În anul 2015 a expirat Strategia de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor pentru anii 2006-2015. Printre indicatorii de performanţă ai acesteia se numără creşterea anuală a volumului investiţiilor străine directe cu nu mai puţin de 10 la sută.
În ce măsură a fost realizat acest obiectiv? Unde ne-am pornit şi unde am ajuns? În pofida faptului că documentul de politici a avut obiective ambiţioase, rezultatele au fost sub aşteptări. Din 2008 s-a înregistrat o tendinţă de descreştere a influxului de investiţii străine directe (ISD). Iar în 9 luni ale anului 2015, stocul investiţiilor străine directe acumulate în economia naţională a înregistrat 3 miliarde 473,4 milioane USD, ceea ce constituie o reducere faţă de perioada similară a anului 2014 cu 5,1 la sută.
“Este o strategie scrisă bine, dar la realizare au fost carenţe destul de mari. Ţintele propuse, practic, nu au fost îndeplinite”, este de părere expertul IDIS “Viitorul”, Viorel Chivriga.
“Investitorii care vor să vină în Moldova, probabil, nu citesc strategiile noastre”, spune în glumă expertul Ion Tornea. El adaugă că a făcut analiza modului în care a fost realizată strategia privind dezvoltarea industriei care, la fel, a expirat în 2015 şi a constatat că nici unul din obiective nu a fost atins, indicatorii au fost de patru-cinci ori mai mici. “Strategiile sunt doar nişte documente declarative care se fac de dragul scrisului, iar eforturile nu sunt îndreptate spre atingerea obiectivelor acestora”, spune Tornea.
Realizarea Strategiei a coincis cu o criză profundă care a afectat economiile lumii, inclusiv a Republicii Moldova. Este aceasta o scuză pentru ratarea obiectivelor?
“Situaţia este deplorabilă. Ea a fost deplorabilă şi în anii buni, şi în cei mai puţini buni. Avem o mulţime de documente de politici, dar atunci cânt e vorba de realizare, toţi uită că acestea există. În cazul Strategiei de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor, situaţia totuşi este mai fericită. Există rapoarte. Dar rezultatele, ca şi în cazul altor strategii, sunt departe de aşteptări”, menţionează Viorel Chivriga.
Criza a afectat nu doar Republica Moldova, dar şi alte ţări, însă noi, în comparaţie cu alte state din regiune am înregistrat, totuşi, performanţe mai reduse în atragerea ISD. Nivelul mediu estimat al influxurilor nete de ISD pe cap de locuitor în perioada 2005-2014 este de 87 USD, unul dintre cele mai scăzute din regiune. Din cauza insuficienţei şi costului ridicat al capitalului investiţional intern, un nivel atât de scăzut al ISD nu face decât să submineze competitivitatea şi dezvoltarea durabilă a ţării.
“Sigur, criza economică a afectat intrările de investiţii. Cele mai mari investiţii le-am avut în anul 2008. Dar criza nu durează la nesfârşit. Multe ţări au avut scăderi, dar în anii 2010-2011 au revenit la nivelul dinaintea crizei. Nu s-a întâmplat acest lucru în cazul Moldovei. Dacă în anul 2008 am avut peste 700 milioane de dolari SUA intrări de investiţii străine directe, acum suntem departe de acest indicator. În plus, şi înainte de criză, şi după, am avut şi avem investiţii de 3-4 ori mai mici decât media ţărilor în tranziţie. Dacă ne comparăm cu ţări, comparabile cu noi, ca Macedonia, Armenia, Georgia, cu economii mici, cu populaţie mică, acestea atrag anual investiţii străine în sumă de circa un miliard de dolari SUA”, constată Ion Tornea.
L-am întrebat pe Viorel Chivriga: De ce în aceste ţări vin investitorii străini, iar Republica Moldova o ocolesc? “Republica Moldova este o ţară aflată într-o criză permanentă. Prin anii 2000-2010 existau câteva mituri care erau răspândite anume de instituţiile de stat. Şi anume că suntem o ţară cu bogăţii naturale, cu cel mai fertil sol din lume, cu o climă deosebită, cu braţe de muncă calificate şi ieftine. Însă miturile s-au spulberat. Pământul nu este chiar atât de fertil, cum se pretindea. Clima ne aduce bătăi de cap o dată la doi-trei ani. Iar braţe de muncă nu avem nici în agricultură, nemaivorbind de alte domenii. Există o criză foarte mare în unele sectoare, care nu pot găsi cadre înalt calificate pentru locurile de muncă pe care le oferă. Uneori n-are cine conduce un tractor. În construcţii este o situaţie similară”, subliniază expertul.
