Interviu cu directorul general ODIMM, Iulia Iabanji
Organizaţia pentru Dezvoltarea Sectorului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (ODIMM) a devenit un exemplu elocvent şi demn de urmat, cu o imagine de invidiat şi cu perspective promiţătoare. Dar totul a fost posibil datorită optimismului şi entuziasmului directorului general al organizaţiei, Iulia Iabanji – cea care a venit nu doar cu ideea, dar şi cu realizarea acestei idei ambiţioase, care s-a născut atunci când antreprenoriatul din Republica Moldova era la început de cale. Existau politici în domeniul antreprenoriatului, dar nu existau instrumente de implementare, existau oameni entuziaşti, care doreau să iniţieze şi să dezvolte afaceri, dar nu exista o instituţie care să le ofere suport.
– Dna Iabanji, ştim că ideea creării acestei organizaţii vă aparţine. Care au fost premisele creării unei astfel de organizaţii?
– Primele discuţii privind necesitatea creării unei astfel de organizaţii au fost purtate încă în anul 2004. Ideea se cocea de mult timp în mintea mea. Fiind economist de profesie şi activând în acest domeniu, era sesizabil faptul că Moldova are nevoie de o instituţie, care să ofere suport antreprenorilor din Republica Moldova. În ţările vecine şi în multe ţări europene existau asemenea organizaţii, cărora le solicitam parteneriate, dar care spuneau că ar accepta o colaborare în cazul în care ar exista o instituţie similară în Republica Moldova.
– Dar care era situaţia la nivel de politici?
– La nivel de politici, Guvernul era cu un pas înainte. Se scriau documente de politici, strategii, existau deja unele proiecte şi strategii de dezvoltare a micului business în Republica Moldova, era în vigoare „Legea cu privire la susţinerea şi protecţia micului business”, dar marea problemă era că toate aceste politici nu erau acoperite financiar şi, deci, nu erau realizate. În discuţiile cu Ministerul de Finanţe, care era reticent la toate iniţiativele care implicau cheltuieli suplimentare, încercam să explicăm că un plan de acţiuni trebuie să aibă un suport financiar. În buget nu erau prevăzute resurse financiare şi activităţile planificate nu erau realizate din lipsă de bani. Activităţile erau realizate sporadic, cu suportul programelor de asistenţă tehnică, care erau foarte puţine. Nu exista o instituţie, organizaţie, care ar fi putut solicita, accesa resurse financiare pentru obiectivele trasate fie din bugetul naţional, fie de la donatori. Pe atunci, în legislaţia ţării noastre nici nu existau termenii „întreprinderi mici şi mijlocii”. Termenul vehiculat era „micul business”.
Aceste argumente au fost folosite pentru a demonstra necesitatea creării organizaţiei, care să elaboreze şi să gestioneze programe de suport pentru IMM-uri care cu adevărat erau necesare.
– Care au fost constrângerile?
– În acei ani se vorbea permanent de optimizarea cheltuielilor la instituţiile de stat, reducerea numărului funcţionarilor publici, eficientizarea activităţii autorităţilor publice centrale şi locale. Anume în acest amalgam de probleme în cercul autorităţilor publice centrale a apărut ideea de a crea o nouă organizaţie. Căutând posibilitatea creării organizaţiei, a apărut soluţia – Reorganizarea Fondului pentru susţinerea antreprenoriatului şi dezvoltarea micului business care la acel moment activa ineficient, cu multe probleme şi reorganizarea lui a devenit un colac de salvare, dar şi o soluţie pentru a crea o instituţie contemporană de suport a IMM-urilor.
– Cât timp au durat pregătirile?
– A fost un proces de lungă durată, de câţiva ani, timp în care a fost pregătit terenul pentru o astfel de organizaţie. În această perioadă s-au schimbat vice-miniştri, miniştri, membri ai Guvernului. Dar pe 17 mai 2007 a fost aprobată Hotărârea de Guvern nr. 538, conform căreia a fost creată Organizaţia pentru dezvoltarea sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii. Desigur aceasta s-a întâmplat datorită unei conlucrări strânse între Ministerul Economiei şi Ministerul Finanţelor.
– Care au fost reacţiile din partea comunităţii, politicului, donatorilor externi?
