Problema calificării insuficiente a cadrelor muncitoreşti este una dintre cele majore cu care se confruntă economia naţională. Explicaţii, fie de ordin obiectiv, fie subiectiv, ar fi multe, însă soluţionarea problemei e o urgenţă de neamânat. Centrul de Formare Continuă de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie (CCI) a R. Moldova, îşi propune să o remedieze în măsura posibilităţilor. Despre aceasta am discutat cu Victoria Cotici, directorul Centrului.
– De ce şi-a asumat CCI misiunea de instruire profesională şi formare continuă, când avem şi aşa o mulţime de instituţii de învăţămînt profesional?
– Am mai fost şi alte dăţi întrebată de ce Camera se preocupă de problema pregătirii profesionale şi a formării continue. Trebuie să ştiţi că CCI funcţionează în baza legii cu privire la CCI şi una din sarcinile sale de bază, menţionată în respectiva lege, este anume formarea continuă şi sporirea calificării membrilor CCI. Pe moment CCI are circa 1500 de membri, agenţi economici, întreprinderi de pe întreg teritoriul republicii, camera având în teritoriu nouă filiale şi o reprezentanţă. Participarea la CCI, ca membru, este benevolă, deşi în Germania, care este poate cel mai important partener al nostru, calitatea de membru este obligatorie. Totuşi, suntem dispuşi să acordăm servicii de formare profesională/continuă angajaţilor tuturor întreprinderilor, nu doar membrilor CCI, ştiind că această necesitate este valabilă pentru toate întreprinderile. Anume dorind să-şi exercite funcţia respectivă, în 2005, CCI a dispus crearea Centrului de Formare Continuă. Am început să activăm în 2008, de fapt de la sfârşitul anului 2007.
Pe moment, în cadrul Centrului activează permanent opt persoane, inclusiv un expert german în domeniul formării continue şi al învăţământului profesional, care a venit la noi de la Centrul internaţional pentru migraţie şi dezvoltare, structură din Germania cu care colaborăm. Activitatea Camerei referitor la sporirea continuă a calificării se desfăşoară pe două paliere: instruirea propriu-zisă şi colaborarea cu ministerele de resort în vederea ameliorării legislaţiei: iniţiative de ordin legislativ, avize etc.
– Poate că mai eficicient ar fi să desfăşuraţi activităţi în comun cu Ministerul Educaţiei, cu cel al Muncii?
– Noi oricum trebuie să dezvoltăm un parteneriat public-privat. De aceea, CCI a venit cu iniţiativa să fie semnat un memorandum de colaborare între CCI şi Ministerul Educaţiei, bazat anume pe aspectul pregătirii profesionale a cadrelor. Ulterior s-a implicat şi Ministerul Economiei, s-a creat un grup de lucru. La ora actuală, acest memorandum se află în proces de elaborare şi sperăm să fie semnat cât de curând. Este vorba, de fapt, nu atât de delimitarea funcţiilor, cât de stabilirea sarcinilor fiecăruia dintre parteneri. În prezent, Centrul de Instruire Continuă îşi desfăşoară activitatea de instruire pe 15 domenii. În perioada noiembrie 2010 – noiembrie 2011, am organizat 60 de activităţi de instruire şi formare continuă, la care au participat 380 de persoane, angajaţi de la întreprinderi, dar şi pe cont propriu, în baza unor iniţiative individuale.
– Cum credeţi, le sunt de real folos aceste servicii?
– Credem că da, deoarece deja întreprinderile care au mai beneficiat de serviciile noastre se adresează cu solicitări de traininguri, seminare pentru sporirea calificării personalului. Aceste cursuri sunt utile deoarece sunt orientate către practică, oamenii nu vin la noi să facă conspecte şi să asculte lecţii, noi invităm, drept instructori, experţi, persoane care au o pregătire teoretică, dar sunt şi practicieni. Spre exemplu, dacă e vorba despre un training în vânzări, invităm o persoană cu practică în acest domeniu.
Invităm şi experţi străini, dar majoritatea sunt din R.Moldova. Apropo, una din activităţile noastre constă în formarea de instructori şi asta o facem adesea cu concursul experţilor invitaţi din Germania, Austria, Ucraina, accentul punându-se pe metodologia instruirii, astfel ca beneficiarii acestor cursuri să-şi îmbunătăţească abilităţile metodologice, pedagogice etc. Au audiat aceste cursuri chiar şi profesori de colegii, universităţi, şcoli profesionale. Spre exemplu, vara am organizat un training pentru profesorii şi maiştrii şcolilor profesionale în privinţa angajării eficiente a absolvenţilor şcolilor de profil, ca la rândul lor, aceştia să-şi pregătească în mod adecvat elevii către acest proces.
– De ce, totuşi, decurge atât de greu reforma în domeniul învăţământului profesional din Moldova, deşi nişte schimbări în primul rând calitative sunt aşteptate şi cerute pe piaţă?
