Răspândirea coronavirusului la nivel global implică costuri economice majore. Republica Moldova nu este o excepţie. Tendinţele economice înregistrate de Republica Moldova în primele luni ale anului 2020 reflectă primele semne ale pandemiei COVID-19. În special, iese în evidenţă impactul factorilor externi. Contractarea cererii externe din partea principalilor parteneri ai Republicii Moldova a rezultat în scăderea exporturilor şi diminuarea producţiei unor ramuri industriale. Potrivit Ministerului Economiei, în perioada următoare efectele pandemiei asupra economiei se vor resimţi mai profund odată cu sistarea sau restrângerea temporară a activităţii întreprinderilor – măsuri epidemiologice cu impact sistemic major.
Anul 2019 a fost al patrulea an consecutiv în care s-a înregistrat creştere economică – 3,6% în termeni reali. Valoarea adăugată brută creată în activitatea “Construcţii” a avut cea mai mare influenţă asupra creşterii economice, asigurând 35% din creşterea PIB, după care “Comerţul cu ridicata şi cu amănuntul, transport şi depozitare, hoteluri şi restaurante” – 34%; “Informaţii şi comunicaţii” – 12%, „Industrie” – 11% din creştere.
Totodată, valoarea adăugată brută din “Agricultură” a avut impact negativ asupra creşterii economice şi a sustras 6%. “Întreruperea prelungită a activităţii economice până în august 2020 ar determina scăderea creşterii cu 5,2 procente – cea mai mare scădere din 2009. Creşterea mai slabă va constrânge şi mai mult finanţele publice, care se confruntă cu necesităţi de finanţare deja mari – de 15 procente din PIB. Un număr mai mare de migranţi reveniţi în ţară, necesităţile mari de cheltuieli sociale şi şomajul sporit pot constrânge suplimentar condiţiile pe piaţa muncii şi pot crea presiuni fiscale suplimentare. O recuperare rapidă ar necesita o intermediere financiară puternică, care ar putea fi afectată de ratele mai mari de faliment a companiilor şi de volumul mai mic de depozite. Necesităţile mari de finanţare publică vor concura cu sectorul privat pentru resurse, amplificând riscul de supra-aglomerare. Creşterea economică, ISD şi remitenţele reduse pe plan mondial şi lanţurile de aprovizionare perturbate ar putea afecta în continuare rezultatele creşterii economice. În cele din urmă, sectorul agricol este deja expus condiţiilor meteorologice nefavorabile, impactul urmând să se materializeze”, se arată în prognoza economică a Băncii Mondiale.
Evoluţia exporturilor reflectă primele semne ale impactului pandemiei de COVID-19. Datele Biroului Naţional de Statistică arată că în primele două luni 2020 exporturile s-au diminuat cu 2,3%, iar importurile au crescut cu 4,0%. Soldul negativ al balanţei comerciale a constituit 400 mil. dolari SUA, faţă de 356 mil. dolari în primele două luni 2019. Gradul de acoperire a importurilor cu exporturi a constituit 53,7%, fiind mai mic cu 3,4 p.p. decât cel înregistrat în perioada similară a anului 2019.
Sectorul industrial a înregistrat o creştere de 6,2% în ianuarie-februarie 2020. Această creştere a fost determinată de majorarea industriei prelucrătoare (+11,6%) şi industriei extractive (+30,1%). Producţia şi furnizarea de energie a fost în diminuare (-8,9%).
Principalii factori de influenţă asupra sectorului industrial au fost creşterea cererii interne faţă de produsele industriale autohtone, precum şi regimul termic ridicat ce a diminuat intensitatea producerii de energie, însă a favorizat activitatea industriei extractive şi a altor ramuri conexe.
