Ţipătul nesfârşit al sirenelor maşinilor de la ambulanţă a generat schimbări pe care nu le-am aşteptat sub nicio formă. Mă refer şi la economie. Da, centrele universitare de cercetare au presupus eventualitatea unor asemenea fenomene, însă deducţiile autorilor se bazau mai mult pe nişte situaţii simulate şi mai puţin pe situaţii trăite cu adevărat. Cu ceva timp în urmă acest fenomen a devenit obiectul de interes şi de analiză al unui grup de experţi ai Fondului Monetar Internaţional (FMI), o parte a acestor concluzii fiind expuse într-un studiu publicat pe blogul FMI de către respectivul grup: Kristalina Georgieva, Federico J. Díez, Romain Duval şi Daniel Schwarz.
Criza a afectat în mod deosebit întreprinderile mici şi mijlocii, provocând pierderi masive de locuri de muncă şi alte cicatrici economice. Printre acestea – mai puţin vizibile, dar şi grave – se află puterea de piaţă în creştere în rândul firmelor dominante, pe măsură ce apar unele şi mai puternice, în timp ce rivalii mai mici cad. Anume acesta este fenomenul cercetat de cei patru experţi, considerându-se că efectele lui trebuie ţinute permanent în vizor şi, în măsura în care ne permit instrumentele pe are le avem, să le implicăm pentru refacerea echilibrelor. Dacă este posibil.
Şi alte cercetări ale FMI, dar şi experienţa grupului de autori, îi lasă să vadă că puterea excesivă a pieţei în mâinile câtorva firme poate fi un obstacol în creşterea pe termen mediu, înăbuşind inovaţia şi împiedicând investiţiile. Un astfel de rezultat ar putea submina redresarea crizei COVID-19 şi ar bloca creşterea multor firme emergente într-un moment în care dinamismul lor este disperat de necesar.
Se porneşte de la înţelegerea că acum este extrem de important să se creeze un teren de joc în care jucătorii ar putea activa în condiţii absolut egale. Acest lucru nu are cum să se întâmple de la sine. Guvernele sunt cele care vor trebui să o realizeze într-o gamă largă de sectoare – de la fabricarea berii, la spitale şi digital.
Aşa cum spuneam, până la criza actuală, existau deja alţi factori care aveau ca şi finalitate înăsprirea inegalităţilor. Dar noile cercetări ale FMI arată că indicatorii cheie ai puterii pieţei sunt în creştere – cum ar fi majorarea preţurilor peste costul marginal sau concentrarea veniturilor în rândul celor mai mari patru jucători dintr-un sector. Datorită pandemiei, se estimează că această concentrare ar putea creşte acum în economiile avansate cel puţin la fel de mult ca în ultimii cincisprezece ani.
Experţii FMI ajung la concluzia că “o creştere a puterii de piaţă condusă de pandemie în mai multe industrii, ar exacerba o tendinţă care se întoarce de-a lungul a patru decenii”. De exemplu, preţurile globale au crescut cu peste 30 la sută, în medie, între firmele listate din economiile avansate începând cu 1980. Iar în ultimii 20 de ani, preţurile în sectorul digital au crescut de două ori faţă de nivelul întregii economii.
Desigur, profiturile puternice au fost, din punct de vedere istoric, recompensa firească pentru firmele de succes care şi-au deplasat titularii prin inovaţie, eficienţă şi servicii îmbunătăţite. Gândiţi-vă cum Ikea a transformat modul în care cumpărăm mobilier sau la modul în care Apple a schimbat piaţa telefoanelor mobile.
Totuşi, recent, observăm semne în creştere în multe industrii că puterea de piaţă se înrădăcină pe fondul absenţei unor concurenţi puternici pentru firmele dominante. În diferite sectoare estimăm că companiile cu cele mai mari majorări într-un anumit an au şanse de aproape 85 la sută să rămână firme cu marje mari în anul următor – cu aproximativ 10 puncte procentuale mai mari decât în epoca „Noua Economie” din anii 1990.
Marile firme din domeniul tehnologic sunt un exemplu: “perturbatorii pieţei care au deplasat titularii în urmă cu două decenii au devenit jucători din ce în ce mai dominanţi, care nu se confruntă cu aceleaşi presiuni concurenţiale din partea actualilor potenţiali perturbatori. Aici efectele legate de pandemie se adaugă forţelor puternice subiacente, cum ar fi efectele reţelei şi economiile de scară şi de anvergură”.
