Vinerea trecută, cu ocazia Zilei Lucrătorilor din Industrie a fost organizată o masă rotundă la care au participat reprezentanţi ai Ministerului Economiei şi ai industriei din Republica Moldova. Evenimentul găzduit de fabrica “Zorile” din capitală a fost deschis cu un mesaj de salut al ministrului Valeriu Lazăr către toţi lucrătorii din domeniul industriei.
În cadrul evenimentului au fost discutate tendinţele din domeniul industrial din ultimii ani, dar şi proiectele ce ţin de reformarea acestuia. Potrivit lui Lazăr, deşi după dezmembrarea Uniunii Sovietice, în Republica Moldova noţiunea de “economie” nu era neapărat legată de noţiunea de “industrie”, este foarte important că după 20 de ani de independenţă lucrurile nu mai stau la fel. Societatea a realizat că economia nu poate exista fără sectorul producerii. “Niciodată Ministerul Economiei nu a stat în faţa unei provocări mai mari decât actuala, ce ţine de atragerea investiţiilor în sectorul producerii”, a mai adăugat Lazăr.
În aceeaşi ordine de idei, ministrul a declarat că Guvernul are o agendă foarte ambiţioasă cât priveşte dezvoltarea şi reformarea ramurii de producţie. Este vorba, în primul rând, despre avansarea negocierilor cu UE privind deschiderea pieţei pentru producătorii din Republica Moldova. Lazăr susţine că o altă intenţie a ministerului constă în crearea unui mediu fiscal favorabil şi stimulator pentru industriaşi.
Una caldă, alta rece. În cadrul aceluiaşi eveniment, Lazăr nu a ezitat să le amintească industriaşilor că începând cu anul viitor se va reveni la impozitul pe venit de 12%. În schimb, investitorii vor beneficia de restituirea TVA-ului pentru investiţiile capitale. „Estimările ministerului arată că este vorba de aproximativ 1 miliard de lei. Nu vor exista nici un fel de plafoane în acest sens. Ramura industrială va fi stimulată şi prin metode indirecte. Numai în anul viitor, de la bugetul de stat vor fi cheltuiţi peste 100 milioane de lei pentru întreprinderile care vor eficientiza consumul de energie”, susţine Lazăr.
Potrivit lui Lazăr, un obiectiv important pentru minister îl constitiue asigurarea unei competiţii sănătoase în ramură. În acest sens, a fost luată decizia politică de a nu mai crea Zone Economice Libere. Statul se va limita doar la cele 7 existente. O altă idee lansată de Lazăr constă în faptul că statul va stimula sistemul industrial de producţie care implică utilizarea manoperei, astfel, se va contribui la rezolvarea problemei exodului. În finalul discursului său Lazăr a declarat: “Inovaţie” este cuvântul-cheie în dezvoltarea industriei”.
În cadrul aceluiaşi eveniment, viceministrul Economiei, Sergiu Ciobanu, a prezentat un şir de cifre ce ţin de dezvoltarea ramurii pe parcursul ultimilor ani. Deşi în Republica Moldova în domeniu activează peste 40 mii de agenţi economici, statisticile oferite de viceministru sunt calculate în baza activităţii a numai 876 dintre ele, adică doar în baza celor care oferă date Biroului Naţional de Statistică (BNS). Aşadar, potrivit BNS, după depăşirea crizei economice, care a diminuat în 2009 cu 30 la sută volumul producţiei ramurii industriale, din cele 30 de miliarde de lei în 2008, în 2010 s-a atestat o creştere a acestui indicator cu 107% faţă de 2009. În primele 9 luni ale lui 2011 s-a atestat o creştere de 110% faţă de 2010. Un alt trend pozitiv se înregistrează şi în privinţa potenţialului de export al ramurii, care a crescut de 3 ori în perioada 2001 – 2010. Mai mult ca atât, doar în primele 9 luni ale lui 2011 a fost atinsă deja cifra volumului de exporturi din 2010.
În contextul în care Lazăr a declarat despre decizia de nu mai fi deschise Zone Economice Libere, Sergiu Ciobanu a vorbit despre cele 11 parcuri industriale care urmează să apară în Republica Moldova. Potrivit viceministrului, 3 dintre ele se află deja în construcţie. Este vorba despre Parcul Industrial din Drochia, care se va ocupa de producerea BioGazului şi presupune o investiţie de 25 milioane de euro, Parcul Industrial din Cimişlia, unde au fost investite 2 milioane de euro şi care se va ocupa de procesarea producţiei agricole şi de Parcul Industrial TRACOM, cel mai ambiţios proiect dintre cele trei, unde urmează să fie atrase circa 600 milioane de euro, destinate fabricării maşinilor şi echipamentelor, dar şi tehnologiilor informaţionale.
Şi dacă în general lucrurile par să arate bine, iar dinamica pozitivă insuflă speranţă, în particular situaţia este mult mai temperată. În cadrul aceluiaşi eveniment, Valeriu Meşca, directorul Fabricii de Sticlă din Chişinău (cu 100% din acţiuni cotă a statului) a prezentat trendul activităţii întreprinderii pe care o conduce. Deşi a trecut prin criză, Fabrica de Sticlă a reuşit să-şi menţină constant volumul de producţie. Acest lucru însă a însemnat investiţii de 64 de milioane de lei în utilaje noi şi lichidarea pe parcursul ultimilor 5 ani a peste 700 de locuri de muncă din cele 1350. Totuşi, investiţiile efectuate au permis Fabricii de Sticlă să ridice calitatea producţiei şi să majoreze volumul producţiei exportate pe mai multe pieţe de export. Dacă în 2006 fabrica exporta producţie în 12 ţări, în prezent aceasta produce pentru 23 de ţări. Totuşi, Meşca susţine că e destul de complicat să oferi un salariu mediu pe întreprindere de 4 400 de lei, în condiţiile în care preţurile la energie şi la gaz cresc constant, ultimul scumpindu-se de peste 2 ori în ultimii 5 ani.
În contextul în care admitem că statul va reuşi să realizeze amibiţioasa agendă de susţinere a industriei, apare altă problemă, una neaşteptată: unii reprezentanţi ai industriei susţin că nu găsesc suficiente braţe de muncă. Astfel, gazda evenimentului, directorul fabricii “Zorile”, Tudor Iacovlenco, a declarat că din cauza lipsei forţei de muncă este nevoit să apeleze la serviciile de publicitate pentru desfăşurarea campaniilor de angajare. Campania de publicitate de recrutare a angajaţilor necesari fabricii a costat întreprinderea 50 de mii de euro. Aici se mai adaugă 1,8 milioane lei pe care fabrica “Zorile” îi cheltuie anual pentru instruirea angajaţilor. Potrivit lui Iacovlenco, lipsa forţei de muncă în industrie este totalmente “pe conştiinţa” statului care nu stimulează învăţământul mediu profesional. Este izbitoare diferenţa dintre numărul de studenţi din instituţiile de învăţământ superior şi cel al elevilor din şcolile profesionale – 150 mii studenţi din universităţi, faţă de 13 mii de elevi din şcolile profesionale. Mai mult ca atât, din cei 13 mii de elevi care absolvesc anual instituţiile profesionale, doar 800 se angajează în domeniu. În context, Iacovlenco s-a întrebat retoric, pentru ce cheltuie statul 330 milioane de lei, anual, pentru susţinerea învăţământului profesional.
Gabriel CĂLIN