Sectorul agricol a crescut în primul trimestru 2020 cu 2,4%, însumând circa 1,7 mild. lei. Această evoluţie a fost determinată de creşterea producţiei animaliere (+2,6%), ca rezultat al majorării producţiei (creşterii) porcinelor şi păsărilor. A fost în descreştere producţia (creşterea) vitelor, ovinelor, căprinelor, producţia de lapte, ouă, precum şi cea vegetală.
Activitatea investiţională a fost în creştere. În 2019 volumul investiţiilor a crescut în termeni reali cu 9,4% faţă de anul precedent, însumând circa 27,8 mild. lei. Intensificarea activităţii investiţionale s-a datorat majorării investiţiilor private, investiţiilor din contul creditelor externe, precum şi celor provenite din surse străine. Au fost efectuate investiţii majore în sectorul construcţiilor, fapt ce a asigurat mai mult de jumătate (63%) din creşterea investiţiilor totale.
Gradul de dependenţă a economiei naţionale de exterior rămâne înalt. Conform datelor preliminare ale Balanţei de plăţi pentru anul 2019, deficitul contului curent a constituit 9,7% în raport cu PIB, transferurile persoanelor fizice (compensarea pentru muncă şi transferurile personale) – 16%, acumularea netă de pasive la investiţiile străine directe – 5%, balanţa negativă a bunurilor şi serviciilor – 24,8%. Totuşi, o scădere accentuată a exporturilor şi remitenţelor va determina creşterea deficitului până la o valoare mai mare de 10 procente din PIB în 2020. Investiţiile străine directe (ISD) nete, unul din canalele de transmitere a crizei globale, urmează să rămână reduse în 2020, urmare a crizei declanşate de COVID-19. Graţie scăderii accentuate a intrărilor valutare din martie 2020, rezervele de la sfârşitul lunii aprilie s-au epuizat cu 6 procente (2,9 miliarde de dolari SUA), dar acoperă în continuare mai mult de 5 luni de import.
Economiştii de la Banca Mondială susţin că în cazul în care epidemia de coronavirus este oprită în mare parte până la mijlocul anului 2020, cu o recuperare ulterioară, scenariul de bază prevede recesiunea economiei de 3,1 procente până la finele anului. Blocarea activităţii economice şi restricţiile de deplasare vor produce o deteriorare accentuată a economiei în al doilea trimestru, cu o scădere pronunţată a veniturilor disponibile. Declinul remitenţelor va suprima şi mai mult consumul privat.
În pofida măsurilor monetare şi fiscale adoptate, incertitudinile sporite vor reduce investiţiile. Perturbarea lanţurilor de aprovizionare şi recesiunea partenerilor economici principali vor constrânge în continuare exporturile. Pe partea de producţie, pandemia reduce producţia pe plan intern, cele mai afectate sectoare fiind HORECA, construcţiile, transportul şi producerea. Seceta poate determina scăderea producţiei agricole. Veniturile publice vor fi reduse considerabil, în timp ce cheltuielile pentru sănătate şi cele sociale şi stimulentele fiscale vor majora cheltuielile publice, dar nu vor fi suficiente pentru a compensa cererea internă pierdută din cauza COVID-19.
Atenuarea impactului pe termen scurt al crizei este o necesitate urgentă, dar este la fel de important accentul pe priorităţile de politici pe termen lung pentru soluţionarea problemelor privind capitalul uman insuficient şi în declin, politicile concurenţiale şi sistemul judiciar precare, declinul productivităţii şi emigrarea în ascensiune. Pe termen scurt, autorităţile ar trebui să se concentreze pe asigurarea de personal şi materiale şi consumabile medicale, măsuri de încetinire a răspândirii virusului şi reducere a sarcinii maxime asupra sistemelor de sănătate, asigurarea stabilităţii fiscale şi acces la finanţare, menţinerea stabilităţii sectorului financiar, asigurând în acelaşi timp un volum adecvat de lichidităţi, protejând persoanele afectate şi ajutând întreprinderile să supravieţuiască şi să-şi păstreze lucrătorii.
Victor Ursu
