Milioanele finanţatorilor străini sunt „mâncate” de corupţie

Volumul achiziţiilor publice în Republica Moldova constituie, în medie, circa 9% din PIB sau circa 24% din Bugetul Public Naţional, însă din cauza corupţiei cea mai mare parte a proiectelor de finanţare nu sunt duse la capăt.

Anual, Republica Moldova este beneficiară de finanţare externă pentru implementarea anumitor proiecte de modernizare a infrastructurii, efectuare a reformelor, consolidare instituţională, acordarea suportului la buget şi susţinerea unor sectoare. Finanţarea se acordă sub forma de credite, granturi şi fonduri guvernamentale, prin semnarea acordurilor şi contractelor de finanţare, conform cărora beneficiarii din Moldova se angajează să implementeze anumite activităţi pentru realizarea proiectului, totodată respectând regulile donatorilor ce ţin de managementul financiar şi achiziţii, acestea fiind expuse în documente de finanţare şi ghiduri.
„La situaţia din 01 aprilie 2014, au fost în derulare 359 proiecte finanţate din surse externe în valoarea totală de 1965,7 mil. euro. Majoritaea proiectelor sunt finanţate de Uniunea Europeană, Banca Europeană pentru Investiţii, Statele Unite ale Americii, Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Banca Mondială”, constată Expert Grup într-un studiu cu privire la achiziţiile publice.
Sursa citată declară că problemele aferente fazei de post-achiziţie sunt cauzate, în special, de executarea controlului din partea autorităţilor contractante. Principalele riscuri la această etapă sunt legate de majorarea nejustificată a valorii contractelor şi acceptarea unor bunuri şi servicii necalitative. Importanţa executării unor activităţi de evaluare şi control a rezultatelor achiziţiilor din partea tuturor actorilor implicaţi în acest proces este crucială în schimbarea situaţiei cu privire la performanţa achiziţiilor publice. Neregulile la această etapă sunt decisive pentru întregul proces de achiziţii. Pe lângă prejudiciile însemnate care se aduc bugetului, acestea creează o atmosferă de “autodisciplină” la ofertanţi care constă în faptul că fără relaţiile respective nu este bine să te angajezi într-o achiziţie publică.
„Nivelul înalt de corupţie, inclusiv şi în justiţie, nivelul scăzut de control şi capacitatea insuficientă pe diferite dimensiuni ale achiziţiilor publice în cazul autorităţilor coroborate cu un mediu de afaceri netransparent sunt condiţiile perfecte pentru aplicarea celor mai efective scheme frauduloase în detrimentul interesului public”, se arată în analiză.
Transparenţa în achiziţiile publice este crucială pentru obţinerea unui nivel favorabil de concurenţă a ofertanţilor, sporirea responsabilităţii şi responsabilizării instituţiilor şi a persoanelor implicate în acest proces. Cu părere de rău, multe autorităţi contractante nu sunt preocupate de crearea şi gestionarea, în modul necesar, a rubricilor dedicate achiziţiilor pe paginile web, nu publică planurile de achiziţii, nu oferă informaţii complete şi în timp oportun asupra achiziţiilor, oferă informaţii foarte puţine şi incomplete privind rezultatele acestora.
Datele centrului analitic arată că probleme au fost identificate în aspectul eficacităţii achiziţiilor publice realizate, în special ce ţin de achiziţii de lucrări (investiţii şi reparaţii capitale) care se manifestă prin investiţii de sume considerabile, efectuate fără a se ţine cont de consecutivitate. Drept rezultat, un număr mare de obiecte au fost începute, finanţate la nivel de 20-70% şi lăsate nefinalizate. La moment, conform constatărilor auditorilor Curţii de Conturi, valoarea obiectelor de investiţii nefinisate, a lucrărilor care nu se efectuează de la 2 până la 20 ani, constituie sute de milioane de lei. O cifră concretă nu poate fi specificată, fiindcă informaţii totalizate la nivel de ţară nu există, unul dintre motive fiind şi evidenţa contabilă inadecvată a obiectelor nefinalizate. Obiecte nefinalizate, în majoritatea cazurilor, sunt obiecte de menire socială (şcoli, grădiniţe). Totodată, în loc să fie investite pentru continuarea şi finalizarea obiectivelor începute, mijloacele financiare se direcţionează pentru realizarea altor obiective sau iniţierea aceluiaşi obiectiv în localitatea vecină, fără a continua şi finaliza obiectivul deja început sau se finanţează obiectivele cu semnificaţie mai puţin importantă pentru societate (de exemplu, parc de odihnă de milioane de lei).
