispune de capacitatea necesară pentru a proteja țara. Colaborarea cu SUA va continua sub forma instruirii, achiziției de echipamente, exercițiilor comune și coordonării operaționale, pe baza acordurilor bilaterale existente. Deși misiunea coaliției s-a încheiat pe teritoriul irakian, Bagdadul a menționat că operațiunile împotriva ISIS continuă în Siria. Sprijinul logistic american ar putea folosi în continuare baza din Erbil. Nu sunt excluse intervenții comune, dacă situația de securitate o va impune.

Retragerea ar putea consolida poziția guvernului irakian în discuțiile privind dezarmarea grupărilor armate non-statale. Formațiuni precum Kataib Hezbollah și Harakat al-Nujaba, considerate de SUA organizații teroriste, au justificat anterior păstrarea armelor prin prezența trupelor străine. Deși sunt integrate formal în Forțele de Mobilizare Populară, aceste grupuri rămân influente din punct de vedere militar și politic. Reacțiile lor oficiale la anunț nu au fost încă făcute publice.

Aceste conflicte se desfășoară într-un context marcat de poziția Statelor Unite împotriva agendei verzi și a tranziției ecologice, cu ieșirea sa din Acordul de la Paris începând cu 27 ianuarie și pariul său decisiv pe combustibilii fosili, subliniat de controlul exporturilor de petrol venezuelean după atacul asupra acestei țări, potrivit EFE.

Semnele unei mai mari normalități la Teheran par să reducă în ultimele ore tensiunea din Iran, după două săptămâni de proteste declanșate de prăbușirea economică a țării, agravată de criza energetică și de șase ani consecutivi de secetă.

Ploile intense din decembrie au adus doar o ușoară ameliorare a penuriei de apă cu care se confruntă zeci de orașe iraniene, unele baraje având niveluri sub 2,5 % și măsuri paliative atât de disparate precum semănatul norilor și rugăciunile colective.

Potrivit organizației Fanack Water, care colectează date despre resursele de apă din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, seceta a fost în Iran „un factor cheie al nemulțumirii sociale și al riscului politic”.

Urgența hidrologică, adaugă acesta, este „un multiplicator de riscuri” și, deși se datorează în parte schimbărilor climatice, a scos la iveală „deficiențe structurale” precum pomparea excesivă a acviferelor, scurgerile din conductele de distribuție și transferurile din motive politice. Mulți iranieni au fost obligați, afirmă această organizație, „să emigreze sau să iasă în stradă”.

Cele 20 % din Groenlanda care nu sunt acoperite de gheață au dat indicii că insula autonomă daneză este o mare rezervă de resurse naturale, astfel încât se presupune că restul de 80 % are un potențial enorm de extracție de petrol, gaz, uraniu, nichel, cupru, aur și rareori căutate.

Donald Trump a asigurat că nu va permite „Rusiei sau Chinei să ocupe Groenlanda” și că este hotărât să „facă ceva” cu această insulă arctică, „fie cu bunăvoință, fie cu forța”.

Unele surse estimează că 25 % din toate pământurile rare – un grup de elemente chimice esențiale pentru producția de dispozitive electronice, turbine eoliene sau echipamente medicale – nedescoperite ar putea fi în Groenlanda, protejate până acum de costurile ridicate de extracție, condițiile climatice dure și lipsa infrastructurii miniere pe insulă.

China este liderul pieței mondiale a pământurilor rare și participă, împreună cu Australia, la controversatul proiect Kvanefjeld din Groenlanda pentru exploatarea acestor elemente, blocat de guvernul local și în așteptarea unei decizii a instanțelor.

Groenlanda a decis în 2021 să nu mai emită noi licențe pentru explorarea petrolului și gazelor din motive de mediu, aceleași pe care Trump a decis să le ignore de la preluarea președinției.

Noua situație din Venezuela are implicații în zona Caraibelor în ceea ce privește sursele de energie.

Astfel, guvernul din Trinidad și Tobago a semnat diferite acorduri privind gazele naturale cu Nicolás Maduro, pe care președintele destituit a ordonat să le suspende în octombrie, după ce Puerto España a acordat sprijinul său desfășurării militare americane în zonă pentru combaterea traficului de droguri.

Însă ministrul energiei din Trinidad, Roodal Moonilal, a asigurat că nu au primit nicio notificare cu privire la această suspendare.

Potrivit lui Moonilal, licența acordată în octombrie de Oficiul de Control al Activelor Străine (OFAC) din Statele Unite pentru zăcământul de gaze Dragon, situat în apele venezuelene, lângă frontiera maritimă cu Trinidad, rămâne în vigoare.

„Suntem foarte siguri că interesele Trinidad și Tobago vor fi apărate în ceea ce privește proiectele transfrontaliere”, a adăugat Moonilal.

Trinidad și Tobago este principalul exportator de gaz natural lichefiat din America Latină, dar are nevoie de gaz metan, iar singura soluție pe termen mediu este Venezuela.

Grupul de lucru privind consecințele ecologice ale războiului din Ucraina denunță faptul că Rusia încearcă să-și extindă influența în Arctica „în scopul de a obține drepturi exclusive de acces la resurse”.

„Odată cu topirea ghețarilor, Oceanul Arctic devine din ce în ce mai accesibil, iar Rusia îl consideră acum o „mare interioară” pe care o poate utiliza ca rută comercială și bază de resurse”, subliniază organizația.

„Extracția necontrolată a resurselor din Arctica și Antarctica nu face decât să accelereze schimbările climatice, topirea polilor și creșterea nivelului mării și va avea consecințe catastrofale”, indică aceasta.

Ucraina a anunțat la ultima COP de la Belém, în Brazilia, că va solicita Rusiei 43 de miliarde de dolari (aproximativ 36,865 miliarde de euro) ca despăgubire pentru emisiile de gaze cauzate de invazie, estimate la acea dată la 237 de milioane de tone de carbon.

