Calamităţile naturale sunt fenomene tot mai frecvente în ultima perioadă, iar consecinţele – tot mai grave. Se pare că guvernele nu mai fac faţă necesităţii de a soluţiona probleme precum alunecările de teren, inundaţiile, cutremurele de pământ. Această problemă îşi găseşte totuşi soluţionare prin asigurarea obligatorie a imobilelor în ţările din Europa Centrală şi de Est prin legi şi sisteme deja funcţionale. R. Moldova este abia la etapa de elaboare a unor modele în vederea asigurării abligatorii a construcţiilor de către proprietarii acestora.
R. Moldova va avea o Lege cu privire la asigurarea construcţiilor. “Aceasta este necesară, deoarece la ora actuală piaţa asigurărilor în acest domeniu practic lipseşte – cota asigurărilor de bunuri imobiliare constituie mai puţin de un procent din volumul total de asigurări de bunuri în republică”, se arată într-un document al Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţii (MDRC) care a elaborat conceptul sistemului de asigurare în construcţii.
În Nota de fundamentare a Concepţiei sistemului de asigurare a construcţiilor se menţionează că instituirea unui sistem de asigurare a construcţiilor pe teritoriul Republicii Moldova este impusă în mare parte de condiţiile specifice de amplasament al construcţiilor, care frecvent sunt supuse riscului de calamităţi naturale, risc provocat de cutremure de pământ, alunecări de teren, inundaţii, subinundaţii, tasări, surpări, uragane şi furtuni, trăsnet, chiciură şi grindină, zăpezi mari.
Solicitat de ziarul Capital Market, Teodor Ungureanu, vicepreşedintele Societăţii de Asigurare „Acord Grup” S.A., autorul Studiului de fezabilitate pentru implementarea asigurărilor obligatorii de locuinţe şi terenuri agricole în RM, a ţinut să menţioneze: “O estimare a valorilor pierderilor economice rezultate din manifestarea calamităţilor naturale pe teritoriul ţării noastre pentru perioada ultimilor treizeci de ani, demonstrează evident povara fiscală suportată de către cetăţenii ţării pentru înlăturarea consecinţelor acestor dezastre: pierderile medii anuale constituie circa 60 milioane dolari SUA. Situaţia devine mult mai îngijorătoare în cazul raportării acestor pierderi la perioada manifestării dezastrului – valoarea cotei pierderilor în produsul intern brut ar atinge valori de până la circa 20%”.
Potrivit lui Teodor Ungureanu, în ţara noastră există aproximativ un milion de locuinţe şi, pe moment, facultativ sunt asigurate aproximativ două procente dintre acestea. “Merită de menţionat că imediat după producerea unor catastrofe naturale, oamenii solicită într-o măsură mai mare produsele de asigurare a locuinţelor. Acceptarea de către companiile de asigurare ale acestor cereri ar crea fenomenul de antiselecţie, care conduce la incapacitate de plată. Despre acest fapt atestă statistica consecinţelor dezastrelor naturale din anii precedenţi, din care rezultă că nici o companie de asigurare din ţară nu a participat cu despăgubiri şi compensaţii financiare în cazul daunelor produse de aceste calamităţi. Deci povara lichidării consecinţelor catastrofelor, inundaţiilor provenite din revărsarea apelor de suprafaţă a rămas în majoritatea cazurilor pe seama sinistraţilor înşişi, parţial fiind preluată de sectorul public, care a utilizat fondurile excepţionale (gestionate de către Guvern), precum şi fondurile de rezervă (gestionate de către administraţiile locale)”, opinează Ungureanu.
Potrivit expertului, de aici rezidă necesitatea de a crea instrumentele necesare pentru ca Guvernul să poată depăşi greutăţile cu care se confruntă în îndepărtarea efectelor unor catastrofe naturale. În acest sens, se pare că autorităţile sunt pe calea cea dreaptă deoarece urmează să fie elaborat un proiect de lege cu privire la asigurarea construcţiilor.
