Există un moment anume în viaţă, o situaţie mai bine-zis, când, strâns în ungher de probleme mai mari sau mai mici şi apăsat de lipsa banilor şi în portmoneu, şi pe cardul de serviciu, îţi aminteşti de nişte bani ţinuţi undeva, pentru zile negre. Şi zici “Da, la urma-urmei, banii aceia pe care îi tot visez noapte de noapte, de ce-i ţin? Petru ce am muncit şi i-am adunat? Şi eşti tentat să mergi şi să-i scoţi la lumină, iar apoi să-i duci undeva într-un magazin din care să ieşi fără probleme.