„Cantitățile enorme de combustibil ars, pădurile incendiate, clădirile distruse, cimentul și oțelul utilizate: toate acestea sunt „carbon de conflict” și au un cost climatic considerabil”, a declarat viceministrul mediului, Pavlo Kartashov.

Președintele Lee Jae Myung a avut la Seul o întrevedere cu Giorgia Meloni, în prima vizită în Coreea de Sud a unui lider italian din ultimii aproape 20 de ani, conform AFP.

Vorbind alături de Meloni, Lee a declarat că cele două țări vor „extinde și mai mult orizonturile cooperării în industrii avansate precum inteligența artificială, spațiul și aviația”.

„În plus, vom urmări o cooperare complementară în industria de apărare, pe baza punctelor forte ale fiecărei părți”, a adăugat Lee.

Coreea de Sud a devenit, în ultimii ani, un important exportator de armament, pe măsură ce țări din Europa Centrală și de Est, inclusiv Polonia și România, au semnat acorduri cu producători sud-coreeni, în contextul războiului din Ucraina.

Coreea de Sud nu a livrat arme Ucrainei, din cauza unei politici interne care interzice furnizarea de armament către țări aflate în război.

„Războiul din Ucraina reprezintă, de asemenea, un risc extrem de grav pentru securitatea Europei din toate punctele de vedere”, a declarat Meloni.

„Din acest motiv, vom continua să urmărim noi forme de cooperare la nivel global”, a adăugat ea, descriind Seulul drept „unul dintre cei mai importanți parteneri ai G7”.

Lee a promis, la rândul său, să „lucreze îndeaproape împreună pentru a contribui la pacea globală” și să „protejeze valoarea universală a păcii, extinzând eforturile noastre… către lumea mai largă”.

În piața unică europeană, 17% dintre persoanele care caută un loc de muncă au experiență profesională internațională, adică au mai lucrat în străinătate. Oportunitatea de a munci în străinătate contribuie la formarea profesională. Persoanele care aleg să muncească în străinătate își clădesc cariere și dezvoltă noi abilități, pe care nu le-ar fi putut învăța în țara de origine, potrivit Euronews. 

Datorită pieței unice a muncii în Europa, numărul de persoane care au experiență profesională internațională este destul de ridicat. Totuși, care sunt țările din Europa unde muncitorii au cel mai mare nivel de experiență internațională?

Platforma de recrutare Indeed definește „lucrătorii mobili la nivel internațional” ca persoane care au experiență de muncă într-o țară diferită față de cea de origine. În a doua jumătate a anului 2025, 16,7% din muncitorii pe piața unică din Europa au avut experiență internațională în CV. În SUA, spre exemplu, procentul numărului de persoane care au muncit în străinătate a fost de doar 5,1%.

Pe primul loc se află Elveția, acolo unde procentul de persoane care aplică pentru locuri de muncă, având experiență în alte țări este de 51%. Pe al doilea loc se află Irlanda, acolo unde procentul este de 42%.

În Germania, un sfert dintre persoanele care își caută un loc de muncă au mai lucrat deja în străinătate, procentul fiind unul mai ridicat decât în Spania și Marea Britanie.

Experiența profesională în străinătate este mai mare decât media pieței unice Olanda și Franța.

Sneha Puri, analist de politică a imigrării a precizat că nivelul de mobilitate al muncitorilor internaționali poate fi influențat de criterii precum apropierea geografică.

„Apropierea geografică joacă un rol semnificativ în circulația în cadrul pieței unice. Țările situate în apropierea mai multor piețe mari ale forței de muncă tind să înregistreze o mobilitate transfrontalieră mai mare și să faciliteze circulația în cadrul pieței unice”, a declarat experta.

Experta a explicat că unele țări europene atrag mai mulți migranți intercontinentali decât altele, fie datorită numărului mai mare de corporații multinaționale, fie datorită numărului mai mare de studenți internaționali.

Datele platformei Indeed arată că cei care își caută de lucru în piața unică Europeană tind să aleagă oportunitățile din afara țărilor de origine, atât din blocul european, cât și din afara blocului european.

Statele Unite și Regatul Unit sunt principalele destinații din afara pieței unice europene pentru căutările de locuri de muncă în străinătate. În 2025, acestea reprezentau 40,5 % și, respectiv, 30,4% din astfel de căutări. Cei mai mulți muncitori care au căutat locuri de muncă atât în State, cât și în Regatul Unit provin din Germania.

Spre deosebire de scurtele perioade de deconectare, stilul de viață analog implică o schimbare pe termen lung. Se cere mai puțină dependență de ecrane, AI și mai mult contact direct cu lumea reală. Cei care intră în „detox digital”, preferă să scrie de mână, să citească volume tipărite, să asculte muzică pe vinil sau să folosească aparate foto pe film, arată CNN.

Datele din retail indică o creștere vizibilă a acestui fenomen. Compania Michaels, cu peste 1.300 de magazine în America de Nord, a raportat o majorare de 136% a căutărilor pentru „hobby-uri analog” în ultimele șase luni. Vânzările de kituri pentru activități creative au crescut cu 86% în 2025. Estimările arată o creștere substanțială, cu până la 40% în 2026.

Activități precum tricotatul, croșetatul sau lucrul cu fire textile – adesea menționate ironic ca „hobby-uri de bunică” – au înregistrat o creștere spectaculoasă. Într-un singur an, căutările pentru kituri de fire textile au urcat cu peste 1.200%.

Specialiștii consideră că aceste ocupații sunt folosite tot mai frecvent ca formă de relaxare psihică. Ele survin în special după pandemia de Covid-19, pentru a evita „doomscrolling-ul” și presiunea constantă a notificărilor.

Pentru unii, tranziția către analog este radicală. Shaughnessy Barker, 25 de ani, din Canada, poate fi contactată doar prin telefon fix. Ea a renunțat complet la smartphone, își limitează timpul pe computer și organizează seri de creație fără tehnologie.

