Сборщик RSS-лент

În timpul unui episod de stres, corpul uman trece printr-o serie de schimbări fiziologice: ritmul cardiac crește, transpirația se intensifică, iar compoziția compușilor organici volatili eliminați prin piele și respirație se modifică. Pentru oameni, aceste diferențe sunt aproape imposibil de sesizat, dar nasul unor animale este suficient de sensibil pentru a le identifica.

Câinii pot identifica mirosul stresului cu o precizie impresionantă

Cele mai solide dovezi provin din studiile realizate pe câini. Într-un experiment publicat în 2022 în revista PLOS One, cercetătorii au colectat probe de transpirație și respirație de la 36 de persoane, înainte și după ce acestea au fost supuse unei probe dificile de aritmetică.

Patru câini antrenați au primit simultan o probă recoltată în stare de stres, una prelevată de la aceeași persoană înaintea testului și o mostră fără miros uman. Pe parcursul a 720 de încercări, animalele au indicat corect proba asociată stresului în 93,75% dintre cazuri. În funcție de câine, precizia a variat între 90% și 96,88%.

Cercetătorii au concluzionat că stresul psihologic acut produce modificări ale compușilor organici volatili eliminați prin transpirație sau respirație, iar acestea sunt detectabile de câini.

Un alt experiment, realizat pe Labradori și Golden Retrieveri, a arătat că mirosul transpirației colectate de la persoane speriate le poate influența inclusiv starea emoțională. În prezența mostrelor asociate fricii, câinii au manifestat mai multe comportamente de stres și au avut un ritm cardiac mai ridicat decât atunci când au fost expuși mirosului produs într-un context fericit. De asemenea, au căutat mai mult apropierea stăpânului.

Efectele nu se limitează la simpla identificare a mirosului. Un studiu din 2024, realizat pe 18 câini, a constatat că mirosul unei persoane stresate îi făcea pe aceștia mai precauți în fața unei situații ambigue. Animalele au fost mai puțin dispuse să se apropie de un bol despre care nu știau dacă va conține sau nu mâncare, comportament interpretat drept o încercare de reducere a riscului.

Descoperirile ar putea fi folosite pentru pregătirea câinilor de asistență destinați persoanelor care suferă de tulburare de stres posttraumatic. Un animal antrenat ar putea detecta modificările chimice înainte ca episodul să devină evident pentru persoana afectată.

Caii nu doar că detectează frica, ci devin mai vigilenți

Și caii pot distinge transpirația produsă de oameni în contexte emoționale diferite. Într-un studiu publicat în 2023 în Scientific Reports, animalelor le-au fost prezentate probe de transpirație recoltate de la persoane care urmăreau fie un film de groază, fie o comedie.

Caii au mirosit mai mult timp proba nouă atunci când aceasta provenea dintr-un context emoțional diferit, ceea ce a arătat că puteau face diferența între mirosul asociat fricii și cel asociat bucuriei. Modul în care își foloseau nările a indicat și o procesare emoțională diferită a celor două tipuri de miros.

Un studiu mai recent, publicat în ianuarie 2026, a mers mai departe și a analizat efectele asupra comportamentului. Atunci când aveau în apropierea nărilor probe de transpirație recoltate de la persoane speriate, caii interacționau mai puțin cu omul, urmăreau mai atent obiectele necunoscute și tresăreau mai puternic la apariția unor stimuli neașteptați.

Rezultatele au implicații practice pentru călăreți și îngrijitori. Teama unei persoane ar putea crește vigilența și reactivitatea calului, amplificând riscul unui accident. Cercetătorii consideră că reglarea emoțiilor umane ar trebui luată în calcul în antrenamentul ecvestru, în programele de terapie asistată de cai și în timpul intervențiilor veterinare.

Pisicile recunosc mirosul asociat fricii

Deși limbajul lor corporal este adesea mai greu de interpretat, și pisicile par capabile să identifice semnalele chimice ale fricii umane.

