Concluziile FMI vizând situaţia economică a R. Moldova, sectorul financiar şi politica fiscală

– În viziunea FMI, care sunt principalele probleme din sectorul bancar?

– Una dintre cele mai importante probleme rezultă din lipsa clarităţii privind proprietarii beneficiari finali ai băncilor, ceea ce de fapt înseamnă, că nu sunt cunoscute, în definitiv, persoanele care controlează băncile. Acest lucru le permite unor persoane sau grupuri să obţină controlul asupra băncilor mari din Republica Moldova, evitând controlul adecvat din partea organului de supraveghere. Riscul – care s-a materializat în cazul Băncii de Economii, Băncii Sociale şi Unibank – constă în faptul, că aceste bănci pot fi ulterior gestionate în interesul personal al acţionarilor, fără a fi asigurat un sistem adecvat de control, punând în pericol finanţele clienţilor şi banii publici.

O altă problemă importantă constă în ingerinţa politicului şi justiţiei în supravegherea şi reglementarea băncilor. De exemplu, acţiunile întreprinse de Banca Naţională a Moldovei (BNM) pentru blocarea acţionarilor care au acţionat în mod concertat într-un şir de bănci au fost ulterior contestate în instanţele de judecată şi apoi suspendate. Mai mult ca atât, decizia BNM de a limita expunerile la creditele interbancare transfrontaliere, care urma să prevină frauda din Banca de Economii, Banca Socială şi Unibank a fost contestată şi suspendată de către instanţele de judecată de câteva ori doar în anul 2014.

Ingerinţa în procesul de supraveghere adesea rezultă în aşa numita toleranţă a regulatorului – o situaţie în care a fost necesară o acţiune de supraveghere, dar ea nu a fost întreprinsă sau s-a efectuat cu o întârziere semnificativă. Spre exemplu, în pofida numărului mare de tranzacţii suspecte realizate în ultimii doi ani, Comisia Naţională a Pieţei Financiare (CNPF), responsabilă de supravegherea înregistrării şi transferurilor de acţiuni în băncile cotate la bursă, nu a iniţiat investigaţii şi nu şi-a exprimat îngrijorarea. La fel, BNM şi Serviciul prevenire şi combatere a spălării banilor al Centrului Naţional Anticorupţie nu au întreprins nici o acţiune serioasă împotriva acţionarilor şi conducerii băncilor, care au încălcat reglementările ce ţin de combaterea spălării banilor.

– Aţi putea spune mai multe despre problema „guvernării slabe” din sectorul bancar, care „generează costuri mari pentru economie”? (Citat din comunicatul de presă al FMI, 1 martie 2016). Vă referiţi aici la BNM sau la guvernarea din cadrul băncilor comerciale?

– Guvernarea slabă din sectorul bancar este o reflectare a unui set complex de probleme, inclusiv a deficienţelor mecanismelor de gestionare a riscurilor din băncile comerciale, a deficienţelor procesului judiciar şi cadrului legal şi a lipsei independenţei operaţionale a instituţiilor de reglementare bancară.

Lipsa transparenţei proprietarilor beneficiari finali ai băncilor împiedică autoritatea de reglementare să asigure o precondiţie cheie pentru un sistem bancar solid si bine guvernat, şi anume să se asigure, că proprietarii şi managerii băncilor îndeplinesc cerinţele de competenţă şi onorabilitate (fit and proper). Lipsa transparenţei proprietarilor băncilor, de rând cu mecanismele slabe de control intern, creează spaţiu pentru abuzuri, permiţând efectuarea unor tranzacţii care periclitează stabilitatea întregului sistem bancar.

BNM nu este unica autoritate responsabilă pentru asigurarea unui cadru de supraveghere funcţional. O guvernare bancară bună se sprijină pe fundaţii legislative, de reglementare şi instituţionale eficiente – dar ele sunt fragile în Moldova. De exemplu, Ministerul Justiţiei intervenea în cadrul de reglementare al BNM. Înainte de a intra în vigoare, regulamentele BNM urmau să fie înregistrate de Ministerul Justiţiei, care efectua o redactare de ordin juridic, ce ducea uneori la modificări substanţiale. Acest gen de ingerinţe nu doar submina autoritatea şi autonomia BNM, dar şi ducea la tărăgănarea inutilă a implementării reglementărilor prudenţiale.

