Recent, Fundaţia Friedrich Ebert Moldova (FES) a prezentat un studiu privind sistemul public de pensii din Republica Moldova ce scoate la iveală mai multe dificultăţi cu care se confruntă acesta, dar şi oferă unele recomandări de reformare. Viorica Antonov, expert în probleme sociale şi internaţionale FES, ne dă mai multe detalii despre studiul realizat.
– Sistemul actual de pensii este un subiect extrem de sensibil. Este clar pentru toţi că sistemul trebuie reformat, reforma însă întârzie să apară. Care sunt cauzele, în opinia Dvs.?
– Reforma sistemului de pensii este una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă astăzi guvernele lumii, iar Republica Moldova nu face excepţie. Reforma nu întârzie, încă din 1998 au început a fi introduse unele modificări sistemice serioase, care au permis anticiparea altor reforme în domeniu şi au creat oportunităţi pentru dezvoltarea fondurilor nestatale de pensii. Mai degrabă, nu au fost create condiţii pentru continuarea reformelor în domeniul pensiilor. Există serioase cauze de ordin demografic, migraţional şi social care demonstrează că accelerarea mişcărilor sistemice este necesară. În primul rând, îmbătrânirea rapidă a populaţiei şi extinderea numărului de persoane vulnerabile, care primesc pensia socială (ajutor social) şi pensii pentru limita de vârstă, au un impact considerabil asupra sustenabilităţii financiare a sistemului actual de pensii. În al doilea rând, migraţia forţei de muncă influenţează negativ fondul social prin faptul că se reduce numărul de contribuabili şi, prin urmare, este afectat sistemul public de pensii în întregime.
La ora actuală, sistemul de pensii a ajuns într-un impas şi necesită schimbări rapide, deoarece acesta are nevoie de sustenabilitate. Pensia mică scade din capacitatea de consum a populaţiei pensionate şi, practic, nu-i acoperă necesităţile. Şi reformele recente, precum reducerea numărului de pensii privilegiate sunt salutabile, însă acestea nu schimbă cu nimic situaţia deplorabilă în care a ajuns sistemul de pensii din R. Moldova.
– Autorii studiului FES fac referinţă la problemele şi carenţele sistemului actual de pensii din RM. Ce dificultăţi ale sistemului au fost evidenţiate?
– Dificultăţile cu care se confruntă sistemul autohton de pensii sunt de ordin social, juridic şi demografic. O problemă este menţinerea „pensiilor privilegiate” sau „de serviciu”, cu o pondere financiară considerabilă de 10%, care creează presiuni asupra fondului public de pensii, formând discrepanţe de venituri în rândul pensionarilor. Numărul persoanelor privilegiate este sub 10% din numărul total de pensionări pentru limita de vârstă. În acelaşi timp, evoluţiile de reglementare şi supraveghere a fondului social de pensii nu sprijină o tendinţă de gestionare mai riguroasă a riscurilor actualului sistem de pensii, ca consecinţă fondul social de pensii are o activitate netransparentă.
Sistemul distributiv de pensii este dependent de tendinţele demografice. În deceniile următoare, numărul populaţiei vârstnice va creşte rapid datorită generaţiilor numeroase născute în perioada 1970-1990 şi, respectiv, se va reduce rata populaţiei apte de muncă. Se atestă şi o abordare asimetrică din perspectiva de gen a condiţiilor de bază privind dreptul la pensie – vârsta de pensionare şi perioada de cotizări obligatorii la BASS. Prevederile legislative în domeniul pensiilor discriminează femeile. Astfel, femeile contribuie pentru o perioadă mai scurtă la sistemul de pensii şi sunt pensionate la o vârstă mai mică, respectiv, dispun de o pensie mai mică decât cea a bărbaţilor.
– Care este modelul propus de către autorii studiului FES ca fiind unul potrivit ţării noastre? Ce măsuri ar trebui să întreprindă statul ca acesta să fie implementat cu succes? Care sunt cele mai importante recomandări ale studiului?
– Modelul analizat de către autorii studiului este cel al Băncii Mondiale – sistemul de pensii cu trei piloni, implementat cu succes în ţările vecine. Astfel, pilonul I reprezintă pensia oferită de sistemul public, adică de sistemul actual de pensii. Pilonul II constituie pensia obligatorie de tip fond administrată privat, iar Pilonul III sunt pensiile private facultative. Acest tip de sistem a fost implementat în mai multe ţări, între care România, Slovacia, Ungaria, Bulgaria, Polonia, Cehia ş.a.
Autorii studiului vin cu recomandări pentru sistemul actual public de pensii de a elabora o formulă de calcul cât mai simplă a cuantumului pensiei. Cu cât va fi mai complexă această formulă, cu atât le va fi mai greu specialiştilor să estimeze mărimea pensiei în funcţie de contribuţii. Simplitatea formulei de calcul a pensiei este o dovadă că se respectă principiul transparenţei şi al unei bune informări a lucrătorilor cu privire la drepturile lor sociale şi economice.
