MediaFax.ro

Alerta de securitate a fost transmisă marți seara de Ambasada SUA la Abu Dhabi și Consulatul General american la Dubai.

Autoritățile americane le-au recomandat cetățenilor aflați în Orientul Mijlociu să fie precauți și să urmărească evoluția situației. Aceștia au fost atenționați asupra posibilității anulării unor zboruri, închiderii spațiului aerian și apariției unor perturbări ale călătoriilor.

Americanii care călătoresc spre sau dinspre regiune au fost sfătuiți să urmărească informațiile privind funcționarea aeroporturilor și a companiilor aeriene și să verifice direct situația zborurilor.

SUA avertizează asupra unor posibile atacuri împotriva intereselor americane

În alerta transmisă, autoritățile americane atrag atenția și asupra riscului unor atacuri împotriva intereselor SUA.

„Reprezentanțe diplomatice americane, inclusiv din afara Orientului Mijlociu, au fost vizate. Iranul și grupările care sprijină Iranul ar putea viza alte interese americane din străinătate sau locații asociate cu Statele Unite și cu americanii din întreaga lume, inclusiv companii americane și alte instituții”, se arată în avertisment.

Americanii sunt sfătuiți să nu atragă atenția

Americanii au primit și sfaturi despre cum să se protejeze în cazul unui atac aerian, recomandându-li-se să stea departe de ferestre și uși din sticlă, să nu se apropie de resturile căzute și să urmeze indicațiile autorităților locale.

De asemenea, autoritățile americane le-au cerut să evite demonstrațiile și adunările numeroase, zonele cu o prezență importantă a forțelor de ordine și locurile asociate public cu Statele Unite. Aceștia au fost îndemnați să aibă permanent telefoanele încărcate și să fie atenți la ceea ce se întâmplă în jurul lor.

Misiunea diplomatică americană din Emiratele Arabe Unite le-a mai recomandat cetățenilor SUA să nu atragă atenția asupra faptului că sunt americani și să contacteze direct companiile aeriene în cazul în care zborurile lor sunt afectate.

Potrivit autorităților, serviciile consulare pentru cetățenii americani rămân disponibile, însă serviciile de acordare a vizelor au fost restrânse: pentru vizele temporare, programările sunt limitate, iar vizele de imigrare rămân suspendate.

Iranul a lansat marți, înainte de miezul nopții, rachete balistice asupra unor obiective americane din Iordania, ca răspuns la noile atacuri ale Statelor Unite. Armata iordaniană a anunțat că a doborât 10 rachete, iar alte trei au căzut în zone nelocuite, potrivit Associated Press.

Mai multe explozii au fost observate deasupra orașului Aqaba, în sudul Iordaniei, acestea părând să provină din interceptarea rachetelor.

Garda Revoluționară iraniană (IRGC), menționată de televiziunea de stat, susține că a vizat o bază americană de pe coasta iordaniană a Golfului Aqaba.

Iranul a anunțat, de asemenea, că a lansat un atac cu drone asupra forțelor americane din Bahrain.

Noi detalii despre țintele lovite de SUA în Iran

În timpul atacurilor americane din seara zilei de marți, în mai multe zone de coastă din sudul Iranului au fost raportate explozii, inclusiv la Bandar Abbas, unde se află instalații ale forțelor navale și aeriene iraniene, precum și pe insula Qeshm, în Strâmtoarea Ormuz.

Potrivit martorilor, exploziile din Bandar Abbas au fost mai puternice decât cele de duminică, iar fum a fost văzut ridicându-se din partea estică a orașului.

Televiziunea de stat iraniană susține că atacurile americane au lovit o fabrică de făină de pește de pe insula Qeshm, un debarcader pentru pescuit și un turn al Organizației Porturilor și Maritime din Sirik.

Tot potrivit presei iraniene, armata americană a lovit aeroportul civil Jiroft, din provincia Kerman. Un proiectil ar fi căzut într-o zonă din afara pistei, fără să provoace însă victime sau pagube infrastructurii aeroportului.

Mai multe părți ale rețelei electrice din provincia Hormozgan, din sudul Iranului, care include și insule din Strâmtoarea Ormuz, ar fi fost, de asemenea, lovite. În urma atacurilor, alimentarea cu energie electrică a fost întreruptă în unele zone.

Cinci morți și cel puțin 68 de răniți la o nuntă, potrivit autorităților iraniene

O casă din Kuhestak, în sudul Iranului, unde avea loc o nuntă, a fost lovită în timpul atacurilor americane. Cinci persoane, printre care un copil, au murit, iar cel puțin 68 au fost rănite, a declarat Ahmad Nafisi, viceguvernatorul provinciei Hormozgan.

Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a transmis că este la curent cu informațiile privind victimele civile, dar a subliniat că acestea provin din presa de stat iraniană.

„Armata SUA nu vizează niciodată civili, spre deosebire de IRGC”, a declarat căpitanul Tim Hawkins, purtător de cuvânt al Comandamentului Central al SUA.

Evenimentul, denumit „Romania’s Green Momentum 2026”, este pregătit de Energynomics Events, platformă dedicată conferințelor și dezbaterilor din sectorul energetic. Potrivit organizatorilor, discuțiile vor viza situația sistemului energetic românesc, dependența de importuri și măsurile necesare pentru consolidarea securității alimentării, precum și dezvoltarea noilor capacități de producție.

Seceta din această vară a redus producția hidro și a coborât nivelul Dunării sub nivelurile necesare pentru răcirea capacității nucleare, scoțând în evidență vulnerabilitățile sistemului energetic și dependența de importuri.

Energia regenerabilă, în dezbatere

Printre temele anunțate se află constrângerile rețelei, noile reguli de racordare, cerințele europene, restricțiile privind anumite tehnologii și condițiile de mediu, elemente care influențează dezvoltarea și finanțarea proiectelor energetice.

Un capitol important al dezbaterii îl va reprezenta energia regenerabilă. Organizatorii anunță discuții despre obstacolele care întârzie trecerea proiectelor de la capacitatea anunțată la energia efectiv produsă, inclusiv autorizarea, procedurile de racordare, termenele de conectare, achizițiile și capacitatea de execuție.

Stocarea, între regenerabile și echilibrarea rețelei

O sesiune distinctă va fi dedicată sistemelor de stocare în baterii (BESS). Potrivit programului, participanții vor analiza utilizarea stocării pentru echilibrarea sistemului și tranzacționare, integrarea bateriilor în proiectele de energie regenerabilă, precum și cerințele finanțatorilor și modelele contractuale pentru dezvoltarea acestor proiecte.

Pe agenda evenimentului se află și infrastructura energetică. Organizatorii spun că una dintre întrebările la care vor încerca să răspundă specialiștii este dacă dezvoltarea rețelelor poate ține pasul cu noile capacități de producție și stocare a energiei.

Noile reguli europene pentru sectorul energetic

Finanțarea proiectelor energetice, de la granturi și Fondul pentru Modernizare până la finanțarea bancară și capitalul privat, se numără, de asemenea, printre temele „Romania’s Green Momentum 2026”.

Discuțiile vor avea în vedere și lanțurile de aprovizionare, securitatea cibernetică și criteriile europene NZIA (Net-Zero Industry Act), care stabilesc cerințe pentru dezvoltarea și utilizarea tehnologiilor necesare tranziției către o economie cu emisii reduse și influențează inclusiv alegerea echipamentelor și achizițiile.

Autorități și industria energetică, la aceeași masă

La eveniment sunt așteptați secretarul de stat în Ministerul Energiei Cristian Bușoi, președintele ANRE George Niculescu, președintele Consiliului Concurenței Bogdan Chirițoiu și reprezentanți ai Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD). De asemenea, la discuții vor participa reprezentanți ai producătorilor și dezvoltatorilor de proiecte, investitori, finanțatori, furnizori de tehnologie și operatori de rețea.

Proiectul, aflat în consultare publică până în data de 5 septembrie 2026, prevede eliminarea impozitului specific pe cifra de afaceri (ICAS), plătit de companiile care desfășoară activități în sectoarele petrol și gaze naturale. Concret, propunerea abrogă articolul 46² din Codul fiscal.

Inițiativa îi aparține deputatului USR Adrian Echert, care a solicitat și dezbaterea acesteia în procedură de urgență.

Taxa nu este nouă. Impozitul specific pe cifra de afaceri pentru companiile din petrol și gaze se aplică de la 1 ianuarie 2024, inițial pentru contribuabilii cu o cifră de afaceri de peste 50 de milioane de euro. Cota a fost stabilită la 0,5% din cifra de afaceri ajustată potrivit Codului fiscal.

Din 2025, taxa a fost extinsă și la alte categorii de contribuabili, prin eliminarea pragului de 50 de milioane de euro și includerea anumitor companii străine care desfășoară operațiuni în România. Cuantumul a rămas însă neschimbat.

În forma actuală, ICAS se aplică până la 31 decembrie 2026.

Taxa ar putea muta traficul către alte porturi

Inițiatorul susține că aplicarea taxei a dus la „reducerea activității economice și migrarea fluxurilor comerciale către alte jurisdicții”.

Echert susține și că „tratamentul diferențiat aplicat unor operatori străini fără sediu permanent în România ridică probleme serioase de proporționalitate și de competitivitate regională”.

Potrivit deputatului USR, în cazul activităților de tranzit, operatorii din alte state europene nu sunt supuși unor sarcini similare, iar „efectul imediat este devierea fluxurilor comerciale către porturi și terminale concurente din regiune”. Altfel spus, companiile ar putea alege să își transporte produsele prin alte porturi, în locul Portului Constanța.

Inițiatorul nu indică operatori care ar fi renunțat la Portul Constanța și nici date privind cantitățile sau traficul redirecționat către alte porturi.

Oil Terminal, exemplul invocat în proiect

Principalul exemplu invocat este Oil Terminal, companie la care statul este acționar majoritar. Potrivit societății, „diminuarea volumelor operate s-a tradus deja într-o scădere semnificativă a cifrei de afaceri și într-o pierdere de venituri fiscale pentru bugetul de stat, incluzând TVA, impozit pe profit, impozit pe dividende și redevențe”.

Echert susține că situația este „paradoxală”: „statul urmărește să încaseze un impozit suplimentar, dar în realitate pierde venituri mult mai mari din scăderea activității unei companii strategice deținute majoritar chiar de stat”.

Datele financiare raportate de Oil Terminal arată, într-adevăr, că societatea a încheiat anul 2025 cu o cifră de afaceri de aproximativ 401 milioane de lei, față de 474 de milioane de lei în 2024, o scădere de circa 15%. Profitul net a crescut însă de la 19,2 milioane de lei la aproximativ 24,6 milioane de lei.

Compania plătea ICAS și în 2024, când a înregistrat 1,63 milioane de lei reprezentând această taxă, iar cifra de afaceri și profitul au fost în creștere.

Taxa, contestată și de grupul Rompetrol

Eliminarea taxei ar viza operatorii din mai multe segmente ale industriei petrolului și gazelor, de la extracție și rafinare până la comerțul cu combustibili, distribuția gazelor și transportul prin conducte.

Taxa a fost contestată și de companii din domeniu. Rompetrol Rafinare, operatorul rafinăriei Petromidia, a înregistrat pentru 2025 un impozit specific pe cifra de afaceri de aproximativ 88,6 milioane de lei.

Grupul Rompetrol s-a pronunțat public împotriva taxei și a contestat în instanță modul de aplicare a acesteia. Rompetrol Downstream a cerut anularea impozitului aferent anului 2024, în valoare de 9 milioane de dolari, iar pentru primul trimestru din 2025 a contestat administrativ un impozit de încă 2,3 milioane de dolari.

De asemenea, Rompetrol Downstream și Rompetrol Gas au contestat și normele privind includerea accizelor în baza de calcul a taxei.

Consiliul Fiscal: lipsesc datele despre impactul bugetar

Inițiatorul admite că, prin renunțarea la încasările directe din ICAS, abrogarea taxei „poate fi negativă pe termen foarte scurt” pentru buget. El susține însă că măsura ar preveni pierderi bugetare mai mari, generate de reducerea activității portuare, a volumelor tranzitate și a investițiilor. Proiectul nu precizează însă câți bani ar pierde efectiv bugetul odată cu eliminarea taxei.

