Piaţa de creditare

Se resimte în mod constant tentaţia majorării cotelor de export pe piaţa Uniunii Europene. Au fost şi situaţii în care promisiunea creşterii lor era băgată silit printre promisiunile cu iz electoral, însă de cele mai multe ori aceasta se înscria uşor în lista angajamentelor cu care ieşea în avanscenă fie o nouă guvernare, fie un nou ministru, de cele mai multe ori, al agriculturii. Mai des, s-a pornit de la fraze gen „fiind o economie preponderent agricolă...” sau de la „având drept angajament prioritar integrarea europeană...”. Dar, în cele din urmă, cotele creşteau. Urmau nişte aplauze, nişte eforturi acoperite cu majorări de investiţii, poate şi unele iluzii şi... constatările tradiţionale – cotele de export nu au fost acoperite. Concluzia nu este una generală, dar ea exprimă o stare de lucruri caracteristică pentru majoritatea produselor incluse în listă.

Băncile au intrat într-o perioadă prielnică. Doar în jumătate de an, profitul acestora a ajuns la 1,2 miliarde de lei cu 30% mai mult faţă de perioada similară a anului precedent. Acest lucru se datorează în mare parte impulsionării creditării, potrivit datelor Băncii Naţionale a Moldovei.

Aurul strugurilor sclipind de după frunzele din vii e ca o ameninţare. Un firav sentiment de teamă face ca această toamnă să fie un pic diferită de toamnele noastre mai vechi. O şedinţă organizată la Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului a adunat oameni care trăiesc această teamă, dar care, în acelaşi timp, încearcă să găsească soluţii pentru o situaţie extrem de complicată. Vine toamna, strugurii adună zahăr din soarele darnic al lunii august, însă beciurile ţării încă mai păstrează mult, foarte mult vin.

Se scrie mult despre merele pe care ba le vindem, ba nu le vindem, se scrie mult despre strugurii, pe care ba îi vindem, ba nu-i vindem. Toamna şi merele, şi strugurii intră în festivaluri zgomotoase la care mergem cu toţii şi ne facem poze cu care ne colorăm albumele şi amintirile. Când merele şi strugurii se vând bine, bucuriile sunt colective, chiar dacă veniturile sunt strict personalizate. Şi amarul este unul trăit la scară naţională atunci când în frigiderele pline cu mere şi struguri, nemiloasă şi neiertătoare, intră primăvara.