Într-un experiment publicat în 2023, 22 de pisici au fost expuse unor probe de miros uman recoltate în patru situații: frică, fericire, efort fizic și stare neutră. Mirosul asociat fricii a provocat mai multe comportamente de stres decât probele neutre sau cele obținute după efort fizic.

Cercetătorii au observat însă diferențe importante între animale. Experiențele anterioare și nivelul de socializare cu oamenii ar putea influența sensibilitatea fiecărei pisici la asemenea semnale. Autorii au avertizat și că reacția felinelor a fost mai subtilă decât cea întâlnită la câini.

Șoarecii și vacile percep, la rândul lor, stresul uman

Un studiu preliminar publicat în revista Animal Cognition a testat reacțiile șoarecilor și vacilor la transpirația unor studenți, recoltată după un examen stresant și după o oră obișnuită.

Cei 20 de șoareci masculi au prezentat indicii fiziologice de stres mai puternice în prezența mirosului provenit de la studenții care susținuseră examenul. Cele zece vaci incluse în experiment au petrecut mai mult timp investigând proba asociată stării nestresate, ceea ce ar putea indica o preferință pentru semnalele chimice neutre.

Autorii au subliniat că numărul animalelor a fost redus și că rezultatele trebuie confirmate prin experimente mai ample. Totuși, descoperirea ar putea fi importantă în ferme, unde starea emoțională a îngrijitorilor poate influența relația cu animalele.

În cazul oilor, dovezile sunt încă neconcludente

Experimentele realizate pe oi și miei au produs rezultate mai puțin clare. Un studiu din 2024 a constatat că mieii detectau schimbarea dintre diferite mirosuri umane, dar nu reacționau în mod specific la probele provenite de la persoane stresate. Animalele păreau să răspundă mai degrabă la mirosul unui om necunoscut.

O cercetare publicată în 2025 a identificat unele diferențe de comportament între animalele expuse mirosului fricii și cele expuse mirosului bucuriei. Totuși, tentativele de fugă și celelalte reacții nu au format un model suficient de clar pentru a demonstra că oile asociază mirosul fricii cu un pericol.

Există un „miros al fricii”?

Oamenii de știință evită să vorbească despre o singură „moleculă a fricii”. Cel mai probabil, animalele detectează un amestec de compuși organici volatili a cărui concentrație și compoziție se schimbă atunci când organismul intră în stare de alertă.

În majoritatea experimentelor au fost folosite probe complete de transpirație sau respirație, fără a fi identificată substanța exactă responsabilă pentru reacția animalelor. Cercetătorii încearcă în prezent să stabilească ce familii de compuși transportă informația emoțională și dacă semnalul este universal sau diferă în funcție de vârstă, sex, genetică și starea fizică a persoanei.

Prin urmare, afirmația că un animal „simte frica” este o simplificare. El nu citește gândurile omului, dar poate combina mirosul cu postura, vocea, expresia feței și mișcările corpului. În cazul câinilor, cailor și pisicilor, dovezile indică însă că mirosul singur poate fi suficient pentru a declanșa o reacție.

Transelectrica și Georgian State Electrosystem, operatorii rețelelor electrice de transport din România și Georgia, au semnat la București, anul acesta, un Memorandum de Înțelegere care stabilește modul în care vor colabora pentru dezvoltarea interconexiunii. Documentul nu reprezintă încă decizia finală de construire, dar mută proiectul într-o etapă mai avansată de pregătire.

Încep studiile tehnice și cercetarea traseului prin Marea Neagră

În baza memorandumului, cele două companii vor coordona activitățile de planificare, studiile tehnice și marine, evaluările de impact asupra mediului și comunităților, identificarea surselor de finanțare și reprezentarea proiectului în relația cu instituțiile europene și internaționale.

