Precipitaţiile abundente, căzute sub formă de lapoviţă şi ninsoare, îngheţurile tardive din zilele de 20-21 aprilie au dus la o agravare a situaţiei în agricultură. Potrivit specialiştilor de la Serviciul Hidrometeorologic de Stat, ninsori abundente similare celor din 20 aprilie la Chişinău nu s-au înregistrat în ultimii 120 de ani de când se fac măsurările.
Conform indicaţiilor premierului Pavel Filip, vice-ministrul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Iurie Uşurelu, a emis un Ordin în regim de urgenţă de creare a Comisiei de monitorizare şi documentare cu privire la îngheţurile târzii din primăvara anului 2017.
Ce ar trebui să facă fermierii şi statul pentru a evita pagubele cauzate de hazardurile naturale? Vă oferim un interviu la această temă cu coordonatorul de programe la IDIS “Viitorul”, Viorel Chivriga.
– Dle Chivriga, ce concluzii ar trebui să tragem din “năpasta” care s-a abătut la finele lunii aprilie asupra Republicii Moldova? Ce lecţie au de învăţat agricultorii care vor suporta pierderi importante în urma ninsorilor abundente şi îngheţurilor?
– Avem în faţă nişte hazarduri naturale care produc în Republica Moldova pagube mai mari decât în altă parte. Ele trebuie să fie, în principiu, foarte bine cunoscute şi anticipate. Şi trebuie să existe pe tavă tot instrumentarul necesar pentru a ne opune. Altfel o să suportăm pierderi în fiecare an şi nu o să avem ceea ce aşteaptă agricultorii sau ceea ce aşteptă oamenii simpli.
Este o situaţie care într-adevăr trebuie să fie remediată sau mediată într-un fel în care omul să arate că este gospodar.
– Când spuneţi că ar trebui să avem instrumentarul necesar, ce aveţi în vedere?
– Sunt probleme comune care apar de fiecare dată când se întâmplă astfel de intemperii care pot fi cu un impact dezastruos, sau, pe lângă faptul că sunt previzibile, pot fi cu un impact mai mic, dar cu o acoperire destul de mare. Şi dacă luăm legislaţia naţională, strategiile, ele prevăd atare situaţii. Există o mulţime de literatură de specialitate care arată cum pot fi contracarate asemenea fenomene. Cei care intră într-o luptă acerbă cu aceste hazarduri trebuie să cunoască cum să ducă această bătălie. Este destul de greu, această luptă comportă resurse mari, nu numai umane, ci şi financiare, dar nu este imposibil de a avea alte rezultate decât cele pe care le avem în fiecare an, când dă seceta sau ninsorile peste noi.
– Ce ar trebui să facă statul în aceste cazuri? Ajutorul vine, mă refer la cel financiar, în primul rând, vine cu întârziere, iar fermierii au nevoie de susţinere urgentă. Poate ar fi cazul să fie creat un fond de urgenţă, la fel ca cel de garantare a depozitelor?
– Nu cred că aceasta este o soluţie. Avem fondul de rezervă al Guvernului care ar putea fi utilizat în aceste scopuri. Problema trebuie să fie pusă altfel. În primul rând, oamenii au nevoie de informaţii corecte referitoare la posibilele intemperii, la instrumentele care pot fi utilizate în lupta cu acestea. Oamenii trebuie să fie mobilizaţi de fiecare dată când este nevoie. Chiar şi în cazul intemperiilor recente, practic s-a pierdut foarte mult timp, deşi din 21 aprilie se vedeau nişte eforturi conjugate, ceea ce este foarte bine. Pe lângă aceasta eu nu cred că autorităţile trebuie să ajungă la situaţia ca să vină cu ajutoare post-factum, ele ar trebui să vină cu aceleaşi ajutoare pentru a preveni dezastrele. Atunci pagubele vor fi cu mult mai mici. Pe lângă asta sunt o serie de măsuri care trebuie să fie utilizate de acei care se află în epicentrul acestor procese. Vorbind despre agricultură, pe prim plan ies tehnologiile. Atunci când utilizezi tehnologiile necesare şi pagubele sunt mai mici. Pe de altă parte, dacă vorbim despre unele hazarduri cum este seceta, noi deja de două decenii vorbim despre lupta cu acest hazard natural, dar prea puţin am avansat.