Consiliul Fiscal nu și-a exprimat deocamdată opinia asupra proiectului. Potrivit instituției conduse de Daniel Dăianu, „nu au fost întrunite cerințele” prevăzute de lege pentru proiectele care duc la diminuarea veniturilor bugetare. În cazul unei măsuri care reduce veniturile statului, legea cere fie dovezi că impactul „a fost luat în calcul în prognoza veniturilor bugetare și nu afectează țintele bugetare anuale și pe termen mediu”, fie „propuneri de măsuri de compensare a impactului financiar respectiv, prin majorarea altor venituri bugetare”.

Consiliul Fiscal a cerut aceste documente înainte de a se pronunța asupra proiectului.

CL: Taxa nu poate fi eliminată pur și simplu

Consiliul Legislativ (CL) a avizat favorabil proiectul, însă a menționat că eliminarea ICAS „nu poate fi analizată în mod izolat”, deoarece mai multe prevederi din Codul fiscal fac trimitere la această taxă și reglementează efectele aplicării sale.

Instituția spune că acestea ar trebui verificate și, după caz, modificate, pentru a evita menținerea unor norme rămase fără obiect sau care ar putea fi interpretate diferit. De asemenea, dacă proiectul ar fi aprobat, ar trebui stabilit ce se întâmplă cu obligațiile fiscale apărute înainte de eliminarea taxei.

Proiectul nu precizează când ar urma să intre în vigoare abrogarea, în condițiile în care actualele prevederi stabilesc deja că taxa se aplică până la 31 decembrie 2026.

Inițiativa legislativă a primit aviz favorabil și din partea Consiliului Economic și Social.

Unicul gol al partidei a fost marcat de Universitatea Cluj, prin Issouf Macalou, în minutul 73, din penalty. Lovitura de pedeapsă a fost obținută de Jovo Lukic, faultat în careu de Zaian.

Universitatea Cluj a evoluat în inferioritate numerică din minutul 38. Chinteș a fost eliminat după un fault asupra lui Jerdea, în postura de ultim apărător. „Centralul” Flueran îi arătase inițial cartonașul galben, însă, după intervenția VAR, a schimbat decizia și l-a eliminat pe fundașul clujenilor.

Înainte de eliminare, U Cluj avusese inițiativa și prima ocazie importantă a meciului, prin Simion, al cărui șut puternic de la distanță a fost reținut de Zima.

După pauză, Petrolul a încercat să profite de avantajul numeric. Ludewig a trimis mingea în bară. În minutul 71, Dan Nlundulu a fost aproape de a marca, însă portarul Lefter a respins tentativa sa de lob.

La doar un minut distanță, U Cluj a primit penalty, iar Macalou a transformat fără emoții, trimițând mingea în colțul opus celui în care s-a aruncat Zima.

Petrolul a avut o șansă uriașă de a egala în prelungiri. În minutul 90+2, Lucho a trimis însă în bară de la aproximativ patru metri, deși avea poarta liberă.

În celelalte partide din Grupa B disputate în prima etapă, CFR Cluj a învins-o pe Sepsi cu 3-1, iar Concordia Chiajna a trecut de Progresul Spartac, scor 5-2.

De asemenea, marți seară s-a mai jucat și primul meci din Grupa C, FC Voluntari învingând în deplasare pe Chindia Târgoviște, scor 1-0.

Premiul va fi acordat în fiecare an, la 1 septembrie, de Ziua Diplomației Române.

Anunțul a fost făcut de ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, în cadrul ediției din 2026 a Reuniunii Anuale a Diplomației Române (RADR), organizată la Opera Națională București, potrivit informațiilor publicate marți de MAE pe platforma Facebook.

Noua distincție poartă numele lui Ion Rațiu și urmărește, potrivit inițiatorilor, să recompenseze activitatea diplomaților români care contribuie la apărarea și promovarea principiilor democratice.

Oana Țoiu: Viitorul occidental al României trebuie protejat

În discursul susținut cu prilejul lansării premiului, Oana Țoiu a pus inițiativa în legătură cu moștenirea politică și diplomatică a lui Ion Rațiu și cu orientarea occidentală a României.

„Imaginea României în lume este mai puternică datorită curajului cetățenilor săi în lupta pentru de a-și constitui viitorul pe care și-l doresc în libertate, datorită rezilienței unei tinere democrații în fața provocărilor. Ion Rațiu a avut curajul să vrea pentru țara lui un viitor occidental și astăzi îl avem, dar trebuie protejat și ancorat în voința acestui popor și în prieteniile pe care le construim în lume”, a declarat ministrul Afacerilor Externe.

Oana Țoiu a arătat că noul premiu este destinat diplomaților români și reprezintă, în același timp, o pledoarie pentru rolul dialogului în politica externă.

„Premiul Rațiu pentru Diplomație, pe care îl lansăm astăzi, este o distincție anuală pentru diplomații români și o reamintire a faptului ca dialogul respectuos, curajos și deschis aduce putere diplomației”, a afirmat șefa diplomației române.

Nicolae Rațiu: Aderarea la NATO, „cheia absolută” pentru orientarea României spre Vest

Nicolae Rațiu, președintele Fundației Familiei Rațiu, a declarat că instituirea premiului reprezintă o onoare pentru familia sa și contribuie la păstrarea moștenirii lui Ion Rațiu.

„Acest Premiu Rațiu pentru Diplomație este o mare onoare pentru numele răposatului meu tată, care va fi astfel păstrat în memoria posterității pentru propria sa activitate în diplomație pentru România și ca model pentru diplomați”, a afirmat Nicolae Rațiu.

El a evocat și importanța pe care tatăl său o acorda integrării euroatlantice a României.

„Aderarea la NATO era un obiectiv pe care îl considera cheia absolută pentru a asigura orientarea ireversibilă a României către Vest și pentru a-i garanta securitatea geopolitică”, a declarat Nicolae Rațiu.

MAE evocă rolul lui Ion Rațiu în susținerea aderării la NATO

Ministerul Afacerilor Externe amintește că Ion Rațiu a susținut activ integrarea României în Alianța Nord-Atlantică.

Potrivit MAE, acesta a fost numit în 1992 reprezentant al României la Consiliul Atlanticului de Nord, Adunarea Parlamentară a NATO, iar începând din 1994 a pledat pentru aderarea țării la Alianță. Ion Rațiu a susținut inclusiv ideea organizării, în viitor, a unui summit NATO la București.

Premiul face parte din Planul de acțiune convenit în baza unui protocol de colaborare semnat recent de Ministerul Afacerilor Externe și Fundația Rațiu pentru Democrație.

Parteneriatul urmărește, potrivit MAE, consolidarea cooperării dintre instituțiile publice și societatea civilă în domenii precum apărarea valorilor democratice, dialogul public, jurnalismul independent, educația și promovarea intereselor României în plan internațional.

Premiul Rațiu pentru Diplomație urmează să fie acordat anual, cu prilejul Zilei Diplomației Române, celebrată la 1 septembrie.

Trendul s-a răspândit în mai multe zone din SUA, unde adolescenții distribuie imagini și videoclipuri generate cu ajutorul inteligenței artificiale în care o persoană costumată în celebrul personaj creat de Dr. Seuss pare că îi urmărește pe oameni, potrivit The Independent.

Mesaje amenințătoare în Kentucky

În Kentucky, Allen County-Scottsville Crime Task Force a deschis o anchetă, după ce mai mulți elevi au reclamat că au primit mesaje amenințătoare pe Snapchat și alte platforme de socializare de la o persoană care se identifica drept „Cat in the Hat”.

Autoritățile au anunțat că au identificat minorul aflat în spatele unui cont de TikTok implicat în anchetă și că situația este tratată în consecință.

Un minor asociat cu videoclipurile care vizau Allen County s-a predat poliției. Potrivit WKRN, acesta riscă acuzații penale, însă autoritățile au precizat că nu va primi sancțiuni mai severe.

Task force-ul a explicat că trendul s-a extins mult dincolo de Allen County.

„Tinerii creează conturi și folosesc imagini și videoclipuri generate cu ajutorul inteligenței artificiale pentru a face să pară că personajul vine în orașul, școala, cartierul lor sau chiar după anumite persoane”, au transmis autoritățile.

Acestea au avertizat că ceea ce începe ca o glumă sau un trend online poate deveni rapid o problemă serioasă atunci când elevii ajung să se teamă pentru siguranța lor.

Un adolescent de 14 ani, arestat în Colorado

Și în Colorado, trendul a dus la o arestare.

Un elev în vârstă de 14 ani de la Grand Junction High School a fost arestat luni, după ce poliția a fost informată cu privire la o postare de pe TikTok care făcea referire la trendul „Cat in the Hat” și sugera că cineva ar putea apărea la o școală gimnazială locală și la întâmplare la casele oamenilor.

„Postările sunt menite să provoace alarmă și teamă în rândul oamenilor”, a transmis poliția din Grand Junction.

Adolescentul a fost acuzat de interferență cu personalul, cadrele didactice sau elevii instituțiilor de învățământ și de hărțuire. El a fost eliberat și predat părinților.

Poliția din Grand Junction a precizat că tratează cu seriozitate toate sesizările privind siguranța în școli și că va continua să colaboreze cu autoritățile locale pentru protejarea elevilor, personalului și unităților de învățământ.

Valoarea sa pe piață este însă limitată de o regulă neobișnuită: laureații din ultimele decenii nu își pot vinde liber trofeele, potrivit Associated Press.

Premiile Oscar au devenit, în aproape un secol, unul dintre cele mai puternice simboluri ale industriei americane de film, chiar dacă originile și istoria lor sunt marcate de controverse, legende și chiar mistere care nu au fost elucidate nici astăzi.

Primele premii ale Academiei Americane de Film au fost acordate în 1929, în cadrul unei ceremonii care a durat numai aproximativ zece minute. De atunci, Oscarurile s-au transformat într-un fenomen cultural global și au dat naștere unei adevărate industrii construite în jurul sezonului premiilor, de la consultanți și specialiști în campanii până la publicații, stiliști și personalul implicat în organizarea ceremoniilor.

Statueta costă aproximativ 400 de dolari

Valoarea simbolică a unui Oscar este dificil de cuantificat. Costul efectiv de producție al statuetei este însă de aproximativ 400 de dolari.

În același timp, studiourile de la Hollywood pot investi zeci de milioane de dolari în campaniile prin care încearcă să-și poziționeze filmele, actorii și cineaștii pentru obținerea unei nominalizări sau a unui premiu.

Un Oscar poate fi urmat, pentru unii câștigători, de contracte mai profitabile, însă obținerea trofeului nu reprezintă automat o garanție pentru o carieră mai bună sau pentru succesul proiectelor ulterioare.

Regula de un dolar

Și mai neobișnuită este situația statuetei după ce ajunge în posesia laureatului.

Câștigătorii care și-au primit Oscarurile după 1951, precum și moștenitorii lor, nu pot vinde sau înstrăina pur și simplu trofeele fără să ofere mai întâi Academiei posibilitatea de a le cumpăra.

Prețul prevăzut pentru această operațiune este de numai un dolar.

Regula face ca piața statuetelelor moderne să fie foarte diferită de cea a altor obiecte de colecție asociate marilor vedete de la Hollywood.

Nici originea numelui „Oscar” nu este certă

O altă necunoscută ține chiar de numele celui mai faimos premiu din cinematografie.

Nu există o explicație stabilită definitiv privind persoana care a botezat statueta „Oscar”. Una dintre poveștile care au rămas în istoria Academiei o are în centru pe Margaret Herrick, bibliotecară a instituției, despre care se spune că ar fi remarcat asemănarea statuetei cu unchiul său și ar fi început să-i spună Oscar.

Istoria premiilor a fost însoțită și de controverse privind alegerile făcute de membrii Academiei.

Filme devenite ulterior repere cinematografice au pierdut competiția pentru cel mai bun film sau nu au fost nominalizate în anumite categorii importante. „Citizen Kane” și „Brokeback Mountain”, de exemplu, nu au câștigat Oscarul pentru cel mai bun film, în timp ce „2001: A Space Odyssey”, „Do the Right Thing” și „Hoop Dreams” nu au primit nominalizări la această categorie. Regizorul David Lynch nu a câștigat niciodată un Oscar competitiv.