O componentă esențială va fi cercetarea fundului Mării Negre. Studiile geofizice și geotehnice trebuie să stabilească traseul exact, natura solului marin și zonele în care cablul poate fi instalat și protejat în condiții de siguranță. Autoritățile georgiene au anunțat că această etapă, care presupune utilizarea unor nave specializate, este deja în pregătire.

Cablul va utiliza tehnologia HVDC – transport de energie electrică în curent continuu la înaltă tensiune -, soluție folosită pentru transferul unor cantități mari de electricitate pe distanțe foarte lungi, cu pierderi mai reduse decât în cazul liniilor clasice de curent alternativ.

Un cablu de aproximativ 1.200 de kilometri

Documentele Transelectrica descriu proiectul drept o legătură submarină HVDC de aproximativ 1.200 de kilometri, care va traversa Marea Neagră între România și Georgia. În planurile anterioare ale companiei, punctele analizate pentru conectare erau Constanța Sud, pe litoralul românesc, și zona Anaklia, în Georgia.

Investiția este estimată în prezent la aproximativ 3,5 miliarde de euro. Suma nu trebuie însă considerată definitivă: costul final va depinde de configurația tehnică, traseul rezultat din cercetările marine, prețul cablurilor și al stațiilor de conversie, condițiile de finanțare și eventualele lucrări suplimentare necesare în rețelele terestre. Estimarea de 3,5 miliarde de euro a fost confirmată în decembrie 2025 de adjunctul ministrului georgian al Economiei.

Nici capacitatea finală a interconexiunii nu este încă anunțată în memorandumul din februarie. De-a lungul pregătirii proiectului au fost analizate mai multe variante tehnice, motiv pentru care parametrii definitivi urmează să fie fixați în fazele următoare de proiectare.

Energia din Azerbaidjan ar ajunge în Europa prin România

Interconexiunea reprezintă segmentul submarin al Coridorului Verde dezvoltat de Azerbaidjan, Georgia, România și Ungaria. Energia electrică, în special cea produsă din surse regenerabile în regiunea Mării Caspice și în Caucaz, ar urma să fie transportată prin Azerbaidjan și Georgia, apoi pe sub Marea Neagră până în România.

Din România, electricitatea ar putea fi transmisă spre Ungaria și către alte piețe europene prin infrastructura continentală. Proiectul ar crea astfel o rută energetică suplimentară între Uniunea Europeană și Caucaz, fără a înlocui însă producția internă sau celelalte interconexiuni ale României.

Pentru România, miza este consolidarea poziției de nod energetic regional. O nouă interconexiune ar putea diversifica sursele și rutele de aprovizionare, ar permite schimburi suplimentare de electricitate și ar facilita integrarea unei cantități mai mari de energie eoliană, solară și hidro în sistemele europene.

Proiectul a primit statut european strategic

Cablul este inclus în Planurile de Dezvoltare a Rețelei pe Zece Ani ale ENTSO-E pentru edițiile 2022 și 2024 și este promovat pentru includere și în ediția din 2026. În decembrie 2025, investiția a fost selectată ca Proiect de Interes Mutual – PMI al Uniunii Europene, categorie rezervată infrastructurilor dezvoltate între state membre și țări din afara UE.

Lista europeană a fost publicată în Jurnalul Oficial în aprilie 2026. Statutul PMI permite proceduri mai rapide de autorizare și oferă proiectului posibilitatea de a solicita finanțare prin Mecanismul pentru Interconectarea Europei. Includerea pe listă nu înseamnă însă că întreaga investiție este finanțată automat de Comisia Europeană: granturile sunt acordate prin apeluri competitive și depind de maturitatea tehnică și financiară a proiectului.

Compania care coordonează investiția are sediul la București

Implementarea Coridorului Verde este coordonată prin GECO Power Company – Green Energy Corridor Power Company, societate înregistrată în România în ianuarie 2025. Acționarii sunt Transelectrica, AzerEnerji din Azerbaidjan, Georgian State Electrosystem și compania ungară MVM Energy, fiecare cu o participație de 25%.