Construirea unui sistem unic de pensii care să se bazeze pe o formulă unică de calcul a pensiei, indiferent de categoria socio-profesională ar fi, de asemenea, o posibilitate. Altminteri, la aceleaşi contribuţii vor exista persoane din ramuri economice diferite care vor avea beneficii diferite. Şi, prin urmare, vor continua să existe grupuri privilegiate cu pensii mai mari, datorită faptului ca alte grupuri de persoane primesc pensii mai mici sau pentru că primele beneficiază mai mult de contribuţiile statului la bugetul de pensii – adică, de contribuţiile tuturor cetăţenilor. De aceea, trebuie să fie construit un sistem public de pensii care să respecte principiul „pensii egale pentru contribuţii egale”, dar în condiţiile solidarităţii sociale.
Pentru a asigura sustenabilitate sistemului actual de pensii este nevoie de modificarea structurii acestuia şi de introducerea pilonului II şi pilonul III. De exemplu, Moldova ar putea urma experienţa Estoniei, Poloniei sau a României, care au fost analizate în acest studiu. Vreau să menţionez că pilonul III sau pensiile facultative (pensiile nestatale) există în Republica Moldova, dar nu funcţionează din mai multe motive, printre care lipsa unui cadrul juridic, dezvoltarea slabă a pieţei financiar-nebancare, încrederea redusă a publicului faţă de fondurile private etc. În acest sens, studiul vine cu unele recomandări considerabile. Se propune introducerea mecanismelor şi instrumentelor necesare pentru implementarea Pilonului II şi III prin crearea unei structuri ce ar garanta contribuţiile în sistemul de pensii private şi ar monitoriza activitatea fondurilor private obligatorii şi facultative. În acelaşi timp, este necesară optimizarea şi diversificarea cadrului investiţional pe piaţa financiar nebancară, se are în vedere hârtii de valoare, titluri de stat, certificate, obligaţiuni, etc. Nu este uşor de a face astfel de reforme, dar nici impasul nu mai este pe măsură populaţiei.
– Indexarea anuală a pensiilor în mărime procentuală influenţează cumva viaţa pensionarilor noştri? Care ar fi mărimea unei pensii decente, raportate la necesităţile acestui grup de persoane?
– Indexarea anuală a pensiilor în mărime procentuală, aşa cum se face conform cadrului legal, menţine discrepanţa dintre pensiile mari şi cele mici. Bogaţii devin mai bogaţi, iar săracii – mai săraci. Populaţia R. Moldova munceşte mult, iar când ajunge vorba de pensionare, se află în stare de panică pentru că conştientizează expunerea la riscul sărăciei. În mod normal, mărimea unei pensii în fond trebuie făcută în funcţie de vechimea în muncă, dar şi de domeniul şi condiţiile de muncă. Acestea joacă un rol prioritar în UE pentru determinarea cuantumului maxim de pensii, în R. Moldova însă aceste realităţi decisive sunt reduse la minimum, aşa încât un medic care a muncit toată viaţa la stat primeşte o pensie de 940 lei. Deşi tindem spre UE, Moldova nu poate fi comparată cu alte state din spaţiul european la capitolul mărimea pensiei minime, diferenţele sunt extrem de mari. Spre exemplu, în Irlanda pensia minimă pe anul 2010 era de 460 Euro, în Franţa – 680 euro, în Grecia – peste 500 euro, Spania – 700 euro, iar în Luxemburg – 1500 euro. În Austria pensia minima obligatorie variază de la 700 până la 1200 euro, la care se adaugă un supliment de 80 de euro pentru fiecare copil până la terminarea facultăţii. Precum vedeţi, pachetul social este bine înzestrat cu facilităţi şi bonusuri.
– Majorarea vârstei de pensionare este un act inevitabil pentru RM şi în ce mod aceasta poate influenţa situaţia per ansamblu?
– Majorarea vârstei de pensionare este element sine qua non în condiţiile dificile demografice şi migraţioniste, dar suntem de părerea că o eventuală majorare a vârstei de pensionare trebuie făcută cu precauţie şi nu pentru toate grupurile sociale. De exemplu, pentru persoanele care lucrează în condiţii nocive, la temperaturi foarte joase sau înalte, expuse unor lucrări fizice grele este nevoie de a asigura pachete sociale şi de sănătate consistente în cazul majorării vârstei de pensionare. Acum, aceste lucruri nu sunt prevăzute în legislaţie. Un lucru este cert – cu cât mai avantajoase sunt pachetele sociale şi cele de sănătate, cu atât mai motivat este lucrătorul.
– Ce demonstrează experienţa altor state? Care pilon de pensii este cel mai viabil?