Potrivit acestuia, pe de altă parte, “instituţiile statului nu pot fi privite ca un partener credibil pentru comunitatea de afaceri, inclusiv pentru investitori. Avem o mulţime de legi, în esenţă bune, dar care nu sunt funcţionale şi, în plus, sunt modificate permanent. Un exemplu ar fi articolul 103 al Codului Fiscal referitor la scutirea de TVA. Un articol care a fost modificat, de la aprobarea Codului, de 23 de ori. Există o instabilitate în procesul legislativ şi aceasta provoacă dureri de cap. Un alt exemplu ni l-a oferit ultimii doi ani. Politica fiscală şi Legea bugetului sunt adoptate cu mare întârziere. Fiecare investitor străin care vine în Republica Moldova cade în mreaja funcţionarilor de stat care sunt primii, prin birocraţia excesivă, care le taie pofta de a plasa capitalul la noi. În ţările dezvoltate există reguli destul de clare. La noi e altfel”.
Viorel Chivriga mai spune că o strategie de atragere a investiţiilor ar trebui racordată la prevederile titlurilor patru şi cinci ale Acordului de Asociere. Nu s-a făcut, însă, o actualizare a documentelor de politici în domeniu, nu sunt onorate anumite angajamente care au fost negociate destul de dur.
La întrebarea de ce nu vin investitorii străini în Republica Moldova, Ion Tornea menţionează: “Diferenţa o face calitatea mediului de afaceri. Suntem o piaţă mică, nu suntem atractivi din acest punct de vedere. În Republica Moldova nu o să vină investitori foarte mari care ţintesc piaţa internă. Piaţa noastră este mică. Vin investiţiile atrase de anumite avantaje competitive pe care le avem noi faţă de alte ţări. Acestea sunt puţine. În primul rând, avem multe acorduri bilaterale şi multilaterale de liber schimb, este uşor să exporţi fără taxe. Şi mai avem un avantaj pe care totuşi îl păstrăm, este cel al costului, nu al calităţii, forţei de muncă. Avem cel mai mic cost al forţei de muncă din Europa. Cei care vin exploatează, de fapt, acest cost. Este vorba de aceeaşi industrie a cablajelor electrice, a textilelor. În fine, nu este un lucru rău, dar este unicul avantaj pe care îl avem faţă de alte ţări. Există un indicator, la nivel mondial, care arată potenţialul de atragere a investiţiilor. Noi nu stăm foarte bine la acest capitol. Acest indicator se bazează pe disponibilitatea de resurse, de forţă de muncă, costuri, disponibilitatea de energie electrică, costuri ale energie şi multe altele. La acest indicator noi suntem poziţionaţi pe locul 122 din lume. Nu este o poziţie foarte bună. Chiar şi această poziţionare arată că noi nu suntem prea atractivi pentru investitorii străini. Dar totul este comparativ. Nu stau atât de bine în acest clasament nici alte ţări. Aceeaşi Albanie este pe locul 130 şi ceva. Macedonia este mai jos de 130. Armenia, la fel, stă mai prost la acest indicator. Dar aceste ţări atrag mai multe investiţii. Fiindcă este vorba de alte elemente, ca, de exemplu, cum lucrează instituţiile publice pe această direcţie, cât de active sunt ele, cât de atractiv este mediul de afaceri”.
Dar avantajul costurilor nu poate fi unul permanent, mai ales în condiţiile unui deficit al forţei de muncă calificate în Republica Moldova. Sondajul privind Mediul de Afaceri şi Performanţa Întreprinderilor 2013, elaborat de BERD şi Banca Mondială, arată că problema competenţelor şi cea a educaţiei inadecvate a forţei de muncă reprezintă a treia cea mai gravă problemă cu care se confruntă mediul de afaceri din Moldova (în sondajul din 2008 aceasta a figurat pe poziţia a patra).
Potrivit investitorilor străini, atragerea ISD în economie este o activitate concurenţială, atât pe plan global, cât şi pe plan regional. Activitatea eficientă poate fi realizată doar dacă Guvernul va crea condiţii pentru atragerea ISD cel puţin asemănătoare celor din România, Slovacia, Ungaria, Polonia, Serbia ori Muntenegru (infrastructură, taxe, acces la resurse financiare, suport administrativ).
„Este mai uşor de desfăşurat o activitate economică astăzi decât era cinci ani în urmă”, a menţionat Alexander Kremer, director de ţară al Băncii Mondiale pentru Republica Moldova. Dar, a adăugat el, „îmbunătăţirile în unele domenii au pus în evidenţă lipsa de progres în domeniul stabilităţii şi corupţie. Este trist faptul că numărul oamenilor de afaceri, care consideră că mituirea este importantă, a fost de patru ori mai mare în 2014 decât în 2005”.