Compania de proiect are sediul la București și trebuie să coordoneze studiile, proiectarea, atragerea finanțării și pregătirea investiției comune.

Proiectul a depășit etapa inițială de evaluare, dar lucrările de instalare a cablului nu au început. Înaintea șantierului sunt necesare finalizarea investigațiilor marine, stabilirea parametrilor tehnici, evaluările de mediu, obținerea autorizațiilor, împărțirea costurilor între parteneri și asigurarea finanțării.

 

Serhii Koretskyi, directorul general al companiei energetice de stat Naftogaz, ar urma să devină următorul prim-ministru al Ucrainei, într-o schimbare prin care președintele Volodimir Zelenski pare să mizeze pe un manager cu profil tehnocrat pentru conducerea economiei de război.

Zelenski i-ar fi propus lui Koretskyi funcția în timpul unei întâlniri desfășurate pe 12 iulie, iar acesta ar fi acceptat, potrivit unor surse politice citate de The Kyiv Independent. Votul din Parlamentul ucrainean ar putea avea loc pe 16 iulie. Informația nu a fost confirmată oficial nici de Președinția Ucrainei, nici de Koretskyi sau de Naftogaz.

Numirea ar urma demisiei Iuliei Svîrîdenko, care și-a depus mandatul după ce Zelenski a anunțat o nouă reorganizare a guvernului. Președintele Parlamentului, Ruslan Stefanciuk, a precizat că demisia va fi analizată conform procedurilor legale.

Un posibil premier fără partid și fără carieră politică

Koretskyi nu este un tehnocrat în sensul strict al termenului, deoarece va conduce un guvern susținut de partidul prezidențial și va trebui să aplice programul politic al lui Zelenski. Profilul său este însă unul predominant tehnic și managerial.

El nu a fost parlamentar, ministru sau lider de partid și nu și-a construit o bază politică proprie. Cariera sa s-a desfășurat în industria petrolului și gazelor, în companii private, iar ulterior la conducerea unor întreprinderi energetice controlate de stat.

Legătura lui Koretskyi cu România

Pentru România, numele lui Serhii Koretskyi este important mai ales prin prisma viitoarelor proiecte energetice din Marea Neagră.

Naftogaz, compania pe care o conduce, a intrat în discuții preliminare cu OMV Petrom pentru un posibil parteneriat privind dezvoltarea unei descoperiri importante de gaze din sectorul ucrainean al Mării Negre.

Zăcământul se află în apropierea perimetrelor maritime românești și este considerat de surse din industrie unul dintre cele mai promițătoare din regiune. Dezvoltarea sa nu ar putea începe însă înainte de încheierea războiului, din cauza riscurilor de securitate.

În martie 2026, după o întâlnire cu președintele României, Nicușor Dan, Zelenski declara că Bucureștiul și Kievul urmăresc să dezvolte împreună proiecte de exploatare a resurselor de pe platoul continental al Mării Negre.

Marea Neagră, noua miză energetică a regiunii

Interesul Kievului pentru experiența românească este legat și de dezvoltarea proiectului Neptun Deep, realizat de OMV Petrom și Romgaz.

Zăcământul românesc are rezerve recuperabile estimate la aproximativ 100 de miliarde de metri cubi, iar începerea producției este programată pentru 2027. Proiectul ar urma să dubleze producția de gaze a României și să transforme țara într-un exportator net.

OMV Petrom dispune astfel de tehnologia, experiența și infrastructura de care Ucraina ar avea nevoie pentru exploatarea zăcămintelor sale offshore după încheierea războiului.

România ar putea deveni și o rută de tranzit pentru gazele destinate Ucrainei. Atacurile rusești au afectat grav instalațiile ucrainene de producție și au obligat Kievul să își majoreze importurile, după ce înaintea invaziei țara era aproape independentă energetic.

Managerul care a readus Ukrnafta pe profit

Reputația lui Koretskyi s-a consolidat în perioada în care a condus companiile Ukrnafta și Ukrtatnafta, între noiembrie 2022 și mai 2025.