Crescută ascultând radio, casete și discuri de vinil, Barker consideră că internetul este „orientat exclusiv spre profit, nu spre plăcere”. Deși își promovează afacerea vintage online, recunoaște paradoxul: discută pe TikTok despre dorința de a se desprinde de TikTok.

Stilul de viață analog nu implică respingerea totală a tehnologiei. Mulți aleg variante mixte: înlocuiesc platformele de streaming cu dispozitive dedicate, fac fotografii pe film, folosesc ceasuri cu alarmă clasice sau stabilesc zile fără ecrane.

„Nu vreau să mă deconectez de la informație, ci să opresc internetul din a colecta date despre mine”, explică Avriel Epps, cercetătoare în inteligență artificială.

Un motiv important al acestei tendințe îl reprezintă saturarea față de materialele create de AI. Acestea sunt percepute ca repetitive și lipsite de creativitate. „Conținutul generat de AI devine obositor atât prin cantitate, cât și prin lipsa de originalitate”, spune Epps.

Pentru mulți, activitățile analog oferă satisfacția unui rezultat concret: un obiect realizat manual, o carte terminată sau o conversație fără întreruperi digitale.

Participarea la cercuri de tricotat, cluburi de lectură sau plimbări fără telefon redevine un mijloc de reconectare socială. În biblioteci și spații comunitare, persoane de toate vârstele se întâlnesc pentru activități comune, descoperind că încetinirea ritmului poate fi eliberatoare.

Într-o lume condusă de tehnologie avansată, paradoxal, tocmai elementele simple – hârtia, acul și ața sau liniștea – par să ofere un nou sens ideii de progres.

Cele 10 fonduri de pensii private facultative (Pilonul 3) au înregistrat în 2025 cel mai bun randament investițional din istoria de aproape 19 ani a sistemului: 19,6%, ajungând să administreze active nete în valoare de 7,4 miliarde de lei, în creștere cu 33% față de finele lui 2024, potrivit calculelor APAPR.

Un număr record de 183.000 de români au început să economisească suplimentar pentru vârsta
retragerii prin fondurile de pensii facultative în 2025, cu 37% mai mulți decât în 2024, anul
precedentului record.

Astfel, la finele anului 2025 numărul total de români înscriși la Pilonul 3 de pensii facultative a ajuns pentru prima oară la 1 milion. În cursul anului 2025, aceștia au virat către conturile personale din Pilonul 3 contribuții în valoare totală de cca. 940 de milioane de lei, cu 25% mai mult decât în 2024.

Asociația arată că, pe întreaga durată de funcționare (2007-2025), fondurile de pensii facultative au generat un randament mediu anual de 6,7%, comparativ cu o rată medie anuală a inflației de 4,9%.

În termeni monetari, Pilonul 3 a generat un câștig pentru participanți în valoare de 2,6 miliarde de lei, net de toate comisioanele, în plus față de contribuțiile primite în administrare.

La Pilonul 3 de pensii facultative pot contribui toți românii care înregistrează venituri de natură
profesională (salariați și cei cu activități independente, asimilați salariaților), dar și angajatorii, care pot oferi contribuții suplimentare la Pilonul 3 în numele salariaților, ca parte a pachetului de beneficii extra-salariale.

Participanții la Pilonul 3 își pot retrage banii acumulați oricând după împlinirea vârstei de 60 de ani, ei putând de asemenea să continue să contribuie și după această vârstă. În cazul nefericit al decesului participantului, banii acumulați în Pilonul 3 revin moștenitorilor legali sau testamentari.

APAPR amintește că noua lege de plată a pensiilor private (Legea 2/2026) va intra în vigoare abia pe 5 ianuarie 2027, până atunci aplicandu-se în continuare normele tranzitorii ce permit atât plata unică, cât și plata eșalonată pe maxim 5 ani.

De altfel, cele 10 fonduri de pensii facultative au făcut în 2025 plăți în valoare de cca. 272 milioane de lei (+83% față de 2024) către 16.100 de beneficiari (+39% față de 2024). Plățile totale realizate de Pilonul 3 pe întreaga durata de funcționare (2007-2025) au atins 1,05 miliarde de lei către cca. 107.000 de beneficiari.

În prezent, contribuțiile la Pilonul 3 sunt deductibile în limita a 400 EUR/an pentru persoane fizice și angajatori, ceea ce face ca sumele virate de fiecare participant să fie de aproape trei ori mai mici decât cele din Pilonul 2.

Acest lucru l-a condus, la rândul său, să devină unul dintre cei mai bogați oameni din lume; Forbes îl clasează pe locul 18, cu o avere estimată la 104 miliarde de dolari. Și, la fel ca majoritatea magnaților importanți, Gates are un portofoliu larg de afaceri dincolo de Microsoft, scrie El Economista.

Printre acestea, una dintre cele mai mari și mai influente este Fundația Bill & Melinda Gates, fondată în anul 2000 de Gates și fosta sa soție, Melinda. În prezent, este cea mai mare organizație filantropică din lume și un jucător important în politicile globale de sănătate, educație și alimentație.

Fundația a anunțat recent că va cheltui un record de 9 miliarde de dolari în 2026, cel mai mare buget anual de până acum, în timp ce se pregătește să elimine până la 500 de locuri de muncă în următorii cinci ani.

Aceasta face parte din planul de a începe închiderea fundației, așa cum a explicat Gates anul trecut, cu scopul de a înceta complet operațiunile până în 2045. Directorul general al fundației, Mark Suzman, a declarat că reducerile vor fi graduale.

„Vom face acest lucru cu atenție, gândire și sistematic… Îl vom recalibra în fiecare an. Obiectivul de 500 de persoane este o țintă maximă. Sper sincer că nu va trebui să atingem un număr atât de mare.”

