Aşa cum înţelegem noi, dicţionarele au ca şi primă misiune definirea exactă sau cât mai succintă a noţiunilor. Caut definiţia cuvântului ŞOMER şi dicţionarul scrie dincolo de liniuţă: “Persoană aptă de muncă, dar fără un contract de muncă şi care caută un loc de muncă”. Fraza pare să fie scoasă din Codul Muncii. O altă definiţie spune: “Muncitor manual sau intelectual care, în condiţiile economiei capitaliste, nu are de lucru, care nu se poate angaja nicăieri, care şomează”. Se pare că de data aceasta, pe lângă lingvişti se aflau şi ideologii care aveau grijă să atribuie acest fenomen unui sistem anume. Fără lingvişti şi fără ideologie, un poet definea noţiunea de şomer mai exact decât toate dicţionarele: Umblând în sus şi-n jos pe bulevard, A poposit la umbră sub un gard, Şi-i trist fiindcă nimeni nu-l întreabă Dac-a mâncat ori dacă are treabă”.