Costurile guvernării proaste sunt mari. O privire în ansamblu denotă, că în Moldova sectorul bancar ca un tot întreg nu a fost capabil să îşi îndeplinească rolul său de bază – intermedierea financiară, prin canalizarea economiilor spre investiţii productive, contribuind la creşterea economică. În special, costul pentru societate al fraudei care deja a avut loc a fost unul foarte mare şi a dus la creşterea semnificativă a ratelor de dobândă, irosirea rezervelor valutare, majorarea datoriei publice şi a cheltuielilor pentru deservirea ei, precum şi pierderea încrederii creditorilor externi.

– Aţi putea să ne explicaţi ce înseamnă aşa numitul “hazard moral”, şi de ce el este atât de dăunător pentru sistemul financiar al Republicii Moldova?

– Hazardul moral este un termen utilizat pentru descrierea modului în care se schimbă comportamentul oamenilor atunci când sunt asiguraţi împotriva pierderilor posibile. Atunci când oamenii ştiu din timp, că prejudiciul cauzat proprietăţii lor va fi compensat integral, ei tind să-şi asume riscuri suplimentare, uneori excesive. Referindu-ne la sectorul financiar, dacă guvernul întotdeauna salvează băncile de faliment, atunci atât deponenţii, cât şi bancherii beneficiază, de fapt, din partea guvernului de un fel de asigurare totala a pierderilor. Aceasta îi provoacă să-şi asume mai multe riscuri, sporind probabilitatea unei crize financiare. În timp ce deponenţii au o capacitate limitată de a analiza ce bănci să aleagă, bancherii trebuie să fie capabili să ia decizii corecte referitor la investirea banilor altora. Mai mult ca atât, bancherii trebuie să suporte consecinţele corespunzătoare, în cazul în care iau decizii investiţionale proaste, cauzând prejudicii clienţilor lor.

Salvarea implicită a bancherilor nechibzuiţi presupune costuri macroeconomice mari, creşterea datoriei publice şi reducerea capacităţii guvernului de a utiliza banii contribuabililor pentru cheltuielile de bază necesare.

– În ceea ce priveşte transparenţa acţionarilor băncilor comerciale – de ce ea este atât de importantă? Care sunt principalii factori care stau în calea consolidării transparenţei acţionariatului?

– În primul rând, să clarificăm de ce este atât de importantă transparenţa acţionarilor băncilor. Transparenţa acţionariatului este o componentă critică în edificarea unui sistem bancar sigur şi robust. În comparaţie cu situaţia de la întreprinderile industriale, transparenţa acţionarilor băncilor este mult mai importantă, deoarece banca face profit nu din bunurile pe care le produce, ci din împrumutarea banilor de la alţii la o rată joasă a dobânzii şi oferirea banilor respectivi cu împrumut la o rată mai înaltă a dobânzii. Prin urmare, băncile maximizează valoarea investiţiilor acţionarilor prin alocarea optimă a acestora, dar şi prin filtrarea deciziilor de finanţare prin prisma mecanismelor de control al riscului, astfel încât să nu fie puşi în pericol banii deponenţilor. Prin urmare, cei care doresc să devină acţionari ai băncilor ar trebui să poată demonstra organului de supraveghere bancară, că ei sunt potriviţi pentru această poziţie. Atunci când nu este dezvăluită informaţia privind proprietarii beneficiari finali, organul de supraveghere nu poate estima volumul împrumuturilor acordate persoanelor afiliate şi nu poate stabili acţiunile concertate ale acţionarilor. În consecinţă, deponenţii şi publicul larg nu au capacitatea de a discerne, cine sunt proprietarii băncii şi deci nu au nici capacitatea de a evalua gradul de risc al tranzacţiilor realizate de acţionarii băncilor.

