Din 14 martie curent vor intra în vigoare două legi noi ce vor permite relansarea financiară a întreprinderilor. Este vorba de Legea insolvabilităţii şi Legea ce reglementează restructurarea creditelor neperformante. Acestea vor permite simplificarea procedurilor de reglementare a întreprinderilor viabile, dar aflate în dificultate financiară şi accelerarea lichidării celor fără de potenţial economic. Totodată, va fi simplificat şi mecanismul de investire cu formulă executorie a contractelor de ipotecă.
Proiectele de legi au fost elaborate de Ministerul Economiei, în comun cu grupul de lucru din care au făcut parte reprezentanţi de la Banca Naţională a Moldovei, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor, Departamentul de Executare, Agenţia Proprietăţii Publice, Consiliul Superior al Magistraturii, Asociaţia Băncilor din Moldova, Asociaţia Lichidatorilor şi Administratorilor din Moldova, Camera de Comerţ şi Industrie.
Noile posibilităţi au fost recent explicate de Vasile Vulpe, şeful Direcţiei Juridice din cadrul Ministerului Economiei. Potrivit acestuia, implementarea acestor două proiecte de legi va îmbunătăţi climatul investiţional şi va crea condiţii favorabile pentru activitatea de întreprinzător. “Spre exemplu, Legea insolvabilităţii în redacţie nouă va fi pentru sectorul economic un mecanism benefic – pentru întreprinderile active, ca un medic de familie, va contribui la buna dezvoltare a acestora pe viitor, iar pentru întreprinderile cu dificultăţi financiare certe – ca un sanitar ce va repune în circulaţie activele sau va simplifica procedura de lichidare a acestora”, a exemplificat Vasile Vulpe.
Noua lege a insolvabilităţii, corelată cu cele mai bune practici europene, oferă soluţii eficiente pentru asigurarea respectării principiului rapidităţii (celerităţii) procedurii, protecţiei creditorilor şi desfăşurării adecvate a activităţii administratorilor şi lichidatorilor în procesul de insolvabilitate. Totodată, legea vine să înlăture neajunsurile sistemului juridic existent în derularea procedurii juridice. De asemenea, Legea transpune în cadrul normativ naţional recomandările Uniunii Europene privind informarea întreprinzătorilor referitor la procedura de insolvabilitate, asigurarea pe piaţă în condiţii accesibile a consilierii, în situaţii de dificultate financiară, a agenţilor economici, indiferent de tipul lor de proprietate şi formă juridică de organizare.
Noua Lege revede modalitatea de restructurare a solvabilităţii şi oferă condiţii legale oportune şi funcţionale pentru recuperarea în termene cât mai restrânse a creanţelor creditorilor faţă de debitor. Procesul de insolvabilitate conform noii Legi nu poate depăşi 100 de zile de la data intentării şi până la adunarea creditorilor de raportare spre deosebire de prevederile anterioare ale legii care nu stabilea anumite termene la această procedură. De asemenea, Legea prevede facilitarea aplicării strategiei operaţionale, funcţionale, financiare şi juridice care ar contribui la redresarea solvabilităţii în cazul întreprinderilor viabile, cu potenţial economic ridicat, însă ajunse, în anumite circumstanţe, în incapacitate de plată.
Astfel, în scopul de a facilita restructurarea întreprinderilor viabile, printre altele, noua Lege prevede stabilirea unui termen maxim din momentul iniţierii procedurii de insolvabilitate, pe parcursul căreia creditorii garantaţi nu au dreptul să-şi valorifice bunurile grevate cu gaj şi la expirarea căruia creditorului garantat i se va acorda împuternicirea de a dispune de bunurile grevate cu gaj, în conformitate cu prevederile legale (în cazul în care nu a fost propus şi votat un plan de restructurare). Aceasta va crea stimulente pentru debitori şi creditori ca să negocieze un plan de restructurare şi să evite lichidările de durată.
Modificările, de asemenea, vor stabili o procedură opţională ce ar permite instanţelor de judecată să aprobe rapid planuri de restructurare, în aşa fel limitându-se posibilitatea de blocare a restructurării de către creditorii minoritari. În prezent, acest proces poate dura şi ani de zile.
Potrivit autorităţilor, Legea insolvabilităţii, prin reglementările sale, contribuie la maximizarea valorii totale distribuite creditorilor, acţionarilor, angajaţilor şi celorlalte părţi interesate. Agentul economic, ajuns într-o situaţie de incapacitate de onorare a obligaţiilor, poate fi reorganizat, restructurat, vândut sau lichidat – oricare din opţiuni este adecvată dacă generează maximum de eficienţă. De asemenea, o altă prevedere face referire la reabilitarea afacerilor viabile şi lichidarea celor neviabile. Astfel, va avea loc ameliorarea mediului de afaceri prin crearea posibilităţii de reîncepere a activităţii agenţilor pentru care există şanse reale şi radierea societăţilor fără organe statutare, a celor care şi-au încetat activitatea ori nu au sediul cunoscut, a societăţilor ai căror asociaţi au dispărut ori nu au domiciliul sau reşedinţa cunoscută (aşa-zisele societăţi “fantomă”). Legea vizează şi creanţele. Astfel, creditorii cu credite garantate trebuie plătiţi primii.
Cât priveşte cea de-a doua lege menţionată, Legea cu privire la ipotecă prin investirea cu formulă executorie a contractelor de ipotecă, aceasta este prevăzută să asigure în cadrul raporturilor de credit un echilibru între drepturile şi obligaţiile băncii-creditor şi cele ale debitorului.
Autorii legii consideră că anumite prevederi ar încuraja băncile să crediteze mai activ persoanele, să accepte drept gaj mai multe tipuri de bunuri, să creeze condiţii mai favorabile de obţinere a creditelor, de reducere a costurilor acestora, precum şi să asigure o protecţie mai bună a intereselor debitorului în raporturile cu creditorul (banca). Aceste modificări ar contribui inclusiv la dezvoltarea pieţei ipotecare, prin reglementarea activităţii de creditare, crearea condiţiilor legale pentru exercitarea mai rapidă a dreptului de ipotecă instituit pentru garantarea creditului.
În prezent, cadrul legal prevede un mecanism extrajudiciar de executare silită a dreptului de ipotecă. Potrivit acestui mecanism, în cazul neonorării de către debitorul ipotecar a obligaţiilor sale conform contractului de credit bancar sau de împrumut acordat de companiile de microfinanţare, leasing şi asociaţiile de economii, creditorul ipotecar (banca) ar putea, în vederea satisfacerii creanţei sale, să urmărească bunul imobil ipotecat fără obligativitatea obţinerii în prealabil a hotărîrii judecătoreşti, procedură care în prezent este anevoioasă şi costisitoare. Totodată, legea tinde să asigure în cadrul raporturilor de credit un echilibru între drepturile şi obligaţiile creditorului şi cele ale debitorului.
Modificările propuse vor facilita realizarea mai rapidă a procedurilor de executare a dreptului de ipotecă şi, respectiv, de stingere a creanţelor băncii, precum şi minimizarea, atât pentru creditorul ipotecar, cât şi pentru debitorul ipotecar, a costurilor aferente creditului din contul economisirii cheltuielilor de judecată. Este de menţionat că pentru procedura de investire cu formulă executorie, nu se percepe o taxă suplimentară. Toate acestea ca efect ar putea impulsiona activitatea de creditare bancară.
Cristina MIRON
