Сборщик RSS-лент

Forțele ruse au lansat 339 de drone în cursul nopții, iar alte peste 360 de drone au fost trimise în timpul zilei, potrivit datelor furnizate de forțele aeriene ucrainene. În urma atacurilor, cel puțin cinci persoane au fost ucise, iar mai multe clădiri civile și infrastructuri au fost avariate, scrie Euronews. Un atac cu dronă asupra unei mașini în regiunea Herson, aflată în apropierea frontului, a ucis o femeie și a rănit grav alte două persoane. În regiunea Cerkasî, o altă dronă a provocat moartea a patru persoane, potrivit autorităților locale.

Atacurile au vizat și zone din vestul Ucrainei, aproape de granița cu Polonia. În orașul Luțk, dronele rusești au avariat un terminal poștal și o instalație de distribuție a alimentelor. Compania de curierat Nova Poshta a publicat imagini cu un depozit în flăcări după atac. Primarul orașului, Ihor Polishchuk, a confirmat că resturi de drone au provocat și incendii la o clădire rezidențială. Locuitorii din mai multe zone au fost evacuați temporar, iar echipele de intervenție au încercat să stingă incendiile provocate de explozii.

În paralel cu atacurile aeriene, Rusia susține că a intensificat presiunea pe linia frontului. Ministerul rus al Apărării a afirmat că trupele sale ar fi capturat două sate din estul Ucrainei și că ar fi ocupat complet regiunea Luhansk.Afirmația nu a putut fi confirmată independent. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a descris situația de pe front drept „destul de tensionată”.

Atacurile au avut loc la o zi după ce Kremlinul a respins o propunere a Ucrainei pentru un armistițiu temporar în perioada Paștelui. Zelenski a declarat că a avut totuși o convorbire „pozitivă” cu negociatori americani, printre care Steve Witkoff și Jared Kushner, privind relansarea procesului de pace. La discuții au participat și secretarul general al NATO, Mark Rutte, precum și senatorul american Lindsey Graham, potrivit liderului ucrainean.

Invazia pe scară largă lansată de Rusia împotriva Ucrainei în februarie 2022 a intrat acum în al cincilea an de conflict. Toate încercările de a negocia o soluție diplomatică au stagnat în ultimele luni. Potrivit unor oficiali occidentali, atenția diplomatică a Statelor Unite s-a concentrat tot mai mult asupra conflictului din Iran. Acest lucru a încetinit eforturile internaționale pentru reluarea negocierilor de pace în Ucraina.

Pe măsură ce atacurile aeriene și perturbările din transportul maritim zguduie Orientul Mijlociu, lanțul global de aprovizionare pentru acest metal al „tranziției verzi” se confruntă cu cea mai importantă încercare din ultimul deceniu. Astfel, de la începutul acestei săptămâni, aluminiul a avansat cu aproximativ 8% până în timpul sesiunii de astăzi, atingând un maxim local la 3.527 dolari pe tonă metrică, arată Radu Puiu, analist financiar în cadrul XTB România.

Aluminiul de la Bursa de Metale din Londra (LME) a înregistrat o creștere de aproximativ 10% în decursul lunii martie și a ajuns la un preț recent de aproape 3.450 de dolari pe tonă metrică. Principalul catalizator îl reprezintă o serie de atacuri care afectează marile topitorii din Golful Persic, în special instalațiile operate de Aluminium Bahrain (Alba) și Emirates Global Aluminium (EGA).

Deși companiile încă evaluează amploarea totală a pagubelor, Alba a semnalat deja reduceri de capacitate de aproape 20%. Efectele asupra producției sunt amplificate și de blocajele din Strâmtoarea Ormuz. Această cale navigabilă îngustă reprezintă un punct de trecere pentru aproximativ 5,5 milioane de tone de aluminiu primar anual, ceea ce reprezintă aproximativ 9% din producția globală. Având în vedere că peste 80% din metalul din regiune este destinat exportului, orice risc de tranzit transformă o problemă de producție regională într-un eveniment de penurie globală, explică Radu Puiu.