În Moldova, incapacitatea de a demonstra definitiv, cine se află în spatele drepturilor de proprietate, prezintă o problemă majoră.

– Ce impact asupra economiei şi asupra sectorului privat au avut lichidarea celor trei bănci, creşterea semnificativă a ratei de bază, şi majorarea rezervelor obligatorii? Mai este ceva, ce a avut loc, şi noi, cetăţenii Republicii Moldova, nu vedem sau nu observăm la moment?

– A avut loc o injectare masivă de lichidităţi în sistemul bancar prin băncile insolvabile, sprijinul acordat sub formă de lichidităţi pentru aceste bănci urcând de la zero în septembrie 2014 până la circa 14 miliarde de lei în martie 2015. Pentru a contracara impactul şi a limita efectele asupra monedei naţionale şi asupra inflaţiei, BNM a înăsprit în mod agresiv politica monetară. Astfel, în mai puţin de un an, BNM a majorat rata de politică monetară în mai multe etape, de la 3,5 la sută până la 19,5 la sută, iar rata rezervelor obligatorii in lei de la 14 la suta până la 35 la suta. Sectorul privat a avut de suportat acest cost foarte evident al crizei, confruntându-se cu rate înalte de creditare şi disponibilitatea limitată a creditelor.

Cu toate acestea, fără o politică monetară agresivă, costurile pentru economie şi pentru societate ar fi fost mult mai mari. Crizele bancare anterioare, cu un nivel de monetizare înalt (din Ecuador, Venezuela, Paraguay la mijlocul anilor 90), au generat episoade de inflaţie galopantă, deseori însoţită de deprecierea bruscă a monedei naţionale.

Un alt cost evident ar fi creşterea datoriei publice pe care vor trebui s-o ramburseze contribuabilii şi generaţiile viitoare.

Este important de remarcat, că garanţiile guvernamentale asociate cu planul de salvare a băncilor şi, în consecinţă, valorile mobiliare emise pentru înlocuirea acestor garanţii, sunt parte a datoriei publice, care s-a majorat de la 37 la sută din PIB în 2014 până la peste 50 la sută în prezent.

– Cum apreciaţi deciziile BNM de a reduce rata de bază? Când va începe să scadă costul creditelor pentru economia reală?

– Rata de bază a început deja să scadă. Pe măsură ce se reduc presiunile inflaţioniste, BNM poate lua în considerare reducerea ratei de bază. Până în prezent, rata politicii monetare a fost redusă cu 4,5 puncte procentuale în 2016; în continuare BNM trebuie să manifeste prudenţă faţă de mărimea reducerii ratei de politică monetară, având în vedere gradul sporit de incertitudine privind perspectivele, pe fundalul inflaţiei în scădere. Reducerea ratei de bază, în mod ideal, ar trebui să ducă la reducerea ratelor creditelor bancare; totuşi, mecanismul de transmisie monetară a fost afectat de problemele din sistemul bancar. Restabilirea stabilităţii financiare şi a încrederii în sistemul bancar vor contribui la îmbunătăţirea mecanismului de transmisie.

– Autorităţile fac referinţă la o evaluare a performanţei BNM, ce trebuie să fie realizată cu asistenţă din partea FMI. Aţi putea oferi mai multe detalii la acest capitol? Este aceasta un fel de asistenţă tehnică?

– Autorităţile (preşedintele Parlamentului Republicii Moldova) şi-au exprimat interesul faţă de desfăşurarea unei evaluări independente de către experţi în domeniu a procesului de supraveghere exercitat de BNM vis-a-vis de tranzacţiile frauduloase, care au avut loc pe parcursul anilor 2012-2014. Această evaluare îşi va propune să examineze toate aspectele procesului de supraveghere, inclusiv acţiunile întreprinse de banca centrală în calitate de organ de supraveghere, legile şi reglementările în vigoare, precum şi gradul de libertate/independenţă pe care l-a avut banca centrală. Rezultatul acestui exerciţiu va juca un rol important în înţelegerea, ce nu a mers bine şi care au fost lacunele fundamentale din sistem. În timp ce FMI susţine realizarea unei astfel de evaluări, FMI nu va acorda asistenţă tehnică la acest capitol, deoarece nu dispune de expertiză pentru realizarea activităţilor de acest gen. Cu toate acestea, sperăm ca acest proces să progreseze conform planului, cu ajutorul experţilor internaţionali competenţi.

