Republica Moldova, după cum ştim, este o ţără agrară. Însă timpul trece şi experienţa demonstrează că percepţia noastră despre acestă ramură nu corespunde întotdeauna realităţii. În acest context, redacţia ziarului Capital Market a solicitat părerea ministrului Agriculturii şi Industriei Alimentare, Eduard Grama, cu privire la situaţia din această ramură şi perspectivele sale de dezvoltare.
– Dle Grama, în calitate de ministru, care consideraţi că este sarcina Dvs. principală?
– Global vorbind, cea mai importantă sarcină este de a reuni Ministerul cu fermierii. Din păcate, trebuie să recunoaştem că, în ultimii ani, oficialii, fermierii, exportatorii şi importatorii s-au îndepărtat unii de alţii. Unii dintre noi trăiesc pe cont propriu. Eu consider că, având în vedere concurenţa acerbă din sectorul agricol, unde lupta are loc între naţiuni întregi, corporaţii transnaţionale etc., noi, fiind o ţară agrară, vom putea supravieţui doar unindu-ne forţele, pentru a putea soluţiona problemele comune.
Dacă e să vorbim despre problemele practice, în prezent, principalele priorităţi ar fi: soluţionarea problemei cu privire la subvenţiile în agricultură, stabilirea unui mecanism de importare a motorinei în mod direct de către asociaţiile agricole, precum şi utilizarea apelor subterane în agricultură.
În ceea ce ţine de subvenţii, noi tindem spre achitarea acestora la început de an, nu la sfârşit. Mai mult, Ministerul intenţionează să extindă lista domeniilor de activitate care beneficiază de subvenţii din partea statului. În special, mă refer la susţinerea activităţii de cultivare a produselor ecologice, primirea compensaţiilor pentru acoperirea cheltuielilor de acces la noile pieţe de desfacere, certificarea produselor pentru export, efectuarea analizelor de laborator etc. Bineînţeles, vom oferi ajutor în primul rând industriilor cu cea mai mare valoare adăugată, însă nu vom uita nici de viticultură şi zootehnie.
– Ministerul deţine suficiente resurse financiare pentru o astfel de susţinere masivă?
– Din păcate, resursele noastre financiare sunt limitate şi nu putem acorda acelaşi volum de subvenţii ca în statele UE, însă pe viitor ne vom ocupa de această întrebare la modul cel mai serios. Cu toate acestea, aş dori să menţionez faptul că agricultorii înşişi au un rol important în atragerea mijloacelor financiare în ramura respectivă. În special, consider că aceştia ar trebui să participe în mod direct la formarea fondurilor de subvenţionare, prin achitarea taxelor. Adică, ei trebuie să fie nişte contribuabili conştiincioşi. Căci, cu cât mai mare va fi transparenţa în acest sector, cu atât mai mare va fi asistenţa din partea partenerilor noştri externi pe care mizăm. Dar taxele achitate, fermierii le vor primi sub formă de subvenţii şi prin realizarea diferitor proiecte de infrastructură în sectorul agricol şi în zonele rurale. Aici aş vrea să aduc exemplul cooperării în cadrul proiectelor: IFAD, Milenium Challenge Corporation, ENPARD etc.
Un alt moment important constă în faptul că lucrul cu fondurile, cu susţinerea partenerilor externi, poate contribui la atragerea mijloace financiare ieftine pe termen lung în sectorul agricol. Toţi înţeleg foarte bine că statul nu poate şi nu va putea acoperi toate necesităţile fermierilor. Este foarte important ca aceştia, prin intermediul instrumentelor financiare, să-şi rezolve singuri unele probleme. Şi aici, personal, acord o importanţă deosebită realizării aşa-numitului credit polonez, care ne permite să accesăm o serie întreagă de instrumente financiare de calitate, noi pentru Moldova, în special leasingul financiar pentru gospodăriile agricole, mecanismul de acoperire a garanţiei. În baza acestor instrumente, îşi pot începe activitatea şi alte noi servicii şi oferte.
– Însă şi băncile comerciale oferă asemenea produse, bineînţeles la un procent comercial corespunzător?
– În primul rând, fermierilor nu le este atât de uşor să obţină un credit bancar, mai ales pentru o perioadă de 10 ani. Da, pentru o perioadă de trei ani nu sunt probleme, însă aproape nimeni nu acordă împrumut pentru 10 ani. În al doilea rând, problema gajului în sectorul agricol încă nu a fost complet soluţionată.
Noi considerăm că, prin lansarea unui nou instrument financiar – “creditul agricol”, vom putea rezolva, parţial, problema creditelor pe termen lung în agricultură.
– Care este ideea acestui împrumut?
– Noi purtăm discuţii cu Ministerul Finanţelor, ca o parte din ajutorul extern, prin intermediul Ministerului Finanţelor, ocolind băncile, să fie orientat spre creditarea gospodăriilor agricole. Credem că acest model va reduce aproape de două ori costul banilor pe termen lung în Moldova.