Piața emite un semnal clasic de criză cunoscut sub numele de „backwardation”. Acest fenomen apare atunci când prețul spot (prețul de cumpărare al metalului astăzi) este cu mult mai mare decât prețul pentru livrarea peste trei luni. În prezent, această primă a sărit peste 60 de dolari pe tonă, cel mai ridicat nivel din 2007 și evidențiază dezechilibrul acut de pe piața metalului.

Comercianții plătesc această „taxă de deficit” pe fondul dispariției principalelor plase de siguranță din piața financiară. Stocurile din depozitele LME s-au redus cu peste 60% din mai anul trecut și au coborât la cele mai scăzute niveluri de la jumătatea lui 2023. În același timp, oferta rămâne rigidă: topitoriile de aluminiu sunt mari consumatoare de energie, greu de repornit după oprire, iar eventualele avarii ale echipamentelor pot întârzia reluarea producției timp de luni întregi.

De asemenea, cererea este susținută de China, unde indicele PMI din sectorul manufacturier a urcat din nou peste 50, semnalând o expansiune. Dacă cel mai mare consumator mondial de aluminiu își accelerează din nou achizițiile într-un moment în care oferta din Golf rămâne afectată, deficitul de pe piață se va adânci rapid, subliniază analistul financiar XTB România.

Când stocurile sunt atât de scăzute, prețurile devin volatile. Fiecare știre care vizează o întârziere a livrării sau o actualizare cu privire la o topitorie poate declanșa fluctuații importante ale prețurilor. Acest lucru creează o „primă de risc” pentru aluminiu, pe care alte metale similare precum cuprul sau nichelul nu o au în prezent. Pentru investitori, situația pune în centrul atenției producătorii și reciclatorii care ar putea beneficia de marje mai mari.

În plus, aluminiul este „coloana vertebrală” a producției moderne, având un rol esențial în transport, pentru că reduce greutatea vehiculelor electrice și cele din industria aerospațială. Mai mult, acesta este folosit frecvent și în industria ambalajelor, dar și în infrastructură, prin rețele electrice și cadre pentru panouri solare.

Pe măsură ce costurile de producție cresc, producătorii trebuie să decidă dacă absorb impactul asupra marjelor lor sau transferă costurile către consumatori. Dacă aceste șocuri de aprovizionare persistă, aluminiul ar putea deveni un factor principal al inflației „persistente” în sectorul industrial.

Actuala criză arată că lumea occidentală depinde de doar câteva mari centre de producție. Golful Persic este o putere în domeniul metalelor destinate exportului, iar Strâmtoarea Ormuz este singura cale de tranziție.

Pe măsură ce geopolitica revine ca principal catalizator pentru piața materiilor prime, companiile sunt forțate să reevalueze riscul. Acest lucru va duce, probabil, la un mediu de prețuri mai ridicate pentru o perioadă lungă, pe măsură ce companiile investesc în lanțuri de aprovizionare mai rezistente, deși mai scumpe, mai adaugă Radu Puiu.

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a transmis un mesaj de amenințare Armeniei în timpul vizitei premierului Nikol Pashinyan la Moscova, pe 1 aprilie, scrie Kyiv Independent.

În cadrul unei declarații publice, Vladimir Putin a declarat că Armenia trebuie să facă o alegere în privința parteneriatelor economice și politice.

„Observăm că în Armenia există o discuție despre dezvoltarea relațiilor cu Uniunea Europeană. Tratăm acest lucru cu absolut calm… Dar ar trebui să fie evident și declarat sincer de la bun început că apartenența la o uniune vamală atât cu UE, cât și cu Uniunea Economică Eurasiatică (UEEA) este imposibilă”, a spus Putin.