Teodor Ungureanu a ţinut să menţioneze că iniţial, în proiectul de Lege cu privire la locuinţe se conţinea un singur alineat cu privire la asigurarea obligatorie de locuinţe. Acesta, însă, a fost exclus din proiectul de lege la ultima examinare a acestuia. Chiar dacă ar fi rămas, acesta nu ar fi fost suficient pentru implementarea acestui tip de asigurări, deoarece trebuia elaborat cel puţin un regulament.
“Pe moment se discută despre elaborarea unui proiect de lege cu privire la asigurarea locuinţelor. Oportunitatea unui astfel de proiect de lege rezidă în faptul că pentru ţara noastră este foarte acută problema calamităţilor naturale, în special dacă facem referinţă la frecvenţa şi intensitatea crescândă a acestor fenomene ale naturii, fapt atestat prin creşterea daunelor suportate de populaţie în întreaga lume”, a declarat Ungureanu.
Iurie Povar, preşedintele Uniunii Arhitecţilor din Republica Moldova, Director general “Urbanproiect”, susţine că asigurarea obligatorie a imobilelor şi obiectelor aflate în construcţie ar fi un lucru necesar care va avea efecte benefice asupra stării de lucruri per ansamblu în sectorul imobiliar.
“Circa 60 la sută din teritoriul R. Moldova sunt afectate de alunecări de teren, ceea ce ar trebui să-i pună în gardă atât pe proprietarii de locuinţe, pe cei care intenţionează să construiască, dar şi statul care, în actualele condiţii, este pus în situaţia de a soluţiona consecinţele dezastrelor naturale. Pe lângă alunecările de teren, mai sunt foarte multe calamităţi care pot pune în pericol securitatea imobilelor”, a declarat Iurie Povar.
Teodor Ungureanu a declarat că impunerea de către Stat a asigurărilor obligatorii este un instrument cunoscut şi aplicat pe larg de toate ţările care au avut sau au o economie în creştere.
“O analiză comparativă a numărului de produse obligatorii de asigurare aplicate în statele din regiunile adiacente şi ţara noastră, denotă un decalaj enorm de 7 – 12 şi mai multe ori, decalaj care, sigur, este în defavoarea noastră. În Franţa, de exemplu, se atestă mai mult de 100 produse de asigurări obligatorii. Experţi din domeniu consideră la unison, că implementarea asigurărilor obligatorii este singura cale de dezvoltare a pieţelor naţionale de asigurări. Problema este că autorităţile noastre nu văd piaţa asigurărilor ca un motor de dezvoltare a economiei ţării”, crede Ungureanu.
Potriviut lui, această afirmaţie devine cu atât mai concludentă în condiţii de manifestare a fenomenelor climatice extreme şi a dezastrelor naturale, când sectorul public este unicul furnizor de compensaţii financiare, de altfel foarte reduse, victimelor acestor procese naturale. “Spre regretul nostru, aceste acţiuni generează efecte secundare negative demotivând cetăţenii de a participa în viitor pe piaţa asigurărilor, aşteptând mai degrabă milă de la autorităţile statului”, consideră Ungureanu.
MDRC explică în documentul meţionat mai sus că măsurile propuse în prezentul compartiment elaborat în cadrul modificării Legii cu privire la asigurări au ca scop principal constituirea pe teritoriul Republicii Moldova a unui mecanism de stimulare a dezvoltării asigurărilor în domeniul construcţiilor. “Iar realizarea acestor măsuri este posibilă numai prin adoptarea unui act legislativ, care să impună obligativitatea asigurării tuturor construcţiilor, precum şi să reglementeze, în caz de necesitate, subvenţionarea asigurărilor în domeniul construcţiilor din alocaţiile bugetare”, se mai arată în document.
“Proiectul de lege urmează să conţină prevederi referitoare la stabilirea clauzelor principale privind condiţiile specifice de asigurare a construcţiilor pe teritoriul Republicii Moldova, modul de subvenţionare a asigurărilor, încheierea şi încetarea contractelor de asigurare, condiţiile de reasigurare”, se arată în document.
