Сборщик RSS-лент

Declarația, intitulată We Must Act Now („Trebuie să acționăm acum”), a fost publicată luni și avertizează că evoluția rapidă a inteligenței artificiale ar putea produce, în următorul deceniu, o transformare economică fără precedent, chiar mai amplă decât Revoluția Industrială, dar într-un interval de timp mult mai scurt.

Potrivit Fortune, printre semnatari se numără Anton Korinek, profesor de economie la Universitatea Virginia, Michael Spence, laureat al Premiului Nobel, Daron Acemoglu (MIT), Erik Brynjolfsson (Universitatea Stanford), precum și economiștii-șefi ai OpenAI și Anthropic.

Economiștii: „Conducem prin ceață”

Semnatarii declarației avertizează că inteligența artificială poate genera atât creșteri importante ale nivelului de trai și ale productivității, cât și riscuri majore, inclusiv înlocuirea unui număr mare de locuri de muncă.

„Conducem prin ceață și este extraordinar de dificil să anticipăm ce se va întâmpla în continuare”, a declarat Anton Korinek, descriind nivelul ridicat de incertitudine privind efectele economice ale AI.

Reguli pentru AI

Economiștii cer guvernelor, mediului academic și companiilor din tehnologie să accelereze cercetarea privind impactul economic al inteligenței artificiale și să creeze reguli și instituții capabile să orienteze dezvoltarea acesteia în beneficiul societății.

Documentul nu propune politici concrete și nici nu formulează previziuni economice, dar atrage atenția că lipsesc încă instrumentele necesare pentru a măsura efectele reale ale AI asupra economiei.

Cum se măsoară impactul AI

Una dintre explicații este lipsa unui consens privind modul în care trebuie evaluată „expunerea la AI” a diferitelor profesii. Torsten Slok, economist-șef al companiei americane de investiții Apollo Global Management, susține că există cel puțin cinci metode diferite de măsurare, iar acestea oferă rezultate semnificativ diferite, în special pentru ocupațiile considerate cele mai vulnerabile la automatizare.

La rândul său, Erik Brynjolfsson, profesor la Universitatea Stanford, dezvoltă împreună cu ADP Research, divizia de cercetare a companiei americane ADP, un sistem care monitorizează aproape în timp real evoluția ocupării forței de muncă în peste 730 de profesii, pentru a identifica mai rapid efectele inteligenței artificiale asupra pieței muncii.

„Capacitățile inteligenței artificiale evoluează mult mai rapid decât înțelegerea implicațiilor sale economice”, avertizează profesorul de la Stanford, unul dintre inițiatorii declarației.

Expresii precum „nu este doar o rețetă, ci un simbol al bucătăriei grecești” sau „Parisul nu este doar orașul iubirii, ci una dintre cele mai importante capitale europene” au devenit atât de frecvente în răspunsurile chatbot-urilor încât sunt considerate un adevărat „tic de limbaj”, notează publicația Il Post.

De ce folosesc chatbot-urile această formulare

Construcția „nu este X, ci Y” nu a fost inventată de inteligența artificială. Ea aparține retoricii clasice și este cunoscută sub denumirea de epanortoză, o figură de stil prin care o afirmație este corectată sau intensificată pentru a crea un impact mai puternic. Uneori aceeași structură poate funcționa și ca antiteză, punând în opoziție două idei. Potrivit lingvistei Beatrice Cristalli, această formulare este eficientă deoarece atrage atenția și creează impresia unei explicații mai elaborate sau mai surprinzătoare. Într-un mediu online în care atenția utilizatorilor este limitată, astfel de construcții sunt folosite frecvent pentru a face un text mai memorabil.

Analizele arată că AI recurge mult mai des la acest tipar

Compania Pangram, care dezvoltă instrumente pentru detectarea textelor generate de inteligența artificială, susține că formulările de tipul „nu doar X, ci Y” sunt de aproximativ trei ori mai frecvente în textele produse de AI decât în cele scrise de oameni. Și în mediul corporativ fenomenul pare să se accentueze. Revista Barron’s a remarcat că între 2023 și 2025 utilizarea acestei structuri în comunicările companiilor s-a multiplicat de peste patru ori, pe măsură ce tot mai multe texte sunt redactate cu ajutorul inteligenței artificiale.

