Recent, s-a încheiat proiectul moldo-german GIZ, gestionat de către Camera de Comerţ şi Industrie, care a avut drept scop pregătirea, timp de trei ani, a unor formatori pentru sistemul de învăţământ secundar profesional, cadre didactice şi maiştri, în vederea reformării acestuia. Despre participarea la acest proiect şi noutatea care a adus-o am discutat cu Alexandra Raeţchi, director-adjunct pentru producere la Şcoala Profesională nr. 8, care pregăteşte cusători, cadre muncitoreşti calificate pentru industria uşoară.
– Vorbiţi-ne, vă rog, doamnă Raeţchi, despre participarea Dvs. la proiectul GIZ, şi despre utilitatea acestuia pentru sistemul de învăţământ secundar din R. Moldova.
– Am beneficiat de participarea la proiectul moldo-german GIZ, privind pregătirea personalului de formare în întreprinderi, în perioada anilor 2009-2012. Din partea şcolii noastre au participat două persoane. Pe parcursul acestor ani s-a făcut un volum de lucru foarte mare pentru regulamentul de pregătire a maiştrilor-instructori în întreprinderi. S-a elaborat curricula pentru acest proces de instruire, o bază didactică solidă. Echipa proiectului a fost constituită din 20 de persoane care, în aceşti trei ani, au lucrat intens la elaborarea materialelor, la etapele de predare-învăţare etc. Toată această activitate a fost coordonată de Camera de Comerţ şi Industrie (CCI), Centrul de formare profesională continuă a CCI. Consider că proiectul a fost binevenit, deoarece şcolile profesionale se confruntă cu probleme de diferit ordin, care se cer soluţionate. În ultimii ani ne-am confruntat cu multe probleme, în primul rând e vorba de climatul psihologic din întreprinderi care, adesea, nu este adecvat pentru studenţii noştri. În şcoala profesională ei sunt monitorizaţi, ghidaţi, sunt permanent supravegheaţi de maistrul-instructor. Mergând la întreprindere, ei se încadrează într-un colectiv nou, de muncitori, oameni mai în vârstă, şi evident că este o perioadă stresantă pentru ei, regimul de lucru e strict reglementat, intri la o oră fixă, şi la o altă oră ieşi, cu o pauză de masă şi atât. Libertatea din cadrul orelor teoretice nu mai e. Şcolile profesionale se confruntă şi cu probleme ce ţin de dotarea tehnico-materială a atelierelor şcolare, care nu corespund bazei tehnice a întreprinderii. De aceea prima săptămână de lucru este o perioadă de adaptare, dar şi de stres. În această situaţie este binevenit acest proiect, pentru ca maiştrii din întreprinderi să treacă un curs de psihopedagogie, ca să le poată facilita tinerilor care vin din şcolile profesionale procesul de adaptare, să li se asigure un anumit confort psihologic.
Referitor la beneficiul instituţiei de învăţământ unde activăm noi, în primul rând, am fost instruiţi la capitolul tehnici şi metode de predare, instruirea orientată spre acţiune. Toate acestea în condiţiile în care nu întotdeauna în procesul de instruire a elevilor se pune accentul pe partea practică, or, anume pe abilităţile practice, pe competenţele pe care trebuie să le obţină elevul în cadrul instituţiei de învăţământ trebuie să insiste formatorii. În activitatea cotidiană, toate cunoştinţele şi supotrul informaţional pe care l-am obţinut pe parcursul acestor ani, ne este ”carte de căpătâi”. Am realizat lucrări metodice având diferite tematici, am avut multiple întâlniri cu cadrele didactice, maiştrii instructori, ne străduim zi de zi să implementăm ceea ce am învăţat pe parcursul proiectului GIZ. Pe parcursul acestor trei ani am avut posibilitatea să facem două vizite în Germania, am avut un schimb de experienţă foarte valoros cu experţii germani, mergând în vizită la şcolile profesionale, la centrele de instruire germane.
– Ce părere aveţi despre reformarea sistemului de învăţământ secundar? De multe ori angajatorii nu sunt mulţumiţi de calitatea instruirii absolvenţilor şcolilor profesionale?