– De ce consideraţi că împrumuturile directe prin intermediul Ministerului Finanţelor va ieftini costul creditului pentru utilizatorii finali? De exemplu, la creditarea organizaţiilor rurale de economii şi împrumut în cadrul proiectului IFAD, nu am observat că ratele dobânzilor pentru utilizatorul final în cadrul acestui proiect, se deosebesc mult de cele ale băncilor comerciale?
– Nu ştiu despre ce vorbiţi, însă, conform estimărilor preliminare, la noi, în cadrul creditului polonez, rata dobânzii poate constitui două procente anual. Pentru comparaţie, în cadrul programului de restructurare a vinificaţiei Filiera Vinului, în care banii Băncii Europene de Investiţii ajung prin intermediul a două bănci comerciale, într-adevăr, costul final al creditelor pentru vinificatori nu se deosebeşte prea mult de rata medie a dobânzii la creditele bancare din ţară.
– În această dorinţă de a obţine credite ocolind băncile comerciale, nu veţi avea neînţelegeri cu BNM, care va dori, cu siguranţă, să-şi asigure interesele departamentale?
– Nu. În primul rând, este un credit orientat spre un anumit scop. În al doilea rând, planificăm ca de acest proiect să se ocupe Agenţia de Intervenţii şi Plăţi pentru Agricultură (AIPA). AIPA deţine o structură eficientă şi, nu în ultimul rând, specialişti calificaţi. Aici, în calitate de exemplu pozitiv, vreau să menţionez colaborare cu Ministerul Economiei, care, de asemenea, are o serie de fonduri şi noi, prin intermediul agenţiei, intenţionăm să implementăm o serie de proiecte agro-industriale.
Pentru noi este foarte importantă lansarea proiectului polonez. El este important deoarece e un instrument interesant şi promiţător, dar şi pentru că aplicarea lui deschisă şi eficientă va facilita atragerea în Moldova de noi fonduri şi investiţii.
– În ceea ce ţine de investitori, accentul va fi pus pe dezvoltarea bazei de materii prime sau partenerii externi sunt dispuşi să investească în dezvoltarea întreprinderilor din industria alimentară?
– Atunci când discutăm cu investitorii, noi în primul rând atragem atenţia asupra dezvoltării producţiei agricole şi a produselor cu valoare adăugată.
– Utilizarea apelor subterane. Din câte cunosc, ecologiştii au opinii controversate la această temă?
– În primul rând, toate ţările din jurul nostru folosesc apele subterane: Ucraina, România, Turcia şi Bulgaria. În al doilea rând, toţi ştiu foarte bine că aproape jumătate din populaţia ţării utilizează apele subterane. Noi oferim un mecanism de legalizare a acestei pieţe, atât pentru necesităţile gospodăriilor agricole, cât şi pentru economie în ansamblu. Dacă de la acest lucru în buget vor veni bani sub formă de impozite, atunci statul va avea doar de câştigat. Trebuie să isprăvim cu haosul în utilizarea apelor subterane.
Toate puţurile ar trebui inventariate, iar pe ele să fie instalate contoare de apă. La noi cum se întâmplă? Ţările vecine, Ucraina şi România, utilizează resursele de apă subterană, care traversează, parţial, teritoriul ţării noastre. Reiese că noi economisim apa pentru dezvoltarea economiei lor? Nu, eu consider că trebuie să ne gândim, în primul rând, la dezvoltarea ţării noastre.
– Ei bine, în primul rând, păstrăm „raţă migratoare” pentru „vânătorii” din România, Turcia etc. În al doilea rând, spuneţi-ne, există unele calcule preliminare, tarife, date cu privire la volumele de rezervă a apei sau anumite studii la această temă?
– Calcule nu există, însă avem practica proiectului Provocările Mileniului în restaurarea sistemelor de irigare. În cadrul acestui proiect sunt efectuate lucrări complexe, pe parcursul cărora sunt stabilite reguli de utilizare raţională a resurselor de apă, sunt create asociaţii pentru utilizarea acestora etc. Adică, o anumită bază pentru asemenea discuţii există. În plus, trebuie de luat în considerare faptul că, din cauza amplificării secetei în Moldova, problema utilizării apelor subterane în gospodăriile agricole nu poate fi amânată.
– Dacă e să vorbim despre propunerea Dvs. de importare a motorinei, n-ar trebui să ne referim aici şi la problema reducerii ponderii economiei tenebre în sectorul agricol? Nu credeţi că în rezultatul acestui fapt vor avea de câştigat persoanele care se eschivează de la plata impozitelor? Căci la noi, pe lângă oamenii de la sate care au pensii mici, sunt şi destui milionari în lei care s-au îmbogăţit din agricultură.
– În primul rând, eu consider că acest proiect de lege este un gen de subvenţie pentru agricultori. E un fel de compromis între ceea ce-şi doresc agricultorilor şi ceea ce, în prezent, le poate oferi statul. În al doilea rând, cred că vom modifica această versiune a legii, deoarece forma sa actuală este destul de greu de implementat, cu toate acestea, consider că gospodăriile mari vor reuşi să se adapteze acestei legi. În al treilea rând, mi se pare că cerinţele înaintate potenţialilor beneficiari vor duce la dezvoltarea procesului de consolidare în sectorul agricol şi ieşirea acestuia din economia tenebră. Deocamdată e greu de prezis cum va funcţiona, dar, iarăşi, la această etapă îl consider un fel de compromis.