Oscarurile, contestate și urmărite de generații

Popularitatea premiilor a cunoscut fluctuații de-a lungul deceniilor. Ceremonia este televizată din 1953, iar Academia s-a confruntat în diferite perioade cu presiuni pentru schimbarea și diversificarea componenței sale.

În 2015, campania #OscarsSoWhite a declanșat o nouă dezbatere privind reprezentarea și componența Academiei, contribuind la o perioadă de schimbări în interiorul organizației.

În pofida criticilor și controverselor, Oscarul rămâne unul dintre cele mai ușor de recunoscut simboluri ale cinematografiei mondiale, iar ceremonia anuală continuă să reprezinte punctul culminant al sezonului marilor premii de la Hollywood.

„Dacă vă schimbați stilul de viață și treceți la o dietă sănătoasă, împreună cu acești alți factori de stil de viață, îmbătrânirea nu trebuie să însemne neapărat dezvoltarea unui declin cognitiv”, asigură gastroenterologul Emeran A. Mayer, potrivit Woman’s World.

Pentru a menține un creier sănătos, adăugați mai multe dintre următoarele alimente în dieta dumneavoastră.

Pește gras

Când vine vorba de cele mai bune alimente pentru reducerea riscului de a dezvolta boala Alzheimer, peștele gras se află în topul listei.

„Peștele gras este bogat în acizi grași omega-3. Aceștia sunt esențiali pentru menținerea sănătății membranelor celulelor creierului și susținerea funcției cognitive  Omega-3 are, de asemenea, proprietăți antiinflamatorii: Astfel, ajută la protejarea creierului împotriva degenerării”, spune neurologul Rizwan Bashir.

Legume verzi

Varza kale, spanacul, salaa romană, varza creață, rucola se numără printre alimentele ce pot ține Alzheimerul la distanță.

Într-un studiu efectuat pe peste 900 de persoane, cei care au mâncat cele mai multe legume cu frunze verzi au avut creiere cu 11 ani mai tinere decât cei care au mâncat cele mai puține, notează Brynna Connor, medic de familie.

Fructe de pădure

Câteva afine pe zi a fost suficientă pentru a îmbunătăți performanța la sarcinile cognitive, conform unui studiu publicat în Nutrients. Meritul se datorează nivelurilor ridicate de flavonoide, compuși vegetali cu puternice proprietăți antioxidante și antiinflamatorii. 

Nuci

Nucile conțin unele dintre cele mai ridicate niveluri de omega-3, plus antioxidanți. Acestea combat stresul oxidativ și inflamația legate de declinul cognitiv. Un sfert până la o jumătate de cană pe zi poate ajuta la reducerea factorilor de risc legați de demență, inclusiv bolile cardiovasculare și diabetul de tip 2, potrivit sursei.

Ouă

Un ou fiert tare furnizează 147 mg din doza zilnică recomandată de 500 mg, ceea ce îl face unul dintre cele mai bune alimente pentru prevenirea bolii Alzheimer.

Ulei de măsline

Uleiul de măsline extravirgin oferă acizi grași omega-3 și antioxidanți naturali care calmează inflamațiile care afectează creierul. Cercetările arată că aproximativ o jumătate de lingură pe zi poate reduce riscul de demență și poate susține o memorie mai bună, potrivit aceleiași surse.

Turmeric

„Ingredientul său activ, curcumina, are puternice beneficii antiinflamatorii și antioxidante care pot îmbunătăți funcția creierului și pot reduce riscul de declin cognitiv”, spune Dr. Bashir. Amestecați zilnic 1 până la 2 lingurițe de turmeric măcinat în mese, asociat cu un vârf de cuțit de piper negru și o grăsime sănătoasă, cum ar fi uleiul de măsline, pentru a stimula absorbția.

Semnalul a fost transmis prin internet către un computer din laboratorul sud-coreean, care a retransmis comanda către implant prin conexiune wireless, potrivit ScienceAlert. Sistemul a răspuns în medie în aproximativ 109 milisecunde. Testul a demonstrat că dispozitivul poate fi operat de la distanță, dintr-o altă țară.

Implantul poate administra medicamente și lumină

Sistemul, numit RAPIDO, a fost dezvoltat de cercetători de la KAIST și Universitatea Yonsei și prezentat într-un studiu publicat în Science Advances.

Suficient de mic pentru a fi purtat de un șobolan care se mișcă liber, RAPIDO poate administra substanțe printr-un canal minuscul și poate emite lumină printr-un LED miniatural. Cele două funcții pot fi controlate separat și programate în avans.

Implantul are un cartuș reîncărcabil și permite administrarea repetată de doze și stimularea luminoasă fără ca animalul să fie manipulat în mod repetat sau să fie necesară o nouă intervenție chirurgicală.

Cocaină administrată direct în creier

În primul experiment, implantul a administrat doze diferite de cocaină direct în nucleul accumbens, o regiune a creierului implicată în comportamentul asociat recompensei.

Dozele au produs modificări ale mișcărilor șobolanilor, iar efectele au fost reproduse la două, trei și patru săptămâni după implantare. Rezultatele au arătat că dispozitivul poate administra în mod repetat doze controlate și poate produce efecte comportamentale măsurabile pe parcursul mai multor săptămâni.

Lumina a modificat comportamentul șobolanilor

În al doilea experiment, cercetătorii au folosit optogenetica pentru a testa dacă stimularea luminoasă poate influența preferințele comportamentale ale șobolanilor.

Animalele cărora li s-a administrat cocaină fără stimulare luminoasă au ajuns să prefere compartimentul asociat drogului. În schimb, șobolanii la care lumina emisă de implant a activat calea de semnalizare RhoA în timpul condiționării nu au dezvoltat aceeași preferință.

Cercetătorii subliniază însă că rezultatele nu înseamnă că dispozitivul a tratat dependența de cocaină. Experimentele au fost realizate pe șobolani și au avut rolul de a demonstra posibilitățile platformei.

Departe de utilizarea pe oameni

Cea mai mare provocare rămâne demonstrarea siguranței și fiabilității pe termen lung în creierul uman. Un dispozitiv destinat utilizării clinice ar necesita teste suplimentare privind biocompatibilitatea, administrarea medicamentelor și sistemele de siguranță.

În această etapă, cercetătorii consideră RAPIDO o platformă de cercetare care ar putea contribui la dezvoltarea unor viitoare strategii terapeutice, nu un dispozitiv medical destinat pacienților.

Principalul progres al sistemului este combinarea administrării repetate de medicamente, stimulării luminoase țintite, programării și controlului prin internet într-un singur implant.

Decizia reprezintă un sacrificiu pe termen scurt pentru Mercedes, care urmărește să-și protejeze obiectivele în campionat. Wolff recunoaște că măsura este dezamăgitoare pentru Antonelli și pentru fanii italieni, dar consideră că prioritățile echipei trebuie să primeze.

„Pentru noi, Monza începe cu o provocare. Kimi va suporta o penalizare pentru unitatea de propulsie și va pleca de la coada grilei. Este dezamăgitor pentru el și pentru fanii care vor să-l vadă luptând din față în cursa sa de casă, dar sportul nostru nu răsplătește sentimentalismul”, a declarat Wolff în avancronica oficială Mercedes pentru Marele Premiu al Italiei.

Decizia Mercedes este una strategică. Echipa consideră că Monza este circuitul potrivit pentru a suporta penalizarea, datorită liniilor drepte lungi și numeroaselor oportunități de depășire.

„Când iei decizii care ajută campania pentru titlu, uneori plătești un preț pe termen scurt. Obiectivul este simplu acum: să recuperăm cât mai multe poziții și să maximizăm punctele. Diferențele dintre echipe s-au redus până în punctul în care mai multe formații pot câștiga pe merit, iar prețul unei greșeli este mult mai mare”, a declarat șeful Mercedes.

Wolff spune că următoarele două curse vor fi dificile

„Ne situăm într-o poziție bună în ambele clasamente, dar nimeni din echipa noastră nu își face iluzii în privința dificultății următoarelor curse”, a spus el.

În ceea ce îl privește pe George Russell, colegul lui Antonelli, Wolff consideră că britanicul vine la Monza cu un moral bun după rezultatul de la Zandvoort și va încerca să intre imediat în lupta pentru victorie și podium.

Wolff a atras atenția și asupra particularităților circuitului de la Monza.

„Monza este un circuit sărac în energie; petreci o mare parte a turului cerând totul de la unitatea de propulsie și nu ai multe oportunități de a încărca bateria. Este o provocare interesantă și una care probabil va duce la un weekend spectaculos”, a explicat el.

Antonelli conduce în prezent clasamentul piloților, având un avans de 59 de puncte față de colegul său de echipă George Russell.

„Costel Alexe a umflat cu 147% prețurile la Institutul Regional de Medicină Cardiovasculară. Domnul președinte al Consiliului Județean Iași, Costel Alexe și domnul deputat PNL Iași Alexandru Muraru au început din nou să le explice ieșenilor cum le-ar fi «tăiat» cineva Institutul Regional de Medicină Cardiovasculară. Costel Alexe se ceartă cu propriile cifre și își subliniază, cu două linii, propria incompetență”, a scris Rogobete, marți seară, pe Facebook.

Costul proiectului, problema invocată de Rogobete

Fostul ministru susține că problema proiectului de la Iași a fost costul prevăzut în documentația investiției.

„Mai spun o dată, poate de data aceasta se înțelege: NU A TĂIAT NIMENI INSTITUTUL DE LA IAȘI DIN PIX! Problema proiectului de la Iași a fost costul foarte mare cu care a fost fundamentată investiția”, a afirmat Rogobete.

Prețul a rezultat din studiul de fezabilitate

Acesta precizează că prețul nu ar fi fost calculat de Ministerul Sănătății, ci ar fi rezultat din studiul de fezabilitate realizat de Consiliul Județean Iași.

„Și să fie foarte clar: acest preț nu l-a calculat Ministerul Sănătății. A rezultat din studiul de fezabilitate realizat pentru proiect de Consiliul Județean Iași, condus de domnul Costel Alexe”, a scris fostul ministru.

Rogobete compară proiectele de la Iași și Târgu Mureș

Rogobete susține că diferența față de proiectul similar de la Târgu Mureș este foarte mare.

„La Iași, studiul de fezabilitate făcut sub administrația Costel Alexe a ajuns la un cost pe metru pătrat cu aproximativ 200% mai mare decât la Târgu Mureș”, afirmă el.

În schimb, spune Rogobete, proiectul de la Târgu Mureș a fost finalizat.

„La Târgu Mureș, institutul s-a construit și s-a inaugurat. La Iași, Costel Alexe ne explică de ce sunt alții de vină. Aici este toată diferența”, a transmis fostul ministru.

Rogobete detaliază comparația dintre cele două proiecte: „La Târgu Mureș s-a semnat contractul, au început lucrările, clădirea s-a ridicat și a fost inaugurată. La Iași avem un studiu de fezabilitate cu un cost de aproape trei ori mai mare pe metrul pătrat și, în locul unor explicații despre aceste cifre, avem vinovați inventați și gălăgie politică”.

Ironii la adresa lui Costel Alexe

Fostul ministru îl ironizează pe Costel Alexe în legătură cu costurile proiectului.

„Domnule Alexe, poate dacă foloseați mai puțină tablă, vă ieșea și prețul”, a afirmat Rogobete.

Acesta îi transmite și deputatului Alexandru Muraru să consulte documentația proiectului înainte de a susține că institutul a fost „tăiat”.

„Iar domnului deputat Muraru îi recomand, înainte să mai vorbească despre cine a «tăiat» Institutul de la Iași, să citească studiul de fezabilitate făcut chiar de administrația PNL de la Iași”, a scris Rogobete.

„Domnule Alexe, domnule Muraru, înainte să încercați să vă acoperiți nereușitele cu acuzații și gălăgie politică, deschideți studiul de fezabilitate și uitați-vă la cifre. Sunt ale dumneavoastră!”, a continuat fostul ministru.

Rogobete revine apoi la critica privind costurile: „Și, domnule Alexe, am o sugestie: mai reduceți din prețul la «tablă»”.