Fundația Bill și Melinda Gates are un personal de peste 2.300 de angajați, iar planurile sale includ lăsarea unor posturi vacante, care ne putem aștepta să fie înlocuite de inteligența artificială pe măsură ce trec anii.

În același timp, Gates recunoaște că reducerea cheltuielilor publice pentru ajutor extern, inclusiv tăieri de bugete în unele țări, a produs efecte devastatoare. El avertizează că, dacă lumea nu restabilește sprijinul financiar pentru programele de sănătate și dezvoltare, progresul consemnat de un sfert de secol ar putea fi anulat, iar suferința umană ar crește semnificativ.

Gates rămâne încrezător că inovațiile tehnologice și științifice pot duce omenirea către o perioadă de progres fără precedent, dar avertizează că fără finanțare robustă în următorii ani, riscurile regresului, inclusiv creșterea mortalității copiilor și pierderea oportunităților de dezvoltare, rămân foarte reale.

În timp ce statele bogate sunt preocupate de îmbătrânirea populației și de efectele asupra muncii, pensiilor și sănătății, multe regiuni mai sărace, mai ales din Africa, se confruntă cu provocarea unui număr tot mai mare de tineri ambițioși, frustrați de lipsa oportunităților economice și a libertăților politice, scrie Financial Times.

Născuți între 1997 și 2012, cei din Generația Z au anul acesta între 14 și 29 de ani, trecând decisiv în prim-planul scenei politice.

Potrivit Our World in Data, aproximativ 80 de țări cu o populație cumulată de 2,5 miliarde de oameni au o vârstă mediană de 29 de ani sau mai mică, ceea ce le face țări dominate demografic de Generația Z.

Printre ele se numără Uzbekistan (vârstă mediană 29), Ecuador (28) și Filipine (26), precum și majoritatea celor 54 de țări ale Africii, cele mai tinere fiind Uganda (16) și Niger (15). Doar patru state africane, Mauritius, Seychelles, Tunisia și Maroc, au o vârstă mediană de peste 29 de ani.

Cercetările arată că populațiile foarte tinere pot fi asociate cu instabilitate politică, mai ales când instituțiile sunt slabe iar locurile de muncă sunt puține. Un studiu publicat în 2006 de cercetătorul Henrik Urdal concluziona că țările cu un „val” mare de tineri sunt mai expuse la violență politică, inclusiv războaie civile, revolte și terorism.

Există și exemple sugestive din țări cu vârsta mediană mai ridicată, precum Iran (34 de ani) și Maroc (31). În aceste cazuri, combinația dintre probleme economice și furia față de elite a scos oamenii în stradă. Însă ca regulă generală, cu cât o țară e mai tânără, cu atât crește riscul unor reacții sociale puternice și greu de anticipat.

Sudanul e un exemplu de rezultat neașteptat. În 2019, protestele pornite de la prețul pâinii au dus la căderea dictatorului Omar al-Bashir, aflat la putere de 30 de ani. Însă în aprilie 2023, armata, care părea să accepte tranziția democratică, a intrat într-un conflict care a împins țara într-un război civil devastator.

Generația Z este prima generație „nativ digitală” și are acces rapid la informații: vede mai ușor corupția, eșecurile guvernelor și diferențele dintre viața oamenilor obișnuiți și stilul de viață al elitelor. Asta poate amplifica frustrarea.

În Kenya, în 2024, protestele Generației Z l-au obligat pe președintele William Ruto să renunțe la creșteri de taxe și să își demită cabinetul. Tinerii au acuzat politicienii că au făcut datorii inutile, în timp ce își afișau luxul pe rețelele sociale.

Sondajele Afrobarometer arată că majoritatea africanilor preferă democrația: două treimi dintre respondenți, în 39 de țări, au spus în 2024 că o preferă altor forme de guvernare.

Paradoxal, tocmai dezamăgirea față de democrații slabe îi face pe unii tineri să fie mai toleranți cu lideri autoritari sau cu armata la putere. În Madagascar, tinerii au răsturnat guvernul lui Andry Rajoelina, însă doar cu ajutorul forțelor armate, care sunt acum la putere.

În octombrie 2025, tinerii au ieșit în stradă în Tanzania pentru a protesta împotriva unor alegeri trucate, unii cerând intervenția armatei. Poliția și forțele de securitate au ucis sute de oameni, iar Samia Suluhu Hassan s-a declarat câștigătoare cu un scor greu de justificat, de 98% din voturi.

Chiar și în țările mai bogate, unde Generația Z nu este majoritară și unde revendicările sale sunt mai puțin existențiale, aspirațiile economice și politice ale generației TikTok devin o forță tot mai puternică.

După unele criterii, Gen Z este poate cea mai privilegiată generație din istorie, însă mulți tineri din SUA și Europa sunt frustrați de costul locuințelor, datoriile pentru studii și teama că inteligența artificială le va reduce șansele pe piața muncii. Se tem pentru viitorul lor și pot fi nemulțumiți de avantajele pe care le au generațiile mai în vârstă.

În mai multe regiuni ale lumii, inclusiv în SUA, Franța și Germania, dar și în țări mai puțin dezvoltate, mulți tineri se îndreaptă spre opțiuni politice care altădată erau considerate marginale.

Concluzia este că Gen Z poate fi o forță destabilizatoare atât în țările cu populații foarte tinere, cât și în cele bogate și îmbătrânite, unde miza economică și politică este mare.

Partida s-a decis în minutul 94 al primei reprize de prelungiri. Pape Gueye a înscris cu un șut puternic în vinclu, aducând victoria „Leilor din Teranga”, într-o finală dramatică. Înainte de prelungiri, tensiunea a atins cote maxime. După o pauză de 14 minute, portarul Édouard Mendy a salvat o lovitură de pedeapsă executată în stil „Panenka” de Brahim Díaz. S-a întâmplat chiar în ultimele momente ale timpului regulamentar, scrie CNN.