– Cele mai mari emoţii le-am avut eu personal, deoarece ştiam la sigur că această Organizaţie va fi una de succes, ştiam că va deveni o soluţie pentru multe probleme din domeniul pe care-l gestionam şi îmi era familiar. Alţi funcţionari poate au trecut cu vederea această decizie aprobată printre numeroase hotărâri, decizii, într-o perioadă complicată din viaţa ţării. Puţini au înţeles ce anume se doreşte de la această organizaţie.
Pe de altă parte, unii colegi care înţelegeau cât de important este acest domeniu pentru o ţară tânără, care construieşte o economie de piaţă durabilă şi îşi doreşte competitivitate şi afirmare pe pieţele lumii, aveau aşteptări mari, deoarece în acea perioadă domeniul antreprenoriatului era în formare, îndeosebi business-ul mic şi mijlociu.
Toată comunitatea internaţională a salutat apariţia organizaţiei de suport şi a felicitat Guvernul RM că a considerat prioritar constituirea acestei organizaţii. La început toţi identificau acţiunile ODIMM cu activităţile unui proiect de scurtă durată. Încercam să-i conving că organizaţia este creată pentru mulţi ani şi va deveni un punct de suport pentru antreprenoriatul mic şi mijlociu din Republica Moldova, care va gestiona una din importantele resurse bugetare din ţară şi va face ca Moldova să fie cunoscută în lume prin originalitatea programelor şi instrumentelor de suport.
– Aţi avut temeri?
– Desigur. În primul rând era o organizaţie care urma să fie construită de la zero, cu multe necunoscute, într-un domeniu care era pe cale de formare şi alegere a tendinţelor, fără o bază juridică consolidată şi puternică, într-o perioadă dificilă de dezvoltare economică a ţării. Teoretic, erau clare activităţile care urmau să fie efectuate şi care ar trebui să fie rezultatele. Pe lângă paşii majori care erau foarte vizibili şi clari în conceptul acestei organizaţii, urmau să apară mulţi paşi mici, la prima vedere neînsemnaţi, dar care nu puteau fi prevăzuţi, însă lipsa lor putea compromite ideea.
Urma să colaborăm cu organizaţii internaţionale, cu instituţii donatoare, experţi străini şi acest lucru mă motiva, dar existau şi unele rezerve. Astfel, drumul de la aprobarea deciziei până la punerea ei pe rol a fost unul anevoios, dar interesant.
– Cum aţi devenit directorul acestei organizaţii?
– Am participat la concurs, fiind printre cei 14 candidaţi care au depus dosarele. Nu eram sigură că voi obţine această funcţie, deoarece toţi candidaţii aveau un bagaj impresionant de experienţă. Am fost emoţionată când am aflat că am fost aleasă să conduc această organizaţie. Emoţiile erau duble – pe de o parte, lăsam un post de muncă, pe care-l adoram, cu oameni frumoşi şi relaţii extraordinare, iar pe de altă aparte, mă avântam într-o activitate extrem de interesantă, pentru ideea care am muncit mult şi am colectat informaţii de pretutindeni, dar oricum era încă foarte vagă. Mă porneam dintr-un fotoliu călduţ pe un drum netestat. Eram optimistă şi ştiam că va fi totul bine. Mai ales că în prima mea zi de muncă, mergând îngrijorată spre noul serviciu, am întâlnit un mire şi o mireasă foarte fericiţi, care mi-au trecut calea. Chiar dacă nu prea cred în semne, de data asta am ştiut că acest început va avea un viitor frumos.
– Care a fost primul proiect realizat de ODIMM?
– Lansarea organizaţiei a coincis cu modificarea scandaloasă a Legii privind patenta de întreprinzător. Toţi economiştii şi experţii străini erau conştienţi de faptul că această lege era învechită şi nu aduce beneficii economiei ţării, ci numai deficienţe. Guvernul a hotărât atunci să reducă numărul de activităţi supuse patentelor. A trebuit să organizăm campania de informare şi conştientizare a oamenilor privind schimbările ce trebuie înfăptuite pentru ca antreprenoriatul din Republica Moldova să se poată dezvolta. Nemulţumirile nu s-au lăsat aşteptate. Oamenii erau înrăiţi. Toate şedinţele organizate se finalizau cu scandaluri, cu ameninţări şi cu grupuri de activişti care încercau să împiedice noile iniţiative. Era necesară de urgenţă o alternativă, un proiect care să calmeze spiritele şi să pună pe făgaş legal antreprenoriatul. Guvernul, ca o soluţie, a propus trecerea la forma juridică de „întreprindere individuală”. Anume în aceste circumstanţe au apărut şi primele module de instruire pentru cei care vroiau, dar nu ştiau cum să facă acest pas. Am început să organizăm întâlniri cu deţinătorii de patente prin raioane, în pieţe, eram delegaţi să le explicăm că deosebirile dintre patenta de întreprinzător şi întreprinderea individuală nu sunt mari, că este necesar de a ne conforma noilor reglementări. Încercam să le explicăm că noi suntem cei care vor să-i ajute să treacă prin aceste schimbări neprevăzute.
