MediaFax.ro

Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a anunțat că a strâns probe care arată că loviturile rusești asupra sistemului energetic ucrainean reprezintă o politică sistematică a Kremlinului, menită să creeze condiții de viață incompatibile cu supraviețuirea civililor, conform unui comunicat publicat joi pe site-un instituției.

Potrivit SBU, de la începutul actualului sezon de încălzire au fost documentate 256 de atacuri aeriene asupra infrastructurii energetice și a sistemelor de termoficare. Din octombrie 2025 până în prezent, armata rusă a lovit intenționat 11 hidrocentrale și 45 dintre cele mai mari termocentrale ale Ucrainei.

Alte 49 de atacuri au vizat direct centralele termice, iar 151 au fost îndreptate asupra stațiilor electrice din mai multe regiuni ale țării. Fiecare atac a implicat utilizarea combinată a zeci de rachete și drone.

Cele mai afectate zone sunt Kievul și regiunea Kiev, precum și regiunile Harkov, Odesa, Dnipropetrovsk, Sumî, Nikolaev și Cernihiv. Ancheta arată că Rusia a folosit rachete balistice și de croazieră, inclusiv Iskander, Kalibr, H-101 și H-69, dar și drone de tip „Geran”.

Loviturile, lansate în perioade de ger accentuat, au provocat pene masive de curent și încălzire și au lăsat milioane de civili fără apă, electricitate și căldură.

SBU a încadrat aceste acțiuni drept crime împotriva umanității, conform legislației penale ucrainene, subliniind că este vorba despre fapte cu caracter internațional, care pot fi judecate atât în Ucraina, cât și în instanțe din afara țării.

Anchetatorii SBU documentează fiecare atac și strâng dovezi pentru ca toți cei responsabili să fie trași la răspundere. Investigația are loc sub coordonarea Procuraturii Generale a Ucrainei.

Fiica secretă a lui Freddie Mercury, „Bibi”, a murit la 48 de ani, după o luptă de ani de zile cu un cancer foarte rar al coloanei vertebrale, relatează dailymail.

Autoarea britanică Lesley Ann Jones i-a făcut cunoscută existența abia vara trecută, în cartea-bombă „Love, Freddie” în care povestea cum tatăl lui Bibi o numea „trésor” (comoară, în franceză) și „mica sa broscuță”.

Fără tată la 15 ani

Freddie Mercury a scris pentru ea melodiile „Bijou” și „Don’t try so hard” și, deși prea puțină lume știa asta, el și Bibi au avut o relație foarte strânsă, până la moartea acestuia, în 1991., când Bibi avea 15 ani.

Thomas, soțul lui Bibi, a spus că aceasta a murit „în pace, după o lungă luptă cu cancerul de coloană vertebtrală, lăsând în urmă doi fii, în vârstă de 7 și 9 ani”.

Dovezi ADN

„B este acum alături de tatăl ei iubit și iubitor. Cenușa ei a fost împrăștiată în vânt, peste Alpi”, a spus acesta.

Lesley-Ann Jones a declarat că solistul trupei Queen a devenit tatăl secret al lui Bibi în timpul unei aventuri amoroase în 1976 – și a declarat anul trecut că are dovezi ADN care să susțină această afirmație.

„B Avea o misiune”

Lesley a spus: „Sunt devastată de pierderea acestei femei care mi-a devenit prietenă apropiată, care venise la mine cu un scop altruist: să-i dea la o parte pe toți cei care au avut mână liberă cu povestea lui Freddie timp de 32 de ani, să le conteste minciunile și rescrierea vieții sale și să dezvăluie adevărul”.

„La sfârșitul vieții ei, asta era tot ce conta pentru ea. A fost foarte bolnavă în cei 4 ani în care am lucrat împreună. Dar avea o misiune. S-a pus pe sine și propriile nevoi pe ultimul loc”, a spus Jones.

Fosta logodnică a lui Mercury, Mary Austin, a pus la îndoială afirmațiile lui B

În carte, Bibi a povestit cum Freddie a avut-o pe ea după o aventură cu o prietenă căsătorită și că existența sa a fost întotdeauna un secret bine păzit.

Cartea se bazează pe 17 volume de jurnale dăruite lui „B” de către regretatul ei tată în 1991, înainte ca acesta să moară în 1991 de pneumonie bronșică cauzată de SIDA.

În august, înainte de apariția albumului „Love, Freddie”, fosta logodnică a lui Mercury, Mary Austin, a acordat un interviu publicației Sunday Times, insistând că ar fi „uimită” dacă Freddie ar avea o fiică.

Familia ia în considerare inclusiv publicarea unor fotografii cu B și cu Mercury

Ea a spus că nu știa de un astfel de copil și a susținut că Mercury nu ținea jurnale, jurnale de presă sau caiete, punând, astfel, la îndoială, afirmațiile lui Bibi și cartea ei scrisă împreună cu Lesley Ann Jones.

Lesley Ann Jones a adăugat că B nu a vrut niciodată să-și facă publică identitatea pentru că era medic și risca să-și pună capăt carierei și să-și compromită pacienții.

Familia ia acum în considerare publicarea unor fotografii cu ea, inclusiv cu ea alături de Freddie, când era tânără.

„Nu voiam să-l împart pe tata cu întreaga lume”

Înainte de publicarea cărții „Love, Freddie”, B a spus emoționată: „Nu voiam să-l împart pe tata cu întreaga lume”.

„După moartea lui, a trebuit să învăț să trăiesc cu atacurile împotriva lui, cu denaturările la adresa lui și cu sentimentul că tatăl meu aparținea acum tuturor. Am plâns și l-am jelit pe tatăl meu, în timp ce fanii din întreaga lume l-au jelit pe Freddie.

Când ai 15 ani, nu e ușor. A trebuit să devin adultă fără el și să trăiesc toate momentele și evenimentele structurante fără sprijinul lui.”

Aceasta este conform cifrelor publicate ieri de către institutul național de statistică al Franței, INSEE. Tendința afectează acum întregul continent, inclusiv țările în care ratele de fertilitate erau relativ ridicate.

În raportul său demografic anual, INSEE a raportat că decesele au depășit numărul nașterilor în Europa în 2025. Acesta a precizat că acest lucru nu s-a datorat unei creșteri excepționale a mortalității, ci unei scăderi susținute a nașterilor, combinată cu o populație îmbătrânită, scrie Brusselessignal.eu.

În Franța, de exemplu, 651.000 de oameni au murit în 2025, în timp ce s-au născut 645.000 de copii: o diferență de 6.000. Pentru prima dată de la sfârșitul Primului Război Mondial, soldul natural al populației a devenit negativ.

„Aceasta este o evoluție demografică foarte logică”, a declarat Peter Vanden Houte, economist-șef la ING Belgia, într-un interviu acordat astăzi Brussels Signal .

„De la începutul anilor 1970, odată cu apariția pilulei contraceptive, numărul nașterilor în Europa a scăzut brusc”, a spus el. „Prin urmare, boom-ul de nașteri din anii 1950 și 1960 a devenit treptat cel mai mare segment al populației.”

În același timp, a spus el, „numărul femeilor aflate la vârsta fertilă a scăzut structural”, în timp ce „în ultimii ani am observat, de asemenea, o creștere semnificativă a vârstei la care femeile au primul copil”.

„Toate acestea înseamnă că se nasc mai puțini copii, în timp ce în rândul generației baby boomers de după război, numărul deceselor este în creștere”, a spus Vanden Houte.

Rezultatul unor tendințe pe termen lung

Conform cifrelor INSEE, această schimbare este rezultatul unor tendințe pe termen lung. Numărul nașterilor a scăzut aproape continuu din 2007. Anul trecut, numărul nașterilor a scăzut la cel mai scăzut nivel din 1918, în timp ce decesele au continuat să crească pe măsură ce generațiile numeroase de după război au ajuns la o vârstă înaintată.