Scandalul a izbucnit când Marocul a primit un penalty în prelungirile timpului regulamentar. Iar asta imediat după ce Senegalului i-a fost anulat un gol pe care jucătorii și staff-ul îl considerau valid. Drept reacție, fotbaliștii senegalezi au părăsit temporar terenul. Între rezervele celor două echipe au avut loc altercații. Din tribune câțiva suporteri senegalezi au coborât spre zona fotografilor, încercând să intre pe gazon. Un scaun a fost aruncat pe teren, ceea ce a determinat intervenția rapidă și numeroasă a jandarmeriei. Prelungirile au început cu un cordon de securitate între tribune și teren.

Acesta este al doilea titlu al Senegalului în Cupa Africii pe Națiuni, după cel obținut în 2021. Atunci a reușit să învingă Egiptul, la loviturile de departajare. Succesul de la Rabat consolidează poziția echipei Senegalului drept una dintre cele mai puternice selecționate africane din ultimul deceniu, într-o finală care va rămâne memorabilă atât pentru rezultat, cât și pentru desfășurarea plină de tensiune.

Cel puțin 18 persoane și-au pierdut viața, iar aproximativ 50.000 de oameni au fost forțați să-și părăsească locuințele, în timp ce flăcările continuă să se extindă.

Guvernul a declarat „stare de catastrofă” în regiunile Nuble și Biobio, situate la circa 500 de kilometri sud de capitala Santiago. Decizia a fost anunțată duminică chiar de președintele Gabriel Boric, care a transmis că toate resursele statului au fost puse la dispoziție pentru a face față situației.

Potrivit Sky News, pompierii luptau duminică cu nu mai puțin de 24 de incendii active în întreaga țară. Cele mai afectate zone sunt comunitățile din sud, unde vântul puternic și temperaturile neobișnuit de ridicate alimentează focul și îngreunează intervențiile.

Autoritățile au comunicat că peste 300 de locuințe sunt distruse și aproape 85 de kilometri pătrați de teren au fost deja mistuiți de flăcări. Mai multe localități au fost evacuate în grabă, unele chiar în timpul nopții.

Localnicii spun că incendiile au izbucnit brusc, după miezul nopții, și au prins oamenii nepregătiți. Mulți nu au plecat la timp, crezând că focul se va opri la marginea pădurii. „Totul a fost complet scăpat de sub control. Nimeni nu se aștepta la așa ceva”, a povestit un locuitor dintr-o zonă afectată.

În unele orașe, autoritățile locale au acuzat lipsa intervenției rapide din partea guvernului central. Primarul orașului Penco, din regiunea Biobio, a transmis public că, timp de ore întregi, comunități întregi au ars fără niciun sprijin vizibil din partea statului. „Oamenii își văd casele arzând și nu primesc ajutor”, a spus edilul, criticând întârzierile în trimiterea forțelor de intervenție.

Autoritățile chiliene au avertizat că situația rămâne extrem de periculoasă. Vântul și căldura pot extinde incendiile în orice moment, iar bilanțul victimelor ar putea crește. Pentru mii de familii, noaptea nu mai înseamnă odihnă, ci fuga din calea focului.

Potrivit raportului publicat luni, averea miliardarilor a atins un nivel record în 2025. Oxfam susține că această acumulare de averi „subminează libertatea politică” și accentuează inegalitățile sociale. Tot începând de luni, la Davos, se întâlnesc cei mai bogați și influenți lideri ai lumii, în cadrul Forumului Economic Mondial.

La evenimentul organizat în stațiunea din Alpii elvețieni, președintele american este așteptat miercuri.

Pentru prima dată în istorie, există acum peste 3.000 de miliardari la nivel mondial. Averea lor cumulată este estimată la 18.300 de miliarde de dolari. Iar în ultimul an, patrimoniul acestora a crescut cu 16,2%, de trei ori mai rapid decât media ultimilor cinci ani.

În același timp, reducerea sărăciei globale a încetinit după pandemia din 2020.

Raportul organizației, citat de Le Figaro, arată că cei mai bogați 12 miliardari din lume dețin împreună mai multă avere decât jumătatea cea mai săracă a populației globale, adică aproximativ patru miliarde de oameni.

În analiza sa, ONG-ul spune că marile averi oferă acces direct la putere. Ultra-bogații pot influența deciziile politice, pot finanța campaniile electorale și pot controla instituțiile media.

Potrivit estimărilor Oxfam, miliardarii au de peste 4.000 de ori mai multe șanse să ocupe o funcție politică decât cetățenii obișnuiți.

Sunt menționate în special Statele Unite, unde mai mulți membri ai administrației conduse de Donald Trump sunt miliardari. Organizația critică politicile fiscale promovate de administrația Donald Trump, care favorizează marile averi și companiile multinaționale. Totodată, unele multinaționale au fost exceptate de la taxa minimă globală de 15%, stabilită printr-un acord internațional.

„Inegalitățile economice și politice pot duce rapid la erodarea drepturilor și a siguranței oamenilor”, avertizează directorul general al Oxfam, Amitabh Behar.

ONG-ul cere impozitarea reală a marilor averi și limitarea finanțării politice de către ultra-bogați.

Ministerul Afacerilor Externe de la Sofia consideră că noile structuri de conducere prevăzute în plan sunt esențiale pentru stabilizarea regiunii.

„Formarea Consiliului pentru Pace, a Consiliului Executiv, precum și numirea unui Comitet Național de Management pentru Gaza, alcătuit din tehnocrați palestinieni, reprezintă pași importanți către stabilizarea și reconstrucția regiunii”, au transmis sâmbătă oficialii bulgari, citați de Novinite.

Bulgarii au subliniat că planul trebuie aplicat integral, fără excepții. Printre elementele-cheie menționate se numără securitatea, ajutorul umanitar și reconstrucția. Planul pentru Gaza beneficiază de sprijinul Consiliului de Securitate al ONU.