– Cum aţi reuşit să deveniţi organizaţia care gestionează cele mai importante proiecte naţionale, finanţate de donatori străini?
– A fost extrem de greu în primii trei ani, deoarece trebuia să ne afirmăm, să fim cunoscuţi şi recunoscuţi. Deşi cunoşteam toate apelurile de proiecte, eram eligibili pentru ele, dar una din condiţiile principale pentru aplicanţi era ca organizaţia să aibă cel puţin trei ani de activitate. Astfel, în primii trei ani am învăţat, ne-am perfecţionat, am asistat, am urmărit şi am elaborat diferite scheme de suport. Am început desigur să gestionăm proiecte finanţate din bugetul de stat.
Primul partener extern, care ne-a ajutat enorm chiar din primii ani a fost Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM), care a fost cel care ne-a acordat suportul necesar pentru a amenaja birourile, a procura primele calculatoare şi echipamentele necesare bunei funcţionări.
– Cât de repede aţi devenit organizaţia de încredere pentru antreprenori?
– La început oamenii ne priveau sceptic. Nu credeau ca ceea ce le propunem este un ajutor. Până atunci toate instituţiile publice veneau doar cu controale sau să impună unele schimbări. Exista un gol informaţional, nu erau materiale informative, surse din care oamenii ar fi putut afla informaţii noi. Persoanele care doreau să lanseze o afacere de multe ori nu ştiau de la ce să înceapă şi care sunt paşii. Primul material informativ a fost „Ghidul antreprenorului”, care includea procedura de înregistrare a unei afaceri şi actele necesare pentru dosar. Îmi amintesc cum a intrat în biroul meu o pereche de tineri, care munceau în piaţă şi voiau să-şi schimbe forma juridică de activitate. După o discuţie la o cafea, le-am dat şi materialele informative pentru care ei au întrebat cât trebuie să achite. Au fost surprinşi când au aflat că informaţia este oferită gratis, iar broşurile le pot păstra, zicând că este pentru prima dată când au fost ascultaţi, consultaţi fără a trebui să achite nimic. Au fost miraţi de atitudinea noastră prietenoasă şi în ochii lor am observat încredere în faptul că în Moldova va fi mai bine.
– Ce activităţi ale ODIMM sunt considerate revoluţionare?
– Majoritatea iniţiativelor lansate de ODIMM au fost revoluţionare şi multe dintre ele sunt actuale şi active până în prezent. Mai mult ca atât, iniţiativele şi programele noastre au devenit aşa-numitele “bunele practici” pentru alte ţări şi în prezent sunt solicitate pentru aplicarea lor. Istoriile noastre de succes au fost prezentate la multe evenimente internaţionale şi suntem mândri că au fost preluate, unele parţial, altele în întregime.
– Cum vedeţi ODIMM-ul în viitor?
– La începutul activităţii organizaţiei vedeam ţinta pentru 5 ani. La recepţia de la 5 ani – era deja clară ţinta pentru 10 ani. Deja este vizibilă ţinta pentru 15 ani. Deşi îmi dau seama că este extrem de ambiţioasă şi destul de grea, este una realizabilă. Există doar o condiţie – ca toţi să privească spre aceeaşi ţintă, împreună să stabilim scopuri şi să depunem eforturi conjugate pentru a o atinge. Suntem o echipă de persoane optimiste, ambiţioase, cu competenţe şi abilităţi care asigură durabilitatea organizaţiei şi care va oferi sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii din Republica Moldova noi posibilităţi de startare, creştere şi internaţionalizare.
Dina Boţan
