În ultimul timp, sintagma “spălarea banilor” este utilizată destul de frecvent în R. Moldova, însă societatea o tălmăceşte, de cele mai multe ori, în sens eronat. În accepţia unei părţi a societăţii, atât evaziunilor fiscale, cât şi delapidărilor de fonduri li se atribuie eticheta de “spălare a banilor”. Deşi, din punct de vedere tehnic şi sub aspect legislativ, fenomenul constituie procesul prin care infractorii încearcă să ascundă originea şi posesia reală a veniturilor care provin din activităţile lor ilegale sau, în unele situaţii, chiar criminale. La această temă am dialogat cu Eugen Ghileţchi, şeful Serviciului stabilitate şi monitorizare a activităţilor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului din cadrul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (CNPF).
– Activităţile menţionate anterior includ, de cele mai multe ori, vânzările ilegale de arme şi de droguri, reţelele de prostituţie, furturile de automobile, contrabandă etc. În acelaşi timp, banii care provin din evaziuni fiscale şi delapidări de fonduri pot prezenta în sine un obiect pentru activităţi ulterioare de spălare a banilor (aceşti termeni fiind total distincţi). Pentru a înţelege rolul organelor de supraveghere în domeniul spălării banilor este extrem de important să fie făcută această distincţie. Prin urmare, în continuare ne vom axa pe spălarea banilor după cum este definită de lege şi de documentele internaţionale.
Prin procesul de spălare a banilor se doreşte imprimarea unei aparenţe legale profiturilor obţinute pe cale ilicită. Prin acest proces infractorii doresc să nu atragă atenţia organelor de resort în momentul în care repun banii în circuitul economic. Astfel, spălarea banilor, de regulă, se desfăşoară în trei etape distincte:
1. retragerea sau adunarea fondurilor obţinute din activităţi ilicite;
2. mişcarea banilor în diferite conturi, pentru a fi ascunsă provenienţa lor şi evitarea eventualelor investigaţii;
3. integrarea fondurilor în circuitul economic legal.
În calitatea sa de autoritate de reglementare a sectorului financiar nebancar, CNPF este în mod deosebit preocupată de a doua etapă a procesului descris mai sus. Anume din această cauză, atât CNPF, cât şi celelalte organe de reglementare care dispun de o subdiviziune în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor, pun un accent deosebit pe câţiva termeni consacraţi: beneficiar efectiv, măsuri de precauţie şi tranzacţii suspecte.
Fiecare participant al pieţei care cade sub incidenţa Legii nr. 190-XVI cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, este obligat să cunoască cine este beneficiarul efectiv al fiecărei tranzacţii operate de acesta. În cazul persoanelor juridice, participantul pieţei trebuie să cunoască deţinătorii persoanei juridice respective cu detaliere până la persoana fizică (în cazul companiilor off-shore, de regulă, este mai complicat de aflat fondatorii şi deţinătorii lui). În cazul în care anumiţi clienţi generează suspiciuni la capitolul spălării banilor, participanţii pieţei vor aplica măsuri de precauţie sporită stabilite de legislaţie cu raportarea tranzacţiilor suspecte către Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor din cadrul Centrului Naţional Anticorupţie (CNA).
– Sub aspect cronologic, când au demarat în Republica Moldova acţiunile de contracarare a acestui flagel?
– Prima lege a Republicii Moldova menită să creeze cadrul pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor a fost adoptată în anul 2001. Prin legea respectivă, Centrul Naţional Anticorupţie (la acel moment istoric – Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei) a fost abilitat cu atribuţii de executare a legii. Un nou act legislativ a fost adoptat în 2007, iar în anul 2011 a fost creat organul de specialitate – Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor (SPCSB), care astăzi este actorul principal în domeniul respectiv.
Necesitatea creării unui cadru de reglementare şi, ulterior, înfiinţarea unui organ de specialitate, a reieşit din integrarea tot mai profundă a economiei Moldovei în economia mondială. Un exemplu elocvent este simplitatea de a opera transferuri bancare internaţionale. Din astfel de motive, grupul MONEYVAL, care este o comisie de experţi în domeniul evaluării măsurilor de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului pe lângă Consiliul Europei, cere ca fiecare ţară-membră a Consiliului să instituie un set de standarde în scopul prevenirii spălării banilor. Atunci când un grup de ţări depune eforturi considerabile pentru a combate acest fenomen la nivel mondial şi rămân găuri negre în imediata vecinătate a ţărilor luptătoare, eforturile lor vor fi, evident, în van.
– În acest sens, cât de valoroasă este pentru Republica Moldova experienţa acumulată în acest domeniu de către ţările europene?
– Fenomenele clasice, conforme definiţiei stabilite de lege, de spălare a banilor sunt sporadice în Republica Moldova. Prin urmare, experienţa Vestului, în special studiile lor de caz, sunt extrem de preţioase în procesul elaborării legislaţiei locale. În acelaşi timp, depunem eforturi pentru a ajusta legislaţia noastră la Directivele Uniunii Europene în domeniu, pentru ca să asigurăm standardele minime despre care vorbeam anterior.
– Ce activităţi de prevenire şi combatere a fenomenului de spălare a banilor au fost întreprinse de CNPF în colaborare cu SPCSB?
– Pe pagina oficială a CNPF, www.cnpf.md, la rubrica „informaţii utile”, există o secţie dedicată prevenirii şi combaterii spălării banilor, unde sunt plasate cu regularitate materiale informaţionale care vin în ajutorul participanţilor. De o pagină web dispune şi SPCSB: spcsb.cna.md. Totodată, numărul de contact al şefului Serviciului respectiv din cadrul CNPF este: 022 859 442. Reprezentantul serviciului este dispus să ofere asistenţă tuturor celor care au nevoie.
Până în prezent, pe piaţa asigurărilor, piaţa valorilor mobiliare şi a microfinanţării deocamdată nu au fost depistate tentative de spălare a banilor. În pofida acestui fapt, trebuie să fim precauţi şi atenţi în continuare. Însă, revin la necesitatea de a face deosebire, pe de o parte, între delapidări de fonduri şi evaziuni fiscale, şi de spălare de bani, de cealaltă parte.
Prin urmare, pe lângă deschiderea de care dă dovadă CNPF, atunci când suntem rugaţi să asistăm participanţii pieţei sau să oferim anumite explicaţii cu privire la aplicarea legislaţiei, periodic organizăm seminare de instruire în colaborare cu SPCSB. Bunăoară, un seminar de acest gen a avut loc în decembrie 2014 şi a fost direcţionat către participanţii sectorului de asigurări. Alte două seminare urmează să le desfăşurăm în primul trimestru al acestui an. O colaborare strânsă cu SPCSB o avem şi la capitolul verificării conformităţii cu legislaţia în domeniu. Atunci când, în cadrul controalelor efectuate la entităţile supravegheate de către CNPF, sunt depistate anumite abateri sau încălcări, pe lângă măsurile de remediere, CNPF transmite informaţiile de rigoare către SPCSB.
În acelaşi timp, periodic, plasăm pe site-ul CNPF informaţii cu referire la persoanele cu risc înalt de spălare a banilor, precum şi alte date utile pentru participanţi, de aceea vă invităm să urmăriţi pagina noastră web.
– Vă mulţumim pentru interviul acordat.
Serviciul comunicare şi relaţii cu publicul al CNPF