„Subliniem importanța implementării tuturor punctelor Planului, inclusiv dezarmarea Hamas, acordarea de asistență umanitară tuturor celor aflați în nevoie și reconstrucția Gazei”, au comunicat diplomații bulgari.

Un rol central în acest proces îl va avea fostul ministru bulgar de Externe, Nikolai Mladenov, numit Înalt Reprezentant al Consiliului pentru Pace pentru Gaza.

Ministerul de Externe îl descrie pe Mladenov drept „un diplomat cu o vastă experiență în Orientul Mijlociu”. În calitate de Trimis Special al ONU pentru Procesul de Pace din Orientul Mijlociu, acesta „se bucură de încrederea tuturor părților implicate în conflict, precum și a mediatorilor internaționali”.

Sofia și-a exprimat nu doar sprijinul politic, ci și disponibilitatea de a se implica direct în punerea în aplicare a planului.

„Susținem implementarea Planului pentru pace și ne exprimăm disponibilitatea pentru o posibilă contribuție națională”, au precizat autoritățile bulgare.

Oficialii spun că Bulgaria va continua să sprijine inițiativele internaționale pentru stabilitatea Orientului Mijlociu și că este deschisă discuțiilor privind asumarea unui rol concret în acest demers

„Vom continua să susținem eforturile pentru obținerea unei păci și a unei securități durabile în Orientul Mijlociu și suntem pregătiți să discutăm un rol constructiv pentru țara noastră în noua inițiativă”, au transmis reprezentanții Ministerului de Externe.

Armata rusă pregătește noi atacuri asupra unor obiective strategice din sistemul energetic al Ucrainei. Este vorba de stațiile de transformare care susțin funcționarea centralelor nucleare, a anunțat Direcția Principală de Informații (GUR) a Ministerului Apărării ucrainean.

„Pentru a forța Ucraina să accepte cereri de capitulare inacceptabile în vederea încheierii războiului, statul agresor Rusia ia în calcul atacarea unor obiective strategice din sistemul energetic al țării noastre, în special a stațiilor de transformare care alimentează centralele nucleare ucrainene”, a transmis GUR pe canalul său oficial de Telegram, citată de Interfax-Ukraine.

Ucraina dispune de patru centrale nucleare energetice active – Zaporojie, Rivne, Hmelnițki și Pivdennoukrainsk – care asigură o parte semnificativă din producția de electricitate a țării.
Cea mai mare dintre acestea, centrala de la Zaporojie, este și cea mai mare din Europa și se află sub ocupație rusă din 2022. Funcționarea acestor unități depinde de conectarea lor la rețeaua energetică națională, prin stații de transformare și linii de înaltă tensiune, care permit evacuarea energiei produse și menținerea siguranței reactoarelor.

Ofițerii ucraineni de informații spun că Moscova urmărește prin aceste acțiuni să deconecteze reactoarele centralelor nucleare de la sistemul energetic unificat al Ucrainei. Dacă acest plan va reuși, populația civilă ar putea rămâne „complet fără electricitate și căldură”.

Totodată, Rusia intenționează să își intensifice campania de presiune asupra statelor europene și asupra Occidentului în ansamblu. Scopul este descurajarea sprijinului acordat Ucrainei, în special a celui care vizează capacitatea de a respinge atacurile aeriene rusești asupra infrastructurii energetice critice.

„Până la jumătatea lunii ianuarie, forțele ruse au desfășurat activități de recunoaștere asupra a zece obiective critice de infrastructură energetică din nouă regiuni ale Ucrainei”, au precizat serviciile de informații.

„Intențiile Kremlinului de a ataca stații de transformare, folosind mijloace hibride pentru a afecta producția de energie a centralelor nucleare, demonstrează caracterul genocidar al războiului” purtat de Rusia împotriva Ucrainei, au transmis oficialii Apărării de la Kiev.

Reluarea activității a fost posibilă după ce autoritățile SUA au acordat companiei o derogare temporară de la sancțiunile impuse. Autoritățile de la Belgrad au atras atenția în repetate rânduri că oprirea prelungită a rafinăriei ar fi afectat grav aprovizionarea internă cu motorină și benzină.

Potrivit Ministerului sârb al Energiei, citat de Reuters, rafinăria a fost repornită etapizat. Inițial, a trecut printr-o etapă tehnică de menținere a instalațiilor – circulație caldă, urmată de reluarea procesării țițeiului. Primele cantități de motorină vor ajunge pe piață în a doua jumătate a lunii ianuarie, ceea ce ar trebui să stabilizeze oferta internă.

NIS are un rol strategic în economia Serbiei, asigurând cea mai mare parte a producției interne de produse petroliere. Compania este deținută în principal de Gazprom Neft și Gazprom, alături de statul sârb, iar includerea sa pe lista sancțiunilor americane a pus sub semnul întrebării funcționarea pe termen lung a rafinăriei.

Pentru a reduce expunerea la sancțiuni, autoritățile sârbe și conducerea companiei analizează soluții pe termen mediu și lung, inclusiv modificarea structurii de acționariat sau atragerea unui investitor din Uniunea Europeană. Sunt analizate și posibile măsuri de intervenție a statului, invocându-se necesitatea protejării securității energetice.

Serbia încearcă să mențină un echilibru delicat între relațiile cu Rusia, presiunile occidentale și nevoia de stabilitate economică internă, iar situația rafinăriei Pančevo este urmărită îndeaproape atât la Belgrad, cât și la Bruxelles și Washington.

Din delegație fac parte ministrul afacerilor externe, Oana Țoiu, ministrul investițiilor și proiectelor europene, Dragoș Pîslaru, ministrul energiei, Bogdan Ivan, precum și consilierul prezidențial Radu Burnete.