Numărul mediu de copii per femeie a scăzut, de asemenea, la niveluri nemaiîntâlnite din 1918, potrivit INSEE. În același timp, decesele sunt în creștere chiar și în absența unor crize sanitare majore, pe măsură ce populația îmbătrânește.

Modele demografice similare sunt vizibile în întreaga Europă, inclusiv în regiuni care au fost considerate mult timp mai rezistente.

„Nu este un secret faptul că Europa avansată a îmbătrânit foarte rapid în ultimii 70 de ani… acest lucru este acum vizibil pe întregul continent”, a declarat Beata Javorcik, economist-șef la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, vorbind ieri la o conferință.

Fertilitatea în Europa a scăzut de la aproximativ cinci copii per femeie acum 150 de ani la aproximativ doi în prezent. Același lucru este valabil, a spus ea, și pentru statele membre ale Uniunii Europene de Est, unde fertilitatea era odinioară mai mare decât în ​​restul continentului, dar unde ratele sunt acum mult sub rata de înlocuire a populațiilor.

Forța de muncă se micșorează mai rapid decât populația

Prin urmare, forța de muncă se micșorează mai rapid decât populația în ansamblu, o tendință care deja afectează creșterea economică.

„Tendințele demografice deja reduc creșterea PIB-ului pe cap de locuitor”, a declarat Javorcik.

Zsolt Darvas, cercetător senior la grupul de experți Bruegel, cu sediul la Bruxelles, a confirmat că „problema” nu se mai limita la anumite regiuni.

„Se spunea înainte că declinul demografic era în principal o problemă din sudul Europei”, a spus el. „Dar Europa de Est este acum chiar mai slabă – mai slabă decât Italia sau Spania, de altfel.”

Potrivit lui Darvas, toate economiile avansate au acum rate de fertilitate mult sub cele ale ratelor de înlocuire a populațiilor și se situează în jurul a 1,6 copii per femeie.

Chiar și în Scandinavia, adesea citată ca un model pozitiv, politicile sociale pot atenua declinul, dar nu îl pot inversa, a adăugat Darvas.

În țările care au introdus ajutoare financiare și stimulente pentru părinți în ultimii ani, cum ar fi Ungaria, ratele de fertilitate continuă să scadă, a spus el.

Julio Iglesias este acuzat de agresiune sexuală de către două femei, foste angajate ale acestuia. Acesta a afirmat, într-un interviu exclusiv pentru revista Hola!, că pregătește apărarea împotriva acuzațiilor de abuz sexual și trafic de persoane.

Sursa citată menționează că în timpul convorbirii telefonice, Iglesias părea serios, pe deplin conștient de gravitatea situației, dar încrezător în poziția sa.

Artistul spaniol le-a spus jurnaliștilor publicației că adevărul va ieși la iveală și că totul va fi clarificat.

Reacția lui Iglesias vine după ce două femei, o menajeră și o fizioterapeută, susțin că au suferit abuzuri sexuale și de altă natură în timp ce lucrau la proprietățile artistului din Republica Dominicană și Bahamas în 2021.

Cele două femei au depus plângere și au fost incluse în programul de protecție a martorilor. În continuare, potrivit procedurilor, Julio Iglesias va fi chemat la audieri.

Acuzațiile au stârnit reacții puternice în Spania, membrii guvernului susținând reclamantele și cerând ca o anchetă să stabilească adevărul.

Julio Iglesias este unul dintre cei mai de succes artiști latini din toate timpurile, cu peste 300 de milioane de discuri vândute într-o carieră care se întinde pe mai multe decenii.

Acțiunile companiei ASML au urcat cu până la 7,6% joi, la bursa din Amsterdam, iar creșterea cumulată de la începutul anului a ajuns la aproximativ 24%, informează Bloomberg.

ASML este doar a treia companie europeană care depășește pragul de 500 de miliarde de dolari, după conglomeratul de lux LVMH și compania farmaceutică daneză Novo Nordisk.

Creșterea a fost susținută de rezultatele și perspectiva financiară peste așteptări anunțate de Taiwan Semiconductor Manufacturing Co. (TSMC), cel mai mare producător de cipuri din lume și principalul client al ASML.

Compania taiwaneză a estimat că investițiile sale de capital vor ajunge până la 56 de miliarde de dolari în 2026, pe fondul cererii puternice generate de inteligența artificială.

ASML este singurul producător de mașini de litografie de ultimă generație folosite pentru fabricarea celor mai avansate cipuri, utilizate de companii precum Apple și Nvidia.

„Vizarea diplomaților britanici vine din disperare, iar acțiuni de acest gen subminează condițiile de bază necesare pentru ca misiunile diplomatice să funcționeze”, transmite diplomația britanică, citată de Reuters. 

Potrivit ministerului britanic de Externe, demersurile Moscovei nu reperezientă o premieră, notând: „Nu este prima dată când Kremlinul a făcut acuzații răuvoitoare și nefondate împotriva personalului nostru”. 

Joi, un diplomati britnaic a a fost expulzat de autoritățile ruse după ce FSB (Serviciul Federal de Securitate al Rusiei) a anunțat că acesta ar ar fi desfășurat activități sub acoperire. Guvernul de la Moscova i-a acordat două săptămâni pentru a părăsi țara. 

„S-a subliniat din nou că Moscova nu va tolera activitățile ofițerilor de informații britanici nedeclarați în Rusia. De asemenea, a fost emis un avertisment că, dacă Londra escaladează situația, partea rusă va oferi un răspuns decisiv „în oglindă”, a transmis ministerul rus de Externe.

Testele au avut loc la aproximativ două săptămâni după protestele antiguvernamentale din Belgrad, când manifestanții au reclamat simptome severe provocate de un val sonor puternic.

Documentele confirmă că administrația președintelui Aleksandar Vucic a desfășurat experimente cu difuzoare Long-Range Acoustic Devices (LRAD), cunoscute drept tunuri sonore, pentru a evalua efectele asupra obiectelor biologice.

Testele pe animale au fost efectuate pe câini, aleși pentru sensibilitatea lor acustică, la distanțe de 200, 150, 100, 50 și 25 de metri, folosind modelele LRAD 100X MAG-HS și LRAD 450XL. Aceste dispozitive pot genera sunete de până la 150 de decibeli, echivalentul unui motor de avion la decolare, notează Politico.

Guvernul sârb a negat utilizarea tunurilor sonore împotriva protestatarilor, iar președintele Vucic a promis o anchetă completă. Totuși, opoziția și organizațiile pentru drepturile animalelor critică testele, considerând că experimentele pe câini constituie abuzuri și încalcă legislația națională privind protecția animalelor.

Potrivit legii sârbe, experimentele pe animale pentru testarea armelor și echipamentelor militare trebuie să fie aprobate de o comisie de etică, lucru care nu s-ar fi întâmplat.

Experimentele comune între serviciile secrete din Serbia și Rusia arată cooperarea strânsă în domeniul securității între cele două țări, în contextul în care Serbia este candidat la aderarea la UE, proces blocat din cauza tensiunilor interne și a problemelor de guvernare.

Experții avertizează că utilizarea LRAD la distanțe mici poate provoca dureri de cap, amețeli, greață și leziuni auditive.

Într-un articol din următorul buletin economic, publicat recent, economiștii BCE reiterează un lucru afirmat deja de președinta sa, Christine Lagarde, în noiembrie anul trecut, la un congres bancar european desfășurat la Frankfurt, informează EFE.

Europa poate compensa efectul negativ al tarifelor americane asupra creșterii economice prin reducerea barierelor interne, a fost mesajul transmis de Lagarde în urmă cu mai puțin de două luni.

Noul articol al economiștilor BCE merge acum mai departe și consideră că reducerea barierelor comerciale în cadrul UE „ar putea duce la câștiguri substanțiale pe termen lung în materie de bunăstare, în special în domeniul serviciilor”.