Acesta a spus apoi că Rusia vinde gaze Armeniei la un preț „substanțial” mai mic decât cel al Uniunii Europene, adăugând că este „alegerea Armeniei” dacă să colaboreze cu UE sau cu Rusia.

În timpul conversației lor publice, Putin a abordat și subiectul opoziției politice din Armenia, spunând că Rusia „ar dori foarte mult ca toate aceste partide politice și politicieni să poată participa la viața politică internă în timpul alegerilor”, și adăugând că „unii sunt în detenție, în ciuda faptului că au pașapoarte rusești”.

Declarațiile sale au fost interpretate ca o aluzie la Samvel Karapetyan, un om de afaceri influent care a încercat să intre în politică și care s-a confruntat cu probleme juridice.

Nikol Pashinyan, de asemenea, fără a-l numi pe Karapetyan, a spus că legea armeană impune candidaților politici să dețină exclusiv cetățenie armeană, adăugând că „nicio restricție” nu este impusă opoziției politice în astfel de circumstanțe.

Armenia și Rusia au menținut de mult timp legături strânse, dar relația lor a fost supusă unor tensiuni tot mai mari în ultimii ani.

Una dintre aceste surse a fost ceea ce Erevanul consideră a fi eșecul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), o alianță condusă de Rusia, de a lua apărarea Armeniei în timpul luptelor reluate cu Azerbaidjanul pentru Nagorno-Karabah în 2022.

Decizia marchează o ruptură formală de una dintre ultimele structuri de cooperare rămase din spațiul ex-sovietic și confirmă orientarea strategică a țării spre integrarea europeană, scrie Ziarul de Gardă.

Votul survine după o reducere treptată a participării în această organizație, autoritățile invocând lipsa beneficiilor reale și incompatibilitatea cu angajamentele europene. Un argument central îl reprezintă nerespectarea de către Federația Rusă a principiilor fundamentale ale CSI, în special obligația statelor membre de a recunoaște și respecta integritatea teritorială și inviolabilitatea frontierelor.

Șeful diplomației de la Chișinău, Mihai Popșoi, a declarat anterior că Republica Moldova părăsește CSI nu din spirit de revanșă, ci ca un act de eliberare și afirmare a suveranității statului.

Potrivit acestuia, decizia reprezintă „ruperea ultimului fir care ne ține ancorați într-un trecut toxic” și o declarație clară că Republica Moldova este un stat european, independent.

Prin votul Parlamentului, Chișinăul denunță două documente-cheie: acordul de constituire a CSI și statutul organizației, ceea ce înseamnă ieșirea formală din comunitate. Anterior, autoritățile moldovene au renunțat deja la zeci de acorduri sectoriale încheiate în cadrul CSI.

Republica Moldova părăsește CSI într-un context regional marcat de tensiuni și conflicte.

Comunitatea Statelor Independente a fost creată în 1991, imediat după destrămarea URSS, ca o platformă de cooperare între fostele republici sovietice. De-a lungul timpului, însă, organizația a fost criticată pentru eficiența redusă și lipsa unor rezultate concrete.

După semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană în 2014, Chișinăul a început să-și diminueze implicarea în CSI, proces accelerat după invazia rusă în Ucraina din 2022. Autoritățile au subliniat că majoritatea mecanismelor funcționale au fost deja înlocuite prin cooperare bilaterală sau acorduri cu Uniunea Europeană.

După anunțul oficial, purtătoarea de cuvânt a diplomației ruse, Maria Zaharova, a declarat că autoritățile de la Chișinău nu pot decide unilateral ce acorduri păstrează, susținând că hotărârea finală ar trebui aprobată de statele membre ale CSI.

Cu toate acestea, autoritățile moldovene au reiterat că Republica Moldova părăsește CSI în mod legal și suveran, iar relațiile bilaterale cu statele din regiune vor continua acolo unde există interese comune, în afara cadrului instituțional al comunității.