– Care este opinia FMI cu privire la proiectul bugetului pentru anul 2016? Ce recomandări aveţi cu privire la deficitul bugetar? Va fi dificil să fie realizate?

– Când vine vorba de recomandări, trebuie să privim bugetul dintr-o perspectivă multianuală, pentru că un singur an, în mod izolat, nu ne poate oferi informaţie suficientă pentru o evaluare. Spre exemplu, dacă privim înapoi la anul 2015, deficitul a fost mai mic decât cel preconizat, însă acest lucru nu este neapărat un rezultat pozitiv. Iată ce s-a întâmplat, de fapt: veniturile au fost cu mult sub nivelul scontat, suma granturilor acordate a scăzut semnificativ, iar finanţarea internă a fost constrânsă de ratele foarte mari ale dobânzilor, cauzate de necesitatea sterilizării injectărilor de lichiditate asociate cu frauda bancară de proporţii. În consecinţă, ajustarea [adică contractarea] cheltuielilor s-a făcut în mare parte pe dimensiunea investiţiilor de capital, şi, după cum vedem pe măsură ce apar mai multe informaţii, a dus la acumularea arieratelor interne. În consecinţă, politica bugetară are posibilităţi limitate de a susţine creşterea economică!

În perspectivă, credem că este important să ancorăm traiectoria deficitului bugetar la un nivel care să fie în concordanţă cu obiectivul asigurării sustenabilităţii datoriei pe termen mediu. Acest proces ar trebui să fie însoţit de reforme bugetare structurale, având ca scop consolidarea instituţională a serviciului fiscal şi reducerea riscurilor bugetare. În viitorul apropiat, urmează a fi întreprinse măsuri de extindere a bazei impozabile în vederea susţinerii obiectivelor de dezvoltare şi obiectivelor sociale, precum şi în vederea prioritizării şi optimizării cheltuielilor. FMI oferă asistenţă tehnică pentru elaborarea politicilor de optimizare a cheltuielilor, ceea ce ar trebui să contribuie la atingerea unor rezultate bune deja în contextul bugetului anului 2017.

– Dat fiind deficitul resurselor bugetului de stat, credeţi că privatizarea întreprinderilor de stat este o problemă urgentă la moment? Ce opinie aveţi despre activitatea întreprinderilor de stat?

– Deseori observăm ineficienţa întreprinderilor de stat, cauzată de obiectivele multiple şi contradictorii, schemele stimulatorii distorsionate, lipsa de independenţă a conducerii, precum şi de structura inadecvată a sistemului de remunerare a muncii. Ca rezultat, aceste întreprinderi pot ajunge să funcţioneze fără măcar să asigure recuperarea costurilor, generând pierderi, care, eventual, trebuie să fie acoperite din contul majorării datoriei publice.

În Republica Moldova, numărul întreprinderilor de stat sau companiilor cu participarea statului este destul de semnificativ şi este important de avut o strategie bună de guvernare a acestora. La fel de important este de avut date clare şi transparente despre performanţa financiară a întreprinderilor de stat. Din această perspectivă, FMI continuă să insiste asupra necesităţii îmbunătăţirii monitorizării activităţii întreprinderilor de stat, precum şi evaluării performanţei lor financiare într-un mod transparent şi sistematic.

O nouă orientare spre privatizare este binevenită. Totuşi, succesul privatizărilor depinde de un şir de factori, inclusiv existenţa unei strategii clare şi un proces adecvat de selectare şi pregătire pentru privatizare. Mai mult ca atât, pentru a atrage investitori cu renume este necesar de îmbunătăţit mediul de afaceri, de edificat statul de drept, de asigurat drepturile de proprietate şi un management economic adecvat.

