Deşi autorităţile declară de nenumărate ori că banii migranţilor moldoveni trebuie investiţi în economia moldovenească, totuşi acest lucru are loc cu greu, în condiţiile în care mediul de afaceri este neprietenos, iar birocraţia şi corupţia continuă să fie carenţele care îndepărtează eventualii plasatori de capital.
Deşi în Republica Moldova a fost lansat acum câţiva ani Programul Pare 1+1 destinat migranţilor moldoveni şi rudelor acestora pentru plasarea banilor în economia ţării, acest lucru se întâmplă cu greu. De exemplu, anul trecut volumul total al transferurilor a constituit 1,494 miliarde USD, iar cel al investiţiilor prin intermediul Pare 1+1 a fost de 78 mil. lei, ceea ce constituie circa 4,3% din totalul remitenţelor. De surse din Programul PARE 1+1 au beneficiat lucrători migranţi moldoveni, care au muncit în 29 de state, preponderent în Italia – 49%; Rusia – 10%; Marea Britanie; Statele Unite ale Americii şi Portugalia – 5%. Concomitent, 40% din persoanele participante sunt foşti lucrători migranţi care s-au întors în ţară şi au intenţia de a lansa/dezvolta o afacere, 25% au copii plecaţi din ţară, 22% au părinţii peste hotare şi, respectiv, 13% planifică investirea resurselor financiare câştigate în străinătate de soţii lor. Vârsta participanţilor la PARE 1+1 este cuprinsă între 20 şi 81 ani, dintre care 30% au peste 50 ani, iar ponderea femeilor reprezintă circa 30%.
Totodată respectivul program a fost prelungit până în 2015, acesta urmând a fi în continuare susţinut financiar de către Uniunea Europeană în cadrul Matricei de politici pentru programul de suport sectorial Stimularea Economică în Zonele Rurale şi, drept urmare, în Legea Bugetului pentru anul 2013 este prevăzută acordarea mijloacelor financiare-record la acest capitol, în sumă de 32 mil. lei.
Transferurile din străinătate stimulează consumul din Republica Moldova, unde sunt direcţionate aproximativ 90% din banii trimişi acasă de migranţi. De aceea experţii economici spun că o economie bazată pe consum este una nesănătoasă şi riscantă, în condiţiile în care creşte cererea pentru import pe intern, iar veniturile la buget sunt acumulate în mare parte din taxe, impozite şi felurite plăţi parvenite din importuri. Potrivit strategiei Moldova 2020, creşterea economică, oriunde s-ar produce, se bazează pe trei piloni – factori ai funcţiei de producţie, şi anume acumularea factorilor de producţie – capital şi muncă, şi gradul de productivitate a acestora care include oricare alţi parametri, cum ar fi: tehnologii, guvernare eficientă, abilităţi etc. În contextul “Strategiei Naţionale de Dezvoltare Moldova 2020”, Guvernul a făcut o tentativă de e a modela creşterea istorică şi cea de viitor a Republicii Moldova. Analiza surselor de creştere economică în Republica Moldova, în reprezentarea clasică a funcţiei de producţie Cobb-Douglas, sugerează o concluzie foarte alarmantă – în lipsa unui efort susţinut de schimbare a paradigmei de dezvoltare, potenţialul de creştere pe următorii 10 ani se limitează la cel mult 4,5-5% anual. Chiar şi acest scenariu de dezvoltare destul de moderat se bazează pe presupuneri rigide că exodul forţei de muncă va fi stopat, dar remitenţele vor rămâne cel puţin la nivelul actual, ceea ce nu este deloc garantat. Cu certitudine şi această creştere este insuficientă pentru a asigura o tendinţă de convergenţă cu ţările comparabile şi, cu atât mai puţin, cu standardele europene.
„Scenariul de bază, care utilizează continuarea trendurilor din ultimul deceniu, presupune că ne vom dezvolta tot aşa cum am făcut-o până în prezent, cu aceleaşi fenomene economice, sociale, politice, cu remitenţe în creştere, cu acelaşi tempou de reforme. Scenariul de bază estimează rata medie anuală de creştere a PIB pe 2012-2020 de 4,7%. Însă doar implementarea priorităţilor Strategiei date, luând în calcul doar efectele directe, cuantificabile ale fiecărei priorităţi, suplimentează această rată anuală de creştere cu mai mult de 1,2% anual, astfel formând un scenariu alternativ. Suplimentul anual la creştere adiţională a PIB apare treptat, dar accelerează rapid şi sustenabil de la 1,1% (2015) până la 2,1% (către 2020), şi va continua şi după expirarea termenului de planificare utilizat”, conform Strategiei Moldova 2020.
Conform ultimelor date statistice ale Biroului Naţional de Statistică, transferurile din străinătate constituie 15,7% din veniturile moldovenilor rămaşi acasă, după veniturile salariale şi cele obţinute din prestaţiile sociale. Transferurile din afara ţării deţin o pondere mai mare în structura veniturilor populaţiei din mediul rural, 21,1% faţă de 10,1% în cazul populaţiei urbane. În afară de aceasta, pentru populaţia rurală este caracteristică şi o pondere mai mare a prestaţiilor sociale, contribuţia acestora fiind de 21,9%, comparativ cu 19,3% în mediul urban
Volumul transferurilor din Federaţia Rusă în Republica Moldova s-a majorat cu 9,4%, la 1,198 miliarde USD, în 2012 faţă de anul precedent, potrivit informaţiilor Băncii Centrale din Federaţia Rusă.
În trimestrul unu din 2012 suma transferată din Federaţia Rusă a constituit 214 mil. USD, în trimestrul doi – 279 mil. USD, în trimestrul trei – 350 mil. USD, iar în trimestrul patru – 355 mil. USD.