„Unul şi acelaşi criteriu este aplicat diferit, de la caz la caz. De exemplu, în anumite cazuri agentul economic este exclus din competiţie pe motiv că garanţia bancară prezentată de el este în valoare de 0,96% din valoarea estimativă a achiziţiei (cerinţa legală fiind de 1%), Iar în alte cazuri, autoritatea contractantă permite operatorului să înlocuiască garanţia bancară prezentată, care la deschiderea documentelor de licitaţie s-a dovedit a fi insuficientă”, arată constatările Expert Grup.
În aceeaşi ordine de idei, s-au constatat cazuri în care unii operatori erau descalificaţi din motiv că lista persoanelor angajate pe parcursul ultimelor 12 luni nu era însoţită de CV-urile acestora, deşi o asemenea cerinţă nu figura în documentele de licitaţie şi nici nu este prevăzută în cadrul normativ.
Pe de altă parte, autorităţile contractante aplică neuniform criteriile de eligibilitate, admiţând la achiziţie operatori economici care vădit nu corespund criteriilor. Relevant este exemplu în care un contract de aproape un milion de lei este atribuit unui agent economic care are datorii la bugetul de stat în valoare de aproape jumătate din valoarea contractului. Sunt cazuri în care se admite schimbarea antreprenorului prin contract de cesiune de creanţă, ceea ce este inadmisibil din punct de vedere al legislaţiei privind achiziţiile publice. Alteori, modificările contractuale au urmări mai grave. De exemplu, în cazul unei achiziţii, suprafaţa drumului supus reparării a fost triplată, comparativ cu cea stipulată în caietul de sarcini, însă în defavoarea grosimii asfaltului, fapt ce a dus, în scurt timp, la crearea gropilor şi, astfel, la irosirea banilor publici.
„Autorităţile contractante deseori nu-şi dau interesul să monitorizeze buna executare a contractului sau să-i sancţioneze pe cei care nu-şi respectă obligaţiile. Curtea de Conturi a confirmat această ipoteză în repetate rânduri. De exemplu, în Hotărârea sa privind raionul Hânceşti, constată că Primăria nu a monitorizat implementarea eficienta a contractului, unde antreprenorul S.A. „Construcţii rutiere”, care şi-a asumat obligaţia de a executa lucrările de reparaţie a străzii în sumă de 772,3 mii lei până la 30.11.2010, invocând condiţiile meteo nefavorabile, a efectuat numai lucrările ce ţin de stratul de fundaţie din piatră spartă în sumă de 128,4 mii lei. Însă primăria or. Hânceşti nu a întreprins careva acţiuni faţă de antreprenor, conform clauzelor contractuale şi legislaţiei în vigoare, inclusiv prin blocarea sumei echivalente garanţiei de bună execuţie a lucrărilor. Ulterior, în rezultatul ploilor, stratul de pietriş al fundaţiei a fost spălat cauzând cheltuieli ineficiente în sumă de 128,4 mii lei”, se mai spune în analiza Expert Grup.
De asemenea, au avut loc cazuri de atribuire a contractelor companiilor ale căror fondatori au fost rude ale membrilor grupului de lucru. Preşedintele grupului de lucru pentru achiziţii din cadrul unei primării din Republica Moldova, responsabil de realizarea achiziţiilor publice, deţinând şi funcţia de primar, în anii 2011-2012, a desemnat drept câştigător, în cadrul concursurilor de achiziţie, o companie al cărei fondator (şi director) este soţia acestuia, fiind încheiate 4 contracte pentru lucrări de construcţii şi reparaţii capitale în sumă totală de 1082,5 mii lei. Chiar dacă primarul nu este membrul al grupului de lucru, ţinând cont de condiţiile reale din Republica Moldova, astfel de achiziţii ridică multe semne de întrebare.
Conform datelor din studiul rea­lizat la nivel global, suma mitei constituie un procent fix din preţul contractului: 5-20% pentru a câştiga licitaţia şi 2-5% pentru a primi plata conform invoice-ului. În cazuri de excepţie suma mitei constituia 30-40% din valoarea contractului, ceea ce face imposibil implementarea contractului conform specificaţiilor fără majorarea preţului contractului sau încheierea unor amendamente pentru “livrări suplimentare”. În acelaşi timp, Curtea de Conturi în rapoartele de audit a constatat mai multe cazuri de achiziţionare a bunurilor şi serviciilor la preţuri majorate comparativ cu preţul de piaţă la aceleaşi bunuri şi servicii, precum şi existenţa unor diferenţe majore pentru aceleaşi bunuri procurate de diferite autorităţi contractante, cazuri care urmează a fi investigate.

Victor URSU

Numarul ziarului: 
Nr.23 (543) din 18 iunie 2014