– Unii experţi vorbesc despre o majorare a vârstei de pensionare, afirmând că este o recomandare a FMI. Este adevărat? Şi este oare necesară acum o reformă a sistemului de pensii?

– Da, reforma sistemului de pensii este necesară. Sunt mai multe aspecte importante aici. Primul ţine de raportul foarte mic (1,3) al numărului de persoane asigurate angajate în câmpul muncii, care achită contribuţii sociale şi numărul beneficiarilor de pensii. Acest coeficient se va înrăutăţi în continuare, ţinând cont de migraţia continuă a forţei de muncă, îmbătrânirea populaţiei şi alţi factori. Aceste aspecte demografice nefavorabile se manifestă pe fundalul unei rate de înlocuire (raportul dintre pensia medie şi salariul mediu) destul de scăzute, de aproximativ 28 la sută, comparativ cu o medie de 43 la sută în ţările CSI şi cele ale Europei Centrale şi de Est.

În astfel de circumstanţe trebuie să fie găsit un echilibru între durabilitatea bugetar-fiscală şi socială a sistemului de pensii. Pentru a majora pensiile până la un nivel acceptabil din punct de vedere social şi a asigura durabilitatea pe termen lung a sistemului, sunt necesare un şir de reforme parametrice: (i) niciun fel de majorări neprevăzute ale pensiilor pe viitor; (ii) majorarea vârstei de pensionare la bărbaţi şi femei, cu indexarea ei ulterioară în funcţie de creşterea speranţei de viaţă; (iii) corelarea contribuţiilor de asigurări sociale ale celor ce lucrează pe cont propriu şi a agricultorilor cu nivelul veniturilor declarat în scopuri fiscale, în loc de o sumă minimă arbitrară; şi (iv) îmbunătăţirea ratelor de conformare în ce priveşte achitarea contribuţiilor de asigurări sociale.

Această agendă de reforme nu poate fi implementată peste noapte şi necesită angajamentul autorităţilor cu sprijinul donatorilor, inclusiv al FMI, Băncii Mondiale şi altor donatori.

– Cum apreciaţi politica fiscală şi sistemul de administrare fiscală din Moldova?

– În general, Moldova trebuie să implementeze politici care să lărgească baza de impozitare şi să îmbunătăţească administrarea fiscală. Aceasta ar permite ţării să obţină venituri mai mari pentru a acoperi cheltuielile aferente creşterii economice şi cheltuielile sociale. Până în prezent, autorităţile fiscale au depus eforturi pentru a alinia procedurile de administrare fiscală la bunele practici. Însă menţinerea cursului reformei administrării fiscale şi a eforturilor de modernizare depind, de asemenea, şi de rapiditatea implementării acţiunilor de bază din sistem. Obiectivele principale sunt de a reduce costurile de conformare ale contribuabililor şi, în acelaşi timp, de a spori gradul de conformare. La baza efortului de modernizare ar trebui stea asigurarea comodităţii înregistrării şi depunerii declaraţiilor, verificării corectitudinii lor, precum şi achitării la timp a impozitelor. Mai mult ca atât, efortul de reformare nu va putea atinge profunzimea dorită şi obiectivele scontate până nu vor fi adoptate amendamentele legislative ce ţin de unificarea serviciului fiscal din Republica Moldova (soluţionând astfel problema fragmentării administraţiei fiscale locale şi centrale).

Misiunile de asistenţă tehnică ale FMI au recomandat: optimizarea scutirilor aferente impozitului pe venitul persoanelor fizice şi juridice, actualizarea valorii imobilelor evaluate în scopuri fiscale, îmbunătăţirea conformării fiscale (de exemplu, prin îmbunătăţirea performanţei Direcţiei contribuabililor mari, prin eforturile de reducere a sub-raportării veniturilor) şi consolidarea eficienţei administrării veniturilor (inclusiv prin unificarea serviciului fiscal). În afară de aceasta, standardizarea ratelor impozitului pe venitul persoanelor juridice şi eliminarea ratelor reduse ale impozitelor ar putea genera venituri suplimentare. De fapt, teoria economică arată, că politicile guvernului, cum ar fi sporirea productivităţii şi eficienţei pieţei forţei de muncă, consolidarea guvernării şi a stabilităţii macroeconomice sunt mai importante pentru atragerea investiţiilor decât stimulentele fiscale propriu zise.