Rogobete: „Iașul are nevoie de un Institut Regional de Medicină Cardiovasculară”

Fostul ministru susține că proiectul Institutului Regional de Medicină Cardiovasculară trebuie realizat și spune că situația nu este imputabilă locuitorilor din Iași.

„Dragii mei ieșeni, voi nu aveți nicio vină pentru acest spectacol. Iașul are nevoie de un Institut Regional de Medicină Cardiovasculară și vom găsi soluția pentru a-l construi. Și sunt convins că vom reuși”, a transmis Rogobete.

Spitalul Regional de Urgență Iași este în construcție

În final, Rogobete amintește de Spitalul Regional de Urgență Iași, despre care afirmă că este în construcție.

„Până atunci, am și o veste bună pentru Iași și pentru medicina ieșeană: Spitalul Regional de Urgență Iași este în construcție. Unii construiesc spitale. Alții construiesc explicații”, a încheiat Alexandru Rogobete.

Potrivit ISU Constanța, aproximativ 30 persoane acuză stare de rău, la un hotel din statiunea Saturn.

Având în vederea numărul mare de persoane implicate, la nivelul județului a fost activat Planul Roșu de Intervenție.

Pentru gestionarea eficientă a situației, au fost alocate:

• 1 autospecială de stingere;
• 3 autospeciale pentru transport personal și victime multiple;
• 3 microbuze;
• 1 ambulanță SMURD;
• 4 ambulanțe aparținând serviciului județean de ambulanță.

Până la ora 21:11, au fost asistate medical 12 persoane, dintre care 9 adulți și 3 minori.

La ora 21:19, au primit îngrijiri medicale alți 4 minori, în zona de triaj.

Până la momentul actual, doi adulți, dintre care o femeie și un bărbat, au fost preluați de ambulanța SAJ și transportați la spital.

În acest moment, la spital vor pleca în total 6 persoane (3 cu SAJ și 3 cu ATPVM), dintre care o femeie însărcinată și o mamă cu 2 minori.

Liderul de la Kiev susține că prezența dronelor va transforma tot mai mult spațiul aerian rus într-o zonă nesigură pentru aviația civilă.

Volodimir Zelenski a afirmat, într-un mesaj publicat pe Facebook, că avertismentul Kievului vizează „fiecare companie aeriană care utilizează spațiul aerian rus, fiecare asigurător” și toate entitățile care continuă să folosească principalele aeroporturi ale Federației Ruse.

„Cerul rusesc devine complet periculos”, a transmis președintele Ucrainei.

Zelenski a insistat că Ucraina nu urmărește să pună în pericol aeronavele civile, dar a avertizat că operatorii aerieni trebuie să țină cont de prezența dronelor în spațiul aerian al Rusiei.

„Ucraina nu amenință aviația civilă ca atare – niciun avion civil. Pur și simplu, vor exista drone pe cerul Rusiei, iar acest lucru trebuie luat în considerare”, a afirmat liderul ucrainean.

Zelenski: Spațiul aerian rus se va închide de facto

Președintele ucrainean a susținut că autoritățile de la Moscova nu informează în mod corespunzător asupra pericolelor și a anticipat o restrângere progresivă, în practică, a utilizării spațiului aerian rus.

„Cerul rusesc va fi, de facto, închis: războiul declanșat de Rusia îi închide spațiul aerian”, a afirmat Zelenski.

Liderul de la Kiev a explicat avertismentul prin dorința Ucrainei de a evita victime în rândul civililor.

„Noi, în Ucraina, nu vrem pierderea unor vieți nevinovate. De aceea îi avertizăm pe parteneri: pe cerul Rusiei s-au terminat momentele de siguranță”, a transmis președintele ucrainean.

Mesaj pentru ambasadori și companiile care zboară spre Moscova și Sankt Petersburg

Zelenski a cerut ca avertismentul să ajungă atât la ambasadorii străini acreditați în Ucraina, cât și la diplomații care își desfășoară activitatea la Moscova.

Potrivit președintelui ucrainean, aceștia trebuie să transmită informațiile propriilor capitale, astfel încât guvernele să poată evalua riscurile asociate utilizării spațiului aerian al Federației Ruse.

Avertismentul a fost adresat în mod special companiilor care continuă să opereze curse către principalele aeroporturi rusești.

„Este important ca acest lucru să fie auzit de companiile aeriene relevante care zboară în prezent, în primul rând, către aeroporturile din Moscova, Sankt Petersburg și către alte destinații-cheie din Rusia”, a declarat Zelenski.

Kievul va sesiza organismele internaționale

Președintele ucrainean a anunțat că Ministerul Afacerilor Externe de la Kiev și celelalte instituții competente vor transmite organismelor internaționale informații privind pericolele pe care Ucraina le identifică în spațiul aerian al Rusiei.

Zelenski și-a încheiat avertismentul cu un mesaj adresat direct sectorului aviatic: „Aviația civilă nu are ce căuta printre drone.”

Declarația reprezintă un avertisment explicit al Kievului privind riscurile pentru traficul aerian civil în Rusia, însă Zelenski nu a indicat în postarea sa aeroporturi care ar urma să fie atacate și nici operațiuni concrete planificate de forțele ucrainene.

Miruță a participat la reuniunea miniștrilor Apărării din statele membre ale Uniunii Europene. Ministrul interimar spune că a prezentat în cadrul întâlnirii mai multe situații cu care România se confruntă în Marea Neagră și la granița cu Ucraina.

„Drona maritimă distrusă de Armata Română în apropiere de Neptun Deep, resturile tot mai numeroase ale dronelor aeriene ajunse pe teritoriul României, siguranța navigației în Marea Neagră și exploziile de la granița noastră cu Ucraina, al căror miros ajunge în România – toate acestea sunt realități de securitate cu care România se confruntă direct și pe care le-am pus astăzi pe masa miniștrilor Apărării din țările membre UE, la reuniunea de la Dublin”, a transmis Radu Miruță, marți seara, pe Facebook.

Miruță: „Abordarea aliată trebuie să fie diferită”

Ministrul interimar al Apărării susține că România a câștigat credibilitate în fața partenerilor europeni prin măsurile luate pentru consolidarea capacităților de apărare.

„Când explici, când argumentezi, când demonstrezi determinare, când arăți un plan coerent, cu pași deja făcuți, ești credibil, ești ascultat și, da, chiar obții sprijin. Când vii și arăți cum ai făcut ce ai spus că faci ești privit cu seriozitate”, a afirmat Miruță.

Acesta consideră că particularitățile amenințărilor de la frontiera României justifică o abordare distinctă din partea aliaților.

„Specificul atacurilor de la granițele României este un diferențiator față de restul țărilor de pe flancul estic, așadar și abordarea aliată trebuie să fie diferită”, a transmis ministrul.

România vrea să arate că se poate apăra cu ce are la dispoziție

Potrivit acestuia, România a demonstrat că poate acționa cu resursele pe care le are la dispoziție, în timp ce își dezvoltă noi capabilități.

„România a demonstrat că nu cere sprijin înainte de a demonstra că își face singură temele. România a contractat, prin SAFE, capabilități moderne care vor putea reprezenta un sprijin și pentru alte țări în momentul în care vor fi livrate, România a găsit soluții de a distruge dronele rusești cu ce are la dispoziție, România adaptează soluții care livrează rezultate. Și toți observă asta”, a mai spus Radu Miruță.

EdițOricum, am rămas încântat de faptul că, pe la alții, încă mai există secțiune culturală în presa mainstream.

Contextul articolului este că, anul acesta, se împlinesc 150 de ani de la prima reprezentare integrală, la Bayreuth, a Inelului Nibelungului de Wagner. Premiera din august 1876 a fost unul dintre acele momente în care îți dai seama ce însemna, în Europa secolului al XIX-lea, să existe cu adevărat o elită politică și culturală.

La Bayreuth au venit, atunci, împăratul Wilhelm I al Germaniei, împăratul Pedro al II-lea al Braziliei, filosoful Friedrich Nietzsche, compozitorii Franz Liszt, Anton Bruckner, Piotr Ilici Ceaikovski, Edvard Grieg, Camille Saint-Saëns și arhitectul Gottfried Semper. Ludwig al II-lea al Bavariei, marele protector al lui Wagner, susținuse proiectul și participase inclusiv la repetiții.

În acele vremuri, politicianul mergea la cultură

Vă puteți imagina astăzi un mare demnitar în funcție asistând la repetițiile unei opere? Întrebarea pare frivolă, dar spune ceva esențial despre raportul dintre putere, cultură și aspirațiile unei societăți. În lumea aceea, cultura nu venea la politician pentru o fotografie. Politicianul se ducea la cultură: uneori chiar la repetiție.

Sigur, nu idealizez aristocrația europeană. Numai că rezultatul istoric al patronajului pe care aceasta l-a exercitat nu poate fi negat. Haydn a avut familia Esterházy. Mozart a trăit într-o lume dominată de comenzi aristocratice și princiare. Beethoven și-a dedicat operele unor arhiduci, prinți, conți și prințese: am scos, pentru a ilustra această argumentație, o listă a sponsorilor acestuia. Wagner, fără sprijinul lui Ludwig al II-lea al Bavariei, cu certitudine nu ar fi putut realiza niciodată proiectul gigantic de la Bayreuth.

Până la urmă, fiecare societate își finanțează propriile aspirații. Pentru păstrarea nealterată a adevărului istoric, voi face o scurtă digresiune, dacă-mi este permisă. Din câte știu eu, singurul politician român contemporan despre care am aflat cu certitudine că a mers la Festivalul de la Bayreuth este Adrian Năstase.

Ion Iliescu, singurul președinte care a participat constant la Festivalul Enescu

Dacă mai știți și alte exemple relevante, chiar vă rog să-mi spuneți. Este aproape singurul – alături de Victor Opaschi, Ionuț Vulpescu și Mircea Geoană – pe care l-am văzut în mod recurent la Festivalul Enescu. O mențiune separată trebuie făcută despre Ion Iliescu: a fost singurul președinte al României cu participare constantă la Festivalul Enescu (în perioada copilăriei și adolescenței mele, motiv pentru care aceasta este singura mențiune indirectă) și consum cultural frecvent (încă din perioada comunistă, Ion Iliescu a fost un consumator fervent de cultură). Singurul ministru al culturii despre care pot spune aceleași lucruri este cel în funcție (András Demeter).

Cu excepția lui Ionuț Vulpescu și András Demeter, n-am văzut în ultimii 10 ani niciun ministru al culturii care să participe recurent la Festivalul Enescu. Și m-am uitat cu maximă atenție: repet, vorbesc din ce am văzut cu ochii mei. Recurent nu înseamnă să asiști la concertul inaugural: asta ca să nu avem vorbe.

În plus, nu pot să nu observ și altceva. Adrian Năstase este și unul dintre foarte puținii politicieni români de după 1989 de pe urma căruia a rămas efectiv ceva în cultura română: Muzeul Național al Hărților și Cărților Vechi. E creația și donația lui personală, chiar dacă nu este singura instituție culturală înființată sub prim-ministeriatul acestuia. Puteți judeca fără menajamente omul politic și epoca lui: sunteți invitații mei de pe acum.

Urmele lui Adrian Năstase în cultură

Dar Muzeul Național al Hărților și Cărților Vechi există. Colecția există. A rămas totuși ceva în urma lui Adrian Năstase în cultura română. De pe urma atâtor oameni ai sistemului care i-au succedat prin cele mai înalte funcții ale statului nu a rămas nimic. Doar praful de pe tobă și un zgomot asurzitor.

M-am gândit la toate acestea și pentru că, în aceste zile, Bucureștiul trăiește într-un foarte frumos context muzical: mă refer la Concursul Internațional George Enescu care este în desfășurare la București. În 2026, George Enescu este celebrat prin două repere importante concomitente: 145 de ani de la nașterea acestuia sunt marcați printr-o ediție a XX-a, aniversară, a Concursului Internațional George Enescu.

