Ideea acestui material mi-a venit citind o ştire al cărei titlu spune că Europa stă pe o bombă cu ceas: Sistemul public de pensii are obligaţii de 30 miliarde de euro. Asta în contextul în care unul din zece cetăţeni ai R. Moldova (12,6%) cu vârsta de 15-59 ani se află peste hotare, se arată într-un studiu realizat recent de IDIS „Viitorul”. Mulţi dintre cei plecaţi din RM achită conştiincios contribuţiile în bugetul de asigurări sociale ale ţării unde lucrează, cu convingerea că astfel îşi asigură o bătrâneţe fără griji. Există cu adevărat riscul ca aceste persoane să rămână fără pensii la bătrâneţe? Dacă da – ce pot face concetăţenii noştri pentru a-şi asigura, totuşi, o bătrâneţe decentă. Este o temă complexă, pe care voi încerca să o prezint pe înţelesul celor interesaţi direct de această problemă.
Ghenadie Creţu, coordonator de program în cadrul Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, susţine că migranţii moldoveni ştiu că îi aşteaptă bătrâneţea şi încearcă să-şi creeze o rezervă pentru perioadele mai dificile ale vieţii. Din banii remişi acasă, cu părere de rău, cea mai mare parte sunt cheltuiţi pentru consum – peste 80 la sută din remitenţe. Celelalte 20 la sută, fie sunt investite în afaceri mici (o cotă mică), fie sunt investite în imobile sau constituie cheltuieli ce ţin de educaţia copiilor, de sănătatea rudelor, în special fiind vorba despre părinţi.
Creţu susţine că potrivit Legii migraţiei forţei de muncă din RM, migranţii au posibilitatea de a merge la Casa Naţională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova, pentru a înregistra contractul individual de muncă în străinătate la Casa Naţională de Asigurări Sociale şi de a achita contribuţiile de asigurări sociale pentru un an sau pentru perioada în care vor lipsi.
„Foarte puţini migranţi aleg să-şi înregistreze contractele, vorbim de cifre de ordinul a câteva sute de oameni. În nici un an nu au făcut acest lucru mai mult de o mie de persoane. Problema este dublă: pe de o parte, populaţia nu are încredere în actualul sistem de pensii. Din păcate, această neîncredere se răsfrânge asupra mai multor aspecte ale vieţii publice din RM. Iar pe de altă parte, nu sunt suficient şi corect informaţi”, a declarat Creţu.
Potrivit lui, Guvernul R. Moldova a întreprins anumiţi paşi legaţi de negocierea şi încheierea acordurilor bilaterale de protecţie socială cu unele ţări, şi anume Portugalia, Cehia, România, Bulgaria, Luxemburg, Estonia şi Austria.
„Noi considerăm foarte importantă încheierea unor acorduri de acest fel, urmând ca eventual să fie negociate şi încheiate de asemenea cu Italia, Franţa, Spania, Grecia, Marea Britanie, Polonia, Cipru etc., pentru ca un număr cât mai mare dintre migranţii moldoveni din ţările cu care Moldova a încheiat sau urmează să încheie aceste acorduri bilaterale de protecţie socială să-şi poată repatria pensiile odată cu revenirea acasă”, a ţinut să asigure Creţu.
Dacă revenim la ştirea care a fost punctul de pornire al acestui material, ne dăm seama că aceste acorduri bilaterale sunt o consolare care în timp poate să nu reziste intemperiilor la care pot fi supuse economiile unor state chiar şi deuzvoltate.
Cu toate acestea Ghenadie Creţu crede că acesta este un pas important pentru a da posibilitatea cetăţenilor noştri să-şi repatrieze pensiile odată reveniţi aici. „Nerealizarea acestui lucru va genera anumite momente negative, căci ei pe de o parte îşi pierd contribuţiile făcute acolo, iar pe de altă parte, nu au făcut nici o contribuţie la sistemul moldovenesc de pensii. Cei care au permis de şedere şi permis de muncă în statele UE, automat sunt conectaţi la sistemele locale de asigurări sociale. În Italia, în prezent deţin asemenea permise de şedere, aproximativ 120 mii de persoane, numărul total al moldovenilor fiind estimat la 200 mii persoane”, a menţionat Creţu.
Iurie Filip, membru al Consiliului de administraţie al Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare susţine că actualmente, în R. Moldova nu există un sistem alternativ de asigurare cu pensii decât cel de stat, or, în actualele condiţii, acesta din urmă, având la bază principiul solidarităţii sociale, nu poate asigura o pensie decentă. Actualmente în R. Moldova sunt două fonduri facultative de pensii care nu funcţionează. Astfel, salariaţii din R. Moldova pot contribui doar la sistemul public de asigurări sociale de stat, fără a avea alternative sau stimulente de a face contribuţii şi în alte fonduri. “Cei aflaţi la muncă peste hotare pot contribui, de asemenea, doar la acest fond prin încheierea unui contract individual cu sistemul public de asigurări sociale. Prevederile Legii privind sistemul public de asigurări sociale nu stimulează nici angajatorul şi nici angajatul să facă investiţii în fonduri alternative – în raport cu cel de asigurări sociale pentru asigurarea unui venit la vârsta de pensionare – chiar dacă acestea ar exista în R. Moldova”, a declarat Filip.
