Criza economică, accesul destul de limitat la schemele de finanţare tradiţională şi insuficienţa de lichidităţi, îndreaptă companiile comerciale spre finanţarea prin operaţiuni de factoring. Această alternativă este valabilă îndeosebi pentru exportatorii locali. Discutăm despre necesitatea şi avantajele factoringului cu Oleg Damian, director NFC-Moldfactor, unica companie specializată din Republica Moldova.
– Factoringul, ca instrument financiar, este utilizat pe larg în ţările europene, la noi însă este un concept relativ nou. Cum a apărut necesitatea utilizării factoringului şi ce presupun aceste opearţiuni?
– Factoringul presupune, practic, cumpărarea de creanţe (facturi) de către instituţiile specializate de la societăţile comerciale. Pe baza unui contract, factorul plăteşte comapniei-client în avans creanţele cesionate, ocupându-se apoi în nume propriu de administrarea şi colectarea creanţelor.
Este un instrument foarte important pentru dezvoltarea exporturilor. Astfel, avem clienţi care prin intermediul operaţiunilor de factoring au reuşit să iasă pe pieţe noi şi să-şi dezvolte substanţial vânzările.
Factoringul s-a dezvoltat încă din anii 60-70 ai sec. XIX, când au apărut primele asociaţii internaţionale de factoring. Este un rezultat al dezvoltării economiei de piaţă, care presupune concurenţă şi lupta pentru clienţi, prin oferirea unor servicii calitative sau facilităţi la vânzare.
Realitatea a demonstrat că cea mai eficientă facilitate care poate fi oferită de un vânzător unui client este să-i ofere marfă sau servicii fără ca acesta să achite imediat, dar să folosească vânzarea cu plata amânată. Practic, să-l creditezi marfar.
În condiţiile în care toţi vindeau cu plata amânată, au apărut companii specializate de agenţi care examinau portofoliul de clienţi, cumpărătorii şi serviciile propuse şi îşi asumau, contra unui comision, aprecierea pieţei. Deci, factorul oferă servicii de evaluare în dinamică a capacităţii de plată a clienţilor, astfel încât să-i permită vânzătorului să vândă permanent marfa în credit. Factorul monitorizează încasarea creanţelor, dar şi garantează capacitatea de plată a cumpărătorului. E ca o poliţă de asigurare.
În schimbul cesiunii de creanţe sau vânzării de creanţe, în diferite ţări diferit, factorul plăteşte facturile vânzătorului. Azi a vândut marfa cu plata amânată de 60 de zile, a primit partea din servicii, a adus factura la factor şi acesta-i face transferul unei părţi semnificative din valoarea tranzacţiei până când urmează ca factorul să-şi încaseze banii de la cumpărător. Factorul devine în drept să încaseze creanţele, iar cumpărătorul e obligat la termenul scadenţă să achite.
– Dar pot interveni situaţii în care cumpărătorul nu poate achita la termenul de scadenţă. Ce se întâmplă în acest caz?
– Depinde de serviciul de factoring contractat de client. Există noţiuni de factoring ca produse de bază: factoring cu regres şi fără regres. Factoringul cu regres se aplică în cazul când factorul finanţează facturile cumpărătorului, dar nu-şi asumă riscul de incapacitate de plată a cumpărătorului. Adică finanţează fără gaj şi alte proceduri bancare, dar dacă nu achită după termenul scadenţă, se mai dă un termen anumit în care aceşti bani trebuie rambursaţi. E ceea ce se numeşte finanţarea creanţelor curente. Dacă nu are lichidităţi, clientul apelează la noi.
Factoringul fără regres este finanţarea cu asumarea de către factor a riscurilor de incapacitate de plată a cumpărătorului. Clientul a vândut, ne-a cesionat creanţele sau ne-a vândut creanţele, iar noi finanţăm operaţiunea fără dreptul de a recupera banii de la vânzător. În continuare, banii vor fi încasaţi direct de la cumpărător.
