Odată cu retrogradarea recentă a Italiei, probabilitatea tot mai înaltă de faliment a Greciei, dificultăţile economice ale ţărilor de la periferia UE şi incapacitatea tot mai evidentă a actualelor elite politice de a face faţă acestor provocări, s-a înrăutăţit vizibil situaţia socio-economică a principalului partener comercial şi economic al ţării noastre – Uniunea Europeană. Scopul acestei analize este estimarea nivelului de expunere a Republicii Moldova faţă de zona euro şi de piaţa comunitară în întregime şi determinarea principalelor canale de transmisie a unei eventuale agravări a situaţiei economice din UE.
Faptul că termenul „datorie” din limba greacă, menţionat şi în Noul Testament, înseamnă „păcat”[2] este unul simptomatic şi ne permite să înţelegem esenţa crizei datoriilor suverane.
Din start, trebuie să remarcăm că actuala criză a datoriilor suverane este un rezultat evident al crizei financiare mondiale care a început încă în 2007. Ca şi atunci, cauza esenţială a servit acumularea unui volum imens de datorii şi incapacitatea debitorilor de a-şi onora obligaţiunile de plată. Atunci guvernele au efectuat o adevărată demonstraţie de forţă prin intermediul unor măsuri anti-criză neconvenţionale de injectare de lichidităţi în economie, restructurarea datoriilor mai multor companii şi bănci de importanţă strategică şi relaxarea maximă a politicilor monetare. Însă credibilitatea acestor acţiuni a fost subminată de persistenţa dezechilibrelor macroeconomice dintre ţările cu surplusuri de cont curent (China, Germania) şi cele cu deficite (SUA, majoritatea ţărilor din UE), incapacitatea elitelor politice de a echilibra finanţele publice şi de a înlătura deficienţele sistemice din sectorul financiar. Prin urmare, criza datoriilor suverane a derivat din criza creditelor sub-prime (adică, de calitate inferioară), astfel încât datoriile s-au transformat din private în publice, iar povara acestora a fost transferată pe umerii plătitorilor de taxe.
Totuşi, actuala criză pare şi mai periculoasă datorită faptului că majoritatea statelor şi-au epuizat resursele financiare pentru a susţine cererea agregată, iar băncile centrale nu mai au acelaşi spaţiu de manevră datorită relaxării pronunţate a politicii monetare din ultimii 3 ani. Mai mult decât atât, situaţia din Uniunea Europeană este şi mai delicată din mai multe considerente:
1. Lipsa unei politici fiscale comune în cadrul zonei euro, până nu demult, a permis ţărilor de la periferie să-şi finanţeze deficitele bugetare în condiţii atractive. Aceasta a alimentat creşterea dezechilibrelor finanţelor publice care împreună cu retorica populistă a elitelor politice din aceste ţări a dus la explozia datoriilor publice. Situaţia respectivă este specifică, mai ales, ţărilor din grupul PIGS (Portugalia, Italia, Grecia şi Spania), pe când la nivelul întregii zone euro, în medie, nivelul de îndatorare nu este atât de dramatic. Astfel, emiterea unor obligaţiuni comune din partea ţărilor membre ale zonei euro ar atenua esenţial impactul crizei prin reducerea costurilor de deservire a datoriilor publice în ţările PIGS. Însă, lipsa unei politici fiscale comune şi opoziţia ţărilor nordice (Germania, Finlanda, Norvegia) faţă de o astfel de măsură nu face decât să acutizeze criza datoriilor suverane din zona euro.
2. Riscul de faliment tot mai evident al Greciei. Pentru tot mai mulţi investitori, intrarea în incapacitate de plată a Greciei, este doar o chestiune de timp. Acest veritabil călcâi al lui Achille din zona euro afectează enorm credibilitatea monedei unice europene, dar şi al Uniunii Europene per ansamblu, având în vedere nivelul înalt de expunere a băncilor din majoritatea ţărilor UE faţă de datoriile Greciei.
3. Specificul raporturilor dintre stat şi sistemul bancar din UE. Spre deosebire de sistemul bancar din SUA, băncile din comunitatea europeană au fost tradiţional expuse unor presiuni din partea elitelor politice mult mai mari, fapt ce a cauzat distorsiuni în managementul riscurilor şi o creştere pronunţată a activelor toxice. Câteva exemple în acest sens au fost: forţarea băncilor europene să procure hârtii de valoare ale Greciei pentru a diminua costurile acesteia de deservire a datoriei de stat sau forţarea băncilor spaniole să stimuleze creditarea ipotecară pentru a atenua presiunile sociale.
Având în vedere faptul că economia Republicii Moldova este una mică şi deschisă, aceasta este foarte expusă la şocurile parvenite din exterior. Prin urmare, o eventuală agravare a situaţiei economice a principalului partener comercial şi economic al ţării noastre – UE – ar putea avea anumite repercusiuni inevitabile şi asupra economiei moldoveneşti. În continuare vom analiza pe scurt principalele canale de transmisie:
Deprecierea monedei euro. Pe fondul escaladării dificultăţilor economice din Grecia, retrogradării Italiei în ratingul S&P şi aşteptărilor macroeconomice nefaste confirmate de renunţarea Băncii Centrale Europene la acţiunile de înăsprire a politicii monetare, au determinat deprecierea monedei euro faţă de dolarul american cu circa 6% doar pe parcursul lunii septembrie. Totuşi, impactul acestei deprecieri asupra economiei moldoveneşti nu este nici pe departe unul univoc, deoarece aceasta implică atât efecte negative, cât şi efecte positive.