Ediția din acest an, specială

Ediția din 2026 este una specială și din perspectivă științifică. Joi, 10 septembrie, de la ora 15.00, în cadrul Congresului Național al Istoricilor Români, voi modera panelul de Istorie socială și sociologie istorică: convergențe epistemologice și tensiuni metodologice. Panelul este organizat în parteneriat cu Artexim, organizatorul Festivalului și Concursului Internațional George Enescu, în cadrul unei colaborări cu Facultatea de Istorie a Universității din București. Iar lucrul care îmi place foarte mult este că discuția noastră nu se va încheia odată cu ultima intervenție academică. A doua zi, vineri, 11 septembrie, vom merge împreună la Semifinala Secțiunii de Vioară a Concursului Internațional George Enescu 2026.

Mi se pare o continuare minunată. Științele sociale nu se ocupă doar de instituții, structuri și procese. Suntem interesați și de felul în care se formează gusturile, prestigiul, educația culturală, ierarhiile simbolice și raportul dintre elite și societate. De aceea, după câteva ore de reflecție academică, întâlnirea directă cu marea muzică mi se pare o prelungire foarte potrivită a discuției noastre precedente. Le sunt recunoscător Cristinei Uruc, directoarea Artexim, și decanului Facultății de Istorie, Matei Gheboianu, pentru această colaborare, pe care sper să o vedem continuată și în anii următori.

Cum readucem cultura în centrul vieții sociale?

În fond, aici este și una dintre întrebările care mă preocupă constant: cum readucem cultura în centrul vieții sociale fără să o transformăm nici în ornament protocolar, nici într-un produs destinat exclusiv unui public restrâns? Apropo, am văzut zilele trecute, pe pagina talentatului regizor Alexandru Nagy, o veste pe care am preluat-o și care mi-a făcut dimineața mai frumoasă: LaScalaTV a devenit gratuită.

Cu o simplă înregistrare, oricine poate avea acces la opere, balete, concerte, producții recente și spectacole istorice ale celebrului teatru milanez, inclusiv la înregistrări asociate unor nume precum Claudio Abbado sau Riccardo Muti. Iar această deschidere către public este posibilă datorită sprijinului Intesa Sanpaolo. Mi se pare un exemplu splendid de mecenat cultural contemporan din partea acestei prestigioase instituții bancare. Nu mai avem curți princiare sau regale care să finanțeze, din capriciu sau pasiune, un compozitor.

Avem însă companii mari care pot înțelege că o parte a responsabilității lor publice poate lua forma sprijinului pentru cultură. Iar atunci când acest sprijin este inteligent, rezultatul este lărgirea extraordinară a publicului. Sigur că un ecran nu va înlocui niciodată autenticitatea unei seri petrecute în sala de operă: mai ales la Scala. Dar poate crea curiozitate, poate forma gustul și poate aduce marea muzică acolo unde până ieri nu ajungea.

Forma sănătoasă a democratizării culturii

Poate face ca un adolescent dintr-un oraș fără operă să-l descopere pe Verdi, pe Puccini sau pe Wagner și să dorească mai apoi să-i asculte într-o sală adevărată. Aceasta mi se pare că este, de fapt, forma sănătoasă a democratizării culturii: nu să cobori cultura până la desfigurare, ci să faci accesul mai ușor, păstrând standardele.

Iar Bucureștiul are, din fericire, câteva instituții care pot face exact acest lucru în mod natural. Mă refer la Filarmonica George Enescu (care intră, din această toamnă, într-o nouă și mare etapă artistică, odată cu instalarea lui Robert Treviño în funcția de dirijor principal) și la Opera Națională București (care deschide stagiunea, de facto, pe 1 și 3 octombrie 2026, cu Tannhäuser de Wagner, sub bagheta lui Cristian Mandeal). O coincidență aniversară care îmi place foarte mult, căci suntem la 150 de ani de la acel august 1876 în care Wagner își prezenta integral Inelul Nibelungului la Bayreuth.

Tannhäuser avusese premiera în 1845, cu câțiva ani înainte ca Wagner să înceapă aventura monumentală a tetralogiei sale. Vom putea, așadar, asculta la București un Wagner aflat încă în drum spre revoluția artistică pe care avea să o desăvârșească în Inelul Nibelungului: o experiență artistică totală, care cuprinde muzică, poezie, teatru, scenografie și arhitectură, reunite într-o singură experiență. Inclusiv teatrul de la Bayreuth a fost construit în acest scop. Orchestra este ascunsă privirii, iar spectatorul trebuie absorbit total de ceea ce se petrece pe scenă. Wagner anticipa experiența cinematografică cu multe decenii înaintea inventării acestuia de către frații Auguste și Louis Lumière.

Ce loc acordă o societate culturii?

Mi se pare o formă foarte frumoasă prin care Opera Națională București marchează această aniversare la București. Și, dacă mă gândesc bine, toate aceste lucruri despre care am vorbit – Bayreuth, patronajul aristocratic, Concursul Enescu, panelul meu de istorie socială și sociologie istorică din cadrul Congresului Național al Istoricilor Români, La Scala din Milano deschisă gratuit către lume printr-un parteneriat privat și Wagner cântat la Opera Națională București – țin cumva de aceeași întrebare: ce loc acordă o societate culturii?

Nu declarativ sau prin discursuri festive, ci efectiv: prin bani, instituții, educație, acces și participare. În 1876, împărați, regi, mari filosofi, arhitecți și compozitori celebri au venit într-un mic oraș bavarez ca să asculte Wagner. Nu avem nevoie să reconstruim acea lume și nici nu ar fi posibil. Dar cred că avem nevoie să reconstruim ceva din seriozitatea cu care cultura era luată în seamă. Pentru că, până la urmă, istoria nu reține numai cine a avut în mod provizoriu puterea. Reține și ce a făcut cu ea. Restul e zgomot și praf de stele.

Berbec

Ai o abordare mult mai practică asupra lucrurilor și reușești să te concentrezi asupra a ceea ce contează cu adevărat. Este o zi favorabilă discuțiilor despre muncă, carieră, sănătate și bani. Ideile bune nu lipsesc, iar informațiile care ajung la tine te pot ajuta să găsești modalități de a-ți îmbunătăți veniturile sau activitatea profesională.

Ai și energia necesară pentru a pune lucrurile în ordine și pentru a rezolva rapid sarcini pe care poate le-ai amânat. Singurul avertisment al zilei este legat de excese: bucură-te de lucrurile care îți fac plăcere, dar păstrează măsura.

Taur

Spui ceea ce gândești, iar sinceritatea ta poate fi foarte bine primită. Comunicarea cu ceilalți este favorizată, mai ales în relațiile cu oamenii dragi. Discuțiile tind să se îndrepte spre viitor și spre ceea ce puteți construi împreună.

Luna se află în zodia ta, ceea ce îți amplifică prezența și nevoia de a avea grijă de tine. Este o zi potrivită pentru relaxare, activități care îți fac plăcere și pentru o pauză de la tot ceea ce te consumă inutil.

Gemeni

Îți este mai ușor să privești lucrurile cu optimism și determinare. Chiar dacă apar schimbări pe care nu le-ai anticipat în privința muncii sau a condițiilor de trai, ai capacitatea de a lucra eficient cu ceea ce ai la dispoziție.

Poți fi de mare ajutor celor din jur, iar satisfacția de a face ceva pentru altcineva va fi importantă. În același timp, simți nevoia să fii ceva mai retras decât de obicei. Profită de acest ritm mai liniștit: găsești cu surprinzătoare ușurință soluții pentru probleme care până acum îți dădeau bătăi de cap. Și discuțiile cu familia pot avea rezultate foarte bune.

Rac

Conversațiile despre lucrurile care te interesează cu adevărat sunt favorizate. Reușești să te organizezi mai bine, să stabilești prioritățile și, mai ales, să mergi direct la esența unei probleme.

O atitudine fermă, dar pozitivă, îți poate aduce cele mai bune rezultate. Curiozitatea este ridicată și poți fi atras de informații, oameni sau idei noi. Chiar dacă programul este aglomerat, productivitatea nu va fi neapărat spectaculoasă. Nu este însă o problemă. Pot apărea momente frumoase alături de ceilalți, cu condiția să nu interpretezi prea personal anumite gesturi sau cuvinte.

Leu

Este o zi bună pentru recuperare, regenerare și activități care te ajută să-ți recapeți echilibrul. Mintea funcționează foarte bine, iar studiul, documentarea sau simpla observare atentă a lucrurilor îți pot aduce informații valoroase.

Chiar dacă apar mici neînțelegeri, ai tendința să vezi partea pozitivă și să cauți soluții. Comunicarea energică și orientată spre viitor poate produce rezultate excelente. În plan profesional, anumite circumstanțe te pot determina să dai dovadă de mai multă maturitate și responsabilitate.

Fecioară

Cooperarea cu cei din jur funcționează foarte bine, iar entuziasmul pentru proiectele și ideile tale este în creștere. Îți exprimi cu ușurință atât gândurile, cât și sentimentele.

O informație pe care o aștepți de ceva vreme ar putea ajunge la tine astăzi. Poate fi și momentul potrivit să ajuți pe cineva sau să transformi o idee într-o acțiune concretă. Ești puternic, lucid și mult mai sigur pe ceea ce ai de spus.

În plus, dorința de a ieși din rutină este puternică. O experiență nouă, o conversație interesantă sau chiar planificarea unei călătorii îți poate schimba starea de spirit.

Balanță

Vrei mai mult de la această zi și s-ar putea chiar să te atragă o provocare. Concentrarea este bună, iar conversațiile pot deveni surprinzător de interesante și stimulante.

Totuși, ai nevoie și de timp petrecut singur. Este o zi potrivită pentru introspecție și pentru a te întreba ce îți dorești cu adevărat. Ascultă-ți intuiția și observă mai mult decât vorbești. Unele aspecte ale vieții tale încep să se îndrepte într-o direcție mai bună. Este și un moment favorabil pentru a renunța la resentimente sau la un bagaj emoțional care nu îți mai folosește.

Scorpion

Simți o nevoie puternică să vorbești, să împărtășești experiențe și să te deschizi în fața celor în care ai încredere. Există o armonie mai mare între ceea ce simți și ceea ce gândești, iar acest lucru face comunicarea mult mai ușoară.

Este o zi excelentă pentru repararea unor probleme în relații și pentru clarificarea diferențelor dintre tine și cineva apropiat. Ești mai atent la părerile celorlalți și mai dispus să faci compromisuri. Viața socială și cea sentimentală primesc un impuls, chiar dacă propriile planuri trebuie lăsate temporar pe locul al doilea.

Săgetător

Îți este mai ușor să obții susținere pentru ideile și proiectele tale. Comunicarea este unul dintre punctele forte ale zilei: poți convinge, negocia și atrage oamenii de partea ta prin sinceritate și naturalețe.

Subiecte despre care înainte îți era greu să vorbești pot fi abordate acum mult mai deschis. Atenția se îndreaptă și spre muncă, sănătate, rutină și organizare. O conversație poate genera o idee nouă sau o metodă mai eficientă de a rezolva o problemă.

Capricorn

Nevoia de aventură și de experiențe noi devine mai puternică. Nu trebuie să fie vorba despre o schimbare spectaculoasă: chiar și o experiență diferită, o ieșire sau o conversație care îți deschide noi perspective poate fi suficientă.

Vrei să transformi ideile în acțiuni și să împărtășești ceea ce gândești. Capacitatea de a te exprima este un avantaj important. Nu pune însă prea multă presiune asupra ta. Ai nevoie și de distracție, relaxare și libertatea de a explora ceea ce îți dorești fără să transformi totul într-un obiectiv.

Vărsător

Ziua se anunță favorabilă atât în plan social, cât și personal. Poți deveni mai conștient de nevoia de a acorda atenție sănătății și condiției fizice, iar planurile făcute acum te pot motiva.

Dacă ai nevoie de ajutor sau susținere, este un moment bun să le ceri. În același timp, multe dintre răspunsurile pe care le cauți pot veni din interior. Ai nevoie de siguranță, familiaritate și de puțin timp pentru reflecție. Nu forța ritmul. Este o perioadă bună pentru a-ți reface energia.

Pești

Vezi imaginea de ansamblu și îți identifici rapid prioritățile. Te exprimi cu ușurință, iar acest lucru poate îmbunătăți atât interacțiunile sociale, cât și relațiile cu oamenii apropiați.