Bunăstare sporită

Reducerea barierelor în calea mărfurilor ar crește comerțul în cadrul UE cu 4,4% și bunăstarea cu 1,3%, conform calculelor prezentate de BCE în următorul său buletin economic.

Bariere mai mici în calea serviciilor ar crește și mai mult comerțul (14,5%) și bunăstarea (1,8%).

Barierele interne în domeniul serviciilor și bunurilor sunt echivalente cu tarife vamale de 100%, respectiv 65%, conform datelor din analiza BCE prezentată de Lagarde în noiembrie.

Economiștii BCE cuantifică acum în buletinul informativ că fricțiunile comerciale din UE sunt echivalente cu tarife de 67% pentru bunuri și 95% pentru servicii.

Reducerea barierelor în UE ar compensa tarifele americane

„O reducere modestă a barierelor de pe piața unică ar putea compensa probabilele pierderi comerciale cauzate de majorarea tarifelor americane”, potrivit BCE.

„În contextul geopolitic actual, îmbunătățirea integrării UE este deosebit de importantă pentru a atenua efectele negative ale tensiunilor comerciale externe, cum ar fi cele cauzate de recentele tarife americane”, consideră economiștii BCE.

În proiecțiile lor macroeconomice, aceștia au calculat că tarifele mai mari impuse de SUA și incertitudinea ar reduce produsul intern brut (PIB) cu 0,7 puncte procentuale între 2025 și 2027.

Reducerea barierelor comerciale și de servicii cu 2% în cadrul pieței unice ar crește comerțul intra-UE cu aproximativ 3%, compensând reducerea de 0,7 puncte procentuale a creșterii PIB-ului.

Dacă toate țările UE și-ar reduce barierele la același nivel ca cele din Olanda, care servește drept punct de referință deoarece are cele mai puține bariere comerciale, barierele interne ar putea scădea suficient pentru a stimula comerțul intern și a compensa tarifele americane asupra creșterii economice.

Strategia pentru piața unică

Piața unică din UE, cu 450 de milioane de cetățeni și 26 de milioane de companii, nu și-a atins încă întregul potențial la mai mult de trei decenii de la crearea sa.

În luna mai a anului trecut, Comisia Europeană (CE) a prezentat o strategie pentru piața unică care enumeră cele mai persistente și dăunătoare obstacole, supranumite „cei zece teribili”.

Aceste obstacole includ, de exemplu, dificultățile în înființarea și funcționarea întreprinderilor și faptul că normele UE sunt excesiv de complexe.

De asemenea, norme fragmentate privind ambalajele, etichetarea și deșeurile , reglementări naționale restrictive și divergente privind serviciile și limitări teritoriale privind furnizarea.

CE consideră că există, de asemenea, bariere în calea recunoașterii calificărilor profesionale.

 

Polițiștii Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Mehedinți, împreună cu procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Mehedinți, au documentat activitatea infracțională a unui bărbat, de 36 de ani, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată.

Pe baza probelor administrate s-a stabilit că, în ianuarie 2026, bărbatul a deținut și oferit gratuit o cantitate de cocaină (drog de mare risc).

De asemenea, marți seara, acesta a fost prins în flagrant delict, în municipiul Drobeta Turnu Severin, în timp a vândut aproximativ 280 de grame de cocaină, pentru 12.000 de euro.

Procurorii DIICOT Mehedinți au dispus reținerea bărbatului, iar miercuri, judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Mehedinți a dispus arestarea preventivă a acestuia, pentru 30 de zile.

 

Partida este programată în BT Arena sâmbătă de la ora 17.00 în etapa a XV-a din Liga Adriatică.

Gruparea din Emiratele Arabe Unite, participantă, în premieră, în Euroligă, devine astfel a doua echipă din cea mai puternică competiție continentală pe care suporterii clujeni au șansa de a o vedea în BT Arena, după Partizan Belgrad.

Deși recent înființată, în 2023, BC Dubai, formația care reprezintă cel mai populat oraș al Emiratelor Arabe Unite, a devenit rapid una din favoritele la câștigarea Ligii Adriatice. Aceasta a fost prima formație care s-a alăturat ligii ce aduce față în față echipe din fostul spațiu iugoslav, înainte de debutul U-BT și a BC Vienna, în actualul sezon.

În 2024, echipa pregătită de Jurica Golemac a primit licența pentru a juca timp de trei sezoane în ABA League. Anul acesta, BC Dubai a devenit a treia echipă din Asia, pe lângă Hapoel IBI Tel-Aviv și Maccabi Rapyd Tel-Aviv, care participă în Euroligă, obținând licența până în sezonul 2029-2030.
În stagiunea precedentă a Ligii Adriatice, BC Dubai a încheiat sezonul regulat pe locul 3, în spatele formațiilor Buducnost VOLI și Partizan Mozzart Bet Belgrad. Anul acesta, BC Dubai este neînvinsă în Liga Adriatică, fiind pe prima poziție în Grupa A, cu 12 victorii din tot atâtea partide.

Formația condusă de Jure Golemac a fost prima care a obținut biletele pentru faza următoare a competiției, Top 8, acolo unde până în momentul de față au mai avansat Partizan Belgrad și U-BT.

În meciul tur, U-BT a cedat la mică diferență, 77-81.

 

Oana Țoiu a precizat că Ministerul Afacerilor Externe (MAE) menține un contact permanent cu Ambasada României la Teheran și cu celelalte misiuni diplomatice din Orientul Mijlociu, în contextul în care efectele tensiunilor din Iran se resimt în întreaga regiune.

„Prioritatea noastră este siguranța cetățenilor români, a corpului diplomatic și a angajaților misiunilor diplomatice”, a subliniat ministrul de Externe.

Alertă maximă pentru Iran. MAE recomandă părăsirea imediată a țării

Ministrul a confirmat că în Iran sunt raportate victime în rândul protestatarilor, însă numărul exact al morților nu poate fi confirmat, existând diferențe între datele furnizate de presă și cele ale autorităților locale.

„Există un risc extrem de ridicat. De aceea, am ridicat alerta la 9 din 9, ceea ce înseamnă că îndemnăm cetățenii români să părăsească Iranul și să evite orice călătorie neesențială în această zonă”, a declarat Oana Țoiu.

Zboruri limitate și evacuarea personalului neesențial

Potrivit ministrului, părăsirea Iranului este posibilă în acest moment, în principal pe cale aeriană, însă numărul de zboruri este limitat, iar cererea a crescut brusc.

MAE a decis să faciliteze revenirea în țară a unei părți din personalul neesențial al misiunii diplomatice, în special familii cu copii. Oana Țoiu a refuzat să ofere detalii despre numărul exact al persoanelor retrase, invocând motive de siguranță.

Asistență consulară pentru românii aflați în Iran

Deși până ieri nu existau cereri oficiale de repatriere din partea cetățenilor români, ministrul a confirmat că, după ridicarea nivelului de alertă, au început mai multe discuții între românii din Iran și personalul misiunii diplomatice.

„Pentru cei care sunt deja acolo, există asistență consulară completă, inclusiv pentru facilitarea ieșirii din Iran, fie pe cale aeriană, fie terestră, cu sprijinul misiunilor noastre din țările vecine”, a explicat Oana Țoiu.

Probleme de comunicare în Iran. MAE a intervenit oficial

Ministrul de Externe a mai arătat că autoritățile iraniene au restricționat comunicațiile, inclusiv accesul la internet, ceea ce a afectat inclusiv activitatea Ambasadei României.

„Am convocat la MAE reprezentanții Iranului, pentru că erau încălcate convențiile internaționale. După aceste discuții, situația s-a remediat parțial și am putut facilita transmiterea de mesaje între cetățenii români și familiile lor din țară”, a declarat ministrul.

Comunitate românească redusă, dar monitorizată constant

Estimările MAE indică o comunitate de aproximativ 400 de români în Iran, cu care autoritățile române păstrează un contact constant. În cazul familiilor mixte, fiecare situație este analizată individual, în funcție de cererile de asistență consulară.

