Utilizarea unor pastile pentru combaterea obezității a crescut semnificativ în ultima perioadă. Cererea tot mai mare, alimentată în parte de rezultatele în scăderea în greutate, a deschis o dezbatere importantă: cât de sigure sunt aceste tratamente, ce efecte secundare pot avea și în ce situații ar trebui prescrise, scrie La Vanguardia.
Specialiștii de la Hospital Clínic Barcelona au explicat aceste aspecte într-o analiză realizată de endocrinologii Antonio Jesús Blanco și Ana de Hollanda.
Ce sunt aceste pastilePrintre cele mai cunoscute tratamente utilizate pentru pierderea în greutate se numără semaglutide și liraglutide.
Aceste substanțe imită acțiunea hormonului GLP-1, o substanță produsă în intestin după masă, care ajută la reglarea nivelului de glucoză din sânge, controlează apetitul și crește senzația de sațietate.
Inițial, aceste tratamente au fost dezvoltate pentru diabet. Ulterior s-a constatat că pot contribui și la reducerea greutății la persoanele cu obezitate sau cu suprapondere asociată unor factori de risc.
Ca orice alt tratament, aceste pastile trebuie prescrise numai după o evaluare medicală individuală și nu ar trebui utilizate niciodată fără supravegherea unui specialist.
Ce efecte secundare pot apăreaUn aspect important este că niciun tratament nu este lipsit de efecte adverse. Din acest motiv, prospectele includ atât reacțiile observate în timpul studiilor clinice, cât și cele raportate după introducerea pe piață.
Acest lucru nu înseamnă că toate persoanele care folosesc aceste pastile vor avea astfel de simptome sau că fiecare pacient va experimenta toate reacțiile menționate.
În cazul pastilelor pentru pierderea în greutate, cele mai frecvente efecte secundare sunt digestive. Pot apărea greață, care rareori ajunge la vărsături, constipație sau diaree, dar și reflux sau senzație de arsură la stomac.
Apariția acestor simptome depinde, în mare măsură, de doza administrată și, de obicei, se reduce în timp.
Posibile efecte secundare asupra vederiiSpecialiștii au identificat și două situații în care aceste tratamente ar putea influența vederea.
Prima se referă la pacienții cu diabet slab controlat și cu retinopatie preexistentă, o boală care afectează retina, partea ochiului responsabilă de vedere. În aceste cazuri, scăderea rapidă a nivelului de glucoză din sânge poate provoca o agravare temporară a problemelor de vedere.
Acest fenomen nu este specific doar substanței semaglutide și poate apărea și în cazul altor tratamente pentru diabet, cum ar fi insulina.
În al doilea rând, Agenția Europeană a Medicamentului a avertizat recent asupra unui posibil risc, foarte rar, de neurită optică, o inflamație a nervului optic, asociată tratamentului cu semaglutidă.
Incidența estimată este de aproximativ un caz la 1.000 de persoane într-o perioadă de trei ani.
Medicii subliniază că rolul specialistului este de a evalua atent raportul dintre riscuri și beneficii pentru fiecare pacient. De aceea, tratamentele pentru obezitate trebuie prescrise doar de profesioniști calificați, după o evaluare medicală completă.
Ce nivel de siguranță au aceste tratamenteÎn linii generale, potrivit specialiștilor de la Hospital Clínic Barcelona, aceste tratamente au un profil de siguranță considerat rezonabil.
Ele acționează asupra unor hormoni intestinali, precum GLP-1 sau GIP, eliberați după masă. Datorită acestui mecanism, nu produc în mod obișnuit interacțiuni medicamentoase complexe.
Acest profil de siguranță a contribuit la popularitatea pe care aceste tratamente au câștigat-o în ultimii ani. Cu toate acestea, indicația și utilizarea lor trebuie evaluate individual pentru fiecare pacient.
De ce au apărut proceseDincolo de domeniul medical, aceste tratamente au ajuns și în centrul dezbaterilor publice, mai ales în Statele Unite.
Creșterea utilizării tratamentelor din familia GLP-1, inclusiv Ozempic, a dus la peste 1.200 de procese colective legate de apariția unor efecte adverse.
Această situație a readus în discuție modul în care pacienții sunt informați despre riscurile tratamentelor și responsabilitatea companiilor farmaceutice în comunicarea acestor riscuri.
Specialiștii de la Hospital Clínic Barcelona subliniază însă că existența acestor procese nu înseamnă neapărat că tratamentele sunt nesigure.
La fel ca în cazul multor terapii inovatoare, utilizarea lor pe scară largă poate scoate la iveală efecte secundare rare care nu apar întotdeauna în studiile clinice inițiale.