Sistemul de administrare a TVA (inclusiv restituirile) funcţionează destul de bine. De exemplu, sistemul de restituire a TVA, care a fost criticat foarte mult, aparent se încadrează în termenul prevăzut de 45 zile. Totuşi, unele sectoare, în care există numeroase scutiri de taxe şi o mare diversificare a ratelor TVA, scot, de fapt, bani din trezorerie în bază netă. Prin urmare, este necesară o revizuire ulterioară a cadrului TVA pentru a stopa orice scurgere a resurselor într-un asemenea mod.

– Care este prognoza FMI privind indicatorii macroeconomici pentru anii 2016-2017? Vorbind despre perspectivele macroeconomice, sunteţi mai mut optimistă sau mai mult pesimistă?

– În anul 2015 PIB real s-a contractat cu 0,5 la sută, fapt determinat pe partea ofertei de declinul din agricultură, iar pe partea cererii – de consumul privat mai slab şi investiţiile mai mici. Am fost un pic surprinşi de faptul, că situaţia dificilă din sectorul bancar nu a avut un efect negativ mai profund asupra creşterii economice din anul trecut; deci, acest fenomen rămâne a fi de clarificat. Perspectivele pe termen scurt rămân a fi dificile. Creşterea economică în Moldova este extrem de vulnerabilă, ea fiind afectată de şocurile externe de la partenerii comerciali şi de evoluţiile la nivel global, precum şi de şocurile interne, cum ar fi episoadele de volatilitate politică şi şocurile legate de aspectele meteo-climatice. Redresarea economică lentă va fi influenţată de impactul întârziat al secetei din anul trecut, de restabilirea mediocră a cererii interne, date fiind recuperarea lentă a remitenţelor, cheltuielile de capital anemice şi constrângerile de finanţare cu care se confruntă economia. Diminuarea recentă destul de rapidă a inflaţiei ar putea reflecta cererea internă slabă – chiar dacă datele nu sunt încă disponibile, este posibil, că volumul producţiei se va contracta în prima jumătate a anului 2016.

– Care este opinia dumneavoastră cu privire la atribuirea funcţiilor depozitarului central de valori mobiliare Băncii Naţionale? De ce BNM ar trebui să se ocupe de asta?

– Noi salutăm acest lucru. Există câteva deficienţe care împiedică dezvoltarea sistemului financiar al Moldovei şi una din ele este riscul de fraudă, care continuă să compromită integritatea sistemului de înregistrare a valorilor mobiliare corporative. FMI şi Banca Mondială au recomandat crearea în Moldova a unui Depozitar Central Unic de valori mobiliare, care, în opinia noastră, ar trebui să fie deţinut în proprietate şi gestionat primordial de BNM, cel puţin în primii ani de funcţionare. Acest model de dezvoltare ar trebui să ajute la eliminarea unor deficienţe serioase care împiedică asigurarea siguranţei şi eficienţei infrastructurii financiare din Moldova. În afară de aceasta, el va contribui la consolidarea protecţiei drepturilor investitorilor, ceea ce reprezintă o condiţie de bază pentru dezvoltarea pieţei şi pentru asanarea generală a sistemului financiar.

BNM are o experienţă amplă în ceea ce priveşte piaţa valorilor mobiliare de stat şi poate oferi soluţii IT robuste şi un sistem electronic care ar elimina riscul de fraudă la înregistrarea valorilor mobiliare corporative şi tranzacţionarea lor ulterioară. Depozitarul Central Unic, având un cadru electronic solid, va spori, de asemenea, transparenţa poziţiilor investitorilor, ceea ce, împreună cu un cadru amplu de transparenţă financiară şi responsabilitate, va reduce posibilităţile de comitere a fraudelor.

La această etapă, echipa de experţi tehnici ai FMI lucrează împreună cu autorităţile asupra finalizării unui proiect de lege separată privind Depozitarul Central Unic, care sperăm să fie adoptat în viitorul apropiat.

– Consideraţi că piaţa energetică moldovenească este transparentă şi este reglementată eficient? Tarifele asigură recuperarea costurilor? Şi care trebuie să fie abordarea faţă de devierile financiare uriaşe acumulate până în prezent?

– Mecanismele clare şi transparente de stabilire a tarifelor joacă un rol esenţial atât pentru companiile din sectorul energetic, cât şi pentru consumatorii finali. Ajustarea corectă a tarifelor este importantă pentru companii, deoarece stabilirea tarifelor la utilităţile publice sub nivelul de recuperare a costurilor nu le permite companiilor să genereze un flux suficient de mijloace financiare pentru a menţine viabilitatea sistemului şi a investi în infrastructura energetică întru îmbunătăţirea calităţii serviciilor prestate. Pe de altă parte, pentru consumatori este important să beneficieze de servicii de calitate, la un preţ “echitabil”, astfel încât ei să nu fie impuşi să plătească pentru ineficienţa companiilor din sectorul energetic şi să-i subvenţioneze pe alţii.

În Moldova tarifele la utilităţile publice nu au fost ajustate de ANRE de câţiva ani. În timp ce unele ajustări ale tarifelor la energia electrică au permis restabilirea viabilităţii financiare curente a companiilor din sector, din cauza întârzierilor în ajustarea tarifelor observăm acum pierderi şi datorii în lanţ pe întreg sectorul energetic. Problema stocului acestor datorii (numite devieri financiare) trebuie să fie soluţionată în regim de urgenţă, pentru a permite funcţionarea eficientă a companiilor. În principiu, o soluţie rezonabilă ar putea fi stingerea datoriei tarifare acumulate printr-o serie de ajustări tarifare treptate, începând cu recunoaşterea volumului total al datoriei şi anunţarea unui grafic al majorărilor tarifare viitoare. În practică, însă, imprevizibilitatea deciziilor de reglementare au făcut o astfel de abordare mai puţin credibilă.

– Zonele economice libere (ZEL) înregistrează o dinamică bună. Dar satisfac ele oare rigorile concurenţei loiale? Sunt ele un exemplu bun de urmat pentru toate întreprinderile din Moldova, asigurând astfel succesul economiei ţării?

– În ţările în curs de dezvoltare impactul zonelor economice libere asupra dezvoltării economice pe intern a fost ambiguu. In primul rând, ZEL-urile sunt în mare parte create de companii multinaţionale mari, orientate spre fabricarea anumitor semifabricate sau piese ce fac parte dintr-un lanţ de aprovizionare mai complex. Ca rezultat, ele au o expunere limitată la economia locală şi fac prea puţin pentru a consolida bazele antreprenoriale în ţările gazdă. În al doilea rând, ZEL-urile sunt ca nişte enclave în care exportatorii sunt interesaţi primordial de forţa de muncă ieftină şi impactul asupra economiei per ansamblu este limitat. În plus, stimulentele fiscale, tarifare şi de reglementare de care ei beneficiază ZEL-urile generează distorsiuni în economia ţărilor-gazdă. Atunci când este înfiinţată o ZEL, ţara gazdă speră, că dezavantajele vor fi compensate prin crearea locurilor de muncă noi şi stimularea comerţului. În practică, totuşi, în cazul multor ZEL-uri acest deziderat in final nu se materializează.

Mai mult ca atât, datele empirice sugerează, că multe ţări în curs de dezvoltare care se bazează intens pe ZEL-uri, nu au reuşit să atragă mai multe investiţii străine directe. Factorii cheie care afectează stimulentele pentru investitori includ stabilitatea economică şi politică, transparenţa cadrului legal, costurile şi calificarea forţei de muncă. În orice caz, calea cea bună pentru a valorifica oportunităţile de creştere a economiei ţării este de a face Moldova la fel de atractivă pentru toţi investitorii, nu doar pentru cei din ZEL-uri.