Curtea de Apel București a respins, joi, cererea de suspendare a activității Comitetului pe justiție constituit la inițiativa premierului Ilie Bolojan. Decizia vine după ce, tot joi, secția pentru judecători a CSM a afirmat, într-un comunicat de presă, că participarea reprezentanților săi la prima întâlnire desfășurată la Palatul Victoria, pe 14 ianuarie, nu a lămurit nici scopul real al Comitetului, nici legitimitatea acestuia.

Cererea de suspendare a activității Comitetului a fost depusă de Coaliția pentru Apărarea Statului de Drept, o organizație care a contestat, împreună cu fostul candidat Călin Georgescu, anularea turului doi al alegerilor prezidențiale din 2024.

„Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant al dnei Elena Radu pentru reclamanta CASD, ca neîntemeiată. Respinge excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes a reclamantei, ca neîntemeiate. Admite excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României şi Secretariatul General al Guvernului. Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Secretariatul General al Guvernului, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuale pasivă. Respinge cererea de suspendare a executării Deciziei nr.574/2025 formulată în contradictoriu cu pârâtul PRIM-MINISTRUL ROMÂNIEI, ca neîntemeiată. Admite cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul pârâtului de către intervenientele Asociaţia FORUMUL JUDECĂTORILOR DIN ROMÂNIA, Asociaţia VOCI PENTRU DEMOCRAŢIE ŞI JUSTIŢIE, Cancelaria Prim-Ministrului, Asociaţia DECLIC şi Asociaţia FUNKY CITIZENS. Anulează cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâţilor formulată de intervenienta Panioglu Daniela”, se arată în soluția pe scurt.

Hotărârea Curții de Apel nu e definitivă, ci poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

În luna decembrie, premierul Ilie Bolojan a decis să constituie un grup de lucru pentru analiza legislației din justiție, după ce un documentar Recorder a scos la iveală corupția din justiție. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial, comitetul pentru analiza și revizuirea legislației din domeniul justiției, așa cum a fost denumit oficial, fiind condus de reprezentantul Cancelariei premierului.

Capsula SpaceX, având la bord patru astronauți, a amerizat în Oceanul Pacific, în apropiere de San Diego, la mai puțin de 11 ore după desprinderea de Stația Spațială Internațională. Comandanta misiunii, Zena Cardman, a descris momentul revenirii ca fiind emoționant, afirmând: „E atât de bine să fim acasă”.

Splashdown of Dragon confirmed – welcome back to Earth, @zenanaut, @AstroIronMike, @Astro_Kimiya, and Oleg! pic.twitter.com/2Yrgvy6DJO

— SpaceX (@SpaceX) January 15, 2026

Pe lângă Cardman, au revenit pe Pământ astronautul american Mike Fincke, japonezul Kimiya Yui și cosmonautul rus Oleg Platonov, scrie AP.

Detalii medicale păstrate confidențiale

NASA și SpaceX nu au dezvăluit numele astronautului afectat și nici natura afecțiunii, invocând respectarea confidențialității medicale. Potrivit oficialilor, persoana se afla într-o stare stabilă pe orbită, însă era necesară întoarcerea pentru investigații suplimentare și tratament. Incidentul a avut loc pe 7 ianuarie, când astronautul s-a îmbolnăvit sau a suferit o accidentare, ceea ce a dus la anularea unei ieșiri în spațiu programate pentru ziua următoare.

Este pentru prima dată când NASA reduce durata unei misiuni spațiale din motive medicale. Agenția a subliniat că nu a fost vorba despre o urgență și că procedurile de reintrare și recuperare au fost desfășurate normal, cu echipaje medicale standard pe nava de recuperare.

Evacuări similare au mai fost realizate de Rusia în urmă cu câteva decenii. Pentru NASA acest eveniment reprezintă o premieră.

Echipaj redus pe Stația Spațială

După plecarea anticipată a celor patru membri, pe Stația Spațială au rămas doar trei astronauți: un american și doi ruși. NASA încearcă acum să devanseze lansarea următorului echipaj, programată pentru mijlocul lunii februarie. Până atunci, agenția a precizat că nu vor fi posibile activități extravehiculare, nici măcar în situații de urgență.

Șefa politicii externe a UE, Kaja Kallas, le-a spus în privat parlamentarilor că starea actuală a lumii înseamnă că ar putea fi un „moment bun” pentru a începe să bem, conform surselor POLITICO.

Kaja Kallas le-a spus liderilor grupurilor politice din Parlamentul European că, deși nu bea prea mult, acum ar putea fi momentul potrivit pentru a începe, având în vedere evenimentele din întreaga lume.

Informația a fost transmisă de către două persoane prezente în sală la acel moment.

Afirmațiile Kajei Kallas au venit în aceeași perioadă în care miniștrii de externe din Groenlanda și Danemarca se întâlneau cu vicepreședintele american JD Vance și secretarul de stat Marco Rubio pe tema amenințărilor lui Donald Trump de a prelua insula arctică.

Șefa diplomației Uniunii Europene, care coordonează politica externă a blocului comunitar în numele celor 27 de guverne și al Comisiei Europene, a făcut gluma într-o reuniune a Conferinței Președinților.

Evenimentul era, de fapt, o reuniune a liderilor grupurilor Parlamentului.

Comentariile ei au venit după ce deputații europeni de top au început să-și ureze reciproc un An Nou Fericit. Aceiași deputați au adăugat că evenimentele globale înseamnă că nu este [anul] atât de fericit, potrivit persoanelor prezente în sală.

Cu temerile Europei că președintele Donald Trump ar putea anexa Groenlanda, protestele împotriva regimului islamist din Iran, dar și conflictele în curs din Ucraina și Gaza și operațiunea SUA în Venezuela, geopolitica a devenit cea mai gravă problemă a Uniunii.

Una dintre cele mai recente acțiuni ale Kajei Kallas a fost să declare pentru POLITICO că este pregătită să propună noi sancțiuni împotriva Iranului în urma represiunii guvernamentale care ar fi ucis sute de oameni.

Erfan Soltani, primul protestatar iranian condamnat la moarte prin spânzurare de regimul lui Khamenei, nu va fi executat, anunță Reuters.

Familia lui Erfan a stat trează până în zori, așteptând să vadă ce se întâmplă cu Erfan (26 de ani), care a fost arestat pe 10 ianuarie.

Sistemul judiciar al Iranului a transmis că Soltani, deținut în penitenciarul central din Karaj, este acuzat de „complicitate împotriva securității interne a țării și activității de propagandă împotriva regimului”, dar că pedeapsa cu moartea nu se aplică unor astfel de acuzații, dacă acestea sunt confirmate de o instanță.

Familia nu știe prea multe despre Erfan, de când acesta a fost închis

Presa oficială iraniană a anunțat, de asemenea, că Soltani nu va fi executat.

Soltani, un angajat al unui magazin de haine în vârstă de 26 de ani, a fost arestat joia trecută în Karaj, un oraș la nord-vest de Teheran, după ce a participat la proteste și urma să fie executat miercuri, potrivit grupurilor pentru drepturile omului.

De la arestarea sa, familia sa a primit puține vești despre starea sa, în afară de o scurtă vizită programată înainte de execuția sa așteptată.

„Încercau să-l viziteze în închisoare”

Miercuri, la câteva ore după execuția programată, autoritățile închisorii i-au sunat și au spus că execuția a fost „amânată”, fără a oferi detalii suplimentare.

Înainte de amânarea execuției, Somayeh, o rudă apropiată în vârstă de 45 de ani a lui Soltani care locuiește în străinătate, a declarat: „Am vorbit ieri cu familia sa și tot ce știu este că încercau să-l viziteze în închisoare. Nu am dormit de două zile”.

„Cum poate cineva să omoare un copil?”