Ghenadie Creţu susţine că mulţi moldoveni fac economii peste hotare, deoarece nu au încredere în sistemul financiar din Republica Moldova, în băncile de aici. Pe de altă parte, nu există nici produse sau servicii financiare atractive şi diversificate pe care moldovenii aflaţi peste hotare le-ar putea achiziţiona aici, în Republica Moldova.
De aceeaşi părere este Oleg Verejan, care susţine: „Din câte cunosc, pe moment, Legea cu privire la pensiile facultative este transmisă către Guvern, spre aprobare, iar pilonul II este la o etapă incipientă de lucru, fiind inclus în proiectul de Strategie naţională “Moldova – 2020”.
Nu există prea multe oportunităţi, deoarece în R. Moldova un şir de instrumente financiare există doar pe hârtie, însă la modul practic, majoritatea lor nu funcţionează.
Oleg Verejan le recomandă migranţilor noştri, membri ai fondurilor de pensii de peste hotare, să nu se bazeze doar pe această modalitate de investiţii şi de asigurare a unui venit la bătrâneţe, dar să încerce să utilizeze şi alte modalităţi – toate acestea pentru a dispersa riscurile pierderii investiţiilor făcute doar într-un singur mod. „O astfel de şansă suplimentară pentru moldovenii care lucrează peste hotare ar fi un sistem facultativ de pensii care, la ora actuală, încă nu este dezvoltat în R. Moldova. Tocmai de aceea, la etapa actuală, statul trebuie să acorde o atenţie foarte mare creării unei infrastructuri atractive în acest sens”, recomandă Verejan.
Potrivit lui, un imperativ al momentului este crearea şi dezvoltarea unui sistem privat de pensii în R. Moldova, ca alternativă celui obligatoriu. Asta în condiţiile în care actualul sistem de pensii nu poate asigura o pensie decentă, mai ales dacă ţinem cont de inflaţie, criză, de prognozele demografice sumbre, care la rândul lor afectează capacitatea de plată a sistemului actual, public, de pensii.
„O altă modalitate de asigurare a unor venituri pentru bătrâneţe ar fi investirea în asigurările de viaţă. Aici însă, fiecare persoană în parte ar trebui să analizeze în ce măsură îi convin condiţiile unor astfel de asigurări. Ar mai fi o modalitate – depozitele bancare, care sunt mai atractive decât cele de peste hotare la capitolul rata dobânzii. În general, astea ar fi instrumentele de care ar putea face uz migranţii moldoveni în vederea asigurării unor venituri stabile la bătrâneţe”, sugerează Oleg Verejan.
Ghenadie Creţu susţine că în calitate de surse alternative de investire pentru migranţii moldoveni putem vorbi de investirea în obligaţiuni, în fonduri nonstatale de pensii, dar garantate de stat, în asigurările de viaţă, cu posibilitatea cumulării contribuţiilor şi, eventual, retragerea lor. „Asta ar servi unui scop dublu: soluţionarea problemei pensiilor şi atragerea de remitenţe în sectorul productiv. Fondurile acestea, evident, nu vor ţine banii imobilizaţi, ci îi vor investi, inclusiv în calitate de credite pe termen scurt, mediu sau lung băncilor, în funcţie de priorităţi, bani care intră în circuitul financiar. Aceste soluţii necesită a fi examinate atent şi implementate”, crede Creţu.
Potrivit lui, dacă vor fi create unele sisteme alternative nonstatale de pensii, migranţii care nu au contribuit la sistemul public vor avea posibilitatea să-şi procure contra unei anumite sume dreptul de a participa şi de a beneficia de acest sistem. „Dar nu poţi vorbi despre sistemele nonstatale de pensii fără reformarea întregului sistem de pensii din ţară, acesta fiind un subiect foarte sensibil pentru factorii de decizie în ultimul deceniu”, consideră Creţu.
Iurie Filip relevă că CNPF a elaborat proiectul de lege cu privire la fondurile facultative de pensii care, la ora actuală, este la etapa de avizare a Guvernului.
“Noua lege va oferi o nouă platformă legislativă, necesară în procesul de reformare a sistemului de pensii din ţara noastră. Însă pentru asigurarea funcţionalităţii unui mecanism în acest sens e nevoie de reformarea întregului sistem de pensii din R. Moldova. Vorbim despre asigurarea resurselor financiare necesare funcţionalităţii acestuia, deoarece aspectul dat ţine de un alt cadru care necesită reformatarea actualului sistem de acumulare a contribuţiilor pentru fondul de pensii – unul mixt. Or, Moldova încă nu este pregătită să treacă la această etapă”, susţine Filip.
“E nevoie şi de informare suplimentară în cadrul unor campanii de informare care i-ar sensibiliza pe cetăţeni vizavi de viitorul fiecăruia dintre ei şi ar scoate în evidenţă necesitatea de a-şi planifica cu grijă finanţele”, a conchis Ghenadie Creţu.