Formulările de tipul „nu doar X, ci Y” sunt de aproximativ trei ori mai frecvente la anumiți chatboți. Sursa foto: Pexels

De unde provine acest „tic” al chatbot-urilor

Cercetătorii consideră că există mai multe explicații. În primul rând, modelele lingvistice de mari dimensiuni (LLM), care stau la baza unor servicii precum ChatGPT, Gemini sau Copilot, au fost antrenate pe volume uriașe de texte preluate din cărți, articole și, mai ales, de pe internet. Aceste surse conțin deja numeroase exemple ale acestei construcții retorice.

În plus, în procesul de perfecționare a modelelor AI, cunoscut drept reinforcement learning from human feedback (RLHF), evaluatorii umani tind să aprecieze răspunsurile care par mai bine argumentate și mai nuanțate. Potrivit expertului în inteligență artificială Tuhin Chakrabarty, citat de The Atlantic, este posibil ca răspunsurile construite în forma „nu este X, ci Y” să fi primit în mod repetat evaluări mai bune, ceea ce a încurajat modelele să le folosească tot mai des.

Există riscul ca fenomenul să se amplifice

Specialiștii au explicat că fenomenul ar putea deveni și mai pronunțat în viitor. Tot mai multe texte publicate online sunt generate cu ajutorul inteligenței artificiale, iar acestea pot ajunge ulterior să fie folosite la antrenarea noilor generații de modele AI. Astfel se poate crea un cerc vicios în care chatbot-urile învață din texte produse de alte chatbot-uri și ajung să repete din ce în ce mai des aceleași clișee de exprimare.

Cum pot fi recunoscute textele generate de AI

Prezența unei formulări de tipul „nu este X, ci Y” nu demonstrează că un text a fost scris de inteligența artificială, deoarece această figură de stil există de secole în limbajul uman. Totuși, utilizarea excesivă a unor structuri repetitive, alături de alte tipare de exprimare similare, poate reprezenta un indiciu că un text a fost generat sau asistat de un chatbot. Lingviștii subliniază însă că problema nu este existența acestor figuri de stil, ci transformarea lor într-un automatism. Atât în scrierea umană, cât și în cea asistată de AI, eficiența unei formulări depinde de context și de modul în care este folosită, nu de simpla ei prezență.

În timpul unui episod de stres, corpul uman trece printr-o serie de schimbări fiziologice: ritmul cardiac crește, transpirația se intensifică, iar compoziția compușilor organici volatili eliminați prin piele și respirație se modifică. Pentru oameni, aceste diferențe sunt aproape imposibil de sesizat, dar nasul unor animale este suficient de sensibil pentru a le identifica.

Câinii pot identifica mirosul stresului cu o precizie impresionantă

Cele mai solide dovezi provin din studiile realizate pe câini. Într-un experiment publicat în 2022 în revista PLOS One, cercetătorii au colectat probe de transpirație și respirație de la 36 de persoane, înainte și după ce acestea au fost supuse unei probe dificile de aritmetică.

Patru câini antrenați au primit simultan o probă recoltată în stare de stres, una prelevată de la aceeași persoană înaintea testului și o mostră fără miros uman. Pe parcursul a 720 de încercări, animalele au indicat corect proba asociată stresului în 93,75% dintre cazuri. În funcție de câine, precizia a variat între 90% și 96,88%.

Cercetătorii au concluzionat că stresul psihologic acut produce modificări ale compușilor organici volatili eliminați prin transpirație sau respirație, iar acestea sunt detectabile de câini.

Un alt experiment, realizat pe Labradori și Golden Retrieveri, a arătat că mirosul transpirației colectate de la persoane speriate le poate influența inclusiv starea emoțională. În prezența mostrelor asociate fricii, câinii au manifestat mai multe comportamente de stres și au avut un ritm cardiac mai ridicat decât atunci când au fost expuși mirosului produs într-un context fericit. De asemenea, au căutat mai mult apropierea stăpânului.

Efectele nu se limitează la simpla identificare a mirosului. Un studiu din 2024, realizat pe 18 câini, a constatat că mirosul unei persoane stresate îi făcea pe aceștia mai precauți în fața unei situații ambigue. Animalele au fost mai puțin dispuse să se apropie de un bol despre care nu știau dacă va conține sau nu mâncare, comportament interpretat drept o încercare de reducere a riscului.

Descoperirile ar putea fi folosite pentru pregătirea câinilor de asistență destinați persoanelor care suferă de tulburare de stres posttraumatic. Un animal antrenat ar putea detecta modificările chimice înainte ca episodul să devină evident pentru persoana afectată.

