„Mă întreb de ce ministrul Transporturilor nu semnează finanțarea pentru magistrala M4 de metrou. Mă întreb de ce nu plătește facturile pe care le-am trimis”, a spus miercuri Daniel Băluță, în cadrul inaugurării noului centru de monitorizare al Sectorului 4, unde a fost întrebat despre situația politică și proiectele de infrastructură aflate în derulare.
Edilul invocă „răfuieli politice”Băluță a susținut că proiectele importante nu ar trebui afectate de disputele politice și a criticat folosirea funcțiilor publice pentru conflicte între partide.
„Trebuie să funcționăm, indiferent că avem un guvern interimar sau nu. Fac un apel la toți cei responsabili să dea dovadă de normalitate și nu să-și folosească pozițiile guvernamentale pentru a realiza răfuieli politice, pentru că metroul nu este nici al dumneavoastră, nici al meu, este al oamenilor” , a spus edilul.
Disputa PSD–USR și M4Edilul a catalogat drept „rușinoasă” situația în care un proiect de infrastructură ar fi afectat de rivalități politice.
„Este stupid ca în România să nu intre 3,5 miliarde de euro pentru că eu sunt de la Partidul Social Democrat și un ministru este de la USR. Nu-i normal. Este rușinos din punctul meu de vedere”, a declarat Băluță.
Băluță: Guvernul blochează proiectele PSDPrimarul a continuat criticile la adresa actualei conduceri interimare și a descris profilul guvernului pe care consideră că România îl are nevoie.
„Un guvern cu oameni normali care nu fug de răspundere, un guvern cu oameni care nu se ocupă de răfuieli politice, clamând în permanență că sunt salvatorii acestei națiuni”, a spus Băluță.
„Planșeul de la Piața Unirii nu este bun, Spitalul Marius Nasta nu este bun, pasajul nu este bun, linia de metrou M4 nu este bună, linia de metrou M2 nu este bună, nimic nu e bine la dânșii. Nimic”, a afirmat Băluță, acuzând guvernul interimar că respinge constant proiectele promovate de administrația locală și de PSD.
Secția de judecători a CSM trece în revistă, în raportul adoptat și transmis organismelor judiciare internaționale, toată campania împotriva Justiției – care îi cuprinde pe Ilie Bolojan, lideri USR, Oana Gheorghiu dar și presă și ONG-uri afiliate.
Retorică denigratoare: judecătorii eliberează corupții prin prescripție„O altă retorică denigratoare generalizată este legată de intenţia de a induce opiniei publice ideea că instanţele din România (în special Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) eliberează corupţii prin intermediul prescripţiei răspunderii penale. S-a mers până într-acolo încât să fie acuzat Consiliul pentru anumite luări de poziţie şi să se facă liste de dosare care au fost prescrise, stabilindu-se că vinovăția aparţine înaltei Curţi, fără însă a se analiza cine este responsabil în mod real pentru acest fenomen (Parlamentul, Guvernul, Curtea Constituţională, parchetele etc.).
De asemenea, a fost prezentată şi amplificată, în mod profund manipulator, opinia avocatul general al CJUE ar fi propus Curţii de la Luxemburg ca decizia în cauza Lin II (aflată în prezent pe rolul Curţii – Cauza C-280/25) să fie dată adoptând una dintre cele două soluţii: reconsiderarea jurisprudecţei din Hotărârea Lin I sau confirmarea jurisprudenţei din cauza Lin I. În realitate, avocatul general a propus şi motivat in extenso soluţia care confirmă atitudinea de până acum a instanţelor române, motivând temeinic această opinie, iar la final, ca soluţie reziduală, a arătat că dacă CJUE nu va adopta această propunere, atunci ar trebui să se aplice soluţia deja trasată în cauza Lin I (Cauza C-107/23 PPU Lin), fără însă a motiva deloc această soluţie.
Atitudinea rău voitoare a unei părţi a presei, afiliată poziţiei spectrului politic care promovează agresiunea împotriva judecătorilor, rezultă din cantitatea articolelor scrise, dedicate în special preşedintei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi Consiliului Superior al Magistraturii şi sistemului de justiție,în general, dar mai ales din calitatea acestora, denigratoare, de multe ori fără suport real şi cu interpretări întotdeauna tendenţioase”, arată CSM.
Peste 73% din dosarele prescrise sunt din vina procurorilor. O cincime din dosare venite inutil în instanțeCSM a analizat în raport toate intervențiile de prescripție în toate dosarele din România. Iată ce a constatat:
„În urma analizei şi centralizării datelor ulterioare lunii iunie 2022, transmise de instanţele judecătoreşti, Consiliul Superior al Magistraturii a identificat un numär de 12.531 de dosare în care s-a pronunțat soluția de încetare a procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, vizând 14.584 de infractiuni.
Distribuția statistică a datelor demonstrează fără echivoc că, în majoritatea covârşitoare a cauzelor analizate (peste 70%), durata determinantă a intervalului scurs până la intervenirea prescripţiei a fost consumată în faza de urmărire penală, nu în faza de judecată.