În același timp, companiile farmaceutice susțin că o parte dintre reacțiile adverse invocate în procese ar fi legate de utilizarea tratamentelor în afara indicațiilor aprobate de autoritățile de reglementare.
De aceea, specialiștii insistă că aceste pastile trebuie utilizate doar sub supraveghere medicală, iar decizia de a începe sau continua tratamentul trebuie luată împreună cu medicul curant.
Guvernul Australiei va acorda azil politic pentru cinci jucătoare din echipa națională de fotbal a Iranului. Cele cinci jucătoare se află, luni, în grija poliției din Queensland, Australia, potrivit The Guardian.
Cinci membre ale echipei iraniene de fotbal feminin au fost luate sub protecția poliției din Australia după ce au refuzat să se întoarcă în țara lor de origine în urma eliminării echipei din Cupa Asiei Feminină.
Citând surse din comunitatea australiano-iraniană, ziarul Nine a precizat că femeile „beneficiau de sprijinul” poliției. „Poliția le-a dus într-un loc sigur. Este minunat, este uimitor ”, a declarat pentru publicația Nine, Hadi Karimi, un activist pentru drepturile omului din Brisbane, capitala statului Queensland.
O reacție a venit și din partea președintelui SUA, Donald Trump. Într-un nou mesaj publicat, în urmă cu puțin timp, pe rețeaua sa, Truth Social, Trump a precizat că premierul australian Anthony Albanese, este implicat activ în protejarea celor cinci jucătoare.
„Tocmai am vorbit cu prim-ministrul Anthony Albanese, din Australia, despre echipa națională feminină de fotbal a Iranului. Este implicat! Cinci dintre ele au fost deja îngrijite, iar restul sunt pe drum. Unele, însă, simt că trebuie să se întoarcă pentru că sunt îngrijorate de siguranța familiilor lor, inclusiv de amenințările la adresa acestor membri ai familiei dacă nu se întorc. În orice caz, prim-ministrul face o treabă foarte bună în această situație destul de delicată. Dumnezeu să binecuvânteze Australia!”, a declarat Donald Trump.
Trump a sugerat că le va oferi azil jucătoarelor iraniene
Președintele SUA, Donald Trump, a sugerat că Statele Unite le vor oferi azil echipei Naționale Feminine de fotbal a Iranului. Acesta avertizează Australia că face „o greșeală umanitară teribilă” prin faptul că le permite jucătoarelor să se întoarcă în Iran.
„Australia comite o greșeală umanitară teribilă prin faptul că permite ca echipa națională feminină de fotbal a Iranului să fie forțată să se întoarcă în Iran, unde cel mai probabil vor fi ucise. Nu faceți acest lucru, domnule prim-ministru, acordați-le AZIL. Statele Unite le vor primi dacă dumneavoastră nu o veți face”, a scris, luni, președintele SUA, Donald Trump, te rețeaua sa, Truth Social.
Reamintim că 5 jucătoare ale naționalei feminine de fotbal a Iranului au părăsit cantonamentul, cerând refugiu în Australia. Jucătoarele au fost criticate, dar și amenințate în Iran, după ce au refuzat, săptămâna trecută, să cânte imnul Iranului înaintea unei partide din cadrul Cupei Asiei, competiție desfășurată în Australia.
Mesajul lui Donald Trump vine la o zi după ce fiul fostului Șah al Iranului, Reza Pahlavi, emblemă a opoziției de la Teheran – aflat în exil la Washington, a solicitat autorităților Australiene să le ofere azil jucătoarelor, în contextul în care gestul lor de a refuza intonarea imnului național în cadrul competiției de fotbal a fost interpretat ca protest față de regimul teocrat de la Teheran.
Declarațiile au fost relatate de Al Jazeera și vin pe fondul intensificării confruntărilor dintre Iran și alianța formată din SUA și Israel.
Într-o conferință de presă susținută luni, Baghaei a declarat că „planul este clar” și că Washingtonul ar încerca să încalce suveranitatea Iranului pentru a intra „ilegal în posesia bogățiilor petroliere”. Declarațiile au fost făcute la scurt timp după ce Adunarea Experților din Iran l-a numit pe Mojtaba Khamenei noul lider suprem, succedându-i tatălui său, ayatollahul Ali Khamenei.
Oficialul iranian a mai susținut că SUA și Israel au încălcat „toate normele și practicile internaționale” prin atacul militar concentrat lansat la 28 februarie împotriva Iranului. Baghaei a subliniat că obiectivul ar fi „înfrângerea poporului iranian” și subminarea statalității țării, fără a preciza clar dacă acuzațiile vizează în mod egal ambele state.