Somayeh și ceilalți membri ai familiei au stat trezi până în zori, așteptând vești, știind că autoritățile iraniene efectuează de obicei execuții în jurul chemării la rugăciune de dimineață.

„Nu mă pot opri din a mă gândi la Erfan. Incertitudinea mă omoară”, a spus Somayeh printre lacrimi.

„Cum poate cineva să aibă inima să pună o frânghie în jurul gâtului unui copil atât de bun și să-l trimită să moară?”

Simbol al sfidării autorității lui Khamenei

Soltani a devenit un simbol al sfidării pentru activiștii iranieni, în timp ce autoritățile își intensifică reprimarea unei mișcări de protest la nivel național.

Grupurile pentru drepturile omului spun că se tem că există multe alte cazuri precum cel al lui Soltani care sunt necunoscute din cauza unei pene de curent la internet în Iran, dar că acest caz evidențiază viteza cu care autoritățile condamnă protestatarii.

Lui Soltani i s-a refuzat accesul la un avocat și la apărare juridică, a declarat Organizația Hengaw pentru Drepturile Omului, cu sediul în Norvegia.

Iranul condamnă protestatarii în procese care durează câteva minute

Peste 18.000 de persoane au fost arestate și cel puțin 2.571 ucise în ultimele două săptămâni, potrivit agenției de știri Human Rights Activists, cu sediul în SUA.

Grupurile pentru drepturile omului au îndemnat Iranul să oprească execuția lui Soltani și a altor protestatari arestați, Amnesty International exprimându-și temerile că autoritățile iraniene ar putea „recurge din nou la procese rapide și execuții arbitrare pentru a înăbuși și descuraja disidența”.

Observatorii drepturilor omului au declarat că Iranul condamnă adesea protestatarii în procese care durează câteva minute.

Cel puțin 1.500 de persoane au fost spânzurate de regimul de la Teheran anul trecut

Soltani a fost condamnat la moarte la patru zile după arestare – o perioadă despre care activiștii iranieni pentru drepturile omului spun că l-au privat de dreptul la un proces echitabil .

Președintele Curții Supreme a Iranului a semnalat miercuri că procesele și execuțiile vor fi rapide, spunând presei de stat „ar trebui să o facem acum” pentru a avea un efect asupra protestatarilor. Alți oficiali judiciari au declarat că protestatarii vor fi acuzați că sunt „dușmani ai lui Dumnezeu”, o infracțiune care poate fi pedepsită cu pedeapsa cu moartea.

Anul trecut, Iranul a spânzurat cel puțin 1.500 de persoane, potrivit grupării Iran Human Rights cu sediul în Norvegia.

„Cel mai bun prieten al mamei sale”

Soltani i-a spus familiei sale că a primit un apel de la serviciile secrete iraniene cu câteva ore înainte de arestarea sa, pe care l-a ignorat. În ciuda amenințărilor din partea serviciilor de securitate, el a continuat să se alăture protestelor.

Somayeh a spus: „Erfanul nostru este un copil nevinovat care vrea să-și exercite drepturile în mod pașnic. Asta e tot ce a făcut. S-a alăturat compatrioților săi pentru a protesta pașnic”.

Soltani lucrează într-un magazin de haine și este pasionat de modă, fitness și de Persepolis FC, un club de fotbal din Teheran. Familia sa l-a descris ca fiind „cel mai iubitor frate” și „cel mai bun prieten al mamei sale”.

Deși mai mult de 41% dintre angajații români au reușit să își mențină un nivel rezonabil de echilibru la locul de muncă, unul din 4 angajați s-au aflat într-o zonă de risc psihologic și burnout, în timp ce doar 30% au indicat cu adevărat o stare de mulțumire ridicată, caracterizată prin relații sănătoase, autonomie, claritate și percepție de corectitudine la locul de muncă.

Indexul stării de bine a angajaților români arată un scor de 70,3 puncte din 100 în 2025, ceea ce indică o siguranță moderată, dar și o vulnerabilitate crescută la șocuri organizaționale precum schimbări de leadership, presiuni operaționale sau instabilitate economică și plasează România într-o zonă de „siguranță moderată”.

Bărbații tineri sunt cei mai fericiți angajați

În 2025, bărbații au înregistrat o satisfacție mai mare la locul de muncă. 72,1% au indicat o stare bună și foarte bună, segmentul de vârstă 18-29 de ani fiind cel mai mulțumit. Domeniile cu cel mai mare grad de satisfacție la locul de muncă în 2025 au fost comerț/vânzări (76,4%), servicii bancare și sănătate (73,8% fiecare) și ONG (66,6%). La polul opus, angajații din domeniile IT&C și administrație publică au înregistrat cele mici niveluri de satisfacție.

Raportul arată că starea de bine nu este percepută de angajați ca un beneficiu sau un bonus, ci ca rezultatul modului în care este organizată și condusă compania pentru care lucrează. Diferențele de wellbeing nu sunt aleatorii și nici strict individuale, ci urmează linii structurale clare: poziția în ierarhie, vechimea, domeniul de activitate și regulile formale și informale ale organizației. În același timp, raportul arată că pe măsură ce vechimea angajaților în organizație crește, starea lor de bine scade de la nivelul „excelent” la „bine”, însoțită de o creștere a zonei de tensiuni gestionabile, dar persistente. Organizațiile reușesc să transforme entuziasmul inițial în stabilitate, dar nu reușesc întotdeauna să mențină energie și sens pe termen lung.

Angajații forțați să compenseze prin efort personal ce lipsește din designul muncii

„Datele ne-au arătat că în 2025 nu a fost vorba despre o Românie epuizată, ci despre o Românie care funcționează cu un cost emoțional mare. Majoritatea angajaților își fac treaba, dar sistemele organizaționale îi forțează să compenseze prin efort personal ceea ce lipsește din designul muncii: claritate, echitate, autonomie și relații sănătoase cu managementul. În 2026 provocarea reală pentru companii nu mai este retenția, ci menținerea vitalității oamenilor pe măsură ce cresc în roluri și responsabilitate. Un angajat care rămâne, dar își pierde energia, nu mai creează valoare”, explică Mihai Stănescu, fondatorul RoCoach.

Conform Indexului stării de bine a angajaților români, în 2025 principalele surse de epuizare au fost volumul mare de muncă (23,3%), presiunea constantă a termenelor limită (19,6%), lipsa echilibrului dintre viața personală și cea profesională (16,4%) și absența feedbackului (9,1%). În același timp, în aproape toate segmentele analizate, șeful direct apare ca factor determinant al stării de bine a angajaților (19,3%).

Cum arată munca în România

„Dincolo de cifre, indexul arată cum este trăită munca în România în 2025: ca un sistem de presiuni, adaptări și compromisuri pe care oamenii îl gestionează zi de zi cu un efort mult mai mare decât se vede la suprafață. Indexul Stării de bine a angajaților români măsoară calitatea reală a relației dintre angajat și organizația în care lucrează – cât de corecte sunt regulile, cât de clare sunt așteptările, câtă autonomie există și cât de mult sprijin primesc oamenii atunci când lucrurile devin dificile. Vedem foarte clar un proces de uzură organizațională. Oamenii nu vorbesc despre beneficii, ci despre corectitudine, despre respect, despre șefi care ascultă și despre libertatea de a-și organiza munca fără micro-management. Limbajul este adesea emoțional și uneori dur, ceea ce ne arată că aceste teme sunt trăite ca probleme morale, nu doar ca disfuncții procedurale. Când angajații spun „să nu se mai aranjeze concursurile” sau „șefii să ne trateze ca oameni”, ei vorbesc despre nevoia fundamentală de echitate și demnitate în muncă”, spune Marian Marcu, Managing Partner Novel Research.

Datele au fost colectate în perioada noiembrie-decembrie 2025, prin metoda CAWI (Computer Assisted WEB Interviews), pe un eșantion de 1.000 de angajați din mediul urban.