Potrivit autorilor acestui document, o condiţie necesară pentru stabilitatea financiară a asigurătorilor este reasigurarea obligatorie. Sistemul de asigurare a construcţiilor va cuprinde toate construcţiile, precum şi bunurile imobile cu statut de monument şi zonele de protecţie ale acestora.
Conform concepţiei, intorducerea asigurării obligatorii în Republica Moldova se va efectua în două etape:
– a locuinţei, indiferent de forma proprietăţii, în caz de dezastre naturale;
– construcţii cu statut de monument;
– construcţii noi şi existente unde se realizează lucrări de reabilitare, reconstrucţie, inclusiv alte lucrări care necesită autorizare în construcţie;
– lucrări de construcţie-montare, efectuate prin intermediul procedurilor de achiziţii publice din bugetul local şi de stat (asigurare pentru valoarea totală a contractului obiectului destinat construcţiei, inclusiv TVA);
– asigurarea răspunderii profesionale şi civile a brokerilor în construcţii;
– asigurarea atât a persoanelor fizice implicate în construcţie, cât şi a investitorului participant la proiect.
La etapa a doua se planifică extinderea asigurării obligatorii:
– asupra tuturor locuintţlor, indiferent de forma de proprietate, asigurarea împotriva tuturor riscurilor;
– toate construcţiile publice cu capacitatea mai mare de 50 persoane;
– asigurarea lucrărilor de construcţii,
– produs de tip TOATE RISCURILE
În Concepţia sistemului de asigurare a construcţiilor se menţionează că primele de asigurare a construcţiilor se vor stabili în raport cu rezultatele evaluării posibilelor pierderi în cazul acţiunilor defavorabile ale proceselor geologice periculoase care pot afecta construcţiile amplasate pe terenurile supuse acestor procese.
“Evaluarea posibilelor pierderi se va efectua prin examinarea şi stabilirea mai multor factori care ţin de starea construcţiei şi a zonei în care se află aceasta. Un factor important pentru dezvoltarea asigurărilor în construcţii este stabilitatea financiară şi solvabilitatea organizaţiilor de asigurare care vor efectua aceste asigurări. Activităţile de asigurare a construcţiilor se vor efectua de societăţi de asigurare de stat, comerciale, internaţionale şi private, care activează în prezent pe teritoriul Republicii Moldova şi care dispun de licenţă pe acest tip de asigurare, denumite în continuare “Asigurători”, se arată în Concepţia sistemului de asigurare a construcţiilor.
Tot aici se menţioneză că toţi Asigurătorii care vor activa în domeniul asigurării construcţiilor pe teritoriul republicii trebuie să deţină licenţe eliberate în modul stabilit şi obligatoriu să fie reasiguraţi, precum şi să aibă un termen de activitate în domeniul asigurărilor pe teritoriul Republicii Moldova nu mai puţin de 5 ani cu o reţea suficientă de reprezentanţe, filiale în domeniul asigurărilor.
Nu fac obiectul asigurării obligatorii construcţiile degradate, cele cu procentul de uzură mai mare de 50, construcţiile parţial ruinate sau total ruinate, în cazul în care
construcţiile sunt construite cu abateri esenţiale de la normele de construcţii şi prezintă risc sporit în exploatare, precum şi construcţiile care aparţin cetăţenilor al căror loc de reşedinţă este necunoscut. În cazul caselor mai vechi de 50 de ani sau al celor construite din materiale foarte proaste, valoarea primei de asigurare va prevedea o creştere ca procent.
Potrivit documentului, suma totală a primelor de asigurare a construcţiilor se va calcula de Asigurători şi se va prezenta organelor administraţiei publice locale pentru a fi încasată. În unele cazuri, cu acordul organelor administraţiei publice locale activitatea privind încasarea plăţii pentru asigurarea obligatorie a construcţiilor poate fi încredinţată persoanelor fizice sau juridice cu activitate în domeniul asigurărilor.