Curiozitatea și optimismul te pot determina să îți asumi mici riscuri intelectuale, iar rezultatele pot fi surprinzător de bune. Ești atras de oameni inteligenți și interesanți, iar sentimentul este reciproc.

Ziua poate fi destul de aglomerată, dar într-un mod plăcut. În plus, o pasiune sau o atracție sentimentală îți poate da un impuls neașteptat și te poate motiva să devii cea mai bună versiune a ta.

Fostul căpitan al lui AS Roma va ocupa funcția de consilier al conducerii și va fi implicat în dezvoltarea bazei de suporteri și în operațiunile de responsabilitate socială ale clubului, a anunțat marți clubul Maxima Roma.

Pentru Totti, noua aventură începe într-un moment special pentru Maxima Roma, echipă care își propune să devină una dintre formațiile importante ale baschetului italian și care va evolua în sezonul 2026-2027 în EuroCup.

Iar primul adversar al noului proiect din capitala Italiei va fi chiar campioana României. Maxima Roma o va întâlni pe U-BT Cluj-Napoca în prima etapă a Grupei B din EuroCup, pe 30 septembrie, la PalaEUR din Roma. Partida este programată de la ora 22:00.

U-BT Cluj este la al cincilea sezon consecutiv în EuroCup și urmărind o nouă calificare în fazele superioare ale competiției, după ce s-a oprit în sferturi în sezonul trecut.

Totti: „Am vrut o nouă provocare”

Totti, care și-a petrecut întreaga carieră de fotbalist la AS Roma, spune că a acceptat provocarea pentru a contribui la construirea unei echipe de care locuitorii capitalei să fie mândri.

„Am vrut ceva nou și am simțit dorința de a mă implica într-o nouă provocare”, a transmis Totti, potrivit EuroLeague. Fostul internațional italian a explicat că obiectivul inițial este construirea unei echipe solide, capabile să devină o formație de top în campionatul Italiei, înainte ca proiectul să își îndrepte atenția spre Europa.

Rolul lui Totti nu va fi unul pur simbolic. El va lucra în zona de dezvoltare a comunității de suporteri și a proiectelor de responsabilitate socială, în încercarea de a transforma Maxima Roma într-o echipă cu o identitate puternică în capitala Italiei.

„Vrem să oferim Romei și romanilor o echipă de baschet pe care să o susțină, cu care să se identifice și de care să fie mândri”, a spus Totti.

Totti nu este singura legendă a fotbalului implicată în proiect. Și Ciro Immobile, golgheterul all-time al lui Lazio, face parte din noua echipă din capitala Italiei.

Maxima Roma și U-BT Cluj-Napoca fac parte din Grupa B a EuroCup, alături de La Laguna Tenerife, London Lions, Siauliai Basketball, Skyliners Frankfurt, Turk Telekom Ankara și Umana Reyer Venezia.

După meciul de la Roma, cele două formații se vor întâlni din nou la Cluj-Napoca, pe 18 noiembrie, în etapa a opta a competiției.

Scările retractabile ale avionului Boeing 737 al companiei Ryanair pare să îi pună în dificultate pe pasageri.

Un studiu a examinat 104 cazurp în care pasagerii au scăzut pe scări în Italia, între 2023 și 2025. Potrivit cercetării, 85 au implicat călători care foloseau scările încorporate în Boeing 737.

Pasagerii au căzut din cauza neatenției

Cu toate acestea, nu scările în sine ar fi problema. Analiștii spun că factorul cheie a fost neatenția pasagerilor.

Potrivit Euronews, persoanele care au folosit scările retractabile ale aeronavei s-au confruntat cu un risc semnificativ mai mare de cădere decât cei care au folosit scările puse la dispoziție de aeroporturi. Aceasta este concluzia unui studiu realizat de Agenția Națională pentru Siguranța Zborurilor (ANSV), publicat luna trecută.

Studiul a analizat căderile raportate în Italia în timpul îmbarcării și debarcării între 2023 și 2025. Din 104 incidente, 85 au implicat pasageri care au folosit scările integrate ale avioanelor Boeing 737. Aceasta reprezintă 82% din cazuri, potrivit sursei citate.

Amploarea cifrelor este și mai clară atunci când se compară cu numărul total de pasageri. În aceeași perioadă, compania aeriană a transportat aproximativ 27% din totalul pasagerilor din Italia.

Celelalte companii aeriene, care reprezintă restul de 73%, au înregistrat doar 19 cazuri în care pasagerii au căzut pe scările aeronavelor.

Sute de cazuri raportate în ultimii cinci ani

Tendința nu se limitează la Italia. Din 2021, compania aeriană a înregistrat 489 de căderi pe scări. Dintre acestea, 360 ​​(73%) pe scara integrată a Boeingului 737. Potrivit ANSV, numărul reprezintă de trei ori mai multe căderi decât cele înregistrate pe scările aeroportului.

Pentru debarcare, companiile aeriene închiriază adesea scări mobile de la aeroporturi. Boeingul 737 al companiei Ryanair are în schimb opțiunea unui sistem integrat, care poate fi implementat în timp ce avionul staționează.

Astfel, permite pasagerilor să debarce fără a fi nevoie de personal de intervenție la aeroport. Acest lucru reduce timpii de debarcare și costurile serviciilor la sol, menționează sursa.

Scara integrată are 12 trepte, cu o lățime de aproximativ 61 de centimetri și o înălțime de 20, cu o adâncime a benzii de rulare de 25 de centimetri și o înclinare de 35 de grade.

Scările sunt proiectate „la limita înălțimii”

Conform anchetei ANSV, dimensiunile „sunt la limitele înălțimii și abruptului treptelor”, în comparație cu cele utilizate de operatorii aeroportuari. Acestea din urmă „au trepte mai joase și, de obicei, o înclinare mai puțin pronunțată, precum și platforme și trepte considerabil mai mari”, se arată în raport.

De asemenea, se menționează că „prima treaptă” a scărilor „este asimetrică” pentru pasagerii care coboară din, cauza formei fuselajului în raport cu treapta.

După mai multe incidente, compania aeriană și-a actualizat protocolul de debarcare. Începând cu 23 iulie, însoțitorii de zbor repetă avertismentul de a folosi balustrada și în limba țării de origine și de destinație.

Ce înseamnă însă cu adevărat „ființa” unui stat în secolul XXI? În timp ce marile nuclee de putere își dispută dominația globală, iar zonele de tensiune geopolitică riscă inevitabil să se transforme în tragice „centuri de ruine” măcinate de războaie, foamete și dezastre, la marginea acestei geografii a forței persistă un paradox fascinant: microstatul. Mici enclave de libertate sau simple „simulacre ale independenței” financiare și strategice, aceste entități sfidează paradigmele clasice, de la Aristotel până la determinismul organic al lui Ratzel. Fără mase critice, fără armate și fără profunzime strategică, ele supraviețuiesc printr-o agilitate mimetică, prin soft power, prin poziționare geostrategică sau prin transformarea neutralității într-o artă a cointeresării, decât prin forță.

Pășind dincolo de cifre, resurse și tratate, discuția noastră pătrunde în nucleul fundamental al statalității. Ce se întâmplă cu psihologia colectivă a popoarelor care își externalizează securitatea? Unde se termină adaptarea inteligentă și unde începe vasalitatea modernă? Este neutralitatea un act de curaj etic sau o capcană tragică ce lasă un popor „fără aliați și fără apărare” în fața marilor furtuni ale istoriei?

În această a treia parte a dialogului nostru, coborâm din nou în abisul geopoliticii contemporane alături de prof. dr. Alba Popescu. Cu o luciditate tăioasă, dublată de o profundă înțelegere a filosofiei dreptului și a dinamicii spațiilor globale, prof. dr. Alba Popescu desenează o radiografie necruțătoare a sistemului internațional: de la matricea difuziei puterii a lui Saul Cohen la dramele nevăzute ale statelor intermediare și la teatrul diplomatic prin care cei mici încearcă să nu fie striviți de cei mari.

Vă invităm la o lectură intensă, reflexivă și necesară, o călătorie la granița dintre arta supraviețuirii politice, metafizica suveranității și condiția umană într-o lume aflată permanent pe marginea butoiului cu pulbere.

Ciprian Demeter: Dacă acceptăm premisa aristotelică potrivit căreia o cetate trebuie să fie suficient de mare pentru a fi autarhică, dar suficient de mică pentru a fi cuprinsă cu privirea, observăm că microstatele moderne sfidează această paradigmă prin dependențe externe totale.

Din perspectivă ontologică, cum se definește „ființa” unui stat care posedă toate atributele juridice ale suveranității, dar căruia îi lipsește masa critică necesară pentru a exercita o voință politică autonomă în fața hegemonilor?

 Alba Popescu: Teoretic, statul incapabil să-și exercite voința politică în fața hegemonilor este descris prin sintagma „putere minoră”. Sintagmă ce descrie marea majoritate a statelor planetei. Sigur că există grade diferite de minorat. Raportat la hegemonii planetari, puteri minore sunt și hegemonii regionali, pentru că nici ei nu au o totală autonomie în fața primilor, situându-se pe o treaptă imediat inferioară în piramida puterii globale. Dar, cea mai interesantă arhitectură globală de putere statală este cea realizată de geopoliticianul american Saul Cohen, cel care a teoretizat modelul orizontal de difuzie a puterii, de tip matriceal, pe care l-a structurat pe trei mari paliere. Și menționez putere statală, pentru că există și o arhitectură non-statală, tripolară, despre care vom vorbi cu altă ocazie, care se intersectează cu modelul matriceal sau piramidal statal. În cazul modelului propus de Cohen, primul palier aparține hegemonilor planetari, cei care constituie nucleele de putere ale spațiilor globale, astăzi în număr de trei: SUA, hegemonul lumii maritime, Rusia, hegemonul lumii continentale, și China, hegemonul lumii continental – maritime. Următorul palier de difuzie a puterii vizează cele trei spații globale, împărțite în zone geopolitice subordonate nucleului, ce gravitează în jurul unuia sau mai multor hegemoni regionali. Și cel de-al treilea este cel care vizează fiecare zonă geopolitică și include state și unități substatale. Între aceste spații globale se configurează zonele de compresie geopolitică, întotdeauna disputate, care sfârșesc prin a deveni, mai devreme sau mai târziu, „centuri de ruine”. Adică teritorii  transformate în câmpuri de bătălie, măcinate de foamete, dezastre, sărăcie, război. De ce spun că inexorabil spațiile de compresie eșuează în cel mai profund dezastru? Pentru că, din păcate pentru ele, legitățile geopoliticii sunt implacabile și statuează dominația globală ca fiind obiectivul ultim, suprem, la care aspiră orice hegemon planetar. Fiind prinse în menghina foamei de teritorii și putere a nucleelor, aceste zone intermediare de compresie sunt și pivoți, adică teritoriile prin care armatele hegemonilor își pot invada competitorii direcți. Deci, inevitabil, statele intermediare, numite geopolitic spații tampon și geostrategic pivoți, stau cu „sabia lui Damocles deasupra capului”. Motiv pentru care, din instinct de autoconservare cel puțin, ar trebui să-și construiască politici și arhitecturi de securitate și apărare eficiente, să-și perfecționeze aparatul diplomatic, să-și dezvolte un aparat de stat funcțional etc, pentru a evita cu orice preț transformarea lor în teatre de operații ale hegemonilor sau, mai oribil, în proxy ai acestora. În harta de mai jos aveți ilustrarea clară a acestor zone de compresie, la nivelul cărora se disting entitățile statale eșuate și colapsate ale planetei, cele descrise perfect prin sintagma „formă fără fond”. Adică state descrise prin toate însemnele suveranității, dar golite de putere și incapabile să-și respecte contractul social cu cetățenii, de la asigurarea securității și a siguranței publice, la asigurarea celor trei bunăstări – politică, economică și socială. Și, dacă veți analiza cu atenție harta din Fig. 1, veți constata că în rândul acestora nu se află niciuna dintre cele 26 de țărișoare ale planetei, cu teritoriul mai mic de 1.000 de kilometri pătrați, resurse puține și populație de până în 100.000 de locuitori, denumite generic microstate. Prin urmare, deși îndeplinesc paradigma aristoteliană doar pe jumătate, iată că microstatele au reușit să evite soarta cumplită a statelor mici și mijlocii intermediare. De unde rezultă că, în geopolitică, poziția geografică a statului contează mai mult decât mărimea.