Deprecierea monedei euro poate fi chiar favorabilă băncilor moldoveneşti. Analiza activelor şi pasivelor ataşate la cursul de schimb relevă faptul că băncile, în mod tradiţional, investesc mai mult în active exprimate în dolari. Prin urmare, deprecierea euro faţă de dolar şi, respectiv, aprecierea dolarului faţă de leu permit băncilor să obţină profituri de pe urma diferenţei de curs. Astfel, la finele lunii august, mărimea poziţiei valutare deschise lungi în dolari SUA, a fost de circa 2,6 ori mai mare faţă de euro.
Structura valutară a remitenţelor este relativ echilibrată. În mod evident, deprecierea monedei euro erodează capacitatea de cumpărare a familiilor, ale căror venituri sunt exprimate în această valută. Însă în euro sunt exprimate circa 40%-45% din astfel de transferuri. Pe de altă parte, o pondere similară o au transferurile exprimate în dolari SUA care în contextul aprecierii dolarului faţă de euro favorizează familiile ale căror venituri sunt exprimate în această valută. Prin urmare, o eventuală depreciere a monedei euro presupune doar un transfer de venituri de la primul grup de familii la ultimul.
Deprecierea euro creează premise de ieftinire a produselor importate de pe piaţa comunitară. Luând în consideraţie faptul că UE este principalul exportator în ţara noastră, cu o pondere de circa 45% din totalul de importuri, impactul deprecierii monedei euro ar trebui să fie destul de vizibil asupra preţurilor locale.
Principalul impact negativ al deprecierii monedei euro este creşterea poverii datoriei de stat exprimate în dolari. Cea mai mare componentă a datoriei de stat externe este exprimată în dolari SUA (circa 35%), ponderea celei denominate în euro fiind de circa 21%. Prin urmare, o eventuală depreciere a monedei unice europene faţă de dolarul SUA şi, respectiv, aprecierea acestuia faţă de leul moldovenesc va duce la creşterea datoriei de stat externe exprimate în lei.
Reducerea cererii externe şi diminuarea competitivităţii produselor moldoveneşti pe piaţa europeană. Circa jumătate din exporturile moldoveneşti sunt direcţionate spre UE, aceasta fiind principala piaţă de desfacere pentru exportatorii din Republica Moldova. Prin urmare, agravarea situaţiei economice din aceste state va avea repercusiuni directe asupra economiei moldoveneşti prin intermediul reducerii cererii externe, amplificată de aprecierea leului faţă de euro.
Diminuarea sau încetinirea influxurilor de remitenţe din UE. Însă impactul va fi atenuat de faptul că majoritatea emigranţilor moldoveni în UE sunt angajaţi în sectorul serviciilor care, de regulă, este mai puţin afectat de crize.
Suspendarea planurilor investiţionale ale companiilor din UE care activează în Republica Moldova este un efect aşteptat în urma creşterii incertitudinilor macroeconomice legate de economia europeană şi cea mondială şi înrăutăţirii situaţiei financiare a acestor companii.
Creşterea costurilor de deservire a datoriei de stat interne. Până în prezent, titlurile de stat erau percepute de către investitori drept instrumente financiare cu zero risc. Astfel, acestea erau tratate practic
în mod echivalent cu banii în numerar, ceea ce permitea statelor să-şi finanţeze deficitele bugetare în condiţii maxim avantajoase. Însă actuala criză a datoriilor suverane, a spulberat acest mit, fapt ce va determina majorarea costurilor de finanţare a datoriilor publice. Deşi nivelul de îndatorare pentru ţara noastră nu este critic, creşterea costurilor de deservire a datoriei publice interne ar putea cauza unele dificultăţi cel puţin din două motive: 1. finanţarea piramidală a datoriei – se emit noi titluri de stat pentru a răscumpăra cele vechi şi 2. ponderea majoră a cheltuielilor de ordin social în total cheltuieli bugetare limitează capacitatea guvernului de a face ajustările necesare pentru a diminua dependenţa de împrumuturi.
În concluzie, o eventuală agravare a situaţiei economice din UE din cauza crizei datoriilor suverane ar implica o serie de repercusiuni evidente asupra economiei moldoveneşti în virtutea dependenţei acute comerciale şi financiare a ţării noastre de comunitate europeană. Astfel, principalele canale de transmisie a crizei ar putea fi diminuarea influxurilor de valută în urma reducerii exporturilor, remitenţelor şi investiţiilor. Totodată, o depreciere a monedei euro faţă de leul moldovenesc va eroda competitivitatea exporturilor moldoveneşti în UE şi va majora povara datoriei de stat externe a ţării noastre. Însă caracterul expunerii ţării noastre la moneda unică europeană mai relevă şi o serie de efecte pozitive atât pentru sistemul bancar care ar putea să câştige de pe urma diferenţelor de curs, cât şi pentru populaţia în întregime datorită ieftinirii produselor importate din UE. Un impact indirect important, dar care este mai puţin discutat, ţine de reevaluarea fundamentală a percepţiei investitorilor faţă de titlurile de stat şi, respectiv, creşterea costurilor de deservire a datoriilor publice, care ar trebui tratate cu multă atenţie de factorii de decizie din Republica Moldova.
Adrian Lupuşor
Acest document apare în cadrul proiectului „Promovarea bunei guvernări prin analiză şi prognoză economică independentă” realizat de Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” cu susţinerea Fundaţiei Est – Europene din resursele financiare acordate de Agenţia Suedeză pentru Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (Sida) şi Ministerul Afacerilor Externe al Danemarcei/DANIDA. Mesajul aparţine Centrul Analitic Independent „Expert-Grup” şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al finanţatorilor.
