Piaţa de creditare

Avem curajul să spunem că Moldova ar avea mai multe oferte de aprovizionare cu gaze naturale după acel misterios 1 ianuarie 2020. Curaj, deoarece facem liste de furnizori pe fundalul unei situaţii absolut neclare şi în condiţiile în care Moscova nu are un răspuns răspicat pentru Chişinău, iar negocierile dintre Federaţia Rusă şi Ucraina trag cortina, lăsând dincolo de ea un spectator care nu ştie ce să facă: să aplaude sau să fluiere.

Noi patimi privind piaţa muncii. Consiliul Economic de pe lângă primul ministru, la sugestia asociaţiilor de afaceri, propune adoptarea unei legi privind leasingul de personal sau, altfel spus, munca temporară.

Datoria externă brută a Republicii Moldova, la sfârşitul semestrului I al anului 2019, a constituit 7,3 miliarde USD, diminuându-se cu 1,5 la sută în raport cu sfârşitul anului 2018. Cea mai mare pondere în datoria externă le-a revenit societăţilor nefinanciare – 40,1 la sută (cu 0,3 p.p. mai puţin comparativ cu sfârşitului lui 2018), urmate de creditarea intragrup în cadrul investiţiilor directe (inclusiv datoriile pentru importul de gaze naturale) – 26,3 la sută (mai mult cu 0,4 p.p.), administraţia publică cu o pondere de 23,4 la sută (mai mult cu 0,5 p.p.), societăţile care acceptă depozite, exclusiv banca centrală – 4,4 la sută, potrivit datelor Balanţei de Plăţi a Băncii Naţionale a Moldovei.

Oricât de îndelung am privi asupra cifrelor prin care se exprimă creşterea economică şi dezvoltarea agriculturii în Moldova, aceasta nu va schimba în nici un fel capacitatea noastră de a întreprinde marele salt pe dimensiunea investiţiilor operate într-un domeniu sau altul. Potenţialul investiţional continuă să fie cu mult sub necesităţile pe care le indică, bunăoară, agricultura, iar competiţia în care suntem angajaţi, odată cu deschiderea pieţei, nu are capacitatea de a ierta.