Se resimte în mod constant tentaţia majorării cotelor de export pe piaţa Uniunii Europene. Au fost şi situaţii în care promisiunea creşterii lor era băgată silit printre promisiunile cu iz electoral, însă de cele mai multe ori aceasta se înscria uşor în lista angajamentelor cu care ieşea în avanscenă fie o nouă guvernare, fie un nou ministru, de cele mai multe ori, al agriculturii. Mai des, s-a pornit de la fraze gen „fiind o economie preponderent agricolă...” sau de la „având drept angajament prioritar integrarea europeană...”. Dar, în cele din urmă, cotele creşteau. Urmau nişte aplauze, nişte eforturi acoperite cu majorări de investiţii, poate şi unele iluzii şi... constatările tradiţionale – cotele de export nu au fost acoperite. Concluzia nu este una generală, dar ea exprimă o stare de lucruri caracteristică pentru majoritatea produselor incluse în listă.