– Pe moment e greu de formulat un răspuns care să-i mulţumească pe toţi, dar în linii generale este vorba şi despre nivelul de cultură al societăţii noastre, precum şi despre atractivitatea învăţământului profesional per total. E important, totuşi, că se discută despre necesitatea de a îmbunătăţi calitatea învăţământului profesional. E important şi faptul că măcar se enunţă disponibilitatea de a opera anumite schimbări.
– Se pare că statul este pasiv la acest capitol, iar din partea mediului de afaceri se atestă neîncredere şi unele temeri. Ideea Camerei de Comerţ de a determina mediul de afaceri să preia iniţiativa în vederea producerii respectivelor schimbări este foarte bună, dar cât este, totuşi, de realizabilă?
– Mediul de afaceri, de fapt, s-a grupat în două tabere. Toţi sunt de acord că trebuie făcute schimbări în ceea e ţine de pregătirea profesională. Sunt unii care fac paşi concreţi în această direcţie: au legături cu şcolile profesionale, iau elevi la practică. Şi sunt alţii care spun că nu le permite legislaţia, că nu sunt destul de buni elevii, că nu vor să înveţe. Chiar dacă părerile sunt împărţite, individual toţi fac sau cel puţin au de gând să facă ceva. Misiunea noastră, aşa cum o vedem noi, la CCI, este să consolidăm aceste eforturi, ca să obţinem în fine un rezultat vizibil.
– Aţi putea să ne spuneţi ce acţiuni concrete întreprindeţi în acest sens?
– Păi, facem tot ce ne stă în puteri. Când s-a elaborat Codul Educaţiei, ne-am implicat înaintând propuneri pentru acest Cod. De asemenea, avem deja de câţiva ani un proiect pe care îl desfăşurăm în colaborare cu Camera Meşteşugarilor din Koblenz (Germania), de pregătire a meşteşugarilor în trei domenii: construcţii, alimentaţie publică şi mecatronică. Au fost amenajate laboratoare, în incinta şcolilor profesionale, de altfel, unde agenţii economici îşi trimit angajaţii la cursuri de formare continuă, cu certificare ulterioară. Acum suntem pe cale de a implementa un proiect similar, adică de a amenaja alte laboratoare de instruire, dar în domeniul prelucrării lemnului şi a metalului. Apoi, v-am vorbit despre Memorandumul de colaborare cu Ministerul Educaţiei şi al Economiei, pe care punem o miză foarte mare. La Centrul de Formare Continuă practicăm calificarea maiştrilor de instruire profesională pentru întreprinderi. Vrem prin aceasta să sensibilizăm întreprinderile să fie mai deschise pentru şcolile profesionale în ceea ce ţine de pregătirea teoretică/practică şi angajarea tinerilor specialişti, pentru acomodarea şi încadrarea lor mai rapidă în întreprinderea dată. Şi mai avem şi alte idei, nu ne vom opri aici.
– Aveţi oferte de perfecţionare şi pentru absolveţii de universităţi?
– Mai puţin, dar activităţile noastre – traininguri, seminare – sunt adresate angajaţilor din întreprinderi, care, oricum, în majoritate, au studii superioare sau medii de specialitate. Dar indiferent de nivelul de studii pe care îl are angajatul, lumea evoluează, apar noi tehnologii, noi metode, de care oricum trebuie să ia cunoştinţă şi să le aplice în practică. Nu se poate să rămâi la nivelul studiilor superioare pe care le-ai obţinut cu 20 de ani în urmă – şi anume aici este terenul de inserţie al activităţilor noastre de formare continuă.
– Ce ar trebui să se întâmple ca să se înfiripe acest parteneriat public-privat în domeniul învăţământului profesional?
– Suntem martorii unei situaţii când businessul aşteaptă ceva din partea statului, iar statul aşteaptă ceva din partea businessului. Totuşi, este necesar ca businessul să se implice mai mult atunci când e nevoie de elaborarea standardelor, curriculelor, să spună de ce anume are nevoie, concret. Dar pe de altă parte, cui să-i spună, dacă nimeni nici nu-l întreabă? Poate că îşi are pregătită tema de acasă, că vor asta şi asta, dar dacă nimeni nu vrea să ştie nimic, ce să faci?
– E o problemă de comunicare, deci?
– Da, desigur. De aceea CCI consideră că e necesar de stabilit şi de extins un dialog public-privat, care să se materializeze într-un parteneriat durabil. Sigur că şi pe moment fiecare îşi soluţionează, într-un fel sau altul, problemele, ad-hoc, aici şi acum. Însă, este absolut necesar să ne formăm o viziune comună, a tuturor actorilor implicaţi, ce şi cum vrem să fie, să creăm o concepţie generalizată a învăţământului profesional, adecvată condiţiilor noastre economice, sociale etc., şi atunci poate că lucrurile se vor urni în sfârşit din loc.
A dialogat Ana Struţă