Caii nu doar că detectează frica, ci devin mai vigilenți

Și caii pot distinge transpirația produsă de oameni în contexte emoționale diferite. Într-un studiu publicat în 2023 în Scientific Reports, animalelor le-au fost prezentate probe de transpirație recoltate de la persoane care urmăreau fie un film de groază, fie o comedie.

Caii au mirosit mai mult timp proba nouă atunci când aceasta provenea dintr-un context emoțional diferit, ceea ce a arătat că puteau face diferența între mirosul asociat fricii și cel asociat bucuriei. Modul în care își foloseau nările a indicat și o procesare emoțională diferită a celor două tipuri de miros.

Un studiu mai recent, publicat în ianuarie 2026, a mers mai departe și a analizat efectele asupra comportamentului. Atunci când aveau în apropierea nărilor probe de transpirație recoltate de la persoane speriate, caii interacționau mai puțin cu omul, urmăreau mai atent obiectele necunoscute și tresăreau mai puternic la apariția unor stimuli neașteptați.

Rezultatele au implicații practice pentru călăreți și îngrijitori. Teama unei persoane ar putea crește vigilența și reactivitatea calului, amplificând riscul unui accident. Cercetătorii consideră că reglarea emoțiilor umane ar trebui luată în calcul în antrenamentul ecvestru, în programele de terapie asistată de cai și în timpul intervențiilor veterinare.

Pisicile recunosc mirosul asociat fricii

Deși limbajul lor corporal este adesea mai greu de interpretat, și pisicile par capabile să identifice semnalele chimice ale fricii umane.

Într-un experiment publicat în 2023, 22 de pisici au fost expuse unor probe de miros uman recoltate în patru situații: frică, fericire, efort fizic și stare neutră. Mirosul asociat fricii a provocat mai multe comportamente de stres decât probele neutre sau cele obținute după efort fizic.

Cercetătorii au observat însă diferențe importante între animale. Experiențele anterioare și nivelul de socializare cu oamenii ar putea influența sensibilitatea fiecărei pisici la asemenea semnale. Autorii au avertizat și că reacția felinelor a fost mai subtilă decât cea întâlnită la câini.

Șoarecii și vacile percep, la rândul lor, stresul uman

Un studiu preliminar publicat în revista Animal Cognition a testat reacțiile șoarecilor și vacilor la transpirația unor studenți, recoltată după un examen stresant și după o oră obișnuită.

Cei 20 de șoareci masculi au prezentat indicii fiziologice de stres mai puternice în prezența mirosului provenit de la studenții care susținuseră examenul. Cele zece vaci incluse în experiment au petrecut mai mult timp investigând proba asociată stării nestresate, ceea ce ar putea indica o preferință pentru semnalele chimice neutre.

Autorii au subliniat că numărul animalelor a fost redus și că rezultatele trebuie confirmate prin experimente mai ample. Totuși, descoperirea ar putea fi importantă în ferme, unde starea emoțională a îngrijitorilor poate influența relația cu animalele.

În cazul oilor, dovezile sunt încă neconcludente

Experimentele realizate pe oi și miei au produs rezultate mai puțin clare. Un studiu din 2024 a constatat că mieii detectau schimbarea dintre diferite mirosuri umane, dar nu reacționau în mod specific la probele provenite de la persoane stresate. Animalele păreau să răspundă mai degrabă la mirosul unui om necunoscut.

O cercetare publicată în 2025 a identificat unele diferențe de comportament între animalele expuse mirosului fricii și cele expuse mirosului bucuriei. Totuși, tentativele de fugă și celelalte reacții nu au format un model suficient de clar pentru a demonstra că oile asociază mirosul fricii cu un pericol.

Există un „miros al fricii”?

Oamenii de știință evită să vorbească despre o singură „moleculă a fricii”. Cel mai probabil, animalele detectează un amestec de compuși organici volatili a cărui concentrație și compoziție se schimbă atunci când organismul intră în stare de alertă.

În majoritatea experimentelor au fost folosite probe complete de transpirație sau respirație, fără a fi identificată substanța exactă responsabilă pentru reacția animalelor. Cercetătorii încearcă în prezent să stabilească ce familii de compuși transportă informația emoțională și dacă semnalul este universal sau diferă în funcție de vârstă, sex, genetică și starea fizică a persoanei.

Prin urmare, afirmația că un animal „simte frica” este o simplificare. El nu citește gândurile omului, dar poate combina mirosul cu postura, vocea, expresia feței și mișcările corpului. În cazul câinilor, cailor și pisicilor, dovezile indică însă că mirosul singur poate fi suficient pentru a declanșa o reacție.