Piaţa de creditare

Zilele acestea executivul urmează să răspundă unei interpelări depuse de către un deputat privind sumele TVA acumulate în cont de către producătorii agricoli în prima jumătate a anului curent. Interpelarea respectivă readuce în discuţie subiecte legate de cota optimă pe care ar trebui să o achite ca TVA agricultorii, constatându-se un gen de inechitate în raport cu una dintre cele mai importante ramuri ale economiei naţionale.

Ploile care au umezit ultimele zile ale lunii mai nu au avut capacitatea de a amortiza efectele crizei de precipitaţii care s-a întins pe întreaga durată a iernii şi pe aproape toate lunile primăverii. E de constatat că seceta a avut puterea de a compromite o parte din culturile agricole, cerealiere în special, dar nu şi puterea de a ne mobiliza în vederea pornirii cel puţin a unui amplu proces de implicare în vederea extinderii suprafeţelor irigate. Când spunem implicare nu avem în vedere neapărat instituţiile statului abilitate cu funcţia de a decide, dar şi producătorul agricol.

Consumul populaţiei nu va mai fi la fel, cum a fost în martie, când economia a fost oprită, multe întreprinderi au fost închise, iar mii de oamenii au rămas fără lucru şi veniturile s-au redus dramatic.

O privire spre viitor ne lasă să vedem cu uşurinţă că viaţa noastră, cu toate câte le are ea, dar mai ales cu partea ei de activitate în afaceri, va fi supusă unui proces agresiv de digitalizare, proces care va avea impact puternic atât asupra ritmurilor, cât şi asupra costurilor. Concluziile nu ţin deloc de domeniul presupunerilor, ci au la bază un şir de studii dincolo de care putem opera cu cifre pe deplin reale.