În fond, definiţia corupţiei este pe cât de simplă, pe atât de clară – un abuz, activ sau pasiv, al funcţionarilor publici (fie numiţi, fie aleşi), în scopul obţinerii de avantaje financiare private sau de alte beneficii. Practic nu există ţară care să nu aibă printre priorităţi combaterea şi neadmiterea corupţiei, iar unele dintre regimuri chiar merg până în extrema de a se cataloga drept absolut incoruptibile. Până la urmă, însă e de văzut cât de toleranţi sau intoleranţi suntem cu toţii în raport cu acest fenomen, care – şi asta o recunoaşte toată lumea – încurajează procese care duc la demolarea a tot ce înseamnă stat, justiţie, moralitate.