În cazul efectuării plăţii de către compania de factoring în favoarea vânzătorului, urmează calea judiciară de recuperare de la cumpărător. Componenta asigurării pentru operaţiuni ar costa în medie 1,5-2% din valoarea tranzacţiei, iar dacă clientul doreşte finanţare imediată după livrarea mărfii, media e de 4-5% din tranzacţie.
– Clienţii din Republica Moldova beneficiază de ambele tipuri de factoring?
– Există factoring internaţional şi local. Istoria NFC-Moldfactor începe de la factoringul internaţional. Primele operaţiuni în Moldova au fost efectuate în decembrie 2004, dar am început lucrul pe internaţional, prin prestarea serviciilor pentru exportatorii moldoveni. Primii clienţi au fost companiile vinicole, care erau cei mai mari exportatori cu plata amânată. Am început factoring la export cu regres şi a durat 2-3 ani, iar mai apoi – cel fără regres.
Deoarece s-au format şi garanţii, şi finanţare, clientul poate obţine fidesjusiune din partea factorului. Putem nu doar să finanţăm, dar şi să garantăm. Avem trei produse la export: finanţarea fără preluarea riscului, garantarea fără finanţare şi finanţarea cu garantare (fără regres). Exportatorii pot beneficia de oricare din aceste servicii. Deoarece suntem unica companie specializată şi suntem membri ai Asociaţiei Internaţionale de Factoring, acest fapt permite ca importatorii din Moldova care doresc să procure mărfuri sau orice tip de bunuri din alte ţări, marfă în credit, să n-o plătească în avans, să nu plătească prin acreditive sau garanţii bancare care costă mult. Ei pot să-i determine pe furnizorii lor să le livreze marfă cu plată amânată prin schema de factoring internaţional. Iar noi, deja ca factor local, apreciem capacitatea de plată a importatorului din Moldova şi prin asociaţia internaţională garantăm achitarea acestuia către compania de factoring din ţara exportatoare. Furnizorul din acea ţară poate să-i livreze marfă, pentru că are garanţii şi e asigurată de compania locală.
Din acest an, facem factoring local care este în două etape, cu regres şi fără regres. Acum executăm doar operaţiuni de factoring local cu regres, însă în doi-trei ani vom oferi şi fără regres.
Factoringul e strict legat de vânzarea mărfurilor cu plată amânată. Dacă nu există o astfel de condiţie, nu există nici factoringul tradiţional. Dar sunt şi produse substitutive de factoring tradiţional. Spre exemplu, factoring pre-contract. Factoringul tradiţional – vânzătorul dă acum marfa şi urmează să încaseze banii peste un timp.
– Sunteţi pe piaţa locală deja de 8 ani. S-a schimbat perceperea mediului nostru de afaceri asupra noţiunii de factoring?
– Businessul de factoring se dezvoltă pe pieţe concureţiale care au tendinţa de a produce şi vinde cât mai mult, care au bunuri cerute pe piaţă. Spre exemplu, în ultimii 10 ani, Turcia a devenit unul dintre liderii europeni în acest business. Pe mia de locuitori au cel mai mare număr de companii de factoring, din considerentul că Turcia are mentalitatea de a produce şi vinde cât mai repede. În ţările cu economie în curs de dezvoltare reală apare şi se manifestă factoringul. RM are o economie de consum şi produce foarte puţine bunuri concurente. Statul trebuie să dezvolte şi să stimuleze exporturile, iar bunurile să fie cunoscute şi apreciate pe alte pieţe. Atunci o să fie cerere. Pe baza economiei de consum dezvoltăm doar factoringul local.
– Prin ce se deosebeşte factoringul de alte instrumente financiare nebancare? Şi care ar fi avantajele?
– Din punctul de vedere al rotaţiei financiare, factoringul se încadrează la finanţare pe termen scurt de până la jumătate de an. Pe termen lung sunt băncile cu credite bancare investiţionale, pe termen mediu – leasingul. Factoringul e o finanţare rapidă a bunurilor cu lichiditate înaltă şi o rotaţie majorată. Aceste bunuri sunt produse alimentare, băuturi alcoolice şi nealcoolice, materiale de construcţie etc. Principalele avantaje ar fi plata rapidă a creanţelor, protecţia împotriva riscurilor aferente achitării creanţelor şi lipsa garanţiilor.