Fig. 1: State eșuate

Ciprian Demeter: Geopolitica clasică, de la Ratzel la Haushofer, a privit statul ca pe un organism viu, care are nevoie de „spațiu vital” pentru a nu degenera, însă microstatele par să fi descoperit secretul unei existențe suspendate în timp și spațiu.

Putem considera microstatul ca fiind o „anomalie filosofică” ce demonstrează că intensitatea suveranității nu este direct proporțională cu mărimea teritoriului?

 Alba Popescu: O întrebare excelentă, al cărei răspuns completează cele spuse anterior. Determinismul ratzelian, la care faceți referire, statuează concordanța antropo-geografică drept o condiție fundamentală pentru păstrarea „sănătății” statului organic. Cu alte cuvinte, pentru ca statul să funcționeze optim, între populație și teritoriu, cu resursele aferente, trebuie să existe un echilibru. Când acest echilibru dispare, statul se îmbolnăvește. Boala statului organic, numită de Ratzel discordanță antropo-geografică, atrage după sine comportamente politice deviante. Când populația excede numeric sustenabilitatea asigurată de teritoriu, statul dezvoltă politici expansioniste, militariste, motivate de nevoia de a obține spațiu vital. Când teritoriul excede în suprafață mărimea populației, statul devine paranoic, obsedat de iminența invaziei și asigurarea adâncimii strategice – pe principiul cercurilor lui Kautilya, ce transformă vecinii imediați în potențiali agresori. Sigur că materializarea acestor comportamente deviante presupune o serie întreagă de surse și instrumente de putere, de care microstatele nu beneficiază, începând cu mărimea teritoriului și abundența și diversitatea resurselor și sfârșind cu mărimea și calitatea populației. Chiar dacă intră în discordanță antropogeografică, microstatele au posibilități limitate de a-și exprima „demonii interiori”. Pe cale de consecință, reacțiile lor îmbracă alte forme de manifestare, menite să le asigure supraviețuirea. Deloc întâmplător, în rândul microstatelor se află Vaticanul, spre exemplu, cu o suprafață totală de 0,44 kmp și o putere soft ce depășește în influență orice jucător planetar. Sau Monaco, paradisul miliardarilor planetei, a 2-a cea mai mică și cea mai dens populată țară din lume, locul în care rata sărăciei este de 0%. Sau Singapore, putere financiară și logistică regională, cu o poziție geostrategică de excepție în dreptul Canalului Philip din complexul strâmtorilor Malacca-Singapore. Prin urmare, departe de a fi vreo „anomalie filosofică”, microstatele sunt jucători geopolitici, unii suverani, alții vasalizați, care au înțeles că puterea nu constă doar în mărimea teritoriului, resurse, populație, economie și putere militară, ci și în forța de persuasiune, în putere soft diplomatică, culturală, inovativă etc. Domeniu în care excelam și noi acum câteva decenii, înainte să ne distrugem rețelele diplomatice din Africa, Asia și America de Sud.

Ciprian Demeter: În filosofia dreptului, contractul social presupune o relație de protecție și supunere, dar în cazul microstatelor, protecția este adeseori externalizată către un terț protector prin tratate de asistență.

În ce măsură acest „contract social delegat” alterează natura metafizică a statului, transformându-l dintr-un garant al securității într-un simplu administrator al identității locale?

 Alba Popescu: Dacă analizăm cu obiectivitate sistemul internațional, observăm că statele independente sunt foarte, foarte puține. Atât de puține încât, înțelegând că independența va deveni mult mai greu de atins într-un viitor al macro-spațiilor, unele dintre acestea au găsit ca unică soluție conglomerarea în organisme suprastatale. Ca, de exemplu, statele europene, care au construit Uniunea Europeană pentru a rezista presiunii geopolitice dinspre cele trei nuclee despre care vorbeam anterior. Și, chiar și așa, independența europenilor este relativă, fiind condiționată încă de relația strategică cu hegemonul maritim. Deci, faptul că microstatele și-au delegat protecția unui jucător extern nu este ceva neobișnuit în lumea în care trăim, și aceasta nu impietează asupra contractului social pe care statul l-a semnat cu cetățenii săi. Până la urmă, contractul prevede obligația statului de a asigura securitatea și bunăstarea cetățenilor, dar nu stipulează și modul în care aceasta trebuie îndeplinită. Dacă delegarea apărării către un terț este în beneficiul cetățenilor, atunci statul și-a îndeplinit obligațiile contractuale. Pe cale de consecință, prin politicile sale, statul este garantul securității cetățenilor săi chiar și atunci când a delegat securitatea, prin alianțe, unui jucător mai puternic. Și este și „administratorul identității locale” sau așa ar trebui să fie, în virtutea misiunii sale de asigurare a bunăstării sociale, ce include automat apărarea fibrei naționale a poporului pe care îl servește.

Ciprian Demeter: Dacă teritoriul mic este perceput în mod tradițional ca o vulnerabilitate, în era postmodernă el pare să devină o formă de agilitate, permițând statului să se adapteze instantaneu la fluxurile de capital și informație.

Este microstatul ipostaza politică a „omului recent”, care preferă supraviețuirea prin adaptare mimetică în locul rezistenței prin forță brută?

Alba Popescu: Interesantă comparație! Până la urmă, statul este un organism colectiv viu, cu memorie, aspirații, frici și trufii. El se adaptează vremurilor din instinct de auto-conservare, în baza surselor și instrumentelor de putere de care beneficiază. Mărimea teritoriului este doar o sursă. Sigur, una cu „greutate”, întrucât oferă spațiu de ființare, resurse și extrem de valoroasa adâncime strategică. Dar, există și alte surse de putere. Câteva au fost menționate în răspunsul precedent și se înscriu în ceea ce generic numim soft power. Altele sunt legate de economie și putere financiară. Liechtenstein, Monaco, Andorra, Insulele Virgine Britanice, Malta sunt paradisuri fiscale, adică locuri în care fiscalitatea se apropie de zero. Singapore este principala capitală maritimă a lumii, cel mai mare port din Asia de Sud-Est, cel mai mare port de bunkeraj din lume și al 2-lea cel mai aglomerat port din lume în privința tonajului total de marfă, după Shanghai. Este un punct nodal esențial al lanțurilor globale de producție și aprovizionare, de care depinde economia globală! Vatican, Malta, Seychelles, Maldive, Singapore, Monaco, Andorra, Liechtenstein sunt destinații ce atrag multe milioane de turiști anual. Iar, majoritatea acestor microstate, au funcțiuni strategice excepționale, fiind baze navale și capete de pod ale puterilor maritime în spații potențial concurente. Priviți salba de microstate din zona Caraibelor, ce proiectează interesele olandeze, britanice și franceze în imediata vecinătate a Americii. Sau „cordonul de foc” al Microneziei și Polineziei, care asigură prezența olandeză, franco-britanică și americană în Pacificul de Sud și protecția Australiei. La ora actuală, aceste microstate sunt adevărate surse de putere globală pentru Occidentul maritim, precum se poate observa în hărțile din Fig. 2, Fig. 3 și Fig.4.

Deci, iată că impactul mărimii teritoriului poate fi relativ în calculul geopolitic, întrucât ceea ce contează fundamental sunt poziția geostrategică, calitatea leadership-ului și psihologia poporului, aspecte verificate pe deplin în cazul micuțului arhipelag singaporez, care cu doar două secole în urmă era ceva mai mult decât un sat de pescari, iar astăzi este o mare putere regională cu impact geoeconomic global. Și, ca să răspund punctual la întrebarea dvs, cred că microstatele se aseamănă psihologic cu omul contemporan, care de cele mai multe ori caută soluții alternative, de compromis, în locul abordărilor tranșante.

Fig. 2 : Teritorii caraibiene controlate de Franța

Fig. 3: Teritorii caraibiene controlate de Marea Britanie

Fig.4: Bariera inter-pacifică

 

Ciprian Demeter: Conceptul westphalian de egalitate suverană este, în mod evident, o ficțiune juridică atunci când comparăm un gigant continental cu un stat de câțiva kilometri pătrați.

Din punct de vedere etic și politic, cum putem justifica un sistem internațional care acordă aceeași demnitate simbolică unor entități a căror capacitate de a influența binele comun global este radical disproporționată?

 Alba Popescu: Dacă am face abstracție de legitățile geopoliticii și ne-am afunda în visul kantian, am spune că sistemul internațional egalitarist este expresia păcii și stabilității universale, pentru că, atunci când votul unei țărișoare precum Tuvalu este egal cu cel al unui colos precum China, înseamnă că umanitatea și-a depășit propriile limite izvorâte din lăcomie, invidie, frică și egoism. Doar că, așa cum ați spus, acest egalitarism este doar o ficțiune juridică. În fapt, egalitatea este doar pentru dulăii mari și puternici, nu și pentru căței, precum spunea Grigore Alexandrescu în binecunoscuta sa fabulă. Faptul că Nauru a recunoscut independența separatiștilor din Kosovo, Abhazia și Osetia de Sud a avut un impact politic minimal. De altfel, minora insulă-stat și-a și retras ulterior recunoașterile. Însă, faptul că SUA a recunoscut independența separatiștilor kosovari, iar Rusia pe cea a separatiștilor din cele două provincii georgiene a avut impact politic major, prin modificarea de facto a status-quo-ul regional. Așa cum am mai spus și cu altă ocazie, desfid orice separatism teritorial, indiferent cine îl orchestrează și pentru care motive! Dar asta nu înseamnă că nu înțeleg faptul că lumea în care trăim este guvernată de legități dure, cinice, în care scopul scuză mijloacele și interesul rămâne singura constantă a vieții politice. Precum spuneam într-un episod precedent al dialogului nostru, sistemul instituțional internațional construit după 1945 a avut ca scop protejarea ordinii westphaliene postbelice. El a fost expresia echilibrului de putere statuat între câștigătorii celui de-al Doilea Război Mondial. Echilibru rezultat prin contrabalansarea celor două mari blocuri militare, sovietic și occidental, care își disputau influența asupra restului lumii, reunit în mare parte în Mișcarea de Nealiniere. Pe cale de consecință, pentru plusul de voturi pe care le aduceau în Adunarea Generală a ONU, statele mici și mijlocii, aliniate sau nealiniate, erau extrem de importante și lumea întreagă era bombardată mediatic cu sloganuri despre principiile ordinii westphaliane, adică despre egalitarism, suveranitate, independență și non-intervenție în treburile interne ale altui stat etc. Așa se explică faptul că dictatorul sovietic Iosif Visarionovici Stalin a cerut ca toate republicile sovietice să participe individual la fondarea ONU, obținând, într-un final, acest statut doar pentru Ucraina și Belarus, care până în 1991 au votat de sine stătător, alături de URSS, în adunările forului internațional. După 1991, echilibrul a dispărut și o dată cu acesta importanța puterilor minore, lumea întrând, pentru vreo două decenii, sub deplină hegemonie americană, pe care unii au numit-o pax americana, iar alții unipolaritate. O pace hegemonică, indiscutabil, în care interesele corporatiste ascunse sub mantia excepționalismului american au pedepsit fără opreliște orice poziționare contrară. O pace în care rolul Americii de garant al ordinii westphaliene (sau de jandarm universal, cum în mod peiorativ a fost descris de criticii acestei perioade) s-a ciocnit de cosmopolitanismul corporatist desuveranizant, anti-westphalian, aruncând hegemonul într-o profundă contradicție ideologică, o contradicție ce s-a amplificat pe fondul deja existentelor linii de secesiune. Dar acesta este un alt subiect, pe care îl vom discuta cu altă ocazie. Ceea ce trebuie să reținem este că, la finalul existenței sale, unipolaritatea a dărâmat eșafodajul egalitarist, readucând în prim plan ideea imperială, a acelui big brother devenit big boss, ce stă la masă doar cu cei asemenea lui. Iată de ce sistemul internațional egalitarist este, din păcate, o ficțiune juridică. Iată de ce dreptul internațional este tot mai lipsit de consistență și de ce hotărârile instituțiilor juridice internaționale rămân fără efect atunci când vizează hegemoni și sunt cu celeritate aplicate atunci când îi pedepsesc pe cei mici și slabi. Și o spun cu îngrijorare, pentru că sprintul tehnologic va facilita dominația hegemonică și riscurile ca lumea să se transforme într-un teribil gulag sunt uriașe.