Ministerul Afacerilor Externe a anunțat că oficialii români participă la reuniune la invitația președintelui Forumului Economic Mondial. Evenimentul, ajuns la a 56-a ediție, a început duminică și se desfășoară pe parcursul a cinci zile.

Tema centrală din acest an este „În spiritul dialogului”, Forumul propunându-și să ofere „o platformă imparțială de dialog”, într-un context internațional marcat de tensiuni politice și diferențe tot mai vizibile între state.

Agenda discuțiilor vizează cooperarea internațională, economia, investițiile în educație și forța de muncă, impactul noilor tehnologii și creșterea nivelului de trai la nivel global.

La Davos sunt așteptați șefi de stat și de guvern, miniștri, lideri ai organizațiilor internaționale, reprezentanți ai mediului academic, ai presei și ai societății civile. Aproximativ 3.000 de reprezentanți din 130 de țări, inclusiv 64 de șefi de stat și de guvern, și-au anunțat prezența.

Potrivit MAE, forumul va fi și „un context pentru discuții internaționale” despre evoluțiile recente din relațiile dintre Europa și Statele Unite.

Ministerul a menționat că România participă cu „cea mai consistentă delegație guvernamentală din toate edițiile anterioare ale conferinței”, ca urmare a „angajamentului asumat de Guvern și de Administrația Prezidențială pentru întărirea diplomației economice”.

Ministrul de externe, Oana Țoiu, revine la Davos după ce în 2019 a fost prezentă ca expert, în rolul de vorbitor.

Uniunea Europeană analizează impunerea unor tarife de retorsiune în valoare de 93 de miliarde de euro sau restricționarea accesului companiilor americane pe piața comunitară. Opțiunile analizate ar trebui să le ofere liderilor europeni pârghii de negociere în discuțiile cu Donald Trump, care vor avea loc în această săptămână la Forumul Economic Mondial din Elveția, potrivit Financial Times.

Evenimentul reunește anual, la Davos, șefi de stat și de guvern, lideri politici, directori ai instituțiilor internaționale și reprezentanți de top ai mediului de afaceri, pentru dezbateri privind geopolitica și economia mondială. La ediția din acest an, care a început duminică, participă aproximativ 3.000 de reprezentanți din 130 de țări, inclusiv 64 de șefi de stat și de guvern.

Donald Trump a anunțat că intenționează să introducă tarife progresive împotriva mai multor state europene – Danemarca, Suedia, Franța, Germania, Olanda și Finlanda, precum și Regatul Unit și Norvegia – până când Statelor Unite li se va permite să cumpere Groenlanda.

Într-o declarație comună, cele opt țări au transmis că „amenințările cu tarife subminează relațiile transatlantice și riscă o spirală descendentă periculoasă”.

Premierul Danemarcei, Mette Frederiksen, spune că „Europa nu va fi șantajată”, poziție susținută și de ministrul german de Finanțe, de premierul Suediei și de ministrul de Externe al Olandei.

Președintele Consiliului European, Antonio Costa, a anunțat duminică că va convoca o reuniune extraordinară a Consiliului European în zilele următoare, pentru a stabili o poziție comună a UE în disputa cu Statele Unite.

Premierul britanic Keir Starmer a discutat telefonic cu Donald Trump, transmițându-i că impunerea de tarife împotriva aliaților pentru apărarea securității colective a NATO este greșită. Downing Street a precizat că Starmer și-a reiterat poziția privind Groenlanda și a subliniat că securitatea în Nordul Îndepărtat este o prioritate pentru toți aliații NATO, în vederea protejării intereselor euro-atlantice.

De partea americană, secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a minimalizat amenințările europene, spunând că Europa este prea slabă pentru a-și asigura propria securitate și că președintele SUA folosește pârghii strategice și prerogative de urgență pentru a-și atinge obiectivele. El a lăsat să se înțeleagă că Donald Trump nu intenționează să își schimbe poziția, afirmând că „europenii proiectează slăbiciune, iar SUA proiectează forță”.

Consilierul economic al Casei Albe, Kevin Hassett, a sugerat însă că Washingtonul rămâne deschis unui posibil acord privind Groenlanda, afirmând că este momentul ca retorica să fie temperată și ca părțile să încerce să ajungă la o soluție negociată.

Liderii bisericilor creștine din Ierusalim vorbesc despre influențe externe și despre sprijinul care vine din partea unor actori politici din Israel și din străinătate pentru măsuri care afectează direct aceste comunități.

Într-o declarație comună făcută publică sâmbătă, aceștia susțin că „ideologii dăunătoare, precum sionismul creștin” subminează autoritatea tradițională a bisericilor istorice. „Aceste ideologii induc în eroare creștinii, seamănă confuzie și afectează unitatea turmei noastre”, se arată în textul declarației, citat de Al Jazeera.

Autoritățile creștine care reprezintă bisericile istorice din Ierusalim spun că aceste ideologii beneficiază de sprijinul „anumitor actori politici importanți din Israel și din afara Israelului” și promovează politici ce pot afecta prezența creștinilor, nu doar în Ierusalim, ci în întregul Orient Mijlociu.

Potrivit creștinilor palestinieni din Ierusalim, Cisiordania și Fâșia Gaza, politicile Israelului – precum confiscarea terenurilor, extinderea coloniilor israeliene și presiunile asupra proprietăților bisericești – contribuie la declinul uneia dintre cele mai vechi comunități creștine din lume.

Liderii bisericilor spun că susținătorii sionismului creștin oferă sprijin politic și financiar Israelului, respectiv donații direcționate către proiectele de colonizare, consolidând ocupația și marginalizând comunitățile creștine palestiniene.

„Suntem profund îngrijorați de faptul că persoane care promovează aceste agende au fost primite la niveluri oficiale, atât local, cât și internațional”, au declarat patriarhii.