– Şcoala noastră nu are probleme, deoarece muncitorii calificaţi pe care îi pregătim pentru economia naţională sunt într-adevăr solicitaţi. Cred că dacă aş avea chiar şi o mie de absolvenţi, totuna i-aş putea angaja pe toţi, deoarece legătura dintre instituţia de învăţământ şi agenţii economici care iau “copiii noştri” la practică este foarte strânsă. Pe parcursul instruirii, elevii fac excursii la întreprinderi, cunosc munca, colectivul, iar cei de la fabrici ne cunosc pe noi. ”Ionel” a dotat două săli special pentru absolvenţii noştri, unde îşi încep stagierea familiarizându-se cu utilajul întreprinderii, un pic mai performant, cu o viteză operaţională mai mare. Avem colaborări cu agenţi economici care cofinanţează instruirea studenţilor. Pe lângă faptul că statul acordă o bursă de 300 lei lunar, plus alimentaţie gratuită, unele întreprinderi le mai pun la dispoziţie o bursă de 500 lei, lunar, absolvenţilor din ultimul an (durata studiilor la noi e de un an şi de trei ani). Suma aceasta, pe care elevul o primeşte timp de un an, este nerambursabilă, cu condiţia că elevul la absolvire să se încadreze în câmpul muncii la întreprinderea respectivă pentru o anumită perioadă de timp, stabilită de contractul încheiat cu agentul economic respectiv.
– Şcoala Dvs. deja a stabilit parteneriate similare modelului german al învăţământului dual? Aţi fost în Germania? Ceea ce faceţi Dvs. se aseamănă cu ceea ce fac ei?
– Nu, nu sunt asemănări între noi şi modelul german. În Germania, pentru instruirea elevului în şcoala profesională participă statul, pe de o parte şi agentul economic, finanţând şcoala, pe de altă parte. La noi, angajatorul este interesat doar să-şi obţină cadrele muncitoreşti bine calificate, dar nu participă la instruire, nu finanţează şcoala. Chiar cele 2% din venit prevăzute de lege pentru a fi virate de agenţii economici în scopul instruirii, nu se respectă. Asta este diferenţa. Dar din punct de vedere material, absolvenţii şi elevii noştri nu sunt induşi în eroare deoarece atunci când lucrează la întreprinderile de producere, conform regulamentului, sunt salarizaţi. De faptul cum sunt motivaţi finanicar depinde dacă vor vrea sau nu să se angajeze în câmpul muncii.
– Totuşi, credeţi că e aplicabil modelul german în R. Moldova sau nu? Sau trebuie să inventăm altceva?
– Cred că dacă s-ar introduce învăţământul dual în Republica Moldova, şcolile profesionale ar avea doar de câştigat.
– Se spune că există o mare reticenţă faţă de schimbări în interiorul sistemului.
– În perioada de implicare în proiectul moldo-german, am reuşit să stabilim nişte relaţii mai durabile cu Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă. Deja de aproape patru ani, conform contractelor pe care le-am semnat – bilaterale, trilaterale (agentul economic, agenţia şi şcoala), pregătim şomeri înregistaţi la AOFM pentru piaţa muncii, transformându-i în muncitori calificaţi. În acest proiect, începând cu anul curent, cursantul, în afară de alocaţia de şomaj, mai primeşte trei sute de lei şi de la agentul economic dispus, la finalizarea cursurilor, să-l angajeze. Consider că aceasta constituie, de asemenea, un succes.
– Câţi dintre şomerii recalificaţi s-au angajat după finalizarea acestor curs?
– Practic, toţi.
– Cum vedeţi evoluţia sistemului de învăţământ secundar? Ce aţi dori să schimbaţi?
– Din punctul de vedere al instituţiei de învăţământ, evident că noi activăm în permanenţă. În perspectivă avem un proiect de deschidere a unui centru de validare a învăţării nonformale şi informale. Începând cu anul 2012, toţi agenţii economici angajează doar persoane calificate, cu actele în regulă, adică cu certificatul de calificare la mână. E o obligaţie stabilită de cadrul legal. Dar există o mare parte din populaţie, bunăoară, cetăţeni care s-au întors de peste hotare, sau au studiat profesia de cusător, dar într-un mod neformal. Anume ca să-şi demonstreze abilităţile şi să obţină certificatul de calificare, astfel de cetăţeni vin la Centrul de validare despre care v-am vorbit. Şcoala, având deja doi multiplicatori, rămâne ca să fie ajustat cadrul legal favorabil. Cât priveşte schimbările sistemice, mi-aş dori în primul rând ca Ministerul Educaţiei să se întoarcă cu faţa către şcolile profesionale, să vadă, în sfârşit, că baza tehnică lasă mult de dorit. Altă doleanţă a mea ar fi să apară mai multe licee profesionale, unde elevii, în paralel cu studiile profesionale, să facă şi studii liceale, ca să poată susţine şi bacul.
– Vă mulţumesc pentru discuţie.
A dialogat Ana Struţa