Responsabilitatea pentru condamnarea României în procesul cu Pfizer este a fostului premier Nicolae Ciucă și a fostului ministru al Sănătății, Alexandru Rafila, spune, la RFI, vicepreședintele USR Radu Mihaiu, după ce un tribunal din Bruxelles a condamnat în primă instanță Polonia și România să plătească un sold restant pentru vaccinurile anti-Covid.

„Decizia este executorie, dar asta nu înseamnă că ea va fi executată mâine. Există niște proceduri specifice pentru tipurile acestea de sume. Nu mă aștept ca anul acesta să fie plătită întreaga sumă, poate o parte mai mică, va trebui să vedem inclusiv din punct de vedere bugetar cum se întâmplă acest lucru”, spune Mihaiu.

Deputatul USR subliniază că „din păcate, este o consecință a unor decizii proaste care s-au luat cred că la nivelul anului 2022 și 2023, când întreaga Europă a avut aceeași problemă. Doamna Ursula von der Leyen a semnat un contract pentru ca Pfizer să-și relocheze niște capacități de producție în Europa, ca să poată face niște vaccinuri anti-Covid. Și 24 de state europene au negociat cu Pfizer, în așa fel încât să nu trebuiască să plătească pe loc, să fie niște sume mai mici, să fie mai puține vaccinuri și așa mai departe, dar și Pfizer să-și poată recupera investiția. România, împreună cu Ungaria și Polonia, au decis să nu facă o înțelegere cu Pfizer, au ignorat practic chemarea Pfizer la negocieri, au uitat să răspundă la adresă, ceea ce a continuat acest proces, care s-a pierdut săptămâna aceasta, în primă instanță”, mai spune vicepreședintele USR.

Radu Mihaiu spune că există doi responsabili pentru pierderea procesului României cu Pfizer: „Răspunderea cred că a fost în anul 2022 și este împărțită între Ministerul Sănătății și primul-ministru din anul 2022, respectiv domnul Rafila și domnul Ciucă”.

Tribunalul francofon de primă instanță din Bruxelles a decis că România trebuie să plătească 600 de milioane de euro către Pfizer pentru dozele de vaccin anti-COVID pe care a refuzat să le mai preia în 2023. Hotărârea nu este definitivă.

România ar putea pierde aproximativ 600 de milioane de euro în urma litigiului cu compania Pfizer, privind achiziția de vaccinuri împotriva COVID-19, în contextul unor decizii administrative care ridică semne serioase de întrebare cu privire la responsabilitatea factorilor implicați, a transmis Maria Grapini.

Europarlamentarul susține că deciziile luate la nivel guvernamental, în perioada pandemiei, privind comandarea unor cantități semnificative de vaccinuri, depășind necesarul real al populației, au avut și ar putea să mai aibă consecințe importante asupra bugetului public, implicit al românilor.

„Am ridicat ori de câte ori am avut ocazia problema cantității uriașe pe care România a comandat-o. Problema prețului este culpa Comisiei Europene, pentru că a fost achiziție colectivă, dar problema cantității este problemă națională, care ține doar de guvernul de atunci. Să o spunem direct: premierul Cîțu și miniștrii USR ai Sănătății au comandat iresponsabil o cantitate uriașă”, a transmis Maria Grapini.

România trebuie să își apere ferm interesele în cadrul procesului aflat pe rol la Bruxelles, utilizând toate instrumentele juridice disponibile pentru a limita impactul financiar asupra bugetului de stat susține Grapini. Totodată, în eventualitatea unei decizii definitive nefavorabile, este esențială clarificarea responsabilităților individuale în procesul decizional. Principiul răspunderii pentru deciziile administrative trebuie aplicat în mod consecvent, astfel încât costurile unor eventuale erori să nu fie transferate asupra cetățenilor.

„Dacă vom pierde definitiv procesul, banii trebuie dați de cei care au comandat, de la miniștrii Sănătății, până la premier. Nu românii trebuie să plătească pentru incompetența guvernelor”, a conchis Maria Grapini.