După trecerea Ukrnafta sub controlul statului, compania a raportat un profit net de 23,6 miliarde de grivne pentru 2023, în urma unui audit internațional. Veniturile au ajuns la peste 95 de miliarde de grivne, de peste două ori mai mari decât în anul precedent.

În noiembrie 2024, Ukrnafta anunța că obținuse aproximativ 40 de miliarde de grivne profit net de la intrarea sub controlul statului și că producția de gaze crescuse cu 7% față de anul anterior.

Aceste rezultate i-au creat lui Koretskyi imaginea unui manager capabil să redreseze companii strategice și să le mențină funcționale în condiții de război.

El conduce Naftogaz din 14 mai 2025. Koretskyi are studii în inginerie mecanică, economie și exploatarea petrolului și gazelor și o experiență de peste două decenii în industria energetică.

Înainte de a ajunge în companiile de stat, a condus grupul Continuum și rețeaua de benzinării WOG. De asemenea, a fondat lanțul ucrainean de cafenele Idealist Coffee.

Misiunea noului „premier-manager”

În cazul în care va fi confirmat de Parlament, Koretskyi va prelua guvernul într-un moment în care Rusia continuă să lovească instalațiile de producție, depozitare și distribuție ale Naftogaz.

Compania a raportat în repetate rânduri în 2026 distrugerea unor echipamente și instalații critice. Koretskyi a fost nevoit să gestioneze intervențiile de urgență, importurile de gaze și atragerea finanțării externe pentru refacerea infrastructurii.

Alegerea sa ar indica faptul că Zelenski dorește în fruntea executivului mai degrabă un administrator disciplinat decât un politician cu ambiții proprii.

Lipsa unei structuri politice personale îi poate oferi lui Koretskyi imaginea unui premier independent de conflictele dintre partide și oligarhi. În același timp, îl poate face mai dependent de președinte și de majoritatea parlamentară a partidului Servitorul Poporului.

Parlamentul trebuie să aprobe numirea

Zelenski nu îl poate instala singur pe Koretskyi în funcție. Constituția Ucrainei prevede că prim-ministrul este numit de Rada Supremă, la propunerea președintelui.

Tot Parlamentul trebuie să voteze membrii cabinetului, iar miniștrii, cu excepția celor de la Apărare și Afaceri Externe, sunt propuși de noul premier.

Parlamentari ai partidului prezidențial au declarat că nu au fost consultați înainte ca numele lui Koretskyi să fie ales. Aceștia au indicat însă că ar urma să îi susțină candidatura.

Incidentul s-a produs pe ruta sudică de navigație din Strâmtoarea Ormuz, în apele teritoriale ale Omanului.

Marinarul care și-a pierdut viața era cetățean indian. Alte opt persoane au fost rănite: șase cetățeni indieni și doi cetățeni ucraineni. Patru dintre răniți se află în stare gravă, potrivit informațiilor comunicate de Ministerul Apărării din Emiratele Arabe Unite.

Emiratele Arabe Unite: „Un atac nerușinat”

Ministerul Apărării de la Abu Dhabi a condamnat atacul, pe care l-a calificat drept o încălcare gravă a dreptului internațional și o amenințare la adresa securității și stabilității întregii regiuni.

Autoritățile emirateze au avertizat că statul își rezervă dreptul de a răspunde și de a adopta toate măsurile considerate necesare pentru protejarea teritoriului, populației și intereselor sale.

„Statul își rezervă dreptul deplin de a răspunde acestei escaladări și de a lua toate măsurile necesare pentru protejarea teritoriilor, a cetățenilor și a rezidenților săi, asigurând astfel apărarea suveranității, securității și stabilității sale, precum și protejarea intereselor și capacităților naționale”, se arată în comunicatul ministerului.