Declarațiile senatorului Lindsey GrahamReacția Teheranului vine după comentariile senatorului republican Lindsey Graham, un aliat al președintelui Donald Trump. Într-un interviu acordat Fox News, Graham a calificat intervenția militară împotriva Iranului drept „o investiție bună”, afirmând că, după căderea regimului de la Teheran, SUA vor obține beneficii economice majore din petrol.
Senatorul a susținut că atacurile se vor intensifica și a menționat importanța strategică a Strâmtorii Hormuz, în contextul creșterii prețurilor la petrol. Graham a făcut și o paralelă cu Venezuela, unde fostul președinte Nicolas Maduro ar fi fost înlăturat cu sprijin american. El a afirmat că Iranul și Venezuela dețin împreună 31% din rezervele mondiale de petrol, ceea ce ar reprezenta „coșmarul Chinei”.
Războiul din Orientul Mijlociu a făcut ca prețurile să crească vertiginos și demonstrează cât de mult lumea continuă să depindă de aprovizionarea cu petrol și gaze.
De la capturarea lui Nicolás Maduro din Venezuela până la războiul din Orientul Mijlociu, anul 2026 arată influența petrolului, ca „armă”, în geopolitică și economia globală.
Petrolul a fost atât un premiu în Venezuela, dar și un instrument puternic de coerciție politică, în blocada americană care privează Cuba de energie.
Iar acum, când petrolul se tranzacționează la peste 100 de dolari pe baril pentru prima dată în aproape patru ani, riscurile economice ale unei perioade scurte de timp fără acces deplin la energie din Golful Persic devin din ce în ce mai clare.
Cu petrolul în prim-plan, pare că a revenit în atenție perioada mai veche, înainte ca țările să înceapă să adopte energia regenerabilă și înainte ca Statele Unite să devină cel mai mare producător de petrol și gaze naturale din lume.
Există puține semne că războiul cu Iranul va provoca genul de suferință economică resimțită acum aproximativ o jumătate de secol, când petrolul acoperea aproape jumătate din necesarul energetic al lumii, iar un embargou impus de membrii unui cartel petrolier a dus la creșterea de patru ori a prețurilor în câteva luni , aruncând economia SUA într-o perioadă de inflație ridicată și creștere economică stagnantă, arată The New York Times.
Dar este clar că o lipsă de atâta petrol și gaze naturale, chiar și pentru scurt timp, pune presiune pe economiile din întreaga lume.
„Vechiul joc a revenit mai repede decât credeau oamenii că va reveni vreodată”, a declarat Elliott Abrams, care a fost reprezentant special pentru Iran și Venezuela în timpul primei administrații Trump.
Petrolul acoperă 30% din necesarul energetic al lumiiLumea rămâne dependentă de aprovizionarea fiabilă cu petrol și gaze, chiar dacă două treimi din cheltuielile globale în sectorul energetic merg acum către alternative mai curate, cum ar fi energia solară, care se dezvoltă mult mai rapid.
Deși petrolul acoperă acum o parte mai mică din necesarul energetic global decât înainte – mai puțin de 30% , potrivit Agenției Internaționale pentru Energie – lumea folosește aproape de două ori mai mult combustibil decât la începutul anilor 1970.
Iar gazele naturale, folosite pentru încălzirea locuințelor și generarea de electricitate, susțin o parte mult mai mare a economiei decât înainte.
„Lumea post-petrol rămâne departe în viitor”„Lumea post-petrol rămâne departe în viitor”, a declarat David Sandalow, cercetător la Centrul pentru Politici Energetice Globale al Universității Columbia, care a lucrat în administrațiile Clinton și Obama. „Suntem în stadiile incipiente și intermediare ale unei tranziții energetice, dar tranzițiile energetice necesită timp.”
Perturbări – ca războiul din Iran – pot accelera trecerea la surse alternative de energie, în special în locurile care nu au acces facil la combustibili fosili, împingând în același timp țările să utilizeze energia mai eficient. Standardele americane privind economia de combustibil sunt o moștenire durabilă a embargoului petrolier din 1973, de exemplu.
Conflictul tot mai acut din Orientul Mijlociu, care a început cu atacurile americano-israeliene asupra Iranului pe 28 februarie, a blocat aproape complet Strâmtoarea Ormuz, o cale navigabilă îngustă care servește drept poartă de acces către piața petrolului mondial și a unor cantități substanțiale de gaze naturale.
Mai multe rafinării din regiune au închis sau au redus procesarea, unele după ce au suferit daune, potrivit Kpler, o firmă de cercetare. Aceasta înseamnă că transformă mai puțin petrol în combustibili precum benzina, motorina și combustibilul pentru avioane.
Această perturbare — și îngrijorarea că ar putea dura o perioadă — a dus la creșterea prețurilor internaționale ale petrolului cu aproximativ 50% de la sfârșitul lunii februarie. Prețurile combustibililor au urmat rapid, cu creșteri deosebit de mari ale costurilor motorinei și ale combustibilului pentru avioane.