“Ele, la fel ca şi expoziţiile, dau foarte mult pentru acei care vor să asimileze informaţia, care vor să realizeze un transfer de experienţă, de expertiză. Dar dacă la expoziţii vin aceeaşi oameni de-a lungul anilor, efectul va fi nul. Şi altceva, acasă putem vorbi foarte mult despre condiţii şi avantaje, dar investitorii au sursele lor de informaţie, care deseori sunt diferite de cele pe care le oferă instituţiile de stat. Am avut ocazia să particip la Forumul de la Berlin “Republica Moldova – Uniunea Europeană”. Oficialii europeni şi cei moldoveni vorbeau de la tribună despre reformele din Republica Moldova, despre rezultate grandioase, dar în coridoare se vorbea despre situaţia de la Draexlmaier de la Bălţi şi problemele cu care se confruntă, despre controalele de stat. Sunt semnale negative care vin din ţară şi acoperă semnalele pozitive lansate de la Chişinău”, constată Viorel Chivriga.
Potrivit expertului, o problemă mare este capacitatea instituţiilor de stat de a gestiona care, în unele cazuri, este la pământ. Un exemplu ar fi Agenţia pentru Siguranţa Alimentelor, “crearea căreia a fost cerută cu insistenţă de oficialii europeni, dar care în loc să ajute producătorii agricoli, le-a creat probleme” privind accesul acestora pe pieţele externe. Şi cazuri de acestea sunt multe. Serviciul Vamal, de exemplu, ţine exportatorii zile întregi în vamă. Chiar decizia Guvernului de a anunţa un moratoriu asupra controalelor denotă că există o mare presiune asupra agenţilor economici.
Aceste cazuri trebuie să fie eliminate, pentru ca climatul investiţional şi de afaceri din Republica Moldova să fie unul mai bun, cel puţin “în comparaţie cu cel care este în România, nu mai vorbesc de Ucraina”, spune Chivriga.
“Numărul celor care au investit în ultimii ani în Republica Moldova este de zeci de ori mai mic decât a celor care au avut intenţia de a investi”, afirmă Ion Tornea. El a făcut referinţă la o companie care a dorit să se extindă în Zona Economică Liberă de la Ungheni, dar a renunţat şi a deschis o fabrică la Iaşi. Şi investitorul principal de la Bălţi a renunţat să deschidă a doua fabrică după problemele pe care le-a avut. O companie a renunţat la investiţii la Străşeni, din cauza problemelor şi s-a orientat spre Bistriţa. Sunt doar câteva cazuri. Dar se ştie că 50 la sută din investiţiile făcute într-o ţară sunt realizate de companiile care deja funcţionează, potrivit expertului.
Viorel Chivriga punctează că, totuşi, sunt câteva condiţii care ar incita interesul unui investitor. În primul rând, Republica Moldova “este una din puţinele ţări care stă destul de echilibrat pe două axe, cea vestică şi estică. Are un Acord de liber Schimb cu ţările UE şi este membră a Acordului de Liber Schimb cu statele CSI. Moldova are o mulţime de acorduri bilaterale de liber schimb. Are o mulţime de acorduri privind protejarea investiţiilor. Este adevărat că, chiar dacă a semnate aceste acte, nu înseamnă că investiţiile sunt protejate. Pe de altă parte, sunt semnate acorduri ce nu permit dubla impunere a agenţilor economici. Dar instituţiile noastre care au contribuit la semnarea acestor documente care constituie un cadru general pentru comunitatea de afaceri, nu veghează cum ele sunt respectate. “Aceasta este o problemă foarte mare. În rândul doi, nu acordă o atenţie deosebită popularizării acelor acte pe care le are. S-a muncit foarte mult, dar roadele nu sunt culese. În altă ordine de idei, interesul pentru a investi în Republica Moldova va creşte atunci când bunurile vor intra şi ieşi uşor în ţară. Mulţi investitori care au venit la noi au ales Moldova ca o trambulină pentru a intra pe alte pieţe, mult mai mari decât a noastră. Totodată, avem foarte multe sectoare care au nevoie stringentă de investiţii. Bunăoară, dezvoltarea rurală. Nu avem infrastructură, nu avem servicii publice. Dar nimeni nu a venit cu facilităţi pentru a determina investitorii străini să vină în aceste domenii, nu numaidecât cu capital, ci cu expertiză. “
De asemenea, implementarea Strategiei de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor pentru anii 2016-2020 va duce către 2020 la un influx anual net de ISD de 380 milioane USD, ponderea ISD în PIB va reprezenta 3,9%, exporturile de bunuri vor ajunge la 3,002 miliarde USD, exporturile de servicii – 1,275 miliarde USD, deficitul comercial se va reduce cu 4% din PIB, iar rata şomajului va scădea cu 1,4%. Pe cât de reale sunt aceste obiective?
Vlad Bercu