 

Câteva versuri dintr-o poezie a lui Mihai Eminescu au fost postate joi, pe Facebook, de Ministerul Afacerilor Interne, cu ocazia Zilei Culturii Naționale.

Totuși, versurile erau citate greşit şi nici titlul poeziei nu era cel corect.

„De vezi codrii de aramă / De departe vezi albind / Ş-auzi mândra glăsuire/ A pădurii de argint.” Mihai Eminescu „De ce nu-mi vii”, este postarea inițială de pagina de Facebook a Ministerului Afacerilor Interne.

Ulterior, postarea a fost corectată. Inclusiv o persoană a scris, în secțiunea de comentarii, varianta corectă, menționând totodată și titlul corespunzător al poeziei. Postarea este disponibilă mai jos.

Versurile corecte sunt: „De treci codrii de aramă, de departe vezi albind/ Ș-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint”. Versurile fac parte din poezia „Călin (file din poveste)”.

Postarea inițială a MAI. Sursa foto: istoric editări Facebook/Ministerul Afacerilor Interne

Postarea corectată. Sursa foto: istoric editări Facebook/Ministerul Afacerilor Interne

Astăzi, pe 15 ianuarie, este Ziua Culturii Naționale, care are ca scop promovarea creației artistice, literare și științifice românești, precum și recunoașterea contribuției personalităților care au marcat patrimoniul cultural al României. În 2026, se împlinesc 176 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu, iar această zi reprezintă un prilej de reflecție asupra valorilor care definesc identitatea națională și asupra rolului culturii în dezvoltarea societății.

În iunie 1989, într-o Românie aparent înghețată politic, dar aflată deja pe marginea prăpastiei, comemorarea a 100 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu a devenit unul dintre cele mai sensibile evenimente culturale ale ultimului an de comunism. Între 8 și 18 iunie, la Botoșani, Iași, Râmnicu Vâlcea și București, Simpozionul Internațional „Mihai Eminescu” a reunit scriitori români și străini, inclusiv delegații din state socialiste și capitaliste.

Pentru Securitate, amploarea manifestărilor și mai ales prezența scriitorilor din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească au transformat evenimentul într-o operațiune de supraveghere complexă. Documentele aflate astăzi în arhiva CNSAS arată că aproape fiecare gest, întâlnire sau conversație a fost monitorizată.

„În sfîrșit sîntem acasă”

Unul dintre cele mai emoționante episoade, dar și unul dintre cele mai atent consemnate de Securitate, a avut loc în noaptea de 14 spre 15 iunie 1989. O notă informativă furnizată la 18 iunie de informatorul cu numele conspirativ „Dobrescu” surprinde atmosfera unei întâlniri nocturne organizate de scriitorii din Chișinău:

„În noaptea de 14 spre 15 scriitorii din Chişinău au propus să facă priveghi. Directorul hotelului le-a oferit o cameră unde s-au adunat toţi delegaţii din Cernăuţi, Chişinău şi din ţara noastră, respectiv 7 sau 8 care au fost premiaţi. Juriul a refuzat să participe la această întîlnire.”

Potrivit aceleiași note, în cameră s-au strâns aproximativ 50 de persoane, care au decis ca fiecare să citească sau să spună ceva:

„Basarabenii, în cor, au recitat Doina de Eminescu şi apoi poezii de-ale lor.”

Momentul capătă o încărcătură simbolică și politică explozivă atunci când Grigore Vieru, liderul delegației din Chișinău, rostește:

„Eminescu este al nostru.”

Replica vine imediat, din partea Mariei Vilceanu, descrisă de informator drept „mai curajoasă dintre toţi”:

„Nu Eminescu este al vostru, ci voi sînteţi ai noştri.”

Nota continuă cu o mărturie rară despre dimensiunea emoțională a întâlnirii:

„Unii dintre basarabeni au spus: «În sfîrşit sîntem acasă» şi au început să plîngă.”

Pentru Securitate, astfel de afirmații depășeau cu mult cadrul unei simple comemorări literare.

Mașina de scris cu caractere latine – un obiect subversiv

Un alt episod revelator este legat de solicitarea lui Nicolae Dabija și Grigore Vieru, consemnată într-o notă internă a Securității, probabil emisă de Direcția I (informații interne). Cei doi scriitori au cerut sprijin pentru obținerea unei mașini de scris cu caractere latine:

„Nicolae Dabija și Grigore Vieru din R.S.S. Moldovenească, aflaţi în ţara noastră ca invitaţi la Simpozionul Internațional «Mihai Eminescu», au solicitat lui Dumitru Radu Popescu – preşedintele Uniunii Scriitorilor, să-i sprijine în obţinerea unei maşini de scris cu caractere latine.”

Contextul era extrem de sensibil:

„Au precizat că, începînd cu data de 15 iunie a.c., au obţinut aprobarea pentru tipărirea cu caractere latine a revistei Literatură şi artă, al cărei redactor şef este Nicolae Dabija, dar nu au cu ce să dactilografieze spalturile în limba română, întrucît în U.R.S.S. nu se găsesc maşini de scris cu asemenea caractere.”

Nota consemnează și o afirmație care, pentru autorități, suna aproape sfidător:

„În ce priveşte modalitatea de introducere în R.S.S. Moldovenească a maşinii de scris, cei doi au afirmat că nu ar fi probleme întrucît, fiind recent aleşi în Sovietul Suprem al Republicii, nu vor fi controlați la frontieră.”

Dumitru Radu Popescu urma să informeze Secția de Presă și Propagandă a CC al PCR, semn că problema a fost tratată la nivel politic înalt.

Trenul spre Eminescu: „un drept”

Gradul de alertă al autorităților române reiese clar și dintr-o telegramă transmisă de la Moscova la 10 iunie 1989, ora 08.00, prin Ministerul Afacerilor Externe. Documentul redă o scrisoare publicată pe prima pagină a săptămânalului Literatura și Arta din Chișinău:

„La 15 iunie 1989, în toată lumea se va omagia centenarul morții lui Mihai Eminescu, clasicul literaturii moldo-române. Noi, băștinașii Moldovei Sovietice, apelăm la Guvernul Moldovei Sovietice și cel al Republicii Socialiste România de a da consimțămîntul să fie pus la dispoziție un tren turistic cu care să plece toți doritorii din Moldova pentru a depune flori la mormîntul lui Eminescu.”

Apelul este formulat într-un limbaj care revendică explicit un drept:

„Dorim să fim înțeleși just, căci un așa eveniment are loc o dată în viață. Rugăm să nu ne lipsiți de acest drept.”

Telegrama a fost transmisă unor nume-cheie ale aparatului de stat și de securitate: Constantin Olteanu, Ion Stoian, Ion Stănescu, Aron Bordea, iar pe un alt exemplar apare menționat și Iulian Vlad, șeful Departamentului Securității Statului.

Microfoane, mușchi de vacă și „măsuri IDEB”

Dincolo de documentele politice, arhiva CNSAS păstrează și detalii aparent banale, dar extrem de sugestive. Un raport din 13 iunie 1989 consemnează suma de 142 de lei drept:

„cheltuieli măsuri IDEB la Hotel Dorobanți – acțiunea Eminescu”.

Nota de plată aferentă arată consumul a doi ofițeri de Securitate:

– 2 porții de mușchi de vacă
– 2 salate
– 4 chifle
– 1 brifcor
– 2 sticle de apă

În realitate, cei doi ofițeri nu erau simpli clienți:

„Ofițerii de securitate disimulau că sunt clienți ai restaurantului, în timp ce instalau «șipca» – microfonul care intercepta convorbirile ambientale.”

Aceste „măsuri IDEB” (Interceptarea Discuţiilor prin Intermediul Emiţătorilor Alimentaţi la Baterie) urmau să înregistreze conversațiile participanților la Simpozionul Eminescu.