În ceea ce priveşte plata impozitelor în agricultură, da, noi ştim că în această ramură se înregistrează unul dintre cele mai înalte niveluri ale economiei tenebre. Aceasta este şi nedeclararea recoltei la toate nivelele, şi eschivarea de la plata taxelor etc. Însă pentru soluţionarea acestei probleme, avem alte proiecte şi vom lucra activ în această direcţie.
– Care este atitudinea dumneavoastră vizavi de OMG-uri, în legătură cu condiţiile modificate?
– Conform legii, utilizarea organismelor modificate genetic este interzisă în Republica Moldova. Însă, în realitate, în Moldova există destul de multe produse modificate genetic. Recent, această problema a fost ridicată de către Ministerul Sănătăţii şi cel al Mediului. Personal, cred că problema respectivă se află în competenţa Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor (ANSA). Cu toate acestea, consider că la această dezbatere ar trebui să participe şi Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare.
Repet, în Moldova utilizarea OMG-urilor este interzisă, însă chiar directivele UE prescriu utilizarea organismelor modificate genetic într-o anumită limită. Pe de altă parte, în ultimul timp, în statele UE este dezvoltată pe larg ideea cultivării produselor ecologice. R. Moldova, în baza criteriilor ONU, este una dintre ţările cu un nivel scăzut de utilizare a OMG-urilor, astfel, noi mai avem şansa de a păstra sistemul de cultivare a produselor ecologice în sectorul agricol. În acest caz, concentrându-ne pe cultivarea produselor ecologice, vom putea evita invadarea pieţei cu organisme modificate genetic.
– Aş vrea să vă întreb care este viziunea Dvs. asupra ştiinţei agrare în Moldova. Poate nu este raţional, dar uneori este regretabil faptul că dispar soiuri moldoveneşti, rase locale de vite etc.?
– Personal, cred că viitorul ştiinţei moldoveneşti se află în utilizarea acesteia în practică. Se pare că ţara noastră a ratat şansa de a se angaja în domeniul ştiinţei fundamentale, cu excepţia anumitor cazuri. Astăzi, corporaţii transnaţionale direcţionează în domeniul ştiinţei mai mulţi bani decât PIB-ul mai multor ţări, inclusiv Moldova. De aceea, oamenii noştri de ştiinţă, în prezent, ar trebui să acorde mai multă atenţie implementării celor mai recente tehnologii moderne în condiţiile actuale, nu să reinventeze ceea ce a fost deja inventat acum 20 de ani într-o altă ţară.
Am să aduc drept exemplu situaţia cu strugurii “Moldova”. Este cel mai cunoscut soi moldovenesc, suntem mândri de el, chiar dacă italienii l-au înregistrat şi l-au devirusat. Astfel, în 2000, în Republica Moldova a fost adoptată o lege cu privire la trecerea treptată a tuturor soiurilor de struguri moldoveneşti la baza devirusată. Suntem în anul 2016, iar noi încă nu avem o bază devirusată, nici chiar pentru soiul Moldova. Institutul de viticultură declară că undeva există asemenea bază, însă, din anumite motive, nimeni nu o vinde. Există – este atunci când se vinde şi are cerere, nu când se află pe undeva prin pubele.
Ajung la ideea că ştiinţa noastră agrară are nevoie de reformă. Undeva poate chiar şi dureroasă, dar trebuie realizată, de altfel, nu vom avea nici măcar ştiinţă aplicată. Toate acestea au loc din cauza că, în prezent, nu există comunicare între institutele de cercetare, minister şi producătorii agricoli reali şi agricultorii. Unii declară că nu sunt bani suficienţi, alţii că nu este eficient, iar fermierii, în general, s-au obişnuit să aducă de peste hotare nu doar seminţe, ci şi experţi, fără a apela la personalul ştiinţific local. Şi nici n-are rost, deoarece există Internet.
De aceea eu consider că ştiinţa agricolă moldovenească are doar aspect aplicat, experţii noştri ar trebui să ia tot ce e mai bun şi să-l adapteze la pământul nostru, condiţiile climaterice, în scopul creşterii roadei la maximum. Aceasta este poziţia mea.
– În economia globală, unde credeţi că este locul sectorului agricol din Moldova?
– Eu cred că viitorul sectorului agricol din Moldova se află în dezvoltarea produselor ecologice. Din păcate, la noi costul produselor simple nu ajunge nici până la nivelul celui din Ucraina sau România, de aceea trebuie să studiem bine şi să ne consolidăm pe segmentul produselor cu valoare adăugată. În economia globală, concurenţa are loc la nivel de ţări şi corporaţii, iar pentru a supravieţui, producătorii şi fermierii noştri trebuie să se unească şi să lucreze pentru viitor.
Din păcate, noi astăzi producem puţin la un preţ de cost mare.
Ghenadie Tudoreanu