Instituția a precizat că forțele Emiratelor Arabe Unite se află în stare de alertă maximă și sunt pregătite să contracareze orice acțiune care ar putea afecta securitatea și stabilitatea țării.

Statele Unite au început o nouă serie de atacuri asupra Iranului

Atacul asupra celor două petroliere a fost anunțat la scurt timp după ce Comandamentul Central al armatei americane, CENTCOM, a confirmat începerea celei de-a treia nopți consecutive de lovituri asupra Iranului.

Operațiunea a fost declanșată la ordinul președintelui Donald Trump, potrivit comandamentului american.

CENTCOM a transmis că loviturile vor continua să impună „un cost greu” forțelor iraniene și să le reducă capacitatea de a ataca civili și nave comerciale în Strâmtoarea Ormuz.

Una dintre cele mai importante rute energetice din lume

Strâmtoarea Ormuz, situată între Iran și Oman, leagă Golful Persic de Golful Oman și de Marea Arabiei. Este considerată unul dintre cele mai importante puncte de tranzit maritim pentru petrol la nivel mondial.

Prin această rută trece o parte semnificativă din petrolul transportat pe mare la nivel global. Orice blocare sau reducere semnificativă a traficului prin Strâmtoarea Ormuz riscă să afecteze exporturile unor mari producători precum Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Irak și Qatar și să provoace creșteri puternice ale prețurilor petrolului și gazelor naturale.

Diplomația nu întocmește clasamente oficiale ale prieteniei dintre state. România are mai mulți parteneri strategici și aliați esențiali. Însă, dacă istoria ar putea acorda titlul de „cea mai bună prietenă a României”, Franța ar avea unul dintre cele mai solide dosare.

Relația nu a început cu tratatele europene, nici cu NATO și nici cu investițiile marilor companii. A început înainte ca România modernă să existe pe harta Europei.

Ce sărbătoresc francezii pe 14 iulie

Ziua Națională a Franței trimite la două momente istorice. Primul este căderea Bastiliei, la 14 iulie 1789, eveniment devenit simbol al Revoluției Franceze și al luptei împotriva absolutismului. Cel de-al doilea este Sărbătoarea Federației din 14 iulie 1790, o amplă manifestație dedicată unității naționale.

Data de 14 iulie a fost declarată oficial sărbătoare națională în anul 1880. Astăzi, francezii marchează ziua prin parade militare, ceremonii, concerte, baluri populare și focuri de artificii.

În centrul manifestărilor se află tradiționala paradă militară de la Paris, organizată pe Champs-Élysées. În 2026, România este reprezentată de un detașament al Brigăzii 30 Gardă „Mihai Viteazul”, revenit la ceremonia franceză după participarea din 2022.

Franța a susținut apariția României moderne

Legătura specială dintre cele două țări s-a format în secolul al XIX-lea, când Franța devenise principala sursă de inspirație politică și culturală pentru elitele românești.

Numeroși tineri din Principatele Române studiau la Paris și reveneau acasă cu ideile Revoluției Franceze, cu modele occidentale de administrație și cu proiectul construirii unui stat modern.

Momentul decisiv a venit în timpul împăratului Napoleon al III-lea. Franța a susținut cauza românilor și proiectul unirii Moldovei cu Țara Românească, realizată în 1859 prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza în ambele principate.

Chiar diplomația franceză arată că simpatia de care Franța se bucură în România își are originile în sprijinul oferit de Napoleon al III-lea pentru crearea statului român.

Franța nu a „făcut” singură Unirea, rezultat al acțiunii politice românești și al unui context internațional favorabil. Sprijinul Parisului a fost însă crucial într-o Europă în care marile puteri priveau cu suspiciune apariția unui nou stat la gurile Dunării.

Generalul Berthelot și armata română renăscută în Moldova

Prietenia franco-română a fost încercată în timpul Primului Război Mondial.