Pornind de la faptul că în mai multe industrii se observă acum o tendinţă spre scăderea dinamismului afacerilor, ni se propune să ne gândim la un tânăr producător care nu poate ieşi de pe piaţa sa locală sau la un retailer de start-up ale cărui preţuri sunt scăzute de un mare rival care vinde temporar sub cost pentru a ţine participanţii la uşă.
De remarcat că, aşa cum experţii FMI nu scriu niciodată pentru a crea impresii, ei se întrebă ce pot face guvernele?
“Am dori să evidenţiem cinci priorităţi – ale căror importanţă va varia de la o jurisdicţie la alta.
În primul rând, autorităţile de concurenţă ar trebui să fie din ce în ce mai vigilente atunci când aplică controlul fuziunilor. Criteriile pentru ca autorităţile de concurenţă să revizuiască un acord ar trebui să acopere toate cazurile relevante – inclusiv achiziţii de jucători mici care ar putea creşte pentru a concura cu firmele dominante. De exemplu, Germania şi Austria au introdus recent praguri bazate pe preţul tranzacţiei, pe lângă cele bazate pe cifra de afaceri a ţintei. Evaluările deciziilor de fuziune din trecut ar putea contribui, de asemenea, la aplicarea mai eficientă a regulilor de concurenţă.
În al doilea rând, autorităţile de concurenţă ar trebui să aplice mai activ interdicţiile privind abuzul de poziţii dominante şi să utilizeze mai mult investigaţiile de piaţă pentru a descoperi un comportament dăunător, fără a se raporta o încălcare a legii. În 2018, o anchetă australiană privind industria laptelui a ilustrat beneficiile: a condus la îmbunătăţiri obligatorii ale practicilor de contractare între fermieri şi procesatori.
În al treilea rând sunt necesare eforturi mai mari pentru a asigura concurenţa pe pieţele de intrare, inclusiv pe pieţele forţei de muncă. Aici, aplicarea viguroasă a normelor pentru a preveni pactele „fără braconaj” între firme ar fi binevenită. Clauzele de neconcurenţă din unele contracte de muncă cu amănuntul şi fast-food fac, de asemenea, mai dificilă trecerea angajaţilor la locuri de muncă mai bine plătite – ceea ce este deosebit de relevant pentru lucrătorii cu calificare scăzută.
În al patrulea rând, autorităţile de concurenţă ar trebui să fie împuternicite să ţină pasul cu economia digitală, unde creşterea datelor mari şi a inteligenţei artificiale înmulţeşte avantajul firmelor existente. Facilitarea portabilităţii datelor şi a interoperabilităţii sistemelor poate face ca noile firme să concureze mai uşor cu jucătorii consacraţi. Pentru un precedent al modului în care reglementarea poate permite schimbarea şi îmbunătăţirea bunăstării consumatorilor, gândiţi-vă la modul în care Uniunea Europeană a stimulat concurenţa în urmă cu două decenii, oferindu-le clienţilor dreptul de a-şi păstra numărul de telefon mobil la portarea între operatori.
În cele din urmă, resursele contează. În Statele Unite, de exemplu, bugetul combinat al Comisiei federale pentru comerţ şi al diviziei antitrust ale Departamentului de Justiţie reprezintă aproximativ jumătate din ceea ce era acum patru decenii, ca pondere din PIB. În multe jurisdicţii ar putea fi necesare investiţii pentru a spori în continuare expertiza specifică sectorului pe fondul unei schimbări tehnologice rapide. Marea Britanie a anunţat recent o nouă unitate a pieţelor digitale care va guverna comportamentul platformelor dominante, cum ar fi Google şi Facebook”.
Vestea bună este că analizele active ale cadrelor politicii de concurenţă sunt deja în curs în marile economii, inclusiv în Uniunea Europeană şi SUA. Aceste recenzii oferă o oportunitate care nu trebuie ratată. Factorii de decizie politică ar trebui să acţioneze acum pentru a preveni o nouă creştere bruscă a puterii de piaţă care ar putea împiedica recuperarea.
Criza ne va remodela economiile prin schimbări structurale profunde care ar trebui să stimuleze un val de firme tinere, cu creştere ridicată, care inovează şi creează locuri de muncă de înaltă calitate. Merită condiţii de concurenţă echitabile şi o şansă justă de a reuşi.
R. Moldova nu face excepţie de la tendinţele generale. Merită să ne aplecăm şi noi cu mai multă atenţie asupra cifrelor din rapoartele statistice şi să depăşim poate simpla raportare a informaţiei. Ca să nu ne trezim în una din zile cu fenomene care nu ne lasă să găsim soluţia salvatoare.
Constantin Olteanu