Asigurătorii care vor activa în domeniul asigurării construcţiilor sunt obligaţi să creeze un fond de catastrofă, prin decontarea sumei în mărime de 15% din suma bruto a plăţilor încasate ca rezultat al asigurărilor.
“Supravegherea activităţilor tuturor Asigurătorilor care vor activa pe teritoriul republicii în domeniul asigurării construcţiilor se va efectua la nivel de stat de către Comisia Naţională a Pieţei Financiare şi Inspectoratul Fiscal”, se mai arată în document.
Prima de asigurare a construcţiilor se va stabili în mărime de 0,35% din suma asigurată în localităţile rurale şi 0,30% din suma asigurată în localităţile urbane, se arată în conceptul sistemului de asigurare în construcţii elaborat de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţii.
“Suma asigurată a construcţiilor în funcţie de forma de asigurare se stabileşte după cum urmează:
a) în mărime de 100% din costul construcţiilor;
b) în mărime de 100% din valoarea totală a contractului aferent lucrărilor de construcţii, montaj, plus valoarea maşinilor, utilajelor, precum şi a altor bunuri şi cheltuieli ce sunt necesare la execuţia lucrărilor, în cazul asigurării lucrărilor de construcţii montaj”, se mai arată în document.
Întrebat cum ar vedea un eventual model de implementare a asigurărilor obligatorii a construcţiilor, Teodor Ungureanu a menţionat că în lipsa unui program de asigurare sau a unui fond, nici o ţară din lume nu este aptă de a acoperi astfel de pierderi de mare anvergură cu propriile resurse.
Astfel, un eventual model de Program Naţional de Protecţie Împotriva Dezastrelor Naturale poate fi descris succint prin componente după cum urmează:
Managementul programului se va stabili în funcţie de gradul de participare în program al sectorului public şi sectorului privat. Ţinând cont că astfel de programe sunt constituite la nivel de ţară, managementul acestuia trebuie pus în sarcina Guvernului, care va implica entităţile respective din structura sa.
Guvernarea programului pentru a-i conferi obiectivitate, transparenţă şi dinamicitate are opţiunile de a se constitui din structuri şi autorităţi publice, private şi mixte.
Finanţarea programului este nucleul şi cheia acoperirii riscurilor de catastrofe şi la determinarea valorii acestor finanţări trebuie să se ţină cont de gradul de expunere a ţării dezastrelor naturale. Pentru aceasta trebuie să fie demarate studii pentru stabilirea daunelor probabile pentru perioade de repetare a producerii dezastrelor. Practica internaţională recomandă ca valorile acestui fond să se calculeze reieşind din probabilitatea producerii unui dezastru de amploare o dată în 150 ani.
Structura promotoare executiva a programului se va constitui din macro-entitate de ţară care ar putea fi un pool de asigurare (de exemplu, cazul Turciei, României).
Acoperirea de asigurare obligatorie va cuprinde obiectivele cele mai importante care trebuie să fie protejate şi se va referi la toate tipurile de locuinţe – publice, rezidenţiale, comerciale, individuale, sociale, culturale, educative etc.
Tarifele este necesar să fie uniforme, valorile acestora să fie bazate pe gradul de expunere riscului şi să conţină posibilitatea stimulentelor de atenuare şi prevenire a pierderilor. Astfel, preţurile de acoperire pot fi ca o sumă forfetară sau prin aplicarea unui procent (de exemplu, nu mai mult decât 0,1- 0,2%) asupra valorii locuinţelor. La rândul lor, aceste prime pot fi modulate în conformitate cu gradul de risc (în funcţie de zone) sau poate exista o primă unică pentru tot teritoriul.
Riscurile acoperite: pentru condiţiile ţării noastre ar fi oportună şi raţională o acoperire închisă de riscuri de cutremur, inundaţie şi alunecări de teren.
Daune acoperite pentru Republica Moldova – cea mai raţională ar fi doar o acoperire a pagubelor materiale directe (fără daune produse vieţii şi daune din întreruperea activităţii).