După înfrângerile din 1916, ocuparea Bucureștiului și retragerea autorităților în Moldova, România se afla într-unul dintre cele mai dificile momente ale existenței sale. Atunci a sosit Misiunea Militară Franceză condusă de generalul Henri Mathias Berthelot.

Misiunea avea să ajungă la aproximativ 430 de ofițeri și 1.150 de soldați, alături de aviatori, medici și personal tehnic. Francezii au contribuit la refacerea, instruirea și înzestrarea armatei române, precum și la pregătirea operațiunilor din vara anului 1917.

Implicarea Misiunii Berthelot a avut un rol important în victoriile românești de la Mărăști, Mărășești și Oituz, care au împiedicat scoaterea completă a României din război.

Din acei ani provine ceea ce diplomația franceză numește „frăția de arme” dintre cele două popoare. Peste 400 de militari francezi au murit pe teritoriul României până în 1919, o parte dintre ei fiind înmormântați în parcela eroilor francezi din Cimitirul Militar Bellu.

De Gaulle la București și sprijinul pentru revenirea României în Europa

Relațiile au continuat chiar și în perioada comunistă. Un moment simbolic a fost vizita generalului Charles de Gaulle în România, în mai 1968, într-o perioadă în care Bucureștiul încerca să afișeze o politică externă mai independentă față de Moscova.

După căderea regimului comunist, Franța a sprijinit obiectivele majore ale politicii externe românești: aderarea la NATO și integrarea în Uniunea Europeană.

Relația a fost ridicată la nivelul unui Parteneriat Strategic în februarie 2008. Foaia de parcurs a parteneriatului a fost actualizată ulterior, cea mai recentă versiune menționată de diplomația franceză fiind semnată în octombrie 2020.

De la Berthelot la militarii francezi de la Cincu

La mai mult de un secol după Misiunea Berthelot, militarii francezi se află din nou în România, de această dată ca aliați în cadrul NATO.

Franța este națiunea-cadru a Grupului de Luptă NATO desfășurat la Cincu, în județul Brașov. Structura multinațională are rolul de a întări apărarea și descurajarea pe Flancul Estic al Alianței, într-un context de securitate profund schimbat de războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.

Cooperarea include și proiecte industriale și militare: parteneriatul dintre Airbus Helicopters și IAR Ghimbav, achiziția comună de sisteme antiaeriene portabile MISTRAL și programe referitoare la elicoptere multirol și radare.

Prezența militară de la Cincu oferă astfel o imagine modernă a unei relații vechi: soldații francezi care au ajutat la refacerea armatei române în 1917 au fost urmați, peste generații, de militarii aliați veniți să contribuie la apărarea teritoriului României.

O prietenie care se vede în fabrici, școli și universități

Legătura nu este doar politică sau militară.

Potrivit datelor publicate de Ministerul francez de Externe în martie 2026, Franța este al treilea mare investitor străin în România, cu un stoc al investițiilor directe estimat la 8,3 miliarde de euro. În economia românească funcționează peste 4.000 de companii cu capital majoritar francez, care oferă direct peste 125.000 de locuri de muncă.

Dacia-Renault a devenit unul dintre simbolurile industriei românești, iar grupuri franceze sunt prezente în domenii precum energia, telecomunicațiile, industria auto, aeronautica, materialele de construcții și comerțul.

Influența culturală este la fel de profundă. Limba franceză s-a răspândit în rândul elitelor românești încă din secolul al XVIII-lea, iar Franța i-a primit pe unii dintre cei mai importanți artiști și intelectuali români: Constantin Brâncuși, Emil Cioran, Eugen Ionescu, George Enescu, Mircea Eliade sau Anna de Noailles.

România este membră a Organizației Internaționale a Francofoniei din 1993. Aproximativ trei sferturi dintre elevii români studiază franceza ca primă sau a doua limbă străină, potrivit datelor diplomației franceze. În Franța învață aproximativ 4.300 de studenți români, în timp ce circa 2.000 de francezi studiază în România, cei mai mulți în universitățile de medicină.