Suma medie transferată din Federaţia Rusă, în Republica Moldova în 2012 a constituit 487 USD faţă de 533 USD, în 2011.
Totodată, conform datelor băncii centrale din Rusia, în Republica Moldova din Federaţia Rusă transferurile persoanelor fizice prin sistemele de transfer rapid de bani au însumat 1,179 miliarde majorându-se cu 103 mil. USD în 2012 faţă de anul precedent.
Republica Moldova în 2012 a ocupat locul şase printre ţările CSI în ceea ce priveşte volumul remitenţelor din Federaţia Rusă, după Uzbekistan (5 miliarde de 668 milioane de dolari), Tadjikistan (3 miliarde 634 milioane de dolari), Ucraina (2 miliarde 683 milioane de dolari), Kârgâzstan (1 miliard 837 milioane de dolari) şi Armenia (1 miliard 449 milioane de dolari).
Potrivit datelor Băncii Naţionale a Moldovei, cu o ponedere de 65,6%, în 2012 Federaţia Rusă s-a situat pe primul loc în ceea ce priveşte remitenţele prin intermediul băncilor comerciale moldoveneşti în favoarea persoanelor fizice. Italia a avut o pondere de 9,1% (în scădere cu 1,4 puncte procentuale). Pe locul al treilea s-a situat Israel cu 5,4% din remitenţe urmat de Statele Unite – 4,9% şi Franţa – 1,3%. Iar datele Băncii Mondiale relevă că transferurile moldovenilor, care muncesc în străinătate au o pondere de 20-30% din PIB-ul ţării. Iar suma maximă a transferurilor a fost înregistrată în anul 2008, an ce a precedat criza, de 1,660 miliarde USD. Iar banii trimişi nu sunt doar venituri pentru moldovenii, care muncesc în străinătate, dar şi pensii, indemnizaţii.
Viorel Chivriga, expert economic:
Putem spune că transferurile vor duce într-o bună zi la trecerea de la o economie consumistă la una bazată pe investiţii.
Transferurile de bani în Republica Moldova sunt făcute mai mult în favoarea rudelor şi persoanelor rămase acasă, care ulterior sunt folosiţi pentru consum. Însă dacă ne-am referi la resursele financiare investite acesta sunt foarte puţine. Iar în acest context pentru atragerea remitenţelor într-o economiei productivă, statul ar putea fi un partener de nădejde pentru utilizarea banilor în afaceri. De exemplu, programul Pare 1+1 este unu foarte bun, dar este mic din punct de vedere al volumului finanţărilor. Acesta vine în ajutorul plasatorilor de capital cu consultaţie cu ajutor pentru monitorizare şi gestionarea afacerii şi acoperă şi nişte cheltuieli. Însă programul respectiv nu ar trebui să fie unicul, ci ar trebui create şi alte proiecte care ar stimula migranţii să-şi plaseze banii în economia ţării.
Totodată în Republica Moldova condiţiile de dezvoltare a unui business rămân a fi dificile şi neprietenoase. Birocraţia, corupţia sunt elemente care îndepărtează potenţialii investitori să dezvolte afaceri în Republica Moldova.
Transferurile de bani din străinătate vor dura încă mult timp în condiţiile în care familiile şi rudele vor rămâne separate, însă putem spune că transferurile vor duce într-o bună zi la trecerea de la o economie consumistă la una bazată pe investiţii, care vor genera valoare adăugată. De exemplu, în Turcia acum câţiva zeci de ani se întâmpla acelaşi proces ca în Republica Moldova când transferurile de bani ale cetăţenilor s-au ridicat la un nivel destul de mare după care ulterior, banii au început să fie plasaţi în economia locală, iar acum aceasta este una bazată pe producţie. De aceea autorităţile moldoveneşti ar trebui să ia exemplu de la alte state unde economia s-a dezvoltat cam după aceleaşi principii.
Roman Chircă, directorul Institutului Economiei de Piaţă:
Deocamdată banii sunt folosiţi în mare parte pentru consum, iar veniturile se scurg în afara ţării.
Nu există un mecanism clar de atragere a banilor migranţilor moldoveni ţinând cont de faptul că în continuare în Republica Moldova proprietatea nu este garantată sau asigurată, adică pentru construcţia unei afaceri problemele rămân practic aceleaşi. Iar dacă e să vorbim despre volumul remitenţelor, care este în creştere, o explicaţie ar fi că a crescut volumul transferurilor prin intermediul băncilor, în timp ce acest lucru, anterior se făcea în mare parte prin intermediul coletelor şi a şoferilor care au curse din oraşele europene în Republica Moldova. Banii trimiţi din străinătate sunt destinaţi în mare parte pentru supravieţuire, iar necesitatea investirii banilor respectivi nu există. Ei sunt direcţionaţi în mare parte pentru consum. Iar o parte dintre aceştia sunt utilizaţi pentru achiziţia de imobile, transport şi servicii.
Procesul remitenţelor în Republica Moldova încă va dura încă mult timp, dar veniturile care sunt câştigate de moldoveni în străinătate sunt de fapt periferice pentru economia statului respectiv, în condiţiile în care aceştia sunt angajaţi la munci unde cetăţeni statului respectiv nu ar munci din cauza salariului mic.
Banii moldovenilor care muncesc în străinătate ar putea fi folosiţi, dacă sistemul bancar ar fi mai eficient statul ar putea crea mecanisme pentru plasarea banilor în investiţii. Dar, deocamdată banii sunt folosiţi în mare parte pentru consum, iar veniturile se scurg în afara ţării. De fapt are loc un reflux de capital scos de agenţii economici în exterior.
Victor URSU
