La mijlocul săptămânii trecute, o delegaţie a Republicii Moldova a participat la şedinţele anuale ale Fondului Monetar Internaţional şi Grupului Băncii Mondiale, care s-au desfăşurat la Washington. Evenimentul este unul tradiţional pentru agenda anuală a celor două instituţii financiare şi abordează probleme generale în care, evident, se regăsesc problemuţele noastre.
Delegaţia ţării noastre, se spune într-un raport al vizitei, a beneficiat de expertiză internaţională şi de un transfer de competenţe care vizează potenţarea capacităţilor instituţionale, obiectivele pentru dezvoltarea durabilă, creşterea economică incluzivă, revoluţia în infrastructură prin integrare, investiţii şi inovare, piaţa muncii, componentele pentru programele cu fonduri, precum şi provocările în lupta cu corupţia şi promovarea transparenţei în sectorul guvernamental.
Subiectele abordate sub aspectul stabilităţii financiare s-au referit în special la datoriile suverane şi înţelegerea riscurilor aferente, sectorul de creditare non-bancar, banii în lumea tehnologiilor mobile şi implicaţiile pentru stabilitatea şi dezvoltarea financiară, gestionarea fluxurilor de capital, războaiele comerciale şi modul în care acestea afectează lanţurile comerciale globale ş.a.
Este limpede că la întrevederile bilaterale pe care le-a avut grupul de la Chişinău cu reprezentanţii celor două instituţii, la baza discuţiilor a stat contextul economic actual exprimat în cifre mai mult sau mai puţin îmbucurătoare, dar şi prognozele indicatorilor macroeconomici care decurg din aceeaşi realitate economică pe care o trăim şi care cere implicare fie de ordin intern, fie de ordin extern, pentru buna lor stăpânire.
La penultima contactare a partenerilor de la FMI – începutul lunii iulie curent – anul 2019 putea fi reflectat mai mult în prognoze şi mai puţin în bilanţuri. Perspectivele economiei moldoveneşti erau cât de cât optimiste. Produsul Intern Brut anunţa, bunăoară, o creştere de la 190,0 în 2018 până la 207,3 miliarde lei în 2019. În realitate, o primă jumătate de an arată cu mai multă claritate tendinţele economiei naţionale. Potrivit unui tablou al evoluţiei economiei – de asemenea coordonat cu FMI – Produsul Intern Brut a crescut cu 5,2 la sută şi a însumat 90,9 mlrd. lei, în primele şase luni. Valoarea adăugată brută creată în activitatea „Construcţii” având cea mai mare influenţă asupra creşterii economice şi asigurând 43 la sută din saltul PIB-ului. Construcţiile au fost urmate de „Comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, transport şi depozitare, hoteluri şi restaurante”, domenii cărora le revin 21 la sută din creştere. De remarcat, că aceste segmente asigurau în primele trei luni ale anului 2019, 28 la sută din creştere. Este interesant de văzut cum vor arăta cifrele respective la finele anului, după ce am putea măsura şi impactul taxării în condiţii noi a domeniului HoReCa.
La mijlocul anului se constata o accentuare clară a presiunilor inflaţioniste, rata inflaţiei constituind 4 la sută pe un fundal cu 0,6 la sută deflaţie înregistrată în aceeaşi perioadă a anului precedent. Indicele preţurilor de consum prognozat pentru întreg anul 2019 este de 105,0 la sfârşit de decembrie. Aceleaşi prognoze scoase din geanta Ministerului Finanţelor indică un curs al monedei naţionale faţă de valuta americană de 17,74 lei. E de remarcat faptul că de la începutul anului până la 1 septembrie curent moneda naţională s-a depreciat cu 4 la sută. Anul curent afişa în ianuarie pe panou un curs de 17,14 lei, ajungând la 31 august să indice 17,83 lei pentru un dolar.
Prognozele indică asupra creşterii producţiei industriale în 2019. În principiu, ritmul de creştere este unul păstrat încă din anii precedenţi, însă fără a găsi careva semne ale unui salt impresionant – 55,8 miliarde lei în 2018 şi 59 miliarde în anul curent. Saltul nu se va produce nici în perioada 2020-2023, pentru fiecare dintre aceşti ani prognozându-se câte un avans de aproximativ 3 miliarde lei. Aceleaşi ritmuri şi pentru producţia agricolă, doar că condiţiile climaterice din acest an umblă la cifre şi adaugă o creştere de doar un miliard de lei faţă de precedentul.
Remiterile de bani continuă să fie o componentă monitorizată cu destulă atenţie, chiar dacă acestea rămân pe un trend constant descendent. În opt luni ale anului curent transferurile băneşti din străinătate efectuate prin intermediul băncilor comerciale din Moldova în favoarea persoanele fizice au determinat o reducere cu 6,4 la sută, însumând 803,7 milioane dolari SUA. Volumul remiterilor este influenţat de evoluţia economiilor ţărilor în care muncesc majoritatea moldovenilor, exemplu fiind stagnarea economiei Federaţiei Ruse, contractarea cererii interne în Italia şi recesiunea economică din Turcia.
Este evident că reducerea remiterilor duce la scăderea consumului intern, însă această scădere este amortizată de creşterea salariului nominal mediu lunar.
Dacă luăm drept element de comparaţie anul 2015, în anul 2022 salariul nominal urmează să se dubleze – până la 9328 lei, însă la sfârşitul acestui an va atinge cota de 7320 lei. Prognozele anunţă pentru 2020 un salariu egal cu 7953 lei, dar tot aici îşi face loc întrebarea dacă la momentul elaborării previziunilor se ştia despre intenţiile guvernului actual de a creşte salariile pentru majoritatea bugetarilor. Un proiect al Legii bugetului pentru 2020 propune creşterea salariului cu 6-10 la sută. Ministerul Economiei propune pentru unele categorii de angajaţi o retribuţie mai mare cu 1500-2000 de lei. Printre aceştia se regăsesc şi cadrele didactice care ar putea pune lunar în portmoneu cu aproape 700 de lei mai mult.
În linii mari, cam acesta ar fi portretul viitorului apropiat al economiei, dar şi al vieţii noastre. Există însă şi un şir de riscuri care ar putea trece cu radiera peste textele noastre scurtând mai mult sau mai puţin durata însorită a timpului pe care îl trăim. Dintre acestea: contextul economic global, în special situaţia social-economică în Uniunea Europeană, Federaţia Rusă şi ţările vecine; fluctuaţiile cursului de schimb al monedei naţionale; condiţiile climaterice nefavorabile, care sunt dificil de prognozat, pot contribui la diminuarea volumului efectiv al producţiei agricole; instabilitatea politică, ce influenţează negativ activitatea economică şi investiţională, intensifică tensiunea socială şi provoacă instabilitate macroeconomică.
Constantin Olteanu