– Actualmente, în mai multe state funcţionează pilonul II şi pilonul III de pensii private. În funcţie de randamentul investiţiilor efectuate de către fondurile private, se înregistrează anumite rezultate. Respectiv, criza financiară globală a contribuit la reducerea substanţială a proporţiilor acumulărilor de pe conturile individuale din fondurile private. O reducere a acumulărilor şi creşterea deficitului în buget s-a simţit în Brazilia şi Egipt. Iar în Estonia (în perioada 2009-2010) a fost suspendată contribuţia la pilonul II de pensii private obligatorii, anume din cauza deficitului financiar, în timp ce în Irlanda şi în Ungaria activele fondurilor au fost utilizate pentru recapitalizarea băncilor aflate în dificultate.
– În România sistemul privat de pensii a prins deja rădăcini, activele fondurilor de pensii private se ridică la 21 mld. euro. Cât de real ar fi să avem şi noi un sistem privat de pensii?
– Totul începe de la estimarea riscurilor de implementare a sistemului de pensii private, conştientizarea acestora şi de voinţa politică. Majoritatea statelor care au un sitem privat de pensii funcţional au mers pe această cale. Fondurile private, atât cele obligatorii, cât şi cele facultative au avantaje, dar şi dezavantaje. Ca orice sistem, implică şi anumite riscuri. În opinia mea, fără măsuri pentru contrabalansarea riscurile, un sistem de pensii private obligatorii (pilonul II) poate conduce la crearea de întreprinderi ineficiente, la fonduri corupte sau la concentrarea capitalului în mâinile unui grup restrâns de oameni. Experienţele unor fonduri de pensii din occident, ca Enron sau Maxwell sunt foarte cunoscute. Statul trebuie să îşi asume responsabilităţi sporite prin instituţiile de control în acest sens, evitându-se astfel de cazuri. De aceea, spuneam la început, că este important de a crea un cadru juridic viabil şi protector pentru contribuabilii la fondurile private de pensii.
Unul dintre avantajele pentru persoanele care se alătură la cel de-al doilea Pilon de pensii, este faptul că o parte a impozitului social, împreună cu drepturile de pensie, este trecut la pensiile private obligatorii în baza unui cadru legal. De exemplu, o formulă este aplicată în Estonia, unde participanţii plătesc o contribuţie de 2% din salariul lor către fondurile de pensii private obligatorii, în acelaşi timp statul contribuie cu 4%. Însă în condiţiile crizei financiare, în anul 2011 o decizie a guvernului estonian a impus o rată de 1% a contribuţiei angajatului şi de 2% a statului. În România, conform legislaţiei în vigoare, nivelul contribuţiilor virate spre administrarea privată în Pilonul II a început cu 2% în 2008 şi creşte cu jumătate de procent la fiecare zi de 1 ianuarie, pentru a ajunge la 6% în 2016. Cum vedeţi este o mişcare pentru pilonul II, chiar şi în condiţii de criză financiară. Pentru introducerea acestui sistem în R. Moldova, e necesară consultarea prealabilă a instituţiilor publice şi societăţii civile pe marginea creării cadrului legal privind fondurile de pensii administrate privat, care să reglementeze activitatea administratorilor de fonduri de pensii private obligatorii şi, astfel, să asigure transparenţa în această zonă nouă.
– Se cunoaşte că în RM s-a încercat introducerea fondului de pensii facultative. În opinia Dvs., avem condiţiile necesare pentru ca un fond de acest gen să fie funcţional?
– Experienţa internaţională demonstrează că monitorizarea şi evaluarea potenţialelor pericole pentru stabilitatea financiară a fondurilor de pensii private de pe urma investiţiilor este vitală pentru administratorii de fonduri de pensii private. De regulă, un fond de pensii private va investi maximum 10% din activele sale pe bursa de valori, de exemplu. În acest sens, este nevoie de a asigura transparenţă şi de a lărgi activitatea sistemului financiar-nebancar din RM. Pregătirea profesională a viitorilor administratori ai fondurilor private de pensii este, de asemenea, un imperativ.
Precum spuneam, este nevoie de optimizarea şi diversificarea cadrului investiţional – hârtii de valoare, titluri de stat, certificate, obligaţiuni, etc. Şi cel mai important lucru care lipseşte este faptul că statul trebuie să acorde stimulente fiscale reale, ca să crească participarea atât din partea angajatorilor, cât şi a salariaţilor la fondurile private de pensii. Toate lucrurile sunt interconectate şi se impune o abordare sistemică.
Cât priveşte proiectul de lege elaborat de CNPF, acesta prevede, spre deosebire de legea în vigoare nr. 329 cu privire la fondurile nestatale de pensii din 25 martie 1999, modificări substanţiale în activitatea, gestionarea şi supravegherea fondurilor de pensii private facultative, şi cred că este necesar ca acest proiect de lege să fie analizat cu atenţie de către grupurile de lucru şi discutat cu societatea civilă şi cu factorii de decizie.
Lilia Platon