Ciprian Demeter: Într-o lume dominată de „Realpolitik”, microstatele par să practice un fel de „geopolitică a teatrului”, în care protocolul, steagul și ritualurile diplomatice servesc drept scuturi împotriva irelevanței.

Este această punere în scenă a suveranității o formă de rezistență filosofică împotriva nihilismului politic, care ar dicta absorbția celor mici de către cei mari?

 Alba Popescu: Interesantă observația dvs. cu privire la „geopolitica teatrului”. Până la urmă, viața politică planetară este un teatru, în care actorii sunt statali și non-statali, câmpurile de bătălie se numesc teatre de operații, limbajul analitic abundă de referiri regizorale iar, ceremonialul, protocolul și eticheta șlefuiesc interacțiunile diplomatice. Și nu doar viața politică planetară este un teatru, ci și viețile noastre, ale tuturor, începând cu nașterea și sfârșind cu moartea, cele două evenimente majore puse sub semnul ceremonialului religios, al ordinii de precădere, al tradițiilor etc. Există însă o diferență între piesele de teatru jucate de unii și de alții. În cazul hegemonilor, actoria comportă decoruri și regii laborioase, așa cum sunt marile parade militare, menite să impresioneze națiunea și să descurajeze competitorii. În cazul microstatelor, aceste parade sunt simbolice și accentuează dimensiunea culturală, identitară. Și da, aceste parade și alte astfel de manifestări publice sunt forme de rezistență politică, națională și identitară a celor mici în fața tăvălugului hegemonic.

Ciprian Demeter: Majoritatea microstatelor supraviețuiesc prin exploatarea unor nișe juridice, devenind spații de excepție în care legile economice ale vecinilor nu se aplică, funcționând ca niște heterotopii foucaultiene.

În ce măsură aceste „spații-altfel” sunt necesare echilibrului geopolitic global, servind drept supape de siguranță pentru sistemul financiar și politic internațional?

 Alba Popescu: În harta din Fig. 5 aveți distribuția coloniilor britanice în perioada victoriană. Adică la apogeul imperiului pe teritoriul căruia soarele nu apunea vreodată.

Fig. 5: Imperiul colonial britanic în secolul al XIX-lea

Remarcați cum britanicii și-au susținut prezența înaintată și dominația maritimă a lumii prin bazele navale construite în spațiile arhipelagice și pe coastele principalelor continente. O parte dintre aceste foste colonii, create special ca avanposturi, sunt astăzi microstate. Aspect valabil și pentru celelalte metropole, olandeză și franceză.

Așadar, ca să punctez în cheie geopolitică, există două mari categorii de microstate: continentale și maritime. Cele continentale sunt fie încapsulate (Vatican, San Marino, Andorra, Liechtenstein), fie au fațadă maritimă (Singapore, Monaco, Bahrain). Iar cele maritime sunt insulare (Nauru, Niue, Dominica, Saint Lucia etc) și arhipelagice (Malta, Singapore, Tuvalu, Marshall, Cook, Maldive etc). Microstatele continentale încapsulate, cu poziții intermediare, au funcțiune de state tampon – ca de pildă Andorra, întemeiată ca avanpost defensiv în Pasul Envalira, în sec. al VIII-lea, de către Carol cel Mare, regele francilor (Marca Hispanică). Cele insulare și continentale cu fațadă maritimă sunt spații de lateralitate geopolitică cu funcțiune de avanpost – spre exemplu Singapore și Bahrain. Geostrategic, microstatele sunt pivoți poziționați pe traseul unor coridoare de maximă valoare geostrategică și geopolitică precum: „inima” Imperiului Roman (Vatican), coridoarele ibero-pirineene (Andorra), punctul de sufocare maritimă Malacca (Singapore), bariera Caraibelor (Saint Kitts și Nevis, Antigua și Barbuda, Saint Vincent și Grenadinele, Barbados, Dominica, Saint Lucia), bariera inter-pacifică, esențială pentru echilibrul strategic al Pacificului (Marshall, Cook, Niue, Tonga, Tuvalu, Nauru, Palau, Micronezia). Iar, geoeconomic, unele microstate sunt coridoare de tranzit și chiar hub-uri geoeconomice, cel mai elocvent exemplu fiind Singapore. Altele, pentru a atrage investiții și protecție, s-au transformat în paradisuri fiscale și în spații exclusiviste pentru bogații lumii, precum este Principatul Monaco. Deci, da, aceste „spații-altfel” sunt componente ale echilibrului geopolitic global, cu valoare geostrategică excepțională. Și mai sunt și adevărate „barometre” geopolitice, întrucât statalitatea lor depinde esențial de stabilitatea mediului internațional. Cu alte cuvinte, aflându-se în dependență strategică față de un hegemon sau de o înțelegere hegemonică între competitori, aceste microstate își conectează statalitatea la stabilitatea status-quo-ului. În momentul în care status-quo-ul este contestat, statalitatea microstatelor este automat chestionată. Aspect verificabil în istoria lor zbuciumată.

Ciprian Demeter: Neutralitatea microstatelor este adeseori privită ca o alegere morală, dar poate fi interpretată și ca o absență a voinței de putere, o retragere din istoria mare pentru a conserva o prosperitate insulară.

Poate un microstat să posede o dimensiune etică în politica sa externă, sau este condamnat prin definiție la un egoism pragmatic pentru a-și asigura existența?

Alba Popescu: Neutralitatea este un privilegiu pe care puține state și-l permit, dar și o capcană, iar dimensiunea etică în politica externă este, de asemenea, o raritate. Neutralitatea, care ar trebui să fie, teoretic, direcția politică a statelor intermediare, fiind rezultatul mai degrabă al unui consens hegemonic decât al unei decizii politice interne, este extrem de volatilă. Și acesta întrucât, cu foarte mici excepții, neutralitatea a fost încălcată la cea mai mică schimbare a status-quo-ului. Să ne amintim de Belgia, Olanda, Luxemburg, Norvegia și Danemarca, neutre la începutul celui de-al Doilea Război Mondial și de felul în care au fost ocupate de naziști. De aceea, statele evită neutralitatea pentru că sunt conștiente de efemeritatea sa. Există și excepții precum Elveția, unde concură pe lângă relief și poziție geostrategică și factorul non-statal al arhitecturii de putere globală, despre care vom vorbi cu altă ocazie. Prin urmare, neutralitatea liber-consimțită și bazată pe un calcul geopolitic și geostrategic corect nu este câtuși de puțin un semn de slăbiciune, din contră. Desigur, există și situațiile în care calculezi greșit, fie atunci când alegi să fii neutru în loc să te aliniezi, fie atunci când renunți la neutralitate și sfârșești prin „a cădea între scaune”, în odioasa zonă gri a centurilor de ruine. Situație în care te transformi fie într-un proxy, adică în carne de tun folosită de un hegemon împotriva altuia, fie în teatru de operații al hegemonilor. Din acest motiv, spun că neutralitatea este atât un privilegiu, cât și o mare capcană. De aceea, statele neutre transformate peste noapte în „piciorul scaunului vreunui hegemon”, precum spunea Ratzel, sfârșesc tragic. Și tot din această cauză, cel mai mare coșmar al unui stat izolat, fără aliați civilizaționali puternici și loiali, este neutralitatea. Analizați istoria interbelică a României și veți înțelege perfect ce spun. Cu atât mai mult cu cât, în cazul țării noastre, lipsa aliaților puternici și poziția geostrategică ingrată s-au coroborat cu o clasă politică coruptă până în prăsele și o iresponsabilitate guvernamentală vecină cu nebunia.

În cazul microstatelor, neutralitatea este specifică unor puteri soft de anvergură mondială precum Vatican, Andorra, Liechtenstein, Monaco, San Marino, care, în istoria lor, nu au fost nicidecum scutite de invazii, partiții teritoriale, schimbări forțate de regim, blocade maritime etc.

Cât privește etica în politica externă, episoadele istorice cu această încărcătură sunt punctuale și, implicit, foarte rare. Îmi amintesc de decizia salutară a statului român față de Polonia invadată de naziști și sovietici în septembrie 1939. Acela a fost un moment în care etica a învins frica. La fel cum a fost și condamnarea, de către Titulescu, în octombrie 1935, de la tribuna Ligii Națiunilor, a invadării Etiopiei de către Italia fascistă. Decizii care au costat România diktatul nazisto-horthist, ultimatumul sovietic și agresiunea bulgară, precum și viețile celor doi protagoniști principali, Armand Călinescu și Nicolae Titulescu. Un preț uriaș plătit de români pentru momente de profundă umanitate și onoare. Mă întreb ce alt stat ar fi procedat la fel, cunoscându-și vulnerabilitățile și efemeritatea angajamentelor externe? De aceea, politica externă este esențialmente un exercițiu de supraviețuire cât se poate de cinic, în care nu există moralitate, ci numai interese. Așa că, microstatele nu fac excepție. Ele și-au transformat exercițiul supraviețuirii în arta cointeresării. Altfel, ar fi dispărut demult de pe harta lumii.

Ciprian Demeter: Externalizarea apărării naționale către un vecin mai mare creează o relație de vasalitate modernă, mascată sub termeni de cooperare strategică și prietenie istorică. Din perspectiva filosofiei puterii, cum se modifică psihologia colectivă a unei populații care știe că supraviețuirea sa depinde în totalitate de bunăvoința sau interesul unui alt popor?

Alba Popescu: Depinde de gradul dependenței sau al vasalizării, dar și de determinismul climatic despre care v-am vorbit în dialogurile noastre anterioare. Pentru că există grade diferite de vasalizare, de la cel de colonie, la cele de teritorii autonome și dominioane. Tradițional, populațiile coloniilor nu au avut statut de cetățeni. Ele au fost „supuși”, trăitori cu obligații depline față de metropolă și lipsiți de drepturi politice și chiar sociale. Deșteptarea lor națională –  a propos de versurile imnului nostru național – s-a produs târziu, în secolele XIX-XX, pe fondul declinului marilor imperii coloniale. Cu toate acestea, un anumit soi de fatalitate în fața sorții a rămas în mentalul lor. De aceea, chiar și în zilele noastre, statele foste colonii sunt slabe, cu administrații neperformante, măcinate de corupție și clanocrații ce înlocuiesc ineficiența administrativă. Spre deosebire de acestea, trăitorii în dominioane au avut drepturi cetățenești și și-au dezvoltat o conștiință politică cetățenească. Identitatea lor națională s-a dezvoltat firesc și conștiința istorică așișderea. Cei mai mari oponenți ai metropolelor sunt trăitorii fostelor dominioane. Un exemplu clasic este India, fost dominion britanic, astăzi un hegemon în devenire. Acestor aspecte li se suprapune determinismul climatic. Omul de munte are o psihologie diferită față de omul de câmpie și cel de coastă maritimă. Din acest motiv este greu să generalizezi. Sigur că dependența strategică te face submisiv, chiar fatalist, dar, pe de altă parte, te predispune la tranzacționism și la rezistență interioară. Statele vasalizate dezvoltă cele mai puternice forme de rezistență față de tot ceea ce aduce cu sine și reprezintă hegemonul. Este un mecanism psihologic specific oricărei populații supuse. Exemplul cel mai clar îl reprezintă africanii care, în secolele de dominație colonială, au dezvoltat o cultură extrem de puternică. Atât de puternică, încât a sfârșit prin a transforma metropolele. Uitați-vă la arta modernă occidentală și comparați-o cu artefactele tradiționale africane. Sau la ritmurile muzicii pop, sau la vestimentația „boho”. Peste tot abundă importurile culturale de pe continentul „negru”. Prin urmare, există submisivitate dublată de rezistență. Acel „da” scrâșnit și acea speranță că un alt hegemon, poate mai omenos, îl va înlocui pe arogantul nesătul de bogății care a pus stăpânire pe viețile celor vasalizați și pe destinele teritoriului în care s-au născut.