Distribuţia acoperirii de asigurare, ca şi plăţile de dezdăunare, de altfel, se va face prin intermediul companiilor de asigurare, agenţilor acestora, brokerilor şi structurilor acestora în baza unor criterii clar definite şi transparente, evitând orice discriminare şi piedici. Este important să existe şi posibilităţi alternative, pentru a crea anturajul favorabil creşterii penetrării acestui program atât geografic, cât şi temporal.
Retenţia răspunderii companiilor de asigurare trebuie să fie în strictă concordanţă cu normele şi regulamentele de calcul şi stabilire a valorilor marjei de solvabilitate, neadmiţând în nici un caz depăşirea acestora.
Reasigurarea se va contracta utilizând sursele financiare ale companiilor de asigurare, membre ale pool-ului de asigurare sau subsidierea integrală de către Guvern a primelor de reasigurare, sau prin intermediul parteneriatelor public-privat conform unor acorduri pentru o perioadă suficientă de timp, pentru a nu compromite eficienţa programului.
Autorităţii de asigurare şi reglementare – Comisia Naţională a Pieţei Financiare îi revine responsabilitatea pentru definirea exactă a termenelor şi condiţiilor de acoperire de asigurări. La stabilirea condiţiilor de asigurare, tarifelor de prime şi comisioanelor trebuie să se urmărească realizarea următoarelor obiective: menţinerea viabilităţii financiare a entităţii; creşterea graduală în timp a dimensiunii fondului pentru a reduce dependenţa de reasigurare; încurajarea gestionării riscurilor şi diminuării efectelor seismelor, inundaţiilor şi alunecărilor de teren prin adoptarea de standarte interne mai ridicate de construcţie pentru locuinţe; încurajarea în asigurarea de locuinţe prin preţuri atractive şi sensibilizarea publicului la beneficiile asigurărilor de catastrofă.
Tarifele de prime şi comisioanele ar trebui să fie menţinute în parametrii stabiliţi de lege şi care fac obiectul orientărilor de subscriere de către entitatea de asigurare şi aprobărilor necesare de reglementare.
Autoritatea de reglementare este cea care trebuie să stabilească liniile directoare pentru selectarea şi calificarea societăţilor de asigurare. Această responsabilitate nu trebuie să elimine posibilitatea rezilierii contractului cu asigurătorii autorizaţi, imediat ce se stabileşte că aceştia nu reuşesc să- şi îndeplineasca obligaţiile care le revin în cadrul programului.
Autoritatea de asigurare trebuie să fie responsabilă de păstrarea transparenţei şi responsabilităţii entităţii faţă de asiguraţi prin efectuarea sistematică a auditului, a înregistrărilor şi procedurilor, precum şi verificarea declaraţiilor şi exactităţii rapoartelor financiare anuale.
Notă Capital Market: În decursul ultimilor 9 ani, în R. Moldova au fost construite 38,4 mii apartamente cu o suprafaţă totală de 894,5 mii metri pătraţi. Localităţilor urbane le revin 30859,2 mii m2 sau 38,6% din volumul total al fondului locativ, localităţilor rurale – respectiv 49001,1 mii m2 şi 61,4%. La 1 ianuarie 2012 fondul locativ al Republicii Moldova a cuprins 1315,3 mii apartamente, din care în localităţi urbane – 768,2 mii unităţi, în localităţi rurale – 547,1 mii unităţi.
Potrivit unor date ale Ministerului Mediului şi Resurselor Naturale, circa 10% din digurile şi construcţiile hidrotehnice existente în republică sunt în stare avariată, prezentând un pericol enorm pentru localităţile din jur. Sub pericol de inundare se află circa 168 de localităţi cu suprafaţa totală de 1300 km2 şi circa 160 mii de locuitori. În total, în zonele potenţial inundabile sunt amplasate 659 localităţi, dintre care 625 rurale, 31 oraşe şi 3 municipii. În zonele periodic inundate ale acestor localităţi sunt amplasate circa 27 mii case de locuit şi 1651 construcţii de producţie.
Tatiana Solonari