– Care este mărimea de finanţare propusă companiilor-clienţi?
– Compania noastră finanţează 90% din mărimea plăţii, imediat la livrare şi acoperă în proporţie de 100% riscurile. Deservim plata amânată pe un termen de până la 120 de zile şi efectuăm tranzacţii în trei mărimi valutare.
– Care a fost volumul tranzacţiilor de factoring pe anul 2012?
– Deşi în 2012 exporturile moldoveneşti au rămas la acelaşi nivel ca şi în 2011, am reuşit să avem o creştere de 30% a facturilor la export. De fapt, volumul de bani al tranzacţiilor nu este atât de important, ci tendinţa la vânzările locale şi cele de export. Această creştere arată că lumea a început să cunoască beneficiile factoringului la export.
– După părerea Dvs., cum se va dezvolta piaţa autohtonă de factoring? Se aşteaptă o expansiune a companiilor de factoring?
– Dacă e să vorbim despre compania noastră, avem de gând să dezvoltăm în continuare portofoliul de produse oferite clienţilor. Dar această dezvoltare o pregătim pe anumite etape, bine gândite.
Cât priveşte concurenţa, suntem bucuroşi de ea, deoarece ar aduce un plus în dezvoltarea pieţei de la noi, se vor înţelege mai bine avantajele acestui instrument financiar. Am auzit de unele intenţii, însă, deocamdată, suntem unica companie specializată. Totuşi, trebuie de luat în calcul că RM este o piaţă destul de limitată pentru factoringul bazat pe export.
– Cel puţin două bănci comerciale din Moldova încearcă să presteze operaţiuni de factoring. Sunt ele în concurenţă directă cu compania Dvs.?
– Băncile au enunţat doar dorinţa, dar nu cunosc nici un client care ar fi beneficiat de factoring la jumătate de an. Sunt doar tentative. O să explic de ce factoringul nu merge la bănci. Mentalitatea unei bănci universale cu privire la asigurarea riscurilor diferă totalmente de cea a unei companii de factoring. Băncile percep factoringul ca pe o formă de creditare şi cer asigurarae cu gaj pentru factoring. Acest lucru distorsionează de la bun început ideea unui factoring profesional. De cealaltă parte, factorul vede tranzacţia, piaţa, vânzătorul şi cumpărătorul, dar nu se asigură cu bunuri.
În multe ţări, băncile universale au departamente separate de factoring, dar trebuie să-şi schimbe modalitatea de abordare a clientului.
– Faptul că activitatea de factoring nu este reglementată, pe moment, de nicio instituţie, vă creează disconfort pe piaţă?
– Dimpotrivă! De obicei, când apar reglementările este omorâtă industria. E nevoie de reglementare, fireşte, dar cu condiţia ca aceasta să fie sustenabilă pentru sector. Recent, activitatea de factoring a fost inclusă în proiectul Legii cu privire la instituţiile financiare nebancare. Deci, vom deveni parte a unui grup, cum e logic să fie. Ca orice jucător al pieţei, aşteptăm ca reglementatorul să elaboreze reguli corecte şi egale de joc, pentru a nu inhiba dezvoltarea sectorului.
– Lucraţi cu companiile în care statul este debitor? Sau evitaţi o astfel de colaborare din cauza că statul este un debitor uneori rău-platnic, nedisciplinat şi sensibil pe alocuri?
– În politica companiei nu avem interzicere pentru colaborarea cu instituţiile de stat, însă o evităm din cauza unui mecanism complicat şi îndelungat de achitare. Deseori, este nevoie de multiple aprobări pe la departamente, ministere etc., de aceea nu finanţăm astfel de tranzacţii.
A dialogat Lilia Platon