Ministrul japonez de Externe, Toshimitsu Motegi, și omologul său filipinez, Theresa Lazaro, au semnat la Manila Acordul de Achiziție și Cross-Servicing (ACSA), un instrument logistic ce permite furnizarea de muniție, combustibil, alimente și alte materiale necesare în timpul instruirii comune. Acordul urmează să fie ratificat de legislativul japonez pentru a intra în vigoare, scrie Euronews.

Autoritățile de la Tokyo și Manila au subliniat că pactul de apărare va sprijini răspunsul la catastrofe naturale, un risc major în regiune, și participarea la misiuni de menținere a păcii sub egida ONU, pe lângă facilitarea exercițiilor militare cooperative.

Inițiativa vine pe fondul tensiunilor crescute cu China, inclusiv după declarațiile recente ale premierului japonez Sanae Takaichi privind posibile consecințe regionale ale unui scenariu în Taiwan.

În 2024, cele două state au semnat Acordul de Acces Reciproc (RAA), intrat în vigoare în septembrie, care permite desfășurarea forțelor pe teritoriul celuilalt pentru exerciții comune extinse, inclusiv trageri reale. În paralel, oficialii negociază un acord separat pentru securizarea informațiilor militare clasificate ce ar putea fi partajate bilateral.

Mesajul către Beijing

În aprilie anul trecut, premierul japonez de atunci, Shigeru Ishiba, și președintele filipinez Ferdinand Marcos Jr. au anunțat lansarea negocierilor pentru ACSA, reiterând opoziția față de „orice tentativă de schimbare unilaterală a status quo-ului prin forță sau coerciție” în Mările Chinei de Est și de Sud.

Deși China nu a fost menționată explicit, mesajul a fost interpretat ca o avertizare la adresa Beijingului.

Confruntările dintre paza de coastă chineză și cea filipineză s-au intensificat sub mandatul lui Marcos Jr., instalat în 2022, după o perioadă de apropiere Manila–Beijing în timpul fostului președinte Rodrigo Duterte.

China revendică aproape întreaga Mare a Chinei de Sud și și-a consolidat prezența navală, inclusiv prin baze pe insule artificiale. Malaezia, Vietnam, Brunei și Taiwan sunt, de asemenea, implicate în disputele teritoriale de durată.

Relația cu SUA

Atât Japonia, cât și Filipine sunt aliați prin tratat ai Statelor Unite, iar noile aranjamente logistice și de acces sporesc interoperabilitatea și capacitatea de descurajare în Indo-Pacific.

Analiștii apreciază că pactul de apărare consolidează arhitectura de securitate regională, oferind un cadru pragmatic pentru cooperare militară, asistență umanitară și operațiuni de stabilitate.

15 ianuarie este o astfel de zi pentru România. Nu este o simplă dată, ci o constelație, un altar, o chemare lăuntrică la reflecție, la mândrie și la recunoștință, este Ziua Culturii Naționale, și nu degeaba a fost aleasă pentru această înaltă demnitate ziua în care s-a născut Mihai Eminescu, Luceafărul poeziei românești, geniul tutelar al limbii noastre, măsura absolută a ceea ce înseamnă a fi român.

Într-o lume asurzită de zgomot, de efemer și de uitare, avem nevoie, mai mult ca oricând, de ancore, de repere care să ne amintească cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm, iar cultura este această ancoră, memoria noastră genetică, ecoul strămoșilor noștri, visul celor care au construit și jertfit. Și, în centrul acestei galaxii culturale, strălucind cu o lumină neasemuită, stă Eminescu, nu ca un idol rece, ci ca o voce caldă, familiară, care ne șoptește povești despre iubire și dor, despre singurătate și cosmos, despre natura sacră și spiritul neamului.

A alege ziua nașterii lui Mihai Eminescu drept Zi a Culturii Naționale a fost o recunoaștere profundă, o mărturisire colectivă a faptului că în opera lui, în versul său muzical și profund filosofic se regăsește chintesența spiritului românesc. El nu a scris doar poezie, ci a plămădit limba, a cizelat gândul, a dat glas dorului nostru ancestral, a înălțat suferința la rang de artă și a transformat peisajul carpatic într-un templu al universalității. Eminescu este un continent spiritual, un univers de sentimente și idei care, odată descoperit, te transformă pentru totdeauna.

Această zi, 15 ianuarie, este, așadar, un pelerinaj în adâncul propriei noastre ființe, în miezul acelei alcătuiri sufletești pe care Eminescu a înțeles-o și a transpus-o în versuri nemuritoare. Este o zi în care ar trebui să ne oprim din alergare și să ascultăm murmurul codrului, freamătul undelor dulci, șoaptele iubirilor pierdute și ecoul veșnic al poeziei ”Ce te legeni, codrule…”. Este, de asemenea, o zi în care să ne amintim că, dincolo de cotidian, avem un tezaur, o comoară inestimabilă, și că datoria noastră esacră este aceea de a o prețui și a o duce mai departe.

Să vorbim despre Eminescu înseamnă să vorbim despre însăși inima ce bate puternic a limbii române, căci marele poet nu a fost doar un maestru al cuvântului, ci un vrăjitor, un alchimist care a transmutat argila sonoră a graiului popular în aur pur, în versuri care au atins perfecțiunea. Înainte de Mihai Eminescu, limba română era, în multe privințe, un șantier. După Eminescu, a devenit o catedrală. El i-a dat nu doar amplitudine și adâncime, ci i-a conferit acea muzicalitate intrinsecă, acea forță evocatoare care o așază la loc de cinste în panteonul limbilor lumii.

Poetul, ziaristul, gânditorul, filosoful Mihai Eminescu a fost un spirit enciclopedic, o minte sclipitoare care a absorbit cunoașterea lumii și a filtrat-o prin prisma geniului său singular, iar versurile sale sunt meditații profunde despre condiția umană, despre iubire și moarte, despre efemeritate și eternitate. Cine altul a putut să ne ofere un ”Luceafăr”, o capodoperă care depășește granițele literaturii, devenind un poem filosofic despre geniu, destin și sacrificiu? Cine altul a putut să ne aducă melancolia dulce a ”Lacului” sau patosul cosmic din ”Scrisori”, în care se împletesc istoria, filosofia și visul?

Eminescu este, în adevăratul sens al cuvântului, poetul național și nu pentru că s-a născut pe acest pământ, ci pentru că a încorporat în el însuși și în opera sa esența ființei românești, a dat glas dorului nostru metafizic, iubirii noastre tragice și frumuseții noastre melancolice, a transformat peisajul rural românesc, codrii, lacurile, izvoarele, în simboluri universale ale unui paradis pierdut sau regăsit. Prin el, ne-am descoperit pe noi înșine, am înțeles complexitatea propriului suflet, am învățat să ne iubim limba și să ne prețuim moștenirea.

Geniul său nu a fost limitat de granițe. Deși profund românesc, Eminescu aparține patrimoniului universal, căci opera sa, tradusă în zeci de limbi, continuă să fascineze cititori de pe toate meridianele, dovedind că marea artă transcende barierele culturale și lingvistice. Mihai Eminescu a fost un spirit vizionar, un precursor, un romantic târziu care a atins culmile liricii europene și totuși, a rămas ancorat în pământul românesc, în folclorul, în istoria și în miturile noastre.

Deși Eminescu strălucește ca o stea uimitoare, Ziua Culturii Naționale nu este doar despre el; este o celebrare a întregului fir continuu, a mozaicului bogat și complex care alcătuiește cultura română, o zi în care ne aducem aminte de toți acei anonimi și celebri, de toți acei eroi ai spiritului care, de-a lungul secolelor, au contribuit la zidirea acestui tezaur.