Aceștia califică aceste contacte drept o ingerință în viața internă a bisericilor și acuză actorii externi că ignoră autoritatea și responsabilitatea conducerii creștine istorice din Ierusalim.

Avertismentul Patriarhului Ierusalimului se suprapune cu concluziile unui raport recent al Consiliului Patriarhilor și Conducătorilor Bisericilor din Ierusalim. Potrivit raportului, autoritățile israeliene confiscă terenuri și supraimpozitează proprietățile bisericilor, punând presiune financiară asupra instituțiilor creștine din Ierusalim, Cisiordania și Fâșia Gaza.

Sunt condamnate, de asemenea, restricțiile impuse de autoritățile israeliene profesorilor din Cisiordania, care îi împiedică să ajungă la școlile creștine din Ierusalimul de Est. Pentru a ajunge la clasele unde predau, profesorii sunt obligați să obțină permise speciale, pe care trebuie să le prezinte la punctele de control pentru a putea intra în oraș.

Permisele de acces pentru zeci de profesori au fost suspendate, iar altora li s-a redus drastic numărul de zile în care au voie să lucreze. Restricțiile au afectat aproape 200 de dascăli care predau în școli ale comunităților creștine din Ierusalimul de Est, întârziind începutul celui de-al doilea semestru.

Potrivit Patriarhului, aceste măsuri fac parte dintr-o politică mai amplă, menită „să erodeze prezența creștină autohtonă din Ierusalim și să slăbească rolul istoric al bisericilor din Țara Sfântă”.

„Călătoria sa de la Alaska până în Argentina l-a purtat prin 14 țări și prin cele mai extreme peisaje de pe planetă, scrie Express.

Autostrada Panamericană se întinde de la Prudhoe Bay în Alaska până la Ushuaia, în extremitatea sudică a Argentinei. Nu este o singură porțiune continuă de asfalt, ci o rețea de drumuri care traversează deșerturi, păduri tropicale, lanțuri muntoase și regiuni izolate.

Pentru șoferi rămâne un obstacol notoriu: Darién Gap. Această zonă densă formată din junglă și mlaștini, situată între Panama și Columbia, este lipsită de drumuri. Călătorii sunt forțați să-și transporte vehiculele pe mare sau pe calea aerului pentru a continua spre sud.

Gap-ul, cu o lățime de aproximativ 100 de kilometri, a zădărnicit în mod constant eforturile de construcție. Preocupările de mediu, provocările geografice și problemele de securitate l-au făcut unul dintre obstacolele definitorii ale călătoriei panamericane.

Grec și-a documentat călătoria pe canalul său de YouTube, The Road Chose Me. El povestește că este imposibil să reducă aventura la un singur loc.

„Vreau să împărtășesc cele cinci experiențe definitorii din acea călătorie – momente care mi-au rămas cu adevărat în memorie”, spune el.

Prima aventură s-a desfășurat la Valdez, în Alaska. Grec a descoperit un magazin care organiza excursii ghidate cu caiacul în ghețarul Columbia.

„Era foarte scump, câteva sute de dolari, dar a fost una dintre cele mai uimitoare experiențe din întreaga mea viață”, povestește el.

A navigat printre aisberguri proaspăt desprinse din ghețar, cu fragmente de gheață de la bucăți mici până la formațiuni colosale, de mărimea unui autobuz cu etaj.

„Aisbergurile se răsturnau. Printre toate aceste bucăți de gheață se aflau mici vidre de mare. A fost incredibil”, își amintește.

În Guatemala, la Volcán Pacaya, unul dintre cei mai instabili vulcani din țară, Grec a trăit o experiență unică.

„Am putut vedea lava curgând, adică literalmente rocă lichidă alunecând pe versantul muntelui”, descrie el.

Siguranța era inexistentă. „Nu există garduri. Era ușor să te apropii prea mult de punctul în care pantofii unor oameni se topeau pe stânci”, povestește Grec.

El a prăjit bezele direct pe lavă. „Am împins bățul de prăjit în lavă și bățul se vaporiza la fel de repede pe cât îl împingeam acolo.”

În Ecuador, Grec a petrecut luni de zile la altitudine mare, lângă Cotopaxi, unul dintre cei mai înalți vulcani activi de pe planetă. Cu o înălțime de 5.897 metri, Cotopaxi reprezintă o provocare formidabilă.

După aclimatizare, a încercat ascensiunea. „A fost cel mai dificil lucru pe care l-am făcut vreodată în viața mea”, mărturisește el.

La acea altitudine extremă, aerul era atât de rarefiat, încât respira cu mare dificultate. „Făceam doi pași, apoi gâfâiam din toate puterile timp de cinci secunde înainte de a putea face încă doi pași”.

A urcat muntele în întuneric beznă, începând de la 4.800 metri altitudine. „A fost cea mai grea provocare fizică din viața mea, dar și una dintre cele mai satisfăcătoare”, spune Grec.

În Peru, Grec s-a aventurat adânc în Anzi pentru drumeții în Cordillera Huayhuash, un lanț muntos izolat imortalizat de povestea de supraviețuire din Touching the Void.

„Am stat și am privit valea de sus. Nu-mi venea să cred unde mă aflam și că reușisem să-mi îndeplinesc visul”, povestește el emoționat.

Segmentul final s-a desfășurat în Bolivia. Grec a traversat Salar de Uyuni, cea mai mare câmpie de sare de pe planetă.

„Am condus de-a lungul celui mai straniu peisaj pe care l-am văzut vreodată. Sarea este incredibil de plată și uniformă. Obții efecte de perspectivă cu adevărat ciudate”, descrie el.

Grupul a continuat spre deșertul Atacama. „A fost foarte cald în timpul zilei, iar noaptea temperatura scădea mult sub zero grade. Niciun alt loc de pe Pământ nu seamănă cu Bolivia”, conchide Grec.

Pentru aventurier, expediția a reprezentat mult mai mult decât simpla ajungere la destinație.