In mod obiectiv, instanţele au preluat dosarele în etapa finală a termenului de prescripţie, după ce partea covârşitoare a acestuia fusese deja consumată anterior sesizării instanţei.
Această realitate statistică contrazice frontal retorica publică potrivit căreia practici administrative ale instanțelor – modificări de complete, delegări sau detaşări – reprezentat cauza determinantă a prescripţiei. Datele arată exact contrariul: în cele mai multe dintre cauze, termenul de prescripție era deja consumat în proporție de 70-90% înainte ca dosarul să intre efectiv în faza judecăţii.
O dimensiune distinctă și deosebit de semnificativă a analizei o constituie conduita instituțională a organelor de urmărire penală ulterior pronunţării Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022 şi a Deciziei Înaltei Curți de Casație şi Justiţie nr. 67/2022, prin care s-a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea prescripției sunt norme de drept penal material supuse legii penale mai favorabile.
Efectele juridice ale acestei decizii erau pe deplin previzibile pentru orice organ de urmărire penală: termenele de prescripție se recalculau ca mitior lex, iar în numeroase cauze prescripţia era deja împlinită sau urma să se împlinească iminent.
Potrivit dispozițiilor art. 327 C.proc.pen., procurorul are obligația de a dispune clasarea cauzei atunci când există o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale, inclusiv prescripția răspunderii penale. Or, în loc să valorifice această cauză de stingere a acţiunii penale în faza de urmărire penală – prin dispoziţiile de clasare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C.proc.pen. -, organele de urmărire penală au dispus, ulterior datei de 1 noiembrie 2022, trimiterea în judecată în 878 de dosare penale (8,96% din totalul dosarelor în care prescripția a intervenit pe rolul instanţelor), vizând 897 de infracţiuni (7,80% din total), pentru care termenul de prescripție urma să se împlinească într-un interval de timp incompatibil cu parcurgerea minimă a procedurii de cameră preliminară şi stabilirea unui termen de judecată în primă instanţă, arată CSM.
Concret, raportând aceste date la dispozițiile legale privind procedura camerei preliminare, se constată că: – pentru 503 infracţiuni (492 dosare), termenul de prescripție s-a împlinit în decurs de o lună de la sesizarea instanţei de judecată; – pentru 394 de infracţiuni (386 dosare), prescripția s-a împlinit în termen de două luni de la sesizare.
Această practică instituțională a avut şi un efect mediatic major: soluţia formală de încetare a procesului penal a fost ,încasată” public de instanţe, deşi dosarele petrecuseră practic întreaga durată relevantă a termenului de prescripție în faza de urmărire penală. în percepția publică, instanța a devenit astfel titularul aparent al responsabilității pentru prescripție, deşi analiza statistică demonstrează că aceasta intervenea, în realitate, pe fondul consumării aproape integrale a termenului în etapa anterioară judecăţii”, arată CSM.
Cine este de vină pentru prescripție? ParlamentulCSM explică faptul că în 2018, Codul penal prevedea că întreruperea prescripţiei are loc în momentul în care este îndeplinit un act de procedură de către procuror, fără să fi cerut şi condiţia ca acest act să fie comunicat celui cercetat.
Curtea Constituţională a considerat că acest text este neconstituţional, fiind neprevizibil, întrucât, în lipsa comunicării actului către cel cercetat este dificil de stabilit când s-a produs întreruperea termenului de prescripţie, neputând fi exclusă o antedatare a actelor de procedură de către procuror, tocmai cu acest scop.
Prin urmare, termenul de prescripţie general rămânea aplicabil, însă nu mai exista text pentru întreruperea lui, astfel încât să curgă un nou termen de prescripţie de la întrerupere.
În consecinţă, începând cu 2018 textul a fost constatat ca fiind neconstituţional, Parlamentul având la dispoziţie un termen de 45 de zile, potrivit Constituției, pentru a modificările necesare.
Parlamentul nu a îndeplinit această obligaţie, lăsând problema prescripţiei nesoluţionata până în 2022, când Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă cu acest scop.
După declararea neconstituţională a textului din Codul penal (2018), judecătorii au considerat că termenul de prescripţie nu se mai întrerupe, astfel încât este aplicabil doar cel general (în funcţie de pedeapsa prevăzute de lege pentru fiecare infracţiune instituindu-se un termen de prescripție de 3 ani, 5 ani, 8 ani, 10 ani, 15 ani).
În anul 2022, Curtea Constituţională a constatat că „în absenţa intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislaţiei nu conţine vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale”.
CSM a constatat și derularea unei campanii de presă negative fără precedent la adresa Liei Savonea, șefa Curții Supreme, cu 140 de articole care-i conțineau în cheie negativă numele, în decurs de 290 de zile lucrătoare. Practic, 1 articol negativ a fost scris la fiecare 3 zile despre preşedintele înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru o perioadă mai mare de 1 an.