De la baladele populare, doinele și basmele culese de folcloriști anonimi, la cronicarii care au pus primele cărămizi ale istoriei scrise, de la domnitorii luminați care au înălțat biserici și mănăstiri, la învățații care au tradus primele cărți sfinte, fiecare gest, fiecare cuvânt a adăugat o nouă nuanță, o nouă formă acestei culturi. Cultura română nu este o entitate statică, ci un râu care curge neîncetat, adunând laolaltă tradiții milenare, influențe orientale și occidentale, forjate într-o sinteză unică.

Este o zi în care ne aplecăm cu respect asupra contribuției sclipitoare a marilor noștri dramaturgi, a poeților, a prozatorilor, ne gândim la umorul savuros și la critica socială acidă a lui Ion Luca Caragiale, la realismul plin de forță al lui Liviu Rebreanu, la universalitatea satului românesc zugrăvită de Ioan Slavici sau la lirismul inegalabil al lui Lucian Blaga. Ne amintim de forța epică a lui Mihail Sadoveanu, de sensibilitatea lui George Bacovia, de rigoarea lui Tudor Arghezi sau de rafinamentul lui Mircea Eliade, un spirit care a deschis ferestre către sacralitatea universală.

Fiecare dintre ei, în felul său, a preluat ștafeta de la Eminescu, dezvoltând și îmbogățind universul cultural românesc, fiind continuatori, inovatori, voci originale care au adăugat noi capitole la cartea nesfârșită a creativității românești. Cultura noastră este o polifonie, un concert de voci distincte, dar armonioase, care vibrează împreună pentru a crea o simfonie a spiritului.

Ziua Culturii Naționale este o ocazie de a redescoperi și de a onora acele spirite eterne care au susținut și au îmbogățit spiritualitatea românească. Dincolo de literatura care ne definește identitatea, avem o pleiadă de genii în alte domenii care au ridicat numele României pe cele mai înalte culmi ale creației universale.

Gândul ne poartă, firesc, la Constantin Brâncuși, titanul sculpturii moderne, cel care a transmutat forma în esență, materia în spirit, simplificând și stilizând pentru a ajunge la adevărul absolut, căci ”Coloana Infinitului”, ”Masa Tăcerii”, ”Poarta Sărutului” nu sunt doar opere de artă, ci meditații filosofice transpuse în piatră și lemn, o punte între tradiția noastră arhaică și avangarda universală. Brâncuși, fiu de țăran gorjean, a dus genialitatea românească în inima Parisului și de acolo, în conștiința lumii.

Apoi, George Enescu, magicianul sunetelor, compozitorul, violonistul, dirijorul care a transpus în note muzicale melancolia și forța sufletului românesc. Simfoniile, Rapsodiile, opera ”Oedip” sunt doar câteva dintre capodoperele care poartă amprenta genialității sale, o sinteză sublimă între folclorul autohton și rafinamentul muzicii clasice universale. Enescu a făcut ca doina să răsune în cele mai prestigioase săli de concerte ale lumii, purtând cu el frumusețea și tragismul neamului său.

Nu putem uita de marii noștri pictori, de Nicolae Grigorescu, cel care a capturat lumina și simplitatea satului românesc, dând chip și culoare peisajului și sufletului țărănesc sau de Ștefan Luchian, pictorul florilor și al melancoliei, cel care a transformat suferința personală în artă pură. Nu putem uita nici de marii noștri istorici, de Nicolae Iorga, savantul enciclopedist, spiritul lucid și patriotul ardent care a scris cu pasiune și erudiție povestea neamului sau de filosofii noștri, de Constantin Noica, cel care a adâncit gândirea românească, de Emil Cioran, cel care a exilat-o în universalitate, de Mircea Eliade, cel care a revelat sacrul în profan.

Fiecare dintre acești titani a contribuit cu o piesă esențială la mozaicul complex al culturii române, fiind vocile care ne vorbesc peste timp, care ne inspiră și ne amintesc de o bogăție spirituală adeseori uitată sau neglijată. Cultura română este o imensă bibliotecă vie, un muzeu în aer liber al spiritului, un concert nesfârșit de genii.

Dar Ziua Culturii Naționale nu este doar o celebrare a trecutului, ci și o oglindă a prezentului sau o provocare pentru viitor. Cultura română, ca orice cultură vie, a trecut prin furtuni, a înfruntat cenzura, asuprirea, indiferența și uitarea. Regimurile totalitare au încercat să o modeleze, să o încorporeze, să o deturneze, dar esența ei a rămas mereu nealterată, un spirit de rezistență tăcută.

Astăzi, provocările sunt altele. Globalizarea, consumerismul, superficialitatea, exodul creierelor și apatia publicului amenință să dilueze, să banalizeze sau să ignore patrimoniul nostru cultural. Televiziunile comerciale, rețelele sociale, ritmul alert al vieții par să nu mai aibă loc pentru poezia profundă, pentru literatura meditativă, pentru arta care cere timp și contemplare. Există un pericol real ca noile generații să se deconecteze de la propriile rădăcini, să nu mai audă chemarea lui Eminescu, să nu mai înțeleagă profunzimea lui Brâncuși, să nu mai simtă vibrația lui Enescu.

Cultura română este o datorie de a fi; este responsabilitatea noastră colectivă să o apărăm, să o promovăm, să o facem relevantă pentru timpurile noastre, ea nu este o relicvă prăfuită, ci o sursă inepuizabilă de inspirație, de sens, de identitate. În fața valului de uniformizare, cultura noastră este fortăreața care ne păstrează unici și ne conferă originalitate și demnitate în concertul națiunilor.

Este esențial să investim în cultură, nu doar financiar, ci și emoțional, să redescoperim lectura, să vizităm muzeele, să mergem la teatru, să ascultăm muzica noastră, să le vorbim copiilor noștri despre Eminescu ca despre un prieten, un confident, un îndrumător al sufletului, să le spunem povești despre eroii noștri culturali, să le cultivăm setea de frumos și de adevăr. Doar așa vom putea asigura continuitatea și vom putea transforma această moștenire într-un viitor luminos.

De Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie, sub steaua nemuritoare a lui Mihai Eminescu, simțim mai tare ca niciodată chemarea; o chemare la responsabilitate, la conștientizare, la o regăsire de sine ca popor, căci marele poet nu este un capitol închis al istoriei, ci o fântână adâncă din care ne putem adăpa mereu, o sursă de lumină într-o lume adeseori întunecată.

Geniul său ne amintește că, oricât de mici am părea pe scena lumii, avem în noi o forță spirituală imensă, o capacitate creatoare care a dat naștere unor capodopere universale și ne învață că adevărata bogăție nu este materială, ci spirituală, că demnitatea unui popor se măsoară prin cultura sa, prin respectul față de tradiție și prin deschiderea către nou. Să nu lăsăm uitarea să se aștearnă peste aceste valori! Să nu lăsăm indiferența să ne separe de propriile rădăcini! Să nu permitem nimănui să ne spună că suntem un popor mic, lipsit de importanță, căci avem în Eminescu și în toți marii noștri creatori mărturia eternă a geniului românesc!

Așadar, astăzi, 15 ianuarie, să închidem ochii pentru o clipă și să ascultăm! Să ascultăm murmurele codrului eminescian, să simțim dorul care ne leagă de pământul strămoșesc, să ne lăsăm învăluiți de cuvântul care ne-a plămădit și ne-a dat sens! Să ne amintim că în fiecare carte citită, în fiecare vers rostit, în fiecare melodie ascultată, în fiecare operă de artă contemplată, se află o părticică din sufletul României! Eminescu ne privește din eternitate cu o speranță tăcută, aceea că nu vom lăsa flacăra culturii să se stingă și că vom continua să construim, să visăm, să creăm, sub aceeași stea a geniului românesc. Fie ca lumina lui să ne călăuzească drumul, iar moștenirea sa să ne fie cale, căci ”Ce-i pasă dacă-n zori de zi/Razele-i pier în nori, în vânt,/De vreme ce-n a ei oglindă/Văd sufletul unui pământ.”! Și acest pământ suntem noi, poporul român, veșnic în cuvânt și în duh.