– Şi asta în situaţia în care seceta devine un fenomen tot mai des ce afectează agricultura...
– Evident, noi am distrus toate activele pe care le-am avut, mai stoarcem nişte bani de la partenerii de dezvoltare şi mai restabilim ceva, dar, de fapt, am rămas cu pieptul gol în faţa secetei care devine tot mai frecventă în Republica Moldova.
Este şi o altă problemă despre care nu se prea vorbeşte la noi, anume sectorul animalier. Există unele riscuri, care sunt sau nu sunt asigurate, dar care se produc şi pot provoca pagube foarte mari. Noi facem o greşeală destul de mare când vorbim despre riscuri şi intrăm în panică doar atunci când avem un risc sau două, care sunt mai pronunţate şi mai frecvente în Republica Moldova. Trebuie să ne uităm la ele cumulativ. Şi aici ar trebui să fie un sistem de alertă rapidă, atunci când apar primele semnale că ceva poate să se producă. E vorba de mobilizare, e vorba de cooperare. Şi, probabil, că lucrurile se vor schimba foarte rapid. Sunt foarte multe părţi care practic au de pierdut şi atunci când acestea fac un front comun, situaţia se schimbă.
Pe de altă parte, există experienţă. Şi nu neapărat să fie de-a noastră moldovenească, de la Hânceşti, Ungheni sau Cahul. Există experienţă internaţională care nu a apărut pe loc gol, s-a construit cu un suport financiar imens, pe care noi nu-l avem. O astfel de experienţă ar fi foarte binevenită.
– Asigurările ar putea salva cumva fermierul în situaţia în care pierde recolta, inclusiv din cauza unor îngheţuri şi ninsori abundente care au avut loc în ultimele zile?
– În anul 2015 au fost asigurate 0,53 la sută din terenurile cu destinaţie agricolă şi 0,38 la sută din efectivul de animale din Republica Moldova. Pe parcursul a doi ani situaţia a degradat.
– Fermierii nu au bani pentru a plăti asigurările sau companiile de asigurări nu doresc să ia asupra sa asemenea domeniu riscant, cum este agricultura?
– Nu există un efort comun din partea fermierilor şi a companiilor de asigurare. Sunt riscuri inevitabile, pe care le observă şi o parte şi a doua. Pot să se asigure doar acei care sunt conştienţi de faptul că asigurarea le va permite să facă faţă unor situaţii cum este cea din primăvara anului curent.
Mai este un lucru, dacă vrem să asigurăm culturile agricole contra la toţi factorii de risc atunci este nevoie de sume destul de mari şi puţini fermieri îşi pot permite acest lucru. Anual doar 110-130 de companii solicită subvenţionare de către stat a poliţelor de asigurare. Însă, în fine, numărul celor a căror cerere este acceptată este cu mult mai mic.
– Cum apreciaţi declaraţiile că pagubele produse de ninsorile abundente şi îngheţuri vor duce la scăderea Produsului Intern Brut cu câteva procente sau că pagubele se vor ridica la milioane de lei?
– Este prea devreme să facem unele prognoze sau estimări. Cu siguranţă, situaţia va fi mai proastă decât în 2016. Asta ar însemna nişte costuri mai ridicate, eficienţă mai scăzută în agricultură, pierderi cu consecinţe în următorii ani. Agricultorii care au constituit plantaţii multianuale în anul curent şi cel trecut vor suporta pierderi. Şi cei care au început activităţile agricole mai devreme decât era cazul vor fi în pagubă. La prima vedere, pierderile sunt foarte mari. Ele ar putea să crească. Dar deja se vede un element destul de pozitiv şi care încheagă destul de multe părţi interesate să iasă din dezastru şi anume la nivel de organizare, la nivel de participare, la nivel de suport. Este vizibil şi interesul partenerilor externi. Care au fost cu adevărat pierderile va arăta rezultatele anului agricol.
Vlad Bercu