Între timp, Qatarul a oprit săptămâna trecută răcirea gazelor naturale pentru export, invocând atacuri militare. Aceasta a dus la o creștere a prețurilor gazelor naturale în Europa și Asia, care depind în mare măsură de combustibilul importat. Statele Unite, în calitate de principal producător mondial de gaze naturale, au fost relativ izolate.
Prețurile la principalul centru comercial intern crescuseră cu aproximativ 20% până duminică seara. (Piața gazelor naturale este mult mai regională decât piața petrolului, în mare parte pentru că combustibilul incolor este mai greu de transportat.)
Prețurile la benzină și motorină au crescut într-un moment în care mulți americani sunt deja îngrijorați de economie și inflație. Multe dintre aceste preocupări economice pot fi atribuite ultimei perturbări energetice majore, după ce Rusia a invadat Ucraina în 2022.
Prețurile benzinei, care au depășit pentru scurt timp 5 dolari pe galon în acel an, scăzuseră considerabil, atât de mult încât costul relativ scăzut al alimentării a servit drept contrapondere la creșterea prețurilor în alte sectoare ale economiei – și un motiv de mândrie pentru președintele Trump.
Războiul cu Iranul prezintă un risc politic pentru Trump, nu în ultimul rând din cauza impactului pe care prețurile mai mari la energie îl vor avea cel mai probabil asupra economiei SUA.
Nu este o coincidență faptul că petrolul a reapărut atât ca instrument geopolitic, cât și ca amenințare economică într-o perioadă în care Statele Unite își rup relațiile comerciale și se ciocnesc cu alte mari puteri, a declarat Meghan O’Sullivan, consilier adjunct pentru securitate națională în Irak și Afganistan în timpul președintelui George W. Bush.
„ Arma energetică nu a dispărut niciodată , dar există o întreagă confluență de condiții globale – și apoi decizii individuale ale administrației Trump și ale altora – care au readus-o în prim-plan”, a spus O’Sullivan, acum profesor la Școala Kennedy a Universității Harvard. „Energia poate fi un instrument de politică externă, dar poate fi și un obiectiv.”
Trump a vrut să obțină petrol din Venezuela. Iar în ultimele săptămâni, Statele Unite au blocat accesul Cubei la petrol, în încercarea de a răsturna guvernul comunist al țării. Lipsită de energie, națiunea insulară, care este extrem de dependentă de combustibilul importat, se confruntă cu o criză umanitară și cu pene de curent pe scară largă.
În Orientul Mijlociu, Iranul s-a bazat pe unul dintre avantajele sale strategice : capacitatea sa de a perturba fluxul de petrol și gaze naturale prin Golful Persic și de a afecta economiile din întreaga lume.
„Acest lucru va sublinia încă o dată cât de expuse sunt țările la sursele de energie produse în afara granițelor lor”, a spus O’Sullivan.
Modul în care țările vor reacționa la război pe termen lung va depinde parțial de gravitatea consecințelor economice ale creșterii prețurilor la energie. De asemenea, este probabil ca reacțiile să varieze în funcție de regiune, împingând țările din Asia și Europa care nu produc mult petrol sau gaze naturale să adopte mai rapid energia regenerabilă.
Statele Unite, inundate de petrol și gaze naturale, ar putea continua să se bazeze pe aceste puncte forte, cel puțin sub conducerea lui Trump, chiar dacă arderea combustibililor accelerează schimbările climatice.
„Pentru orice țară care nu are rezerve substanțiale de petrol și gaze, o concluzie evidentă este că investițiile în energii regenerabile și stocare sunt strategice din punctul de vedere al securității energetice”, a declarat Kelly Sims Gallagher, o fostă oficială a administrației Obama, acum decan și profesor de politici energetice și de mediu la Școala Fletcher a Universității Tufts.
„Energia curată vine cu alte riscuri geopolitice, inclusiv o dependență mai mare de China”Energia curată vine cu propriile riscuri geopolitice, inclusiv o dependență mai mare de China, care domină producția a tot felul de produse, de la panouri solare la turbine eoliene și baterii reîncărcabile.
Însă, spre deosebire de petrol și gaze, de care țările au nevoie în mod continuu, asigurarea echipamentelor pentru energie eoliană și solară este mai degrabă un risc singular.
Odată ce o țară are instrumentele necesare pentru a valorifica soarele și vântul, sursele de energie în sine nu pot fi luate. „Nu poți transforma soarele într-o armă”, a spus Catherine Wolfram, secretar adjunct pentru climă și economie energetică în cadrul Departamentului Trezoreriei din administrația Biden. „Nu poți transforma vântul într-o armă.”