„Momentul aniversar va fi marcat printr-un eveniment special organizat de OPIA România pe 6 aprilie, la București: NATO Day 2026, la care vor participa reprezentanții companiilor din domeniul apărării, ai ministerelor de resort, corpului diplomatic, precum și ai mass-media”.

Potrivit analizei, „dacă în 2004 aderarea însemna în primul rând obținerea unei garanții de securitate fără precedent, în prezent România se conturează tot mai clar ca un pilon strategic pe flancul estic al Alianței”, evoluția fiind reflectată atât în angajamentele operaționale, cât și în creșterea constantă a bugetului pentru apărare.

„Datele oficiale NATO indică o creștere constantă a bugetului militar al României, de la aproximativ 1,3% din PIB în 2014 la aproximativ 2,45% în prezent*. Până în 2035, România și-a asumat, prin Strategia Națională de Apărare a Țării 2025 – 2030, creșterea graduală a cheltuielilor pentru apărare până la 5% din PIB”.

Reprezentanții organizației subliniază că „această evoluție reflectă nu doar respectarea angajamentelor asumate în cadrul Alianței, ci și o adaptare accelerată la un mediu de securitate deteriorat la nivel global”.

În același timp, contribuția României la misiuni internaționale este evidențiată ca un element esențial. Participarea „cu peste 30.000 de militari la misiuni internaționale sub egida NATO, în teatre precum Afganistan, Kosovo sau Irak. Această contribuție constantă a consolidat statutul țării ca aliat de încredere și furnizor de securitate, nu doar beneficiar al acesteia”.

Poziția geografică este considerată un avantaj strategic major. „Poziția României, la intersecția dintre Marea Neagră și frontiera estică a Alianței, a devenit un element central în strategia NATO de descurajare și apărare”, în condițiile în care infrastructura militară dezvoltată în ultimii ani contribuie direct la stabilitatea regională.

„Infrastructura militară dezvoltată în ultimii ani, inclusiv facilitățile de la Mihail Kogălniceanu și sistemul de apărare antirachetă de la Deveselu, integrează România în mecanismele esențiale de securitate ale Alianței și contribuie direct la stabilitatea regională”.

„Apartenența la NATO reprezintă, pentru România, nu doar cea mai solidă garanție de securitate din istoria sa recentă, ci și un cadru esențial pentru dezvoltarea capacităților naționale de apărare și pentru consolidarea industriei de profil. În actualul context geopolitic, rolul României pe flancul estic devine tot mai relevant, iar responsabilitatea noastră, ca stat aliat, este să contribuim activ la securitatea colectivă”, declară Răzvan Pîrcălăbescu, președintele OPIA România.

Analiza mai arată că parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii a accelerat modernizarea armatei.

„În același timp, parteneriatul strategic cu Statele Unite a accelerat procesul de modernizare militară. Statele Unite au în derulare contracte de aproximativ 6,2 miliarde de dolari pentru furnizarea de echipamente și servicii militare către România. Printre cele mai importante achiziții recente se numără sisteme de apărare de coastă Naval Strike Missile, echipamente pentru avioanele F-16, sisteme de rachete Patriot și lansatoare HIMARS. Aceste investiții nu doar cresc capacitatea de apărare a României, ci sporesc interoperabilitatea cu aliații și capacitatea de reacție într-un context de securitate tot mai complex”.

În concluzie, OPIA subliniază că „beneficiile apartenenței la NATO depășesc dimensiunea strict militară”, iar „stabilitatea de securitate oferită de Alianță a contribuit decisiv la consolidarea încrederii investitorilor și la integrarea economică a României în spațiul euro-atlantic”.

„În actualul context geopolitic, marcat de instabilitate la granițele estice ale Europei, România nu mai este doar un beneficiar al securității colective, ci un actor indispensabil în menținerea echilibrului regional”, mai arată analiza.