Vladimir Ştirbu, directorul Direcţiei generale Supraveghere asigurări CNPF informează că în R. Moldova activează doi operatori care prestează servicii în domeniul asigurărilor de viaţă.
“Investiţiile în asigurările de viaţă sunt considerate destul de sigure dat fiind cadrul regulator şi de supraveghere, în mare parte adaptat la cerinţele internaţionale. Acesta stabileşte că societăţile de asigurare sunt obligate să respecte anumite norme de prudenţă ce se referă la suficenţa de capitalul, rata de solvabilitate, coeficientul de lichiditate, politici investiţionale etc. Mai mult, asigurătorii locali mai deţin şi programe de reasigurare cu parteneri internaţionali, fapt ce oferă un nivel suplimentar de protecţie şi siguranţă clienţilor lor”, a subliniat Ştirbu.
Iurie Filip crede că în ceea ce priveşte investirea în asigurările de viaţă, cu acumularea unor resurse de care să beneficieze la vârsta de pensionare, este o variantă bună, deoarece piaţa de asigurări este una stabilă, lipsită de crize de sistem. Însă persoana ar trebui, în afară de contribuţiile pe care le face în bugetul de asigurări sociale, să achite o anumită sumă pentru asigurarea de viaţă.
“În condiţiile în care salariul mediu este de 3600 lei, iar cheltuielile pentru asigurarea necesităţilor cotidiene sunt atât de mari, cred că cei aproximativ 10 euro pe care ar putea să-i achite pentru asigurarea de viaţă ar fi o problemă. Asta în condiţiile în care noi achităm din salariu câte 260 lei din fiecare 1000 lei pentru fondul de asigurări sociale. Posibil că unele persoane vor avea posibilitatea de a face aceste investiţii”, a spus Filip.
Sergiu Certan, manager principal al companiei de asigurări „Sigur Asigur” susţine că în R. Moldova, experienţa în domeniul asigurărilor de viaţă nu este prea îmbucurătoare, deoarece oamenii nu au încredere în acest mod de investire a banilor.
„La iniţierea activităţii în domeniul asigurărilor de viaţă credeam că cele mai solicitate vor fi asigurările copiilor, urmate de asigurarea de viaţă şi de asigurarea cu pensii în condiţiile actualului sistem public de pensii din R. Moldova. Însă nu a fost aşa”, spune Certan.
Întrebat în ce măsură asigurările de viaţă pot servi ca modalitate de investire a banilor pentru concetăţenii noştri plecaţi la muncă peste hotare, dar şi pentru cei care muncesc în ţară, Certan susţine că aceasta ar fi o soluţie pentru asigurarea unui venit stabil şi decent pentru bătrâneţe.
Sergiu Certan a venit cu un exemplu pentru a fi clar în ce mod ar putea orice persoană să-şi asigure o pensie sigură, beneficiind de asigurarea vieţii în perioada în care îşi face depunerile. Ce mărime de pensie lunară va primi o persoană care va achita câte 100 euro anual timp de 35 de ani, cu condiţia ca să beneficieze de pensie timp de 15 ani?
Avem chiar un exemplu concret pe care vi-l voi prezenta în continuare, e vorba de o domnişoară care s-a asigurat la CA ”Sigur-Asigur”, cu următoarele condiţii. Persoana va achita timp de 35 de ani câte 100 Euro anual – prima pentru riscurile de bază (supravieţuire ori deces din orice cauză), plus 5 Euro anual pentru riscurile suplimentare (invaliditate de gradul I ori II şi deces din accident în transport), adică 35 ani x 105 Euro = 3 675 Euro. În schimb, va beneficia de o pensie lunară de circa 150 Euro timp de 15 ani (adică 150 Euro x 12 luni x 15 ani = 27 000 Euro), de 7,3 ori mai mult decât va plăti Companiei, cu condiţia că beneficiul investiţional va fi egal în medie cu 15% anual. În plus, se va afla toţi cei 50 de ani sub protecţia de asigurare: suma de asigurare va constitui 694 Euro în caz de deces din orice cauză sau acordarea invalidităţii de gradul I sau II, şi 1337 Euro – în cazul unui accident în transport. Este cert că condiţiile acestea de asigurare a pensiei suplimentare sunt destul de atractive.
Rugat să le dea unele sfaturi migranţilor moldoveni în vederea asigurării unui venit stabil la bătrâneţe, Sergiu Certan a declarat: „Dacă ei vor să păstreze cetăţenia moldovenească şi să se întoarcă după lucrul în străinătate în ţară, optimal ar fi să-şi asigure şi ei o pensie suplimentară la o companie de asigurări din Republica Moldova. Iar dacă plănifică să rămână la bătrâneţe în ţara unde au emigrat, să-şi asigure pensia suplimentară în acea ţară”.
Ghenadie Creţu are un sfat şi pentru statul R. Moldova: “Încheierea unor acorduri bilaterale de protecţie socială cu principalele ţări de destinaţie. Fondurile nonstatale de pensii ar constitui o altă soluţie. În general, putem vorbi despre atragerea resurselor financiare ale migranţilor prin acest instrument”.